•   Andrei Hașu și Traian Marinescu, executați la ordinul lui Cârnu

După Mişcarea studenţească de la Cluj, studenţii făgărăşeni s-au retras acasă pentru a scăpa de urmărirea Securităţii. Dar n-a fost suficient pentru a li se pierde urma pentru că Securitatea i-a căutat şi la domiciliul lor. Au urcat în Munţii Făgăraşului în 1948 şi s-au ascuns. Li s-au alăturat și elevi de la Liceul Radu Negru pe care Securitatea voia să-i aresteze. Au supravieţuit în munți cu ajutorul părinţilor, rudelor şi oamenilor de bine din sate. Toți au fost hăituiți de Securitatea  care  forţa  ţărănimea să predea agoniseala şi pământurile la Colectivă. Pentru a-i captura pe tinerii luptători din munți, dar și pe sprijinitorii din satele făgărășene, Securitatea și-a infiltrat ofiţerii în localităţile din zona frecventată de partizani. Acestora urma  a li se găsi diferite slujbe: în comuna Cârţişoara – administrator al dispensarului; în comuna Cornăţel – funcţionar la oficiul de telefoane; în comunele Viştea de Sus şi Şomartin – vânzători la cooperativele săteşti; în comuna Lisa – funcţionar la Ocolul Silvic; în comuna Şinca Veche – muncitor la şantierul CFR; în comuna Merghindeal – muncitor la sonda din apropierea localităţii; în staţiunea climaterică de la Rodbav – administrator sau îngrijitor; în comuna Grid – colector de cereale; în comuna Felmer – funcţionar la primărie; în comuna Ungra – brigadier la Ocolul Silvic; în comunele Porumbacu, Viştea de Sus, Bruiu, Cincul şi Vaida Recea – pădurari. Şaisprezece ofiţeri urmau să fie implicaţi în această operaţiune. Cei prevăzuţi pentru a ocupa poziţiile de pădurari aveau să facă un curs de două-trei săptămâni, cu concursul Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, pentru a-şi însuşi cunoştinţe elementare de silvicultură. Personalul care deservea cabanele Bâlea, Sâmbăta şi Negoiul urma a fi verificat, o parte preconizându-se a fi înlocuit cu ofiţeri de securitate. Aveau să se constituie şi grupuri de 4-6 securişti, grupuri postate în jurul sau în incinta cabanelor sub diferite legende (echipe sportive, şcoală de turism etc.). Punerea în practică a acestui plan necesita 60 de ofiţeri de securitate „dintre cei mai buni”. În plus, niște ofiţeri se ocupau de recrutarea localnicilor dispuși să ajute la capturarea partizanilor.

Zona Făgărașului a fost împărțită în 11 sectoare:   

  •  Sectorul I, cu centrul în comuna Avrig, cuprindea 6 comune şi 6 sate, cu implicarea a 10 securişti (merită amintit că în fruntea lor se afla maiorul Nicolae Briceag, fost şef al Biroului judeţean de Securitate Someş-Dej, unde se dovedise extrem de brutal);
  •   Sectorul II, comuna Arpaşu de Jos, cu 4 comune şi 5 sate (cu implicarea a 8 securişti);
  •   Sector III, comuna Drăguş, cu 2 comune şi 6 sate (6 securişti);
  •   Sectpr IV, comuna Vaida Recea, cu 3 comune şi 10 sate (11 securişti);
  •  Sector V, comuna Hârseni, cu 5 comune şi 9 sate (8 securişti);
  •  Sector VI, comuna Şercaia, cu 6 comune şi 5 sate (8 securişti);
  •   Sector VII, comuna Bruiu, cu 3 comune şi 3 sate (7 securişti);
  •   Sector VIII, comuna Cincu, cu 5 comune şi un sat (7 securişti);
  •  Sector IX, comuna Şoarş, cu 3 comune şi 2 sate (6 securişti);
  •  Sector X, comuna Jibert, cu 3 comune şi 2 sate (5 securişti);
  •   Sector XI, comuna Comana de Jos, cu 3 comune şi 4 sate (6 securişti)

Cpt. Cârnu a terorizat zona Făgărașului

Un ofițer de Securitate care a acționat în zona Făgăraș a fost căpitanul Ioan Cârnu. Toate familiile implicate  în Rezistența anticomunistă i-au cunoscut duritatea și furia. De numele căpitanului  Ioan Cârnu sunt legate multe acțiuni care au dus la moartea unor pesoane și la ani grei de închisoare pentru altele.  Satul lui Ion Gavrilă Ogoranu, Netotu, azi Gura Văii, a fost  cea mai verificată localitate din Ţara Făgăraşului, iar toţi care purtau numele Gavrilă sau erau rude cu ai Ogoranului erau urmăriţi şi persecutaţi de Securitate.

  • ,,Într-o iarnă au venit peste noi foarte mulţi, câtă frunză erau. Au ocolit iar toată curtea. Au răscolit tot fânul, casa toată. O luase pe sora mea, Ileana,  în faţă, iar securiştii cu arma în urma ei. Atunci au bătut-o rău pe mama. Au lovit-o cu mătura, cu bâta, ce au găsit prin curte, până au lăsat-o lată. Hoţul de Cârnu, focul să-l arză! Era un om mare, masiv şi bătea rău. O bătea pe mama până o lăsa moartă, dar nici nu-i păsa. Îi cerea să spună despre Ion. De frica bătăilor care erau groaznice, mama purta şi vara un cheptar care să mai atenueze loviturile. Eu n-am mai ştiut nimic de fratele meu, dar tot m-au bătut. Nici nu ştiam când vin să ne ia la bătaie şi la  anchetă. În timpul secerii, au venit şi au luat-o pe mama. Au dus-o în afara satului, pe un drum şi au legat-o de un pom. Atunci au bătut-o s-o omoare şi au abandonat-o acolo mai mult moartă decât vie. Biata de ea cum s-o fi dezlegat de copac? Cum o fi mers? Cât o fi stat în nesimţire? A avut noroc cu nişte oameni care vindeau păcură şi au trecut pe acolo. I-a rugat s-o ia în car.  Au adus-o până la poartă. Era vânătă toată, nu aveai unde pune degetul. Dar să ştiţi că nu spunea la nimeni nimic. Suferea în taină” a povestit Eugenia Petrişor, sora cea mică a eroului Ion Gavrilă Ogoranu.

 Împușcarea lui Andrei Hașu

Căpitanul Cărnu  a fost renumit prin duritatea lui. Voi relata acțiunea Securității din 14-15 ianuarie 1952, când  securiştii Cârnu şi Mezei au adunat 1140 de ostaşi pe care i-au dispus pe munte pentru a prinde grupul Gavrilă în zona Trăsnita. Acţiunea a fost un eşec pentru că luptătorii plecaseră de la bordeiul de pe Trăsnita încă din toamnă. Tot Cârnu cu un dispozitiv militar a acționat la Voivodeni pentru a-l captura pe Andrei Hașu (Baciu) în noaptea de Bobotează din 1952. Gălbincea din Sâmbăta de Sus a fost vânzătorul lui Andrei Haşu, creierul Grupului Gavrilă. În acea noapte, Gălbincea a anunţat Securitatea că Andrei Haşu se află în şura lui Ioan Ramba din Voivodenii Mici. Un dispozitiv militar condus de Cîrnu a descins la casa lui Ramba şi a încercuit-o. Andrei Haşu a sărit din şură şi a fugit spre grădină. A fost împuşcat mortal în spate. A fost luat împreună cu gazda, Ramba Ioan. Corpul neînsufleţit al lui Andrei Haşu a fost legat pe o scară şi pus în faţa Primăriei, cu arma după cap, pentru a fi văzut de tot satul, inclusiv elevii de la şcoală. Lângă el a fost pus şi Ramba căruia i s-a dat o armă. În acel an, 1952. Pe Cârnu  îl găsim la conducerea Securității Făgăraș, care avea sediul în casa dr. Giurcă (str. Mihai Viteazu nr. 3)pe care o confiscase.

 Constantin Vulcu din Breaza informatorul lui Cârnu

Un  informator zelos a fost Vulcu Constantin din Breaza. A scris informări pe bandă rulantă şi a făcut orice pentru a ajuta  Securitatea din Făgăraș condusă de Cârnu.  ,,După Crăciun, fiind împreună cu Ion Ţarog din Breaza am văzut un om înarmat. Ion Ţarog a dat imediat telefon la securitate, care în ziua următoare a făcut urmărire la Breaza, dar fără rezultat. Noi am bănuit că a fost Haşu Andrei. I-am deplasat la mine acasă , pe ofiţeri, şi unde au bătut chiar şi rudele mele. Acţiunea a fost condusă de un căpitan gras şi solid Cârnu. Oamenii spuneau că atunci când apărea acest om îi apuca groaza. Noi l-am supranumit ,,spaima judeţului”. Semnează Constantin Vulcu.

Maria, soția lui Fileru: ,,Era dur şi mă bătea fără milă“

În satul Lisa erau  urmărite toate rudeniile şi apropiaţii lui Ioan (Jean) Paler, Fileru, pădurarul născut în America, implicat în Rezistenţa Anticomunistă.  Erau miliţieni şi securişti zi şi noapte în sat și urmăreau orice mişcare care putea să-i ducă la Fileru. Mulţi dintre sătenii care erau bănuiţi a fi în legătură cu partizanii din munţi erau arestaţi şi duşi la Securitatea din Făgăraş. Erau persecutaţi şi torturaţi copii, femei şi bătrâni.  Cârnu, căpitanul voinic şi negricios,  era cel care-i ancheta prin tortură. ,,Mă treceau fiorii când îl vedeam, era dur şi mă bătea fără milă” îl  descria Maria Şerban,  soţia lui Fileru.

Capturarea lui Traian Marinescu

Pe drumul naţional Câmpulung-Târgovişte, în dreptul variantei către satul Izvoarele, se află astăzi un monument funerar  ridicat în memoria lui Traian Marinescu-Geagu, un tânăr cu o poveste tragică urmare a faptului că a îndrăznit să înfrunte comunismul. Chinurile și moartea studentului Traian Marinescu s-au datorat căpitanului Cârnu, torționarul care a îngrozit și familiile de făgărășeni care i-au sprijinit pe luptătorii de munții Făgărașului.  În 1946, Traian Marinescu, zis Geagu, era student. Era un tânăr înalt, voinic şi practicant al box. Se spune că ar fi fost chemat la Bucureşti de comunişti şi că Ana Puker, personal, i-ar fi propus să militeze alături de ei. A refuzat, preferând să sprijine Partidul Naţional Ţărănesc care, în acel moment, era forţa politică în care românii vedeau alternativa electorală la Partidul Comunist şi sateliţii acestuia. În ziua de 19 noiembrie 1946 au avut loc alegerile parlamentare, dominate de violenţele şi abuzurile comuniştilor care, sprijiniţi de armata de ocupaţie sovietică, au falsificat fără ruşine rezultatele alegerilor. Puţine au fost localităţile unde forţele opoziţiei au reuşit să dea peste cap aceste abuzuri, una dintre ele fiind şi comuna Izvoarele. Protagonistul acestei performanţe a fost tocmai studentul Traian Marinescu. Văzând comportamentul abuziv al reprezentanţilor comuniştilor, care introduceau în urne sute de buletine de vot ştampilate anterior în favoarea Blocului Partidelor Democratice (alianţă dominată de comunişti), Traian Marinescu Geagu a pătruns cu mitraliera în secţia de vot, scoţând urnele în curte şi incendiindu-le. Acesta a fost singurul mod în care a putut protesta împotriva falsificării alegerilor şi violenţei comuniştilor. Comuna Izvoarele din judeţul Dâmboviţa s-a numărat printre puţinele localităţi din România ocupată de sovietici în care comuniştii au fost nevoiţi să repete alegerile, permiţând şi prezenţa observatorilor americani, prefectul Gogu Popescu, viitor general de Securitate, suferind o ruşine pe care nu o va ierta niciodată.

Executat din ordinul lui Cârnu

Din acel moment Traian Marinescu Geagu a fost dat în urmărire generală, fiind căutat de organele Siguranţei, devenite în 1948 Securitatea. Fugar, el a intrat în grupul de rezistenţă armată constituit de colonelul Arsenescu în zona Muntelui Roşu, versantul sudic al Munților Făgăraș. Deşi a refuzat iniţial integrarea noului membru, Arsenescu a cedat în cele din urmă insistenţelor unchiului lui Geacu, preotul Cotenescu.În ciuda dispoziţiilor colonelului Arsenescu, prin care se ceruse membrilor structurii să rămână inactivi până la primăvară, în iarna 1948-1949, Traian Marinescu, ascuns în satul Dragoslavele, va ceda dorului de casa părintească şi va merge în localitatea natală.  A fost arestat de Securitate pe 19 martie 1949, dus la Regionala Securităţii din Piteşti şi torturat în mod bestial, fără întrerupere, de oamenii  căpitanului Cârnu. În final va ceda şi va deconspira atât pe găzduitorii săi, inclusiv preotul Cotenescu, cât şi întreaga reţea clandestină a colonelului Arsenescu. În ziua de 4 februarie 1950, la ordinul căpitanului Cârnu, este dus de securişti la marginea localităţii natale, Izvoarele, şi executat în mod demonstrativ, simulându-se ,,fuga de sub escortă”. Și asta chiar dacă tânărul purta încă lanţuri grele la mâini şi la picoare.  Căpitanul Cârnu a interzis timp de două zile îngroparea cadavrului, acesta fiind expus public pentru a pentru a induce frica în sufletele sătenilor. În acelaşi an, Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 478/11 mai 1950, emitea condamnările în cadrul primului lot de musceleni. Au fost date 37 de condamnări, unele din ele în contumacie. Hainele pe care Traian Marinescu Geagu le purta în ziua execuţiei, păstrate de familie, au fost donate Memorialului Rezistenţei şi Victimelor Comunismului de la Sighet, ele purtând şi astăzi urmele cuţitului cu care a fost înjunghiat şi ale gloanţelor.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here