14,,Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău“. (Troparul Sărbătorii)
Vineri, 14 octombrie a.c., creștinii ortodocși o prăznuiesc pe Sfânta Cuvioasă Paraschiva, sau ,,Paraschiva de la Iași“, așa cum mai este numită în popor. Aceasta s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit în vremea despărțirii Bisericii de la Roma de Biserica sobornicească Ortodoxă (1054). Astăzi, doar ruinele zidurilor mai amintesc de biserica Sfintei Paraschiva. Vechiul sat Epivata, în care s-a născut și a copilărit Sfânta, este localitatea Selimpașa din Turcia actuală, pe țărmul Mării Marmara. Ruinele bisericii se află în centrul vechi al orașului, iar biserica ,,Haghia Paraschevi“ a fost distrusă între anii 1924-1972. În anul 2009, dintre cei 24.000 de locuitori pe care îi avea orașul, doar doi bătrâni greci, cu numele turcizat, și o româncă din județul Neamț, căsătorită în familia unui turc localnic, erau singurii locuitori creștini ai orașului. După primul război mondial, creștinii greci din Epivata Turciei s-au mutat la Halkidiki și au întemeiat localitatea Nea-Epivata. În vechea așezare bizantină s-au mutat turcii din nordul Greciei, localitatea a primit numele de Selimpașa și au început să fie șterse urmele ce aminteau de trecutul creștin al localității. Localitatea este la 60 de km de fosta capitală a Imperiului Bizantin- Constantinopol. După mărturia grecilor, fosta biserică a Cuvioasei a fost construită chiar pe locul casei părintești a sfintei. Kalikrateia, azi cartierul Buyukcekmece din Istanbul, este localitatea unde au fost găsite moaștele Sfintei. Prin Kalikrateia-Epivata-Silviria trecea ,,Via Egnatia“, drumul ce lega Constantinopolul de Roma. ,,Am fost deseori la Epivat-Selimpașa și împreună cu frații români care ne-au însoțit, ne-am rugat între ruinele bisericilor găsite. Periodic ne-am oprit la primarul din Selimpașa din acea perioadă, încercând să arătăm interesul nostru românesc față de ruinele basilicilor creștine din satul natal al Sfintei Paraschiva. Sanctitatea Sa, Bartholomeu I, Patriarhul Constantinopolului a făcut demersuri pentru a obține dreptul restaurării bisericii Sfântul Gheorghe, care după tradiție era biserica în care se rugase în copilărie și Sfânta Parascheva. Dar, astăzi și ultima biserică rămasă din vremea vechiului Epivat este geamie. După ce au reparat acoperișul vechii biserici, i-au ridicat un minaret lateral-față și de șapte ani, bisrica din copilăria Sfintei Parascheva este locaș de cult musulman. Epivata Sfintei Parascheva nu poate fi uitată. Este o localitate frumoasă, desfășurată pe țărmul Mării Marmara, așezare veche care poartă amintirea tracilor, a grecilor bizantini și a vlahilor care se găseau răspândiți prin așezările Traciei europene. Sfânta Parascheva din Constantinopol este tot în Epivata, doar că astăzi, Epivata este orașul Iași. Întotdeauna, Sfintei Parascheva i-a plăcut să fie între ortodocși și să fie de folos oamenilor credincioși. Aceeași situație tristă o găsim și cu Biserica sinoadelor I-VII ecumenice, basilica Sfânta Sofia, ,,Aya Sofya Kilysesi“ din vechea Nicee, astăzi Iznik, care a fost restaurată și transformată în moschee“ spune preotul Silviu State din Varese (Italia).
Viața Cuvioasei Paraschiva
,,A fost crescută de părinții ei în teama de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai cu osebire în deprinderea rugăciunii, a postului și a milosteniei. Nu o dată s-a dezbrăcat de hainele sale cele bune și le-a dat săracior, îmbrăcând hainele proaste ale altora, ceea ce i-a adus mustrarea și uneori bătaie din partea părinților. Dar fecioara a arătat hotărâre în folosirea averii sale și după moartea părinților ei. Ca una ce nutrea dorință de a se retrage din lume și de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, auzind odată, la biserică, cuvintele Evangheliei: ,,Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8,34). Sfânta a înțeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate și să urmeze pe Mântuitorul. Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop de Madita, tânăra Parascheva și-a dăruit săracilor partea ei de moștenire și s-a retras la o mănăstire de fecioare lângă Constantinopol, ducând o viață aspră, la anii tinereții ei, după rânduiala monahilor“ istorisesc Proloagele Bisericii. Cuvioasa Paraschiva petrece o perioadă de timp la o mănăstire de maici de lângă Constantinopol, după care se îndreaptă spre Ierusalim, de unde vizitează toate locurile legate de activitatea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După acest periplu spiritual, ea se va retrage la o mănăstire de maici din pustia Iordanului, unde va auzi vocea îngerului care o îndeamnă: ,,Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să-ți dai trupul pământului“. Se întoarce la Constantinopol, unde rămâne pentru o vreme slujind pe lângă biserica ,,Sf. Sofia“ și cea a Maicii Domnului-Vlaherne. Numele Vlaherne a fost dat după proprietarii pământului, descendenții unor familii de romani care au venit aici, numiți ulterior vlahi din Constantinopol. În cele din urmă, Paraschiva se va întoarce în satul natal, unde nu o mai cunoaște nimeni, pentru că de la plecarea ei trecuseră douăzeci și cinci de ani. Ea va sluji în preajma bisericii, petrecându-și timpul în rugăciune. Duce o viață totală de ,,mortificare“, privare de hrană și post, îi grăbește întâlnirea cu Iisus. Trupul ei adormit este găsit lângă biserică și va fi înmormântată în apropierea malului mării. ,,Și, trecând vreme de mulți ani, Dumnezeu a descoperit moaștele ei, prin vedenii, și le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii și îndrăciții dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaște“ spun cărțile cele vechi. Sfânta se arăta adeseori în vis preotului bisericii și îi cere acestuia să-i mute trupul de lângă acela al unui cadavru urât mirositor. Trupul sfintei este găsit întreg, plin de miresme și din care izvora mir. Țarul Asan I, care domnea împreună cu fratele său Petru peste noul Imperiu vlaho-bulgar, spațiu creat după ce a fost smuls de sub asuprirea bizantinilor, mută moaștele Cuvioasei Paraschiva la Târnovo. În timpul sultanului Selim al II-lea acestea vor fi mutate la Belgrad, apoi duse la Constantinopol.
Paraschiva de la Iași
Iași, capitala Moldovei, va deveni noul Epivat prin aducerea moaștelor Sfintei Paraschiva aici. ,,Aceste moaște, mai pe urmă, măria sa Vasile Voievod le-a adus din Constantinopol la Moldova, în orașul Iași, la mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, la 14 octombrie, în anul 1641 de la Hristos, și au fost așezate în minunata lui ctitorie“. (Proloagele) Dimitrie Cantemir descrie acest episode. ,,Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele moaște din biserica patriarhicească a Constantinopolei și le-a câștigat acestora pentru cele înalte și multe binefaceri și slujbe făcute Bisericii celei mari, că a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaște. Iar toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miază-zi al Bisericii Trei Ierarhi“. Paraschiva din Tracia devine astfel Paraschiva de la Iași și ocrotitoarea românilor, care, de secole, vin în pelerinaj cerându-i ajutorul, ca uneia ce s-a învrednicit ca Dumnezeu să lucreze prin ea. În timpul premergător sărbătorii Sfintei Cuvioase Paraschiva, credincioșii din toată țara se îndreaptă anual spre Iași pentru a invoca ajutorul lui Dumnezeu.
Minuni la racla Sfintei
De-a lungul timpului moaştele Sfintei Cuvioase Paraschiva au făcut nenumărate minuni. Sfânta a tămăduit boli, a alungat demoni şi a liniştit sufletele credincioşilor care au alergat să-i ceară ajutorul care a venit negreşit. ,,Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvârşite de cuvioasa în anii cei dinaintea noastră, pe care nu s-a sârguit cineva a le aduna şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor Săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă şi care aleargă la ea. Câţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergând cu credinţă sau din acoperământurile puse la capul cel sfânt al Cuvioasei luând şi purtând, dobândesc vindecare! Şi la neplouare, sau altă nevoie mare, făcând litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Ci şi în patria ei Epivata unde, precum se zice, casa ei părintească a fost prefăcută în biserică cu numele ei, cuvioasa face multe minuni, căreia se cuvine mărirea în vecii vecilor. Amin“ (Vieţile sfinţilor de peste tot anul). (Ștefan BOTORAN)
