•   Preotul Aurel Popa, ctitorul Bisericii ,,Adormirea Maicii Domnului“
  •   Locașul de cult din cimitir deservește două parohii ortodoxe

Pe când regimul comunist dărâma biserici ortodoxe prin țară, la Făgăraș se construia un locaș de cult.  O frumoasă biserică la intrarea în  cimitirul vechi al orașului. Paroh a fost desemnat  preotul Aurel Popa, ctitorul bisericii. Astăzi, este una dintre cele mai frumoase locașuri de cult din Făgăraș, mai ales că la fiecare slujbă religioasă este plină de credincioși. Biserica poartă hramul ,,Adormirea Maicii Domnului“ și deservește două parohii, cele păstorite de preotul Laurențiu Urian și  de preotul Liviu Petrașcu.

Parohul slujea în capela mortuară

Povestea bisericii ortodoxe din cimitir, așa cum este cunoscută, a început prin toamna anului 1976. La 1 octombrie 1976 se întrunea Consiliul Arhiepiscopesc Sibiu, pe agenda acestuia afându-se înființarea bisericii de la Făgăraș. La acea vreme, preotul Popa Aurel slujea în capela mortuară din cimitir, un spațiu foarte mic pentru numărul mare de credincioși care își doreau să-l asculte.  ,,Era un preot rugător, era foarte iubit de credincioși“ spune preotul Ioan Lungoci.

 Memoriul depus la Mitropolie

Părintele Aurel Popa, sprijinit de consiliul parohial și de credincioși, s-a hotărât, la 20 ianuarie 1977,  să construiască un altar în exteriorul capelei mortuare pentru a obține mai mult spațiu pentru credincioși. Era   perioada în care regimul comunist îngrădea orice manifestare a Bisericii. Totuși, preotul Aurel Popa a demarat lucrările de modificare a spațiului.

  • ,,La 18 februarie 1981 s-au făcut intrări separate în capelă şi casa mortuară, părintele Aurel Popa cerând Mitropolitului Antonie Plămădeală aprobarea construirii unei noi biserici.  În memoriul înaintat Arhiepiscopiei Sibiului se arăta că la vremea respectivă în Făgăraş erau doar două biserici ortodoxe, neîncăpătoare pentru credincioșii ortodocși majoritari. În 17 mai 1987 a fost aprobat devizul cu lucrările propuse de inginerul Octavian Pătroi. Casa mortuară a fost mutată în casa paznicului cimitirului, cum era cunoscută de făgărăşeni, unde s-a construit actuala Capelă Mortuară Ortodoxă a Făgăraşului“ explică preotul paroh Laurențiu Urian.

În cinci luni s-a zidit biserica

Consiliului Parohial a atribuit lucrările arhitectului Gheorghe Moldovan, dar pe parcurs s-au implicat o serie de specialiști în construcții și meșteri pricepuți.

  • ,,Nu eram la acea vreme la această biserică, dar așa cum scrie pr. Timofte Răzvan,   în ediția nr. 5 din 2007 din Apostolat în Țara Făgărașului, construirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ s-a făcut rapid, începând în joia Rualiilor,  la data de 11 iunie 1987 și finalizânu-se la data de  20 octombrie 1987. Instalaţia de încălzire centrală a fost realizată de Constantin Iftimie. La 1 septembrie 1988 s-au încheiat lucrările de tencuieli şi finisări, iar în 16 aprilie 1989  s-a aprobat devizul  pentru turnul clopotniţă al bisericii. Între timp, mai précis la 12 martie 1988, Arhiepiscopia Ortodoxă Sibiu a aprobat devizul  pentru pictura interioară şi cea exterioară“ mai spune pr. Laurențiu Urian.

Arhitectura Bisericii este în formă de navă  

  •    Sfântul Altar are o bază semioctogonală în exterior şi boltire semicalotă;
  •   Naosul are o bază dreptunghiulară, acoperit cu o placă semirotundă stil boltă, sprijinită pe pereţii exteriori;
  •   Pronaosul este de dimensiuni mai reduse, iar deasupra lui este balconul.
  •   La intrare în biserică se află tinda, în partea dreaptă fiind scările pe care se ajunge în balcon, iar în partea stângă aflându-se mormântul părintelui Aurel Popa.
  •  Acoperişul bisericii şi al turlei au fost executate din tablă de aluminiu în formă de solzi, lucrarea fiind realizată de fraţii Nicolae şi Ioan Bârsan, cei care au executat şi stranele în formă de amfiteatru din balcon.
  •   Vitraliile, 12 la număr, au fost executate de pictorii Barabaş şi Broscăţean din Bucureşti.
  •   Iconostasul şi stranele sculptate în lemn de stejar au fost realizate de Armanu Virgil din Grumăzeşti, judeţul Neamţ.

Pictură în fescă

Abia după 10 ani de la aprobarea devizului, s-a început pictura pereților. Pictorul Vasile Carp din București a pictat interiorul bisericii în frescă. Lucrarea a durat 2 ani, între 1997 și 1999. Exteriorul locașului a fost zugrăvit în alb. În anul 2005, conducerea bisericii a hotărât să schimbe fața locașului. L-a angajat pe pictorul Viorel Maxim din Târgu Mureș care a pictat 57 de iconiţe-mozaic cu diferite chipuri de sfinţi, o reprezentare deosebită.

  • ,,Toate lucrările de la zidire, la pictură, dar și achiziționarea celor două candelabre ce tronează interiorul s-au realizat cu ajutorul benevol al credincioșilor“ mai spune pr. Laurențiu Urian.

Sfințirea bisericii a avut loc la 4 septembrie 2005, din   încredințarea Mitropolitului Antonie Plămădeală. A participat  Preasfinţitul Visarion, la acea dată Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

 Preoţi slujitori

Fiind vorba despre o biserică nouă, şirul preoţilor slujitori este scurt:

  •    Pr. Popa Aurel (1976-1991)
  •   Pr. Lungoci Ioan (1988-2017)
  •   Pr. Minu Ioan (1991-2017)
  •   Pr. dr. Malene Gheorghe (2017-2021)
  •    Pr. Petrașcu Liviu (2017-prezent)
  •   Pr. dr. Urian Laurențiu  (2021-prezent)

 Preotul Aurel, iubit de credincioși

Cea mai grea și dificilă misiune în cazul bisericii din cimitir a avut-o preotul Aurel Popa. A reușit să obțină aprobările pentru edificarea locașului de cult într-o perioadă în care Biserica era supravegheată pas cu pas de comuniști și de securitate. Dar a avut de partea sa credincioșii, care asistau în număr mare la slujbele sale și care îi iubeau sfaturile.

  • ,,Veneau la slujbele părintelui Aurel oameni de peste tot, nu doar din parohie și nu doar credincioșii ortodocși. Veneau și făgărășeni evanghelici să-l asculte. La biserica noastră se făcea slujbă și liturghie în fiecare zi. Iar vinerea erau slujbe speciale, era rugăciune multă. Părintele Aurel se ruga foarte mult la Maica Domnului, la fiecare rugăciune o invoca pe Măicuța Sfântă, predica despre Maica Sfântă. După slujbă sta cu fiecare credincios și îl asculta. Am slujit lângă părintele Aurel 3 ani. Era un preot iubitor și rugător. A fost un preot care s-a jertfit pentru lume. Era iubit și de preoți. Era un preot bun și ordonat. A avut 9 copii, dar niciunul dintre ei nu a ajuns preot“ relatează preotul Ioan Lungoci, fost paroh la biserica din cimitir.

Ctitorul înmormântat în biserică

Părintele Aurel Popa își dorea să vadă biserica finalizată în totalitate. Dar în 1991 a trecut la cele sfinte. A fost înmormântat în cimitir, dar ulterior osemintele i-au fost strămutate în tinda bisericii.

  • ,,Arhitectul Moldovan a stabilit  inițial ca în tinda bisericii, în stânga intrării, să fie organizat un spațiu pentru lumânări, dar ulterior, la cererea familiei părintelui Aurel, a fost organizat acolo mormântul familiei. Este înmormântat în biserică părintele, dar și soția și o fiică a lor“ a explicat pr. Ioan Lungoci.

Cei care l-au cunoscut și iubit pe părintele Aurel, aprind câte o lumânare și depun flori pe mormânt. Pe mormânt stă tot timpul o candelă aprinsă.

Părintele Aurel găsise locul vechii mănăstiri de la Dejani

Părintele Aurel Popa, când era parohul bisericii din cimitir,  căutase pe Valea Dejaniului  locul vechii mănăstiri distruse de generalul Bukow. Găsise și temelia vechiului locaș de cult în care viețuiau călugări în urmă cu 3 secole. Despre intervenția pr. Aurel în căutarea locului mănăstirii vorbește starețul Mănăstirii Dejani, călugărul Varlaam.

  • ,,Părintele Aurel făcuse săpături, tăiase câțiva brazi   din poiană, aflase locul vechii mănăstiri. Fusese însărcinat să înceapă construcția mănăstirii. Dar în 1991, părintele a trecut la Domnul,  Când Dumnezeu a vrut să fie construită această mănăstire, a dat o vedenie. Părintele Aurel a dorit să construiască. A avut o vedenie. Într-o duminică, după sfânta liturghie, după ce plecase credincioșii, pe când era puțin obosit, părintele s-a așezat pe un scaun în altar.  Și a văzut locul mănăstirii de aici. Erau 3 flăcări care se ridicau până la cer și un glas îi spunea că Maica Domnului binevoiește ca mănăstirea dânsei de la Dejani să se reconstruiască. Părintele s-a trezit din vedenie și s-a dus la Mitropolie. Apoi a venit cu vreo 60 de credincioși pe drumul placărilor, au urcat cu unelte, topoare, târnăcoape, să caute locul. Au venit și câțiva bătrâni din Dejani care mai știau locurile. Au tăiat cam 20 de brazi, au săpat și au găsit temelia din piatră. Ulterior am săpat și nivelat cu buldozerul și am găsit temelia din piatră și cărămidă. Apoi am început construcția“ a relatat starețul Varlaam de la Mănăstirea Dejani. (Lucia BAKI)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here