Medicul decreţeilor: „Comunismul a fost un avorton istoric“  

•  Adrian Sângeorzan, ginecolog la Maternitatea din Braşov în Epoca de Aur, acum apreciat scriitor şi medic în SUA, povesteşte despre perioada când în România avortul se plătea cu închisoarea sau viaţa

Au acum cam 56 de ani, sunt oameni în toată firea, dar cu un destin aparte: le-a fost dat săvină pe lume la comanda lui Ceauşescu. Li se spune decreţei, fiindcă s-au născut pentru împlinirea scopului aberant de creştere demografică prin orice mijloace. Chiar şi cu preţul vieţii a 10.000 de femei. Sunt cam două milioane de astfel de români. Din 1966 până în 1990, Decretul 770 le-a terorizat şi pe femeile din Braşov. La Maternitate, medicul consulta de faţă cu miliţia şi securitatea. Nimeni nu scăpa, copiii trebuiau să se nască. Între ştiinţă medicală şi legi inumane, ginecologul Adrian Sângeorzan a trăit acei ani de oroare la Braşov. Comparând cu sistemul din America, unde lucrează acum, are impresia că regimul comunist n-a fost altceva decât un avorton istoric.

Medic în „Valea Morţii“

Adrian Sângeorzan avea 24 de ani când a ajuns în Braşov, repartizat ca absolvent de medicină. „Eram prima generaţie care nu a mai fost trimisă la ţară. Ceauşeştii deciseseră dintr-o dată că nivelul de pregătire al doctorilor e prea scăzut şi că de-acum vor face trei ani de stagiatură numai în oraşe mari. Când m-au trimis la Spitalul Judeţean din Braşov, am fost sigur că l-am prins pe Dumnezeu de picior“, mărturiseşte Adrian Sângeorzan. Din 1981, a lucrat la Maternitate. Istoria acelor ani a scris-o în volumul „Între două lumi. Povestirile unui doctor de femei“, o carte-mărturie, probabil singura istorie a epocii decretului trăită şi povestită de un ginecolog. Secţia de avorturi septice o numeau „Valea Morţii“. Adică cinci saloane cu câte două femei într-un pat care aşteptau controlul ginecologic. De medic, întotdeauna asistat de miliţie, depindea verdictul: „a fi sau a nu fi chiuretată, a fi sau a nu fi operată de avort septic, a scăpa sau nu cu viaţă după aceea, a fi sau a nu fi interogate de miliţie, a fi sau a nu fi arestate, a fi sau nu în stare să mai aibă copii sau a rămâne sterile pe viaţă“. Aproape oricare variantă era o tragedie. „Îmi alesesem specialitatea asta pentru că era vorba despre viaţă, însă în România comunistă ajunsese să fie vorba mai mult despre moarte şi minciună“, spune Sângeorzan.

Medicină fără mănuşi

A fi medic în Braşovul Epocii de Aur însemna a practica medicina ca acum peste 100 de ani, fără materialele necesare, înlocuind „testele de sarcină cu teste pe broscoi, antibioticele cu comprese cu varză, anestezia generală cu cea locală, catgutul cu aţă, mâncarea cu răbdarea“. Urina femeilor presupus gravide, şi toate erau gravide până la proba contrarie, se injecta în cloaca unui broscoi. Dacă acesta elibera spermă în urină, testul Galli-Mainini erapozitiv. Această metodă pare, pentru medicii de azi, desprinsă din cărţile de istorie. Animalele erau folosite până la epuizare. Şi totuşi, într-o bună zis-au terminat şi broscoii. Până şi ţiganii preferau să-i mănânce decât să-i mai vândă spitalului. Foamea era mare şi nu se mai găsea nimic. Medicii au rămas şi fără mănuşi. „Resterilizate la nesfârşit, se rupeau şi ne trezeam cu degetele goale în burţile femeilor“. S-au descurcat cum au putut, folosind mănuşi de coafor. Când se lua lumina, operau şi la lampa cu petrol.

„Fiecare femeie avea acasă o sondă“

„Contracepţia dispăruse, iar avortul provocat devenise singura contracepţie care le mai rămăsese femeilor. Cine avea bani şi relaţii, amândouă obligatorii, putea fi chiuretate pe viu, în vreun garaj sau pe o masă de bucătărie, uneori, chiar de un ginecolog“. Cele mai multe învăţaseră să-şi provoace singure avorturi cu sonde vezicale introduse în uter şi prin care îşi injectau cele mai bizare soluţii: tinctură de iod, ceai de muşeţel, muştar fiert, sodă, dero, ceai de leandru. „O glumă macabră spunea că româncele sunt cele mai bogate femei. Fiecare are acasă o sondă“. În cazul sarcinilor mari îşi rupeau membranele cu andrele de croşetat sau pixuri. „Odată am găsit într-un uter vârful rupt al unui termometru cu mercur şi o tulpină de muşcată. Nu veneau la spital decât atunci când moartea le dădea târcoale. Uneori reuşeam să le chiuretăm şi atunci simţeam în ceafă respiraţia căpitanului de miliţie. Conspiram şi noi cum puteam, încercam să le protejăm şi puneam în eprubetele de patologie doar cheaguri, aruncând bucăţile de sarcină în găleată. Fără dovezi nu puteau fi legal urmărite“, povesteşte Sângeorzan.

Consulturi pe bandă rulantă

„Ceea ce nu se reuşise în zootehnie se încerca acum pe bietele femei. Sexul devenise o aventură periculoasă în România. Partidul nu făcea nimic să ne crească apetitul. Iarna mai ales când toate se agravau, până şi cel mai sănătos libidou putea muri îngheţat“, spune ginecologul. În fiecare marţi, era chemat la uzina „6 Martie“ Zărneşti. „Când intram în fabrică, un tip înarmat mă lua sub escorta lui până la cabinetul medical. Toată lumea ştia că fabrica de biciclete e o mare uzină de armament. Acolo trebuia eu să fac săptămânal controlul ginecologic la mii de femei“. Controlul era programat în pauza de prânz. Sângeorzan ajungea să consulte în numai două ore, între 40 şi 60 de femei, de la 18 la 42 de ani. „Maistrul care avea lista celor programate le încolona şi le aducea la cabinetul medical. Refuzurile erau rare căci altfel nu-şi primeau chenzina. Adevăratul motiv pentru care era organizată mascarada cu pretext uman era depistarea sarcinilor ascunse. Fiecare fabrică din oraş era supusă acestui triaj macabru. Una ieşea, alta intra. De pe peretele opus ne urmărea pe toţi, cu privirea lui goală, marele supraveghetor. Poza lui Ceauşescu nu lipsea din nicio încăpere publică. El a fost cel care a spus la unul dintre congresele partidului, că fetusul din burta mamei este proprietate de stat“.

26 de avorturi într-o zi

Când descoperea câte vreo muncitoare gravidă, Sângeorzan dicta asistentei „uter de mărime normală“. Le păstra secretul sarcinii. Unele femei îl căutau la cabinetul cu plată, unde îl mai cadoriseau cu câte un cuţit de vânătoare, fabricat pe sub mână la uzina aşa-zis de biciclete. „Ajunsesem posesorul unui adevărat arsenal de cuţite“, îşi aminteşte medicul. Avea un salariu modest din care abia îşi plătea chiria garsonierei. La început, i se repartizau doar ţigănci, paciente de la care nu primea nimic, cel mult câte un coş cu ciuperci sau cu fructe de pădure. Aşa că, a fost bucuros să aibă 4 ore la cabinetul cu plată, unde mulţi medici îşi riscau libertatea făcând întreruperi de sarcini. „Se plăteau sume uriaşe şi ştiam că unii din colegii mei o fac. Din când în când, câte unul era prins şi dispărea cu anii în spatele gratiilor. Miliţia era pe urmele noastre şi până la proba contrarie toţi eram potenţiali sabotori ai politicii demografice“, spune Sângeorzan. După Revoluţie, Maternitatea s-a umplut de braşovence fericite că puteau scăpa legal de o sarcină nedorită. „Într-o zi de februarie din 1990, în fostul meu spital din Braşov, am făcut cu mâna mea 26 de întreruperi de sarcină. Acesta este recordul meu la avorturi şi nu sunt deloc mândru de el“, mărturiseşte cel ce azi este un aprciat medic specialist în obstetrică şi ginecologie în New York.

Frică de nepăsarea din unele spitale

După 7 ani în care a practicat un simulacru de medicină în Braşov, a emigrat, în 1990 în SUA. Aici, medicul Sângeorzan face altfel de medicină. Una a timpurilor noi. Multe paciente sunt din România. Unele pentru că vor ca bebeluşii lor să aibă cetăţenie americană, altele pentru motive personale. „Pacientele fără asigurări, care au nevoie de tratamente şi operaţii costisitoare pentru care spitalele de aici percep sume mari, pleacă în România. Una s-a întors fără uter, ovare, trompe şi jumătate din vagin. I se scosese totul la 32 de ani pentru o leziune precanceroasă care putea fi tratată relativ simplu în cabinet. Cel care a operat-o era un reputat chirurg. Operaţia, una din cele mai dificile, fusese făcută magistral, doar atât că nu era necesară“, povesteşte Sângeorzan, cu amărăciune, un caz de acum mai bine de 10 ani. Și cazul doctorului Ciomu l-a îngrozit. „În România, dar şi în alte locuri, oamenilor le e frică de neglijenţa şi nepăsarea doctorilor şi a personalului din multe spitale“, crede Sângeorzan.

În America, pregătirea e pe brânci

„Pot să spun, acum după ce am văzut şi restul lumii, că nu mi-a fost niciodată ruşine că m-am format în România, nici ca medic, nici ca om. Mi-e ruşine doar de faptul că regimul comunist, calamitatea noastră, a reuşit să ne aducă într-o stare de abrutizare de care nu mai eram conştienţi“. A făcut patru ani de rezidenţă în New York. A înţeles că trăieşte în altă lume. „În Bucureşti, după 2 ani de rezidenţă, făcusem ca mâna întâi doar 2-3 cezariene şi tot atâtea operaţii ginecologice. A trebuit să plec la Braşov ca să pot avea acces la sala de operaţii. Mulţi terminau rezidenţa fără a fi adevăraţi specialişti. În America, un rezident face 100 de cezariene pe an şi dacă nu e în stare să fie pe picioarele lui repede, nu e promovat. În spitalele din România, cel mai important era să fim dimineaţa la raportul de gardă. În America, rezidenţii trăiesc mai mult în spitale, muncesc între 80 şi 120 de ore pe săptămână“, explică ginecologul.

„Născuţi la comandă“

Documentarul „Născuţi la comandă. Decreţeii“, regizat de Florin Iepan şi produs de Lucia Hossu – Longin, a fost finalizat în 2004, fiind rezultatul unei munci de aproape şase ani, prin colaborarea unor mari specialişti din industria de film documentar. În scenariu sunt incluse şi amintirile lui Adrian Sângeorzan, povestite chiar de el. Premiera mondială aavut loc în noiembrie 2004, în Olanda, la cel mai mare festival internaţionalde film documentar din Europa, IDFA. În 2005, documentarul a câştigat Premiul Publicului şi Menţiunea Specială a Juriului la Festivalul Internaţional de Film Documentar Zagreb Dox, din Croaţia.

Decretul nr. 770 din 01/10/1966

Art. 1. Întreruperea cursului sarcinii este interzisă.

Art. 2. În mod cu totul excepţional, întreruperea cursului sarcinii va fi autorizată potrivit prevederilor art. 5, în cazurile în care:

1. a) sarcina pune viaţa femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat printr-un alt mijloc;
2. b) unul dintre părinţi suferă de o boala gravă, care se transmite ereditar sau care determină malformaţiuni congenitale grave;
3. c) femeia însărcinată prezintă invalidităţi grave fizice, psihice sau senzoriale;
4. d) femeia este în vârstă de peste 45 de ani;
5. e) femeia a născut patru copii şi îi are în îngrijire;
6. f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.

Art. 3. Întreruperea în cazurile prevăzute la art. 2 se poate efectua în primele trei luni ale sarcinii. În caz excepţional, când se constată o stare patologică gravă care pune în pericol viaţa femeii, întreruperea cursului sarcinii se poate face până la şase luni. Decretul a fost semnat de Nicolae Ceauşescu şi urmărea creşterea demografică a României cu 10 milioane de persoane, într-o perioadă de 24 de ani.

Legi absurde din România comunistă

•   1957: exista o taxă pe avort de 30 de lei (aproximativ doi dolari), din care jumătate revenea medicului. În perioada 1959-1965, s-a dublat numărul de avorturi, de la aproximativ 500.000 la peste un milion; 80% din sarcini erau întrerupte.
•  În 1985 a fost interzisă vânzarea de anticoncepţionale în farmacii.
•  Decretul 411 din 1985 a urcat vârsta-limită a avorturilor legale la 45 de ani şi la cinci numărul de copii aflaţi în îngrijire pentru a cere legal un avort.
•  Tot prin lege s-a stabilit că toţi tinerii peste 25 de ani să fie penalizaţi cu 10% din salariu dacă nu erau căsătoriţi, iar cuplurile erau amendate dacă nu aveau cel puţin un copil după doi ani de la căsătorie.
•  Ceausescu a interzis şi educaţia sexuală, iar cărţile despre reproducerea umană erau clasificate drept secrete de stat şi folosite doar ca manuale medicale.
•  Acces la contraceptive aveau doar nevestele membrilor de partid, sportivele, nevestele sportivilor şi stewardesele.

•   Primul guvern de după căderea regimului comunist aanulat Decretul 770 încă din prima zi a mandatului, 26 decembrie 1989.

Consecinţele decretului

•   1967: numărul de naşteri s-a dublat, de la 14,3 la mia de locuitori, în 1966, la 27,4. În 1983 s-a ajuns la aceeaşi cifră a natalităţii ca în 1966, potrivit unui studiu.
•  numărul de decese materne din cauza avorturilor a crescut de la 64, în 1966, la 192 în 1968.
•   în 1989, rata naşterilor ajunsese la 16 la mia de locuitori, însă rata mortalităţii a crescut pînă la 170 de decese materne la suta de mii de naşteri, de zece ori mai mult decât cea mai mare rată înregistrată vreodată în Europa.
•   un milion dintre cele 5,2 milioane de femei de vârstă reproductivă din România ar putea fi acum sterile, conform unor specialişti.
•   dintre copiii nedoriţi, 29 la mie mureau înainte să fie înregistraţi, alte câteva mii ajungeau în centre de plasament şi mulţi sufereau de afecţiuni neurologice şi psihologice.
•   liberalizarea întreruperilor de sarcină a dus la cifra record de un milion de avorturi înregistrate în 1990.
•   în 2004 s-a înregistrat cea mai scăzută rată a avorturilor din România postcomunistă, 0,8 sarcini întrerupte la o naştere, comparativ cu trei avorturi la o naştere în 1990.

Doctor de femei şi de suflete

Adrian Sângeorzan s-a născut la 1 ianuarie 1954, la Bistriţa. A terminat Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. În perioada 1978 -1981, a făcut stagiatura la Spitalul Judeţean din Braşov. Între 1983 -1990 a fost medic principal specialist la Maternitatea din Braşov. Din 1990 trăieşte în SUA, e căsătorit cu scriitoarea Carmen Firan, cu care are o fiică, Doris. Este specialist în obstetrică-ginecologie în New York, dar şi scriitor.
A publicat colecţii de eseuri şi povestiri, printre care Între două lumi – povestirile unui doctor de femei, Bătaia pe umăr, Judecata şi Drumuri, (Scrisul Românesc). Este autorul volumelor de poezie în ediţie ­bilingvă româno-engleză: Pe viu, Tatuaje pe marmură, Anatomia lunii, Voci pe muchie de cuţit (exquisite corpse cu Carmen Firan), Ținere de minte, precum şi al volumului Geografia lucrurilor, apărut la Charmides. La Curtea Veche Publishing a publicat volumele Între femei Circul din faţa casei, Certificat de virginitate şi Vitali. În anul 2020 i‑a apărut volumul de versuri Lume mascată, iar în 2022 romanul The Circus in Front of My House i‑a fost publicat în engleză, la New Meridian Arts. Volumul Lume Mascată a fost publicat deja, în limbile germană şi chineză (mandarină).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Bibliotecii Internaţionale a Poeţilor din SUA. Fragmente din scrierile sale au fost traduse în antologii apărute în Europa şi America. Este membru al Mişcării mondiale de poezie Poetas del Mundo, la invitaţia vicepreşedintelui pentru Asia a acestei mişcări, Kuei-ShienLee. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Bibliotecii Internaţionale a Poeţilor din SUA.