Anii care au adus bunăstare Făgăraşului sunt cei din primele patru decenii ale veacului trecut. Se putea vedea acest lucru la toate nivelurile, de la micii comercianţi, la salariaţi, la marii producători, intelectuali sau la făgărăşenii care formau lumea bună a târgului. Se aflau într-o armonie perfectă românii, evreii, saşii, ungurii şi erau acceptaţi chiar şi ţiganii. Erau renumite şi aşteptate plimbările pe promenadă, acţiunile caritabile, ceaiul de la ora 17.00 cu tabietul local, seratele de la localurile renumite ale lui Bozdoc sau Mercur, întâlnirile politice. La nivelul fiecărei pături sociale era o vizibilă concurenţă care însă nu urmărea altceva decât calitatea vieţii. Piaţa Mare a Făgăraşului amplasată în centrul târgului reprezenta şi centrul activităţilor cotidiene ale făgărăşenilor. Aici îşi aveau sediile băncile, farmaciile, magazinele negustorilor, atelierele meşteşugarilor. Tot aici se întâlnea toată lumea, de la oraş sau de la ţară, era locul în care se fixau mai toate întâlnirile. Sătenii care ajungeau la oraş poposeau cu căruţele lor la singurul han din piaţă, clădirea în care azi funcţionează magazinul Rombiz (Negoiu). Hanul aparţinea unui anume Dinu care oferea ambianţă ţăranilor veniţi la oraş. În curtea hanului, dar şi pe strada Luterană, azi Libertății, poposeau căruţele sătenilor.
Restaurantele îşi alegeau clienţii
În Piaţa Mare a Făgăraşului erau multe restaurante, unele mai cochete şi mai frumoase decât altele. Casa neamţului Hanner ocupa mare parte a laturii de sud a pieţei. De prin 1930, Hanner o vânduse unui anume Bozdoc. Acesta priceput în ale negustoriei a transformat imobilul într-un restaurant cu terasă. Era locul cel mai căutat de tinerii intelectuali ai oraşului, avocaţi, judecători, profesori etc. care serveau masa numai în localul Bozdoc. Restaurantul Bozdoc era renumit în lumea bună a Făgăraşului. După naţionalizare casa Bozdoc a încăput pe mâinile OCL-ului, după care a încăput pe mâinile unor firme. Cea mai frumoasă clădire a Pieţei era însă cea care adăpostea lanţul de restaurante şi hotelul Mercur. Este actuala clădire în care mai funcţionează banca Reiffeisen. Clădirea a aparţinmut comunităţii săseşti din Făgăraş care a închiriat-o acestui lanţ hotelier. La parterul clădirii se afla restaurantul, impozant cu o frumoasă terasă. Lumea bună a oraşului aici îşi etala ţinutele. Se asculta muzică de cafe, cântau ţiganii oraşului din Ţigănia de mătase, renumiţii Liviu Cincan, violonist, Dodos Bumbarul, etc.
Negustorii Făgăraşului vechi
Comerţul român în Făgăraş era bine structurat şi dezvoltat la începutul veacului trecut. În Piaţa mare a t\rgului toţi comercianţii erau români şi doar unul străin, un anume Lenghel. Amintim câţiva dintre aceştia, Mihail Popescu, George Gollian şi George Aiser. După 1910 însă raportul dintre ei s-a schimbat, cei mai mulţi fiind străini şi doar câteva firme românești. Conform Monografiei pr. Nicolae Aron, ,,Cel mai fruntaş neguţător în Făgăraş, până în 1910 când a trecut la cele eterne a fost Ioan Peia. Acesta a reprezentat şi pe filiala ,,Concordiei” din Făgăraş societate de conzum în Sibiu, desfiinţată în 1899 cu pierdere. Un alt fruntaş, foarte bun neguţător în Făgăraş a fost Adrian Furcă, răposat în 1902. Azi figurează la loc de frunte firma ,,Agricola” proprietatea d-lor Turcu şi Urs, urmaşii lui Ioan Peia, cari vând în mare şi în mic, în casele frumos reparate, din nou edificate şi bine întocmite ale răposatului Peia- de cătră văduva Lucreţia Peia, căsătorită Bârsan dimpreună cu noul bărbat Gherghe Bârsan. Apoi firmele lui Ioan Grecu şi Nicolae Szilagyi, cari sunt în piaţa mare. Ioan Grecu îşi are casele propri cumpărate de la ,,Furnica”. În anul acesta 1913 s’a deschis în Făgăraş şi o măcelărie română, condusă cu multă pricepere de măcelarul român Gheorghe Stinghe, venit din Braşov“.
Hotel Paris, reprezentativ pentru Făgăraş
,,Ospătăria românească este reprezentată prin hotelierul George Sorea (Hotel Paris) unde îşi au românii toate producţiunile şi toate întrunirile. Sorea este născut în Galaţi şi-şi are soţie din Preşmer, o femeie luterană foarte harnică, care se pricepe de minune în ale bucătăriei. Puţinii măestri români din Făgăraş au fost: Nicolae Modoiu, cojocar-bondar, Toma Vişia, covaciu (ferar), Iuliu Colcer, covaciu, Victor Poparad, covaciu, Zahiu Rohan, cojocar, Petru Reurean, măsar, Ioan Podgursky, măsar, Nicolae Burlea, croitor, Ioan Moldovan, bărbier, Ioan Tutoiu, brutar, Vladimir Vraciovici, croitor de dame, Virgil Ciora, rotar, Alexandru Moldovan, pantofar, Petru Pop, cismar, Frederic Zolter, rotar, Mihail Szabo, măsar, Ioan Colcer, rotar, Nistor Langa, croitor, Vasile Popa, rotar, Dragomir Marcu, croitor, şi Molinţ Lorenţ, tinichier“.
Cârciumarul ajuns senator
În Piaţa Mică ce era amplasată undeva în zona statuii Doamna Stanca funcţiona şi cârciuma unui anume Romul Taflan. Proprietăţile deţinute de acesta n-au putut fi preluate de moştenitori după 1989. Aceasta era departe de a se ridica la nivelul restaurantelor din Piaţa Mare, însă nu ducea lipsă de clienţi. Era prin anul 1931. Cârciumarul Taflan nici nu se gândea că va auzi o ţară întreagă de el. Romul Taflan era membru al Partidului Naţional Liberal care era condus, la Făgăraş, de un anume Oromolu. La alegerile generale din anul 1931 când a afost ales prim ministru Nicolae Iorga, pe listele consiliilor comunale se alegea câte un senator în fiecare judeţ. Pentru judeţul Făgăraş au candidat două persoane pentru postul de senator, una provenea de la PNL, iar alta de la PNŢ. Liberalii l-au desemnat ca şi candidat pe cârciumarul Taflan, iar ţărăniştii pe Gheorghe Mironescu, decanul Facultăţii de drept din Bucureşti, fost prim ministru. După numărătoarea voturilor a fost proclamat ales în judeţul Făgăraş pe lista consiliilor locale şi orăşăneşti Romul Taflan. S-a găsit şi o explicaţie, fiecare comună avea un număr redus de consilieri aleşi, între 7 şi 11, iar voturile acestora au fost cumpărate de PNL în detrimentul ţărăniştilor. Şi la acea vreme ca și astăzi se purta cumpărarea voturilor pe bani de către partidele politice, dar și desemnarea pentru funcții publice a unor persoane fără studii și fără educație. Astfel senator al Făgăraşului a fost desemnat cârciumarul Taflan. Cu ocazia validărilor de la Senat, Nicolae Iorga a criticat sistemul democratic din România şi a dat ca exemplu cazul Făgăraşului, unde un fost prim ministru Gheorghe Mironescu, profesor universitar, preşedinte al Academiei de Ştiinţe politice şi morale din România, mare industriaş şi proprietar al fabricii de bere Bragadiru cade la alegeri, iar în locul lui este ales un nimenea, un ins cu patru clase primare, un necunoscut de cârciumar care răspunde la numele de Romul Taflan. ,,Scoală-te în picioare Romul Taflan să te vadă întreg Senatul cine eşti dumneata care ai luat locul de senator al domnului Mironescu” i s-a adresat furios Nicolae Iorga. La această apostrofă, Romul Taflan se ridică în picioare şi răspunde simplu: ,,Apoi domnilor senatori, eu nu văd între mine şi domnul Mironescu altă diferenţă decât aceea că el vinde berea en-gros, cu butoiul, pe când eu i-o cumpăr şi o vând, en detail cu ţapul sau cu halba”. La acest răspuns, întreg Senatul a râs provocând o rumoare generală. Discursul lui Taflan a făcut în acei ani înconjurul ţării. Lângă cârciuma lui Taflan, în Târgul lemnelor se mai afla o cârciumă, a lui Zăgan. Fiul acestuia devenise vicepreşedintele PNŢ Făgăraş, funcţie care mai târziu l-a aruncat în închisorile comuniste.
Breşa românească din Piaţa mare a Făgăraşului
Făgăraşul de la acea vreme se evidenţia prin negustorii străini care ocupase centrul tîrgului. Băncile, magazinele, atelierele care erau de jur împrejurul Pieţei Mari aparţineu evreilor, saşilor, ungurilor. Românii erau stabiliţi la marginea oraşului, pe străzile lăturalnice. Dintre breslele făgărăşene niciuna n-a avut sediul în centru. Când Costi Toma a rămas să conducă prospera afacere a familiei, aceasta era cotată ca fiind una dintre cele mai apreciate din Făgăraş, fiind prima familie de români care ocupase un loc în centrul târgului. Şi poate singura care a depăşit graniţele Făgăraşului ajungând în cele mai renumite case din Europa. Lui Costi Toma i-au fost de mare ajutor studiile şi experienţa deprinse la Bucureşti şi pe care le-a aplicat, cu succes, în afacerea familiei. Afacerea acestei familii vine însă cu ani în urmă, de pe la 1850, când Nicolae Toma, tatăl lui Costi, ajunsese în târgul Făgărașului. Era străin întrutotul de această zonă, era un grec plecat de pe meleagurile lui din cauza sărăciei. Străbătuse peste 1000 km pe jos, cu o traistă dată peste umăr în care avea un triptic religios. Povestea lui Nicolae Toma și a urmașilor lui este dovada că Făgărașul oferea în acei ani șanse oricărui om care poposea în granițele lui. (Lucia Baki)
