Putem încetini cu adevărat îmbătrânirea? Ce funcționează și câți ani de viață câștigăm

Stiințele moderne oferă continuu argumente în favoarea ideii că putem avea o sănătate mai bună și poate chiar trăi mai mult urmând o dietă corectă, limitată caloric, și în general un stil de viață sănătos, arată hotnews.ro.

Dar e o ecuație matematică sau mai degrabă un joc al probabilităților? În ce măsură mâncând puțin trăim mai mult? Sau, mâncând ce trebuie ne menținem mai sănătoși? Cine definește ce e bun și ce nu?

Studiu realizat pe adulți cu greutate normală și rezultatele lui

Există un indiciu destul de clar că reducerea aportului caloric la persoane fără probleme de sănătate poate face ca acestea să trăiască mai mult.

Indiciul este oferit de cel mai recent studiu important în materie, conceput să măsoare ritmul de îmbătrânire al unui grup de persoane normoponderale sănătoase care timp de doi ani au consumat cu 25% mai puține calorii decât anterior. „Știm de aproape un secol că limitarea aportului caloric poate prelungi durata de viață sănătoasă la o serie de animale de laborator. Acest lucru este posibil prin niște modificări de natură biologică ce duc la o încetinire a procesului de îmbătrânire, dar mecanismele specifice ale modului în care se întâmplă acest lucru sunt încă în curs de a fi investigate”, a explicat coordonatorul studiului, Daniel Belsky, profesor asociat de epidemiologie la Mailman School of Public Health din cadrul Universității Columbia, NY, citat de CNN.

Studiul a folosit ceea ce în mod obișnuit poartă numele de „ceasuri biologice” pentru a determina ritmul de îmbătrânire al participanților. Este vorba de un conceput menit să măsoare cât sunt de îmbătrâniți oamenii din punct de vedere biologic în raport cu vârsta lor reală. „Studiul nostru a găsit dovezi că restricția calorică a încetinit ritmul de îmbătrânire la oameni. Descoperirile sunt importante deoarece oferă dovezi dintr-un studiu randomizat că încetinirea îmbătrânirii umane poate fi posibilă”, a declarat un alt autor, Canel Ryan, cercetător dintr-un alt centru de studii în domeniul îmbătrânirii al Universității din Columbia.

Sunt cunoscute în general orgoliile și lupta pentru influență în lumea științifică, dar faptul că mai multe voci cu autoritate în domeniu pun în discuție rezultatele de mai sus poate fi un semn că studiul nu înseamnă un mare pas înainte în domeniu. Concret, cercetarea a evidențiat că unul dintre cele trei așa numite ceasuri biologice folosite a indicat o reducere cu 2-3% a ratei de îmbătrânire. „Ceea ce în alte studii se traduce printr-o reducere cu 10-15 procente a riscului de mortalitate – un efect similar cu renunțarea la fumat”, potrivit unei declarații a autorilor studiului.

Vârsta biologică și vârsta cronologică

„Personal, nu înțeleg ce demonstrează aceste ceasuri biologice. Singura confirmare valabilă, care, din câte știu, nu a fost făcută, dar sperăm ca asta să se întâmple, este să vedem dacă, legat de durata de viață, ”vârsta biologică” poate face o predicție ma bună decât vârsta cronologică”, a spus dr. Peter Attia, un specialist care conduce un podcast de succes dedicat popularizării cercetărilor legate de longevitate. Pahkaj Kapahi, profesor la un alt institut din domeniul duratei de viață din California, e de opinie că aceste ceasuri biologice dau niște indicații foarte limitate legate de îmbătrânire.

Persoanele cu probleme de sănătate îmbătrânesc mai repede

De partea cealaltă, autorii recentului studiu încearcă să se apere spunând că rezultatul obținut de ei confirmă o anume direcție spre care pare să ducă și alte cercetări în domeniu.

„Multe studii diferite conținute în alte datesheet pe alte populații au arătat că acești algoritmi pot da o indicație legat de diferențele dintre oameni în ce privește îmbolnăvirea și durata de viață. Nu este deloc un game over, ci mai degrabă un game on. Ceea ce știm acum este o ipoteză – un biomarker care arată o îmbătrânire mai rapidă la persoane despre care știm că prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire, dizabilitate și deces, și o îmbătrânire mai lentă la persoanele despre care știm că prezintă un risc mai scăzut ”, a replicat Belsky.

Echipa a comunicat că în este în lucru o cercetare similară pe zece ani, care să confirme dacă rezultatele obținute după 2 ani de restricție calorică se mențin. Replica la replică nu a întârziat nici ea. Lăsând la o parte dezbaterea privind ritmul și mecanismul îmbătrânirii, restricția calorică joacă un rol important în prelungirea vieții, în special la persoanele care mănâncă mult, a spus Peter Attia. „Nu vreau ca cititorii să creadă că această restricție calorică nu are nicio valoare, ci doar că studiul nu ”demonstrează” o reducere a ritmului de îmbătrânire legat de ea”, a declarat el tot pentru CNN. Kapahi, la rândul lui, a reamintit în discuția cu reporterii americani că restricția calorică este doar una din acțiunile care ar putea limita îmbătrânirea.

„Este nevoie ca limitarea aportului caloric să fie asociată cu activitate fizică, un somn bun, o atitudine generală pozitivă și o sănătate mentală bună. Este probabil ca toate acestea la un loc să joace un rol mult mai important în încetinirea procesului de îmbătrânire”, a explicat el, invitând la atenție în ceea ce privește și efectele potențial negative ale limitării aportului caloric.

Efectele negative ale limitării caloriilor

Un alt cercetător cunoscut din domeniu face același lucru. Valter Longo, director al Longevity Institute de la Universitatea din California de Sud, a declarat că limitarea caloriilor pentru perioade lungi de timp poate fi dăunătoare. Studiile efectuate pe animale, de exemplu, au arătat că restricția calorică pe termen lung s-a dovedit a fi asociată cu un risc de reducere a forței musculare, un metabolism mai lent și afectarea sistemului imunitar, a declarat Longo pentru NBC news.

„Ea poate provoca efecte puternice împotriva îmbătrânirii, dar, de asemenea, este probabil să aibă ca efect și un anumit grad de fragilitate sau alte probleme, care e posibil să nu fie la fel de benefice”, a spus el. Tocmai din acest motiv, unul din autorii studiului a avertizat că restricția calorică nu trebuie practicată după ureche, ci sub control de specialitate, și că nu poate fi o metodă valabilă pentru toată lumea, cu atât mai puțin persoanele cu multiple afecțiuni.

Cu circa un an în urmă, un alt studiu de amploare al unei echipe de la Univesitatea din Washington analiza datele obținute în urma studierii unui mare număr de diete care presupun o restricție calorică.

Datele par să indice aceeași lipsă de certitudini legat de dietele anti aging cu eficacitate dovedită. „Până în prezent nu există intervenții anti îmbătrânire validate clinic la om”, spune unul din autori, medicul Matt Kaeberlein, citat de Wired Italia. Însă se impun, firește, niște nuanțe. Există unele dovezi importante cu privire la efectele anti îmbătrânire ale restricției calorice și ale alor diete conexe la om, așa cum există și un mic grup de compuși geroprotectori, se precizează în studiul citat de sursa italiană.

Pe de o parte, studii pe cobai de laborator au arătat că restricțiile calorice de diferite tipuri pot prelungi durata de viață. Pe de altă parte, statisticile arată că există unele populații pe glob cu populații care mănâncă puțin, cum ar fi insula japoneză Okinawa, mult mai longevive decât media globală și mult mai lipsite de boli cronice. Studiul din Science încearcă să stabilească niște linii roșii în marasmul general de studii în domeniu. Unele diete par ceva mai promițătoare decât altele. Și anume, regimurile clasice de restricție calorică (în care se consumă timp de câteva zile o cantitate tot mai mică de calorii), cu reducerea grupelor de calorii și de nutrienți, cum ar fi carbohidrații, cum ar fi dieta ketogenică. Mai puțin promițătoare în prelungirea vieții par să fie regimurile care restricționează aportul de proteine sau de aminoacizi sau dietele cu așa zis orar fix.

De ce studiile sunt dificile

Dificultatea legată de studierea efectelor acestor tipuri de dietă ține de numărul mare de variabile implicate, în primul rând factorul genetic. ”Există lucrări, de exemplu, care arată cum seturi diferite de gene produc efecte diferite în cazul restricției calorice, atât la drojdii, cât și la cobai. Iar la om, unde diversitatea genetică este mult mai mare în comparație cu cea a animalelor de laborator, rezultatele aceluiași regim alimentar pot fi foarte diferite”, spune unul dintre participanții la studiu, Alessandro Bitto. La factorul genetic se adaugă variabilitatea enormă a mediului în care trăiesc oamenii, în comparație cu cel al animalelor de laborator, care probabil influențează răspunsurile la diete, mai explică el, precum și dificultatea de a controla compoziția nutrițională a hranei. „Cum poți garanta respectarea unui plan alimentar timp de zece ani? Cum poti gestiona variablilitatea genetică și toți ceilalți factori?”, se întreabă autorii. Concluzia respectivei echipe este aceea că „există o posibilitate reală ca orice tip de dietă cu limitare calorică să amplifice durata de viață la unele persoane și să o scurteze la altele”.