Postul Nașterii Domnului înseamnă timp de reflecție interioară și prilej de o nouă convertire, acea metanoia despre care vorbesc părinții Bisericii. Preotul Laurențiu Urian, parohul bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din Făgăraș, explică credincioșilor, prin intermediul ziarului Monitorul de Făgăraș, semnificația acestei perioade.
Reporter: Părinte, care sunt caracteristicile Postului Nașterii Domnului?
Preot Laurențiu Urian: Postul Crăciunului este mai nou decât Postul Paștelui, sec. IV-V d.Hr. Este un post al bucuriei și, chiar dacă putem spune că este un post al pocăinței, totuși această latură nu este accentuată ca în Postul Paștelui. De aceea nu se fac metanii, nu se citește un canon de pocăință precum cel al Sfântului Andrei Criteanul, adică este un post mai ușor. Avem dezlegare la pește. Peștele, pe lângă faptul că este un simbol creștin, care trimite la Hristos, conține mult fosfor. ,,Phosphoros” înseamnă ,,purtător de lumină”, este simbolul luminii. Aceasta înseamnă că Postul Crăciunului este o perioadă de pocăință, de luminare și de împlinire a faptei bune. Darurile pe care le facem cu ocazia Sf. Nicolae și Crăciunului trimit cu gândul la a înmulți fapta bună
R.: Extindeți semnificația darului
L.U: Sf. Nicolae a făcut daruri, Dumnezeu Tatăl ni L-a dăruit pe Fiul Său ca să înțelegem că și noi trebuie să facem daruri semenilor noștri
R: Care este simbolistica pentru cele 40 de zile ale postului?
L.U.: Acest post durează 40 de zile și ne trimite cu gândul la postul de 40 de zile ținut de Moise în Sinai și de Iisus în pustiul Carantaniei. Era undeva în zona Iordanului, pentru că, după aceea, El merge la Botez, deci nu poate fi foarte departe de Iordan
R.: Părinte, ce trebuie să facem în post?
L.U.: În perioada Postului Crăciunului ar trebui să înnoim ieslea sufletelor noastre, ca acolo să se nască Hristos. Le înnoim prin spovedanie, împărtășanie, participăm la sfintele slujbe și săvârșim fapte bune. În această perioadă ar trebui să intensificăm citirea psaltirii. Primele două duminici din post vorbesc despre doi bogați. Ni se atrage atenția să nu ne legăm inima de cele materiale. Prima este a bogatului căruia i-a rodit țarina și care își legase inima de bunurile materiale iar a doua duminică din post ne amintește de dregătorul bogat care, deși respectă poruncile, totuși nu se putea dezlipi de bunurile materiale. De aceea facem daruri, ca să arătăm că oricând putem oferi din cele materiale.
R.: Tânărul bogat s-a mântuit?
L.U.: Bibliștii spun că tânărul bogat din Evanghelie ar fi, de fapt, evanghelistul Ioan Marcu. Familia lui Marcu era o familie avută, de vază, din Ierusalim. Acolo a avut loc ,,Cina cea de Taină” și Pogorârea Sfântului Duh. În acel loc a fost prima Biserică. Aceasta înseamnă că, deși la început, când s-a întâlnit cu Domnul, tânărul Ioan Marcu n-a putut renunța la bogăție, totuși se vede că, mai târziu, pe toate ale sale le-a pus la dispoziția grupului apostolilor și comunității creștine. Tot ce a scris Marcu în Evanghelia sa, de fapt a auzit de la Sf. Petru căruia i-a fost tălmaci printre greci. Probabil era un adolescent când a venit la Hristos. El este cel care l-a introdus pe Petru în curtea arhiereului când a fost judecat Domnul Iisus Hristos.
R.: Care este prima sărbătoare din această perioadă?
L.U.: Prima sărbătoare care marchează Postul Crăciunului este Intrarea Maicii Domnului în Biserică, prima dezlegare la pește și ziua în care se cântă colindele pentru prima dată în biserici. De la 1 Decembrie, colindele se pot cânta și în afara zidurilor bisericii. Tot în această zi de sărbătoare încep să se cânte la Utrenie și catavasiile Nașterii: ,,Hristos se naște, Slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Aceste cuvinte fac parte dintr-o predică pe care a rostit-o Sf. Grigorie de Nazians.
R.: Vorbiți-ne despre legătura dintre Nașterea Domnului și Sfânta Liturghie
L.U.: În centrul Sfintei Liturghii suntem contemporani cu toate evenimentele mântuitoare: Nașterea și Învierea sunt deopotrivă actualizate. La intrarea în Sf. Altar, există o masă, în partea stângă, numită proscomidiar. Acolo sunt pregătite prescurea și vinul pentru Liturghie. Proscomidiarul închipuie ieslea Betleemului, steluța care se așază pe Sfintele Daruri închipuie Steaua de la Răsărit, iar acoperămintele care se așază peste disc și potir închipuie deopotrivă scutecele pruncului Iisus și giulgiurile Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Dacă în iesle Hristos și-a făcut apariția în lume, la proscomidiar pâinea și vinul sunt pregătite pentru a fi oferite Tatălui în cadrul Sfintei Liturghii”
R.: Care este semnificația colindelor?
L.U.: Colindele sunt imne populare care reflectă realitățile Evangheliei. Ele istorisesc prin cânt și rimă ceea ce, de fapt, ne spune Evanghelia despre Nașterea lui Hristos. Oare ele nu sunt specifice poporului român? Colindele noastre, spre deosebire de cântecele altor popoare europene, au o fidelitate mai mare față de realitățile prezentate în Evanghelie.
R.: Explicați-ne ce ar trebui să facem în ziua Ajunului de Crăciun?
L.U.: Ajunul Crăciunului este apogeul Postului Nașterii Domnului. Aceasta înseamnă că în ziua de 24 Decembrie creștinii ajunează, nu mănâncă și nu beau apă până la asfințitul soarelui, iar seara consumă hrană uscată, fără ulei. Până la ora 15.00 ajunăm, apoi ne hrănim cu grâu fiert, fructe și miere.
R.: De fapt, cum ar trebui să fie sau să nu fie seara Ajunului?
L.U: Multe din manifestările actuale sunt dezbrăcate de sensul creștin- crăciunițe, show-uri televizate cu cântece fără referire la Naștere. Crăciunul înseamnă Nașterea Domnului, nu tăierea porcului, nu show-ul crăciunițelor. (Ștefan BOTORAN)
