Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Îngerii, mesageri ai voinţei lui Dumnezeu

,,Mai-marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiţi pe noi, cu acoperămîntul aripilor măririi voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte Mai-mari peste cetele puterilor celor de sus“  (Troparul Sărbătorii)

Marți, 8 noiembrie a.c. îi prăznuim pe Arhanghelii Mihail şi Gavriil, o sărbătoare a  îngerilor care  au jucat un rol important în Istoria Mîntuirii şi s-au manifestat mereu de-a lungul istoriei. Ei sînt şi acum contemporanii noştri.

Realitatea de dincolo

Există o lume nevăzută pe care nu o percepem cu simţurile noastre, dar îi simţim efectele în viaţa noastră. Forţele binelui se află într-o strînsă şi permanentă luptă cu cele ale întunericului. Este o lume care a fost creată înainte de zidirea celei văzute. O veche legendă creştină spune că, atunci cînd l-a plămădit pe om, Dumnezeu i-a pus pe îngeri să se închine noii făpturi, corolarul creaţiei sale; o făptură zidită din tină şi duh, care trăieşte între pămînt şi cer. O parte dintre îngeri s-au simţit ofensaţi de acest lucru, că Stăpînul îi pune să se închine unei fiinţe pe care o credeau net inferioară şi nu s-au supus, pornindu-se pe revoltă. ,,Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul, şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, şi nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce înşală toată lumea, şi aruncat a fost pe pămînt, şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el“ spune Apocalipsa, cartea ce încheie Sfînta Scriptură. Căpetenia acestor îngeri revoltaţi se numeşte Lucifer, şi s-a numărat printre arhangheli la început. El a căzut din cauza mîndriei şi a rămas în această stare, fiind fiinţă spirituală. Omul are capacitatea să se ridice şi să-şi schimbe viaţa prin pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu, pentru că este plămădit din trup şi suflet. Îngerii căzuţi, fiindcă sînt fiinţe spirituale, nu mai au acest pogorămînt de la Dumnezeu. Creatorul a permis acest lucru respectînd libertatea fiinţelor zidite de El, i-a permis fostului înger prefăcut în demon să lucreze în lume pentru ca omul să aleagă calea dintre bine şi rău. Acest război nevăzut are urmări vizibile în viaţa noastră pentru că delatoria, goana după funcţii şi răutatea îşi are izvorul în superbia acestui ,,prinţ al întunericului“ care a căzut din starea de lumină. Omul este liber să aleagă lumina sau întunericul deoarece Dumnezeu nu este un dictator, ci un Tată iubitor care ne respectă libertatea, dar ne şi aşteaptă permanent să ne întoarcem la El. Războaiele, crimele, răutatea din lume îşi au izvorul în căderea îngerilor, iar aceşti îngeri corupţi le-a întunecat minţile primilor oameni. Pentru aceasta a venit Mîntuitorul în lumea noastră, să o regenereze.

Cui ne închinăm?

La începutul Evangheliei de la Matei este descris un episod  important, peste care nu trebuie să trecem cu superficialitate. Este vorba de plecarea lui Iisus în pustiul Carantaniei, unde a avut o discuţie cu diavolul. ,,Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămînzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pîini. Iar El, răspunzînd, a zis: Scris este: ,,Nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu“. Atunci diavolul L-a dus în sfînta cetate, L-a pus pe aripa Templului şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: ,,Îngerilor săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mîini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău“. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: ,,Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău“. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi i-a zis lui: Acestea toate Ți le voi da Ție dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, Satano, căci scrie este: ,,Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti. Atunci L-a lăsat diavolul şi, iată, îngerii venind la El Îi slujeau“. (Matei 4, 1-11) Iisus însuşi a fost ispitit de către diavolul care a lovit în slăbiciunea firii umane, pentru că Iisus era Dumnezeu adevărat, dar şi om adevărat, şi a încercat să găsească o breşă. Dacă sîntem atenţi, chiar şi diavolul foloseşte citate din Scriptură pentru că înainte a făcut parte dintre îngeri. Şi încă un lucru pe care îl ignorăm: diavolul este un teolog desăvîrşit, te poate bate cu Scriptura în braţe dacă nu eşti atent. Cel mai elocvent lucru este însă faptul că Iisus nu a tăgăduit că această lume îi aparţine ispititorului, ci doar a zis: ,,Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti“. Toate împărăţiile care s-au clădit pe violenţă şi vărsare de sînge îi aparţin diavolului. Slava deşartă, goana după averi, funcţii duc într-o lume iluzorie, virtuală, pentru care am fi în stare să ne sacrificăm sufletul. Vrem să fim mereu în faţă, să ne vadă toţi, căutăm lauda, să plăcem lumii şi, astfel, cui ne închinăm? Pentru ca să obţină lucrurile pe care le-a refuzat Iisus cînd a fost ispitit, omul este în stare să calce pe cadavre, să nu-şi mai recunoască chiar fraţii sau părinţii dacă i se cere acest lucru. Să nu uităm că Împăratul Măririi s-a născut într-o iesle, fiind încălzit doar de aburul boilor. Simplitatea şi iubirea sînt lucrurile pe care ne-a învăţat Iisus să le urmăm. Geniile omenirii s-au născut de cele mai multe ori în bordeie de lut, nu în palate. Viaţa dusă în simplitate, umilinţă şi ,,anonimat“ ne încarcă spiritual. Iată ce ne-a învăţat Iisus: să nu devenim nişte ,,vip-uri“, mereu în goană după funcţii, onoruri sau măriri deşarte. Să căutăm să-I plăcem lui Dumnezeu, nu oamenilor. După ce a fost ispitit în pustie, unde a stat patruzeci de zile, Iisus a început să lucreze. Mereu va persista în viaţa noastră întrebarea: ,,Cui ne închinăm?“

Îngerii, fiinţe spirituale

Este o lume aparte, creată de Dumnezeu după nişte principii cu totul altele decît cele prin care fiinţează lumea noastră. Îngerii sînt persoane pur ,,spirituale“, înzestrate cu raţiune şi voinţă liberă, li se mai spune ,,minţile fără trupuri“. Ei nu se văd, dar pot lua înfăţişare omenească la dorinţa lui Dumnezeu pentru a le transmite oamenilor mesajele Sale. Îngerii se regăsesc şi în cadrul religiilor care au ,,revelaţia“ ciuntită, dar acei oameni li se închină ca la nişte zei, ba chiar şi la diavoli. Credinţa în existenţa acestor fiinţe spirituale există la mai toate religiile, dar numai creştinismul are revelaţia completă şi arată lucrurile corect. Oamenii îi cinstesc pe îngeri, dar aceştia nu sînt nişte ,,zei“, ci mesageri ai voinţei lui Dumnezeu. În iconografie ei sînt reprezentaţi cu aripi, dar acest lucru este un simbol pentru a arăta iuţeala cu care ei se mişcă. Aceste fiinţe nu sînt atotputernice şi atotprezente, cum este Dumnezeu. Sînt fiinţe spirituale, dar această spiritualitate a lor nu este absolută. Sfîntul Grigore de Nissa le spunea din această cauză ,,duhuri trupeşti“.

Vocaţia protectoare a îngerilor

Dumnezeu le-a atribuit îngerilor un rol de mesageri ai cerului. ,,Numim aceste fiinţe spirituale ,,îngeri“ pornind de la modul în care oamenii au luat contact cu ele. În general vorbind, numele exprimă într-un anumit fel modul de a fi şi de a acţiona al unei persoane. ,,Înger“ vine de la ,,angelos“, care înseamnă în greacă ,,vestitor“. Iar omul a cunoscut aceste fiinţe în calitatea lor de vestitori ai mesajului lui Dumnezeu către lume. Despre lumea îngerilor ştim puţine lucruri, doar pe acelea constatate din arătările lor, iar ei s-au arătat numai când au avut de împlinit un mesaj din partea lui Dumnezeu“. (Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox de azi) Îngerii au însă şi o vocaţie de protectori. ,,Îngerului i se poate atribui- şi i s-au atribuit mereu- toate motivaţiile legitime ale vocaţiei protectoare. Între înger şi om e o străveche, originară, rudenie. Au convieţuit, într-o atemporală fraternitate, în Rai, înainte de Cădere, şi se vor regăsi în aceeaşi condiţie, strălucitori (quasi astra, cum spune Grigorie cel Mare), la sfîrşitul timpului (Matei 22, 30). Orice cale spirituală e o încercare de a redobîndi isanghelia paradiziacă, înrudirea pierdută cu îngerii, egalitatea cu ei. În această încercare, protectorii cereşti ne stau alături ,,ca nişte fraţi mai mari“ (Isaac Sirul) cu care avem în comun natura ,,raţională“ (Grigorie cel Mare). În iubirea îngerilor pentru oameni se oglindeşte iubirea Tatălui. Înrudirea cu îngerul poate merge pînă la ,,asemănare“ şi identitate, cum am văzut în povestea cu Petru, din Faptele Apostolilor (12,15). Pornind de la ,,consanguinitatea“ dintre oameni şi îngeri, se postulează, îndeobşte, comunitatea lor de destin. Ei sînt ,,împreună slujitori“ (Apocalipsa 22,9), interlocutori predestinaţi, camarazi ai aceleiaşi cruciade, concetăţeni potenţiali ai Ierusalimului ceresc“. (Andrei Pleşu, Despre îngeri) De aceea, fiecare avem, de la naştere, cîte un înger ocrotitor. Auzim adesea expresia ,,slab de înger“, adică fricos, şovăielnic, lipsit de bărbăţie ori îngerii definesc bărbăţia, rolul de protector, vitejia şi forţa de a învinge în numele Binelui.

Demonii, fiinţe spirituale căzute

Îngerii care s-au răsculat au păcătuit în mod ,,conştient, premeditat şi liber“. Păcatul lor s-a produs din interiorul lor, de aceea sînt socotiţi ,,inventatorii răului“. ,,Fiinţele spirituale căzute nu sînt numite îngeri- pentru că nu sînt vestitorii nimănui, cu atît mai puţin ai lui Dumnezeu-, ci demoni, diavoli, satane etc. Încercările lor de înfăţişare trupească, nefiind acte voite de Dumnezeu, au fost de fiecare dată monstruoase, apărînd ca atare în reprezentările artiştilor plastici“. (Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox de azi) Sfîntul Ioan Damaschinul spunea: ,,Dintre aceste puteri îngereşti, căruia Dumnezeu i-a încredinţat păzirea pămîntului, nu a fost făcut rău prin natură, ci a fost bun, a fost făcut pentru bine şi nu avea în el de la Creator nici cea mai mică urmă de răutate; cu toate acestea, n-a suferit luminarea şi cinstea pe care Creatorul i le-a dăruit, ci, prin voinţa lui liberă, s-a îndreptat de la starea sa naturală la o stare contra naturii sale şi s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu care l-a făcut, voind să se împotrivească Lui. El este cel dintîi care s-a depărtat de bine şi a căzut în rău. Răul nu este nimic altceva decît lipsa binelui, după cum şi întunericul este lipsa luminii. Căci binele este lumina spirituală; în chip asemănător, şi răul este întuneric spiritual. Lumina deci, fiind creată de Creator, a fost bună căci Dumnezeu a văzut toate cîte a făcut, şi iată erau bune foarte, dar a ajuns întuneric prin voinţa sa liberă. Mulţimea nenumărată de îngeri aşezaţi sub el s-a dezlipit, i-a urmat lui şi a căzut împreună cu el. Aşadar, cu toate că erau de aceeaşi natură cu îngerii, totuşi au devenit răi, înclinîndu-şi de bună voie voinţa lor de la bine spre rău. Demonii nu au nici stăpînire, nici putere contra cuiva decît dacă li se îngăduie de la Dumnezeu în scopul mîntuirii, cum este cazul lui Iov şi după cum este scris în Evanghelii despre porci. Dar, odată ce Dumnezeu le îngăduie, au putere, se schimbă şi iau forma pe care o vor după fantezia lor…Toată răutatea şi patimile necurate au fost născocite de ei. Li s-a îngăduit să ispitească pe om, dar nu au putere să forţeze pe cineva. Căci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv s-au pregătit diavolului, şi demonilor lui, şi celor care îl urmează, focul nestins şi pedeapsa veşnică. Dar trebuie să se ştie că ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este căderea pentru îngeri. După cădere ei nu mai au posibilitatea pocăinţei, după cum nu o au nici oamenii după moarte“ spune Sfîntul Ioan Damaschinul.

Îngerii în viaţa noastră

De-a lungul timpului, îngerii au intervenit în istorie dar şi în viaţa oamenilor obişnuiţi. Chiar şi în zilele noastre au avut loc relatări despre apariţia acestor mesageri ai lui Dumnezeu în viaţa unor oameni aflaţi la suferinţă sau în clipe de încercare. Îngerii constituie o prezenţă permanentă în viaţa noastră chiar dacă nu realizăm acest lucru tot timpul, dar simţim uneori mîna puternică a acestor protectori care ne şoptesc mereu la ureche să urmăm binele şi să întoarcem spatele răului. Aceşti ,,luptători“ veniţi din cer sînt lîngă noi în toată vremea. Îngerii ne călăuzesc şi ne ghidează în drumul nostru spre mîntuire, să nu-i dezamăgim. Praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este una dintre cele mai frumoase sărbători ale creştinătăţii. Este sugestiv tabloul în care doi copilaşi se află pe un pod de lemn, deasupra unui rîu, iar lîngă ei veghează o făptură angelică cu aripi. Este tabloul care ne-a rămas tuturor în minte din copilăria noastră. ,,Îngerelul“ este prima rugăciune învăţată de la bunicii noştri care ne-au depănat în zilele geroase de iarnă, la gura sobei, poveşti cu îngeri. Să îl păstrăm mereu lîngă noi pe îngerul copilăriei noastre şi să ne păstrăm sufletele ca ale unor copii.

Arhanghelul Mihail- luptătorul

Arhanghelul Mihail poartă cu sine un nume teoforic. ,,Prenume teoforic, format din tema Mika, temă ce apare şi în forma Mikajah, un alt nume ebraic cu acelaşi sens, cine este ca“ + terminaţia – el, o prescurtare a lui Elohim sau – jah, de la Jahve, ,,Dumnezeu“. Deci semnificaţia numelui este ,,cine este ca Dumnezeu“. Domn al puterii, Arhanghelul Mihail este zugrăvit cu sabia dreptăţii în mînă, pe una din uşile laterale (de obicei cea din stînga uşilor împărăteşti) ale Sfîntului Altar, în toate Bisericile ortodoxe“. (Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar onomastic creştin) După cum ştim din Sfînta Scriptură, Mihail a condus cetele îngereşti în lupta împotriva îngerilor ,,căzuţi“. Arhanghelul Mihail apare în Sfînta Scriptură, atît în Vechiul Testament, cît şi în cel Nou- Apocalipsa. Iosua Navi, cel care a cucerit Canaanul, înaintea luării Ierihonului, a avut o întrevedere cu Mihail. ,,Aflîndu-se Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mînă o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dînsul, i-a zis: De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri? Iar acela a răspuns: Eu sînt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum. Atunci Iosua a căzut cu faţa la pămînt, s-a închinat şi a zis către acela: Stăpîne, ce porunceşti slugii tale?“. (Iosua 5, 13-14) De multe ori Arhanghelul Mihail a intervenit ca ocrotitor pentru creştini. ,,O altă sărbătoare, închinată Arhanghelului Mihail este amintirea minunii făcute de acesta în Colose, o cetate din Frigia, la locul ce se cheamă Herotop; aici se afla un izvor făcător de minuni, adică aveau loc vindecări miraculoase; deasupra lui se află o Biserică închinată Sf. Arhanghel Mihail, a cărui istorie a început încă din vremea propovăduirii Sfinţilor Apostoli Ioan Teologul şi Filip. Aceştia au prezis că acel loc se va bucura mereu de harul Sf. Arhanghel Mihail, fiindcă aici veneau foarte mulţi să se tămăduiască, creştini dar şi păgîni care, în urma vindecării, se converteau la credinţa în Hristos. Autorităţile şi populaţia idolatră au hotărît să scufunde Biserica şi să-l piardă şi pe slujitorul ei, Arhip, prin devierea cursului rîului. Sf. Arhanghel Mihail a lovit cu un toiag piatra cea mare pe care se afla altarul Bisericii, săpîndu-se o prăpastie fără fund în care se scurgea apa ce ar fi trebuit să ducă cu ea Biserica. Scurgerea apei în genunea fără fund se face de atunci neîncetat, iar locul acela s-a numit Hones, adică mistuire, datorită mistuirii apelor în stîncă. Pomenirea acestei minuni se face în Biserica răsăriteană la 6 septembrie“. (Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar onomastic creştin)

Arhanghelul Gabriel- vestitorul

Dacă Mihail este cel care poartă în mînă sabia dreptăţii, Gabriel este vestitorul prin excelenţă. Apare şi în Vechiul Testament tîlcuindu-i proorocului Daniel o vedenie: ,,Şi cînd eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spunea: Gavriile, tîlcuieşte celui de acolo vedenia!“. (Daniel 8, 15-16) Tot el i-a vestit preotului Zaharia naşterea fiului său, Ioan Botezătorul. ,,Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stînd de-a dreapta altarului tămîierii. Şi văzîndu-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan“. (Luca 1, 11-13) Tot Sfîntul Evanghelist Luca ne relatează cum îngerul Gavriil s-a arătat Fecioarei Maria şi i-a spus că îl va naşte pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, prin puterea Sfîntului Duh (Luca 1, 26-35). Acest eveniment este prăznuit de noi la data de 25 martie- Buna Vestire. În limba ebraică Gavriil sau Gabriel înseamnă- ,,Dumnezeu Atotputernic“.   (Ştefan BOTORAN)