Sfânta Liturghie celebrată în ritul bizantin, atât în biserica ortodoxă, cât și în cea greco-catolică, începe cu pregătirea ,,Sfintelor Daruri”, adică a pâinii și a vinului care, în timpul slujbei, se vor preface în trupul și sângele Domnului Iisus Hristos, la rugăciunea preotului prin invocarea Sfântului Duh. Când preotul străpunge forma pătrată, numită Agneț, cu copia (N.R- simbol al suliței subofițerului roman care a străpuns trupul lui Hristos) spunând- ,,Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns, și îndată a ieșit sânge și apă; și cel ce a văzut a mărturisit și adevărată este mărturia lui”, apoi binecuvântează potirul zicând- ,,Binecuvântată este amestecarea sfintelor Tale…”
După care taie o altă bucată de pâine în formă de triunghi și o așază în dreapta Agnețului, spunând: ,,Întru cinstea și pomenirea binecuvântatei, slăvitei, Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria, pentru ale cărei rugăciuni primește, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri”. În Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos însoțește fiecare slujbă, așa cum Maria l-a însoțit pe Iisus de la Naștere, până la calvar și Înviere. Nu o poți separa de Iisus, pentru că El și-a luat trup din pântecele ei. De aceea se numea ,,Fiul Omului”, din respect pentru Mama Sa. Chiar dacă unii au încercat să transforme creștinismul într-un patriarhat steril, lucrurile sunt mult mai profunde și complexe decât cred aceștia. Fără femeie viața nu vine, chiar și Cel coborât din cer a venit în lume prin femeie.
Regina în regatul iudaic
La vechii evrei, invers decât la majoritatea popoarelor, regina nu era soția regelui, ci mama acestuia. ,,Cred că se poate spune că, dintre multele figuri ale Bibliei ebraice- spune Brant Pitre- ,,regina mamă” nu este printre cele mai familiare. Un motiv este că ea nu apare înainte de cărțile 1 și 2 ale Regilor, care spun povestea regelui David și a urmașilor lui. Pentru mulți cititori, această parte a Bibliei nu este la fel de familiară precum Cartea Genezei și cea a Exodului. În plus, când povestea lui David e transpusă în artă sau film, figura reginei-mamă e întotdeauna lăsată la o parte. Cu toate acestea, în timpul regatului davidic funcția reginei-mamă era foarte însemnată. După cum am arătat deja, spre deosebire de majoritatea regatelor, în vechiul Israel ,,regina” regatului nu era soția regelui, ci mama lui. Titlul ei regesc- ,,regina mamă” (ebr. Gebirah)- este femininul substantivului ,,stăpân” (gebir). Poate fi tradus ca prin ,,marea-doamnă” sau ,,stăpâna” (vezi I Regi 15:13; 2 Cronici 15:16); Ieremia 19:2). Într-adevăr, în cărțile istorice ale Vechiului Testament, în genealogia care îl introduce pe fiecare nou rege e menționată mama regelui, nu soția lui. Nicăieri nu e mai clar acest lucru decât în istoria primei regine-mamă: Batșeba, soția lui David și mama regelui Solomon. Pe când regele David e încă în viață, soția lui îi dă cinstire. De pildă, ori de câte ori se duce la el, Batșeba ,,se pleacă” înaintea lui, ,,i se închină” și îl numește ,,Stăpânul meu” (în ebraică adoni) (I Regi I:16-17). Însă după ce regele David moare, iar Solomon, fiul Batșebei, se suie pe tronul regesc, rolurile se inversează. Acum, că fiul ei este rege, regele îi dă cinstire mamei sale- nu doar ridicându-se în picioare în prezența ei și plecându-i-se, ci și așezând-o pe un ,,tron” regesc”. La 1 Regi 2: 19-20, avem un paragraf grăitor în acest sens: ,,Regele s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat înaintea ei, apoi s-a așezat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui și ea a șezut de-a dreapta lui”. Dacă ne uităm în Tradiția Bisericii Ortodoxe acest lucru devine foarte vizibil- Iisus și Maria păstrează această cutumă. Mai mult decât atât, ecteniile slujbelor ortodoxe o numesc pe Maria ,,Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare”. Proscomidia Liturghiei Ortodoxe reia tradiția iudaică- ,,De față a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată și prea înfrumusețată”. Psalmul 45/44 spune- ,,stă regina de-a dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir”. ,,Cercetătorii Vechiului testament sunt de acord că ,,regina” din acest psalm este mama regelui, nu una dintre soțiile sale. Faptul că ea stă ,,de-a dreapta” regelui înseamnă că are o parte din autoritatea lui, după cum regele care stă ,,de-a dreapta” lui Dumnezeu ia parte la autoritatea lui Dumnezeu…Cum spune un specialist în Vechiul Testament, ,,după monarh”, regina-mamă are ,,locul cel mai de cinste” din regat. ( Brant Pitre)
Locul în care s-a născut Maria
Istoricul James Tabor folosește din plin tradiția apostolică atunci când vorbește de Mama lui Iisus, tradiție rămasă în Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică de astăzi. ,,Când mă gândesc la Maria, mama lui Iisus, îmi vine în minte orașul dispărut Seppphoris. Conform tradiției, Maria a fost prima născută a unui cuplu în vârstă, Ioachim și Ana, care locuiau acolo. În zilele noastre, puțini au auzit de Sepphoris (cunoscut și ca Zippori sau Tzippori). Nu este menționat în Noul Testament. Până de curând, nici nu era inclus pe hărțile Țării Sfinte de la sfârșitul multor Biblii. Pentru noi era doar un oraș pierdut până de curând. În vremea copilăriei lui Iisus, în Nazaret, Sepphoris era cel mai mare oraș din întreaga regiune. Construit pe un deal, la o sută treizeci de kilometri deasupra câmpiei, încă se mai vede de la distanță. Bine-cunoscuta afirmație a lui Iisus că ,,nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” a fost inspirată de copilăria lui în Nazaret, când privea spre nord la strălucitorul Sepphoris, situat la vreo șase kilometri distanță. Orașul nu trecea neobservat. În schimb, Nazaretul era aproape invizibil. Ghemuit la poalele dealurilor pe un curs mic de apă, la sud de oraș, avea o populație de cel mult 200 de locuitori. Era unul dintre zecile de sate răspândite pe câmpie în jurul uriașei și impresionantei capitale. Astăzi, lucrurile stau exact invers.
Nazaretul este cel mai mare oraș arab din Israel, cu o populație de peste 60.000 de locuitori, jumătate creștini, jumătate musulmani”. (James Tabor, Dinastia Iisus) Mergând pe firul descris de istorici, vom vedea că Iisus s-a născut în împrejurări istorice foarte dificile și vom descifra de ce Irod căuta să îl ucidă încă de când era în scutece. Istoricii dovedesc acest lucru analizând evangheliile împreună cu sursele istorice din antichitatea poporului evreu. Faptul că familia lui Iisus Hristos era de viță regală a fost cunoscut de către Irod iar El a fost vânat din două părți: atât de către Irod, care nu era evreu pur, cât și de către romani care îi căutau pe toți moștenitorii liniei davidice. Romanii făceau acest lucru în toate teritoriile cucerite- să căsăpească ultimele vlăstare regale. Luca a vrut să îl umanizeze pe guvernatorul Pilat din Pont în Evanghelia sa, dar istoricii au făcut portretul acestuia: crud, lacom, șantajabil. Acest lucru este redat și în Evanghelii, după cum vom vedea mai încolo. Constatăm că elementele liturgice și dogmatice ale celor două biserici tradiționale- Ortodoxă și Catolică, au adânci repere istorice, perpetuate și transmise de-a lungul timpului, direct din primele comunități iudeo-creștine. Și spunem comunități iudeo-creștine pentru că creștinismul s-a născut în cadrul religiei mozaice, separându-se ulterior și devenind cea mai mare religie a lumii. Iisus s-a născut în zilele unei revolte iudaice înăbușite de către autoritățile romane, așa cum vom vedea în episoadele următoare ale investigației noastre istorice, liturgice și dogmatice în istoria creștinismului. Vom vedea și modul în care rolul reginei-mame va fi preluat de Maria și dus până în tradiția creștină. Numeroase investigații ale istoricilor și cercetătorilor care s-au ocupat cu studiul biblic au confirmat relatările Tradiției creștine, alături de sursele biblice. (Ștefan BOTORAN)
