După decembrie 1989, judeţul Braşov a avut 19 prefecţi, fiecare numit, conform legii, de către prim ministrul vremii prin HG. De bună seamă numirea unui prefect n-a respectat întotdeauna criteriul competenţei ci în primul rând criteriul politic. Astfel că Prefectura Braşov a fost colorată în 32 de ani în diferite nuanţe, de la roşu la galben sau de la albastru la verde. Cetăţenii ştiu că funcţia de prefect reprezintă braţul lung al guvernului, al premierului, în teritoriu. Prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local. Acesta are atribuţia de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului; asigură, la nivelul judetului, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice. Tot prefectul este cel care utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză. Prefectul dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate. Prefectul are atribuţii clare în direcţia respectării legilor, a prevenirii actelor de corupţie şi fraudare a banilor publici. Nu mai încape îndoială că fiecare prefect postdecembrist a ajuns în funcţie printr-o conjunctură de partid, care i-a asigurat şi după plecarea din funcţie posturi bine plătite şi afaceri prospere. Cu mici excepţii, prefecţii Braşovului au excelat prin scandaluri şi afaceri cu bunuri şi fonduri publice, dar niciunul dintre ei n-a suportat braţul lung al legii pe care avea obligaţia s-o respecte şi să vegheze la aplicarea corectă a ei. Spre neuitare vă propunem o retrospectivă a activităţii Prefecturii Braşov din ultimii 32 de ani, dar şi a modului în care prefecţii numiţi aici şi-au îndeplinit atribuţiile şi sarcinile de serviciu pentru care au fost remuneraţi din banii contribuabililor.
Ţara Făgăraşului, uitată de prefecţi
De când s-a desfiinţat judeţul Făgăraş, Ţara Făgăraşului s-a subordonat Braşovului. Toate instituţiile judeţene n-au mai depăşit graniţa municipiului Braşov, caz în care făgărăşenii au fost nevoiţi să bată drumul Braşovului pentru a-şi rezolva problemele. După decembrie 1989 s-a crezut că se va reveni la vechea organizare, iar Ţara Făgăraşului va redeveni judeţ. Au fost câteva încercări de acest gen, dar după nici 5 ani s-a renunţat definitiv la idee. Singurul lucru care s-a făcut a fost reînfiinţarea a trei comune, Drăguş, Sâmbăta de Sus şi Şinca Nouă. Prefectura Braşov în cei 32 de ani n-a reuşit să-şi înfiinţeze o subunitate stabilă la Făgăraş cu toate că este al doilea municipiu din judeţ după Braşov. Sporadic însă a avut un subprefect care s-a transformat treptat în ,,angajat corespondent” de tip poştaş (transporta la sediul Prefecturii Braşov doleanţele făgărăşenilor fără drept de rezolvare a lor) ca în timp să se desfiinţeze funcţia. Într-o vreme chiar prefectul se deplasa în zonă pentru a se întâlni cu făgărăşenii la audienţe (odată pe lună) dar şi această practică a dispărut odată cu doleanţele cetăţenilor puse pe adrese scrise peste care s-au adunat tone de praf în birourile călduroase ale Prefecturii Braşov. Căt despre rezolvarea problemelor cetăţenilor nici gând. Un singur exemplu poate demonstra cât de eficientă a fost munca prefecţilor postdecembrişti pentru făgărăşeni. La Judecătoria Făgăraş au fost înregistrate cele mai multe dosare de fond funciar.
Rectorul devenit prefect
Primul prefect al judeţului Braşov din România fără Ceauşescu a fost inginerul Sergiu Chiriacescu. Acesta a păstorit judeţul în perioada 15 ianuarie 1990- 24 iulie 1990. A fost numit de Petre Roman, primul prim ministru al ţării, desemnat de FSN. Roman, a condus Guvernul României în două perioade: 26 decembrie 1989- 28 iunie 1990 şi 28 iunie 1990- 16 octombrie 1991. Sergiu T. Chiriacescu era originar din comuna Unirea din judeţul Călăraşi. A fost inginer, membru corespondent al Academiei Române şi rector al Universităţii Transilvania Braşov din 1990 pînă în 2004. Deşi la cârma Prefecturii a rămas doar o jumătate de an, a activat ca membru în Consiliul de Prefectură şi în Delegaţia Pemanentă a Consiliului Judeţean Braşov până în 1996. A deţinut funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor (1993-1996), preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor (ianuarie 1996 – 2004). La propunerea PDSR a candidat la Senatul României obţinând un post de senator în legislatura 1996-2000, când a avut responsabilităţi în Comisia de Învăţământ. A fost mebru al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Internaţională a Parlamentarilor de Limbă Franceză, membru în Biroul Permanent al Asociaţiei Europene a Universităţilor (CRE) începând cu 1996; membru fondator al Fundaţiei Europene Nicolae Titulescu; vicepreşedinte al Forumului Democrat Român; preşedintele filialei Braşov a Crucii Roşii. Sergiu Chiriacescu a decedat la 19 ianuarie 2010 în urma unui atac cerebral.
Ioan Sofroniciu şi revoluţionarii
Lui Chiriacescu i-a urmat la cârma Prefecturii Braşov, Ioan Sofroniciu care a deţinut această funcţie în perioada 24 iulie 1990 – 26 iulie 1991. Premierul Petre Roman a fost cel care l-a promovat în această funcţie. Sofroniciu a fost cel care a acordat un spaţiu revoluţionarilor braşoveni şi care le-a susţinut doleanţele.
Ascensiunea sociologului Gheorghe Fulga, de la SIE la Prefectură
La data de 26 iulie 1991 sociologului Gheorghe Fulga a fost numit prefect al judeţului Braşov tot de Petre Roman. Fulga a condus prefectura până la data de 25 august 1994, fiind păstrat şi de următorii premieri: Teodor Stolojan (16 octombrie 1991-18 noiembrie 1992) şi Nicolae Văcăroiu ((20 noiembrie 1992-11 decembrie 1996). Gheorghe Fulga s-a născut pe 2 mai 1951 în localitatea Agas din judeţul Bacău. El a absolvit Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti în 1975 şi este doctor în sociologie. A fost expert şi consilier la Departamentul de politică internă al Presedinţiei României între 1990-1991. A fost profesor universitar la Universitatea ,,Transilvania” din Braşov şi sociolog la ,,Tractorul” Braşov. Între 1994 şi 1996 a deţinut postul de consilier pe probleme de dezvoltare bancară în sistemul privat şi consilier prezidenţial. A fost ales deputat în Parlamentul României la alegerile generale din 2000, din partea PSD, funcţie pe care a deţinut-o vreme de un an. Din februarie 2001 a fost numit director al Serviciului de Informaţii Externe (SIE). Pe lângă aceste funcţii publice, Fulga figura ca acţionar şi administrator în trei firme, conform Registrului Comerţului: Editura Apertus SRL înfiinţată în 1991, în Bucureşti, de către următorii acţionari: Gheorghe Fulga (10%); Mircea Duţu Buzura (10%); Marin Dinu (20%). Ilie Dogaru (10%); Otilian Neagoe (20%); Consilia SRL, 1998, la Bucureşi, cu Gheorghe Fulga asociat şi administrator unic care se ocupa cu consultanţă pentru afaceri şi management; General Media Advertising SA, firmă de publicitate înfiinţată în anul 2000, la Braşov, cu asociaţii: Gheorghe Fulga (20%); Ion Seche (20%), Eduard Huidan (20%) Niţă Constantin (20%). Ca persoană juridică mai apărea ca acţionar firma Radio Timpa SRL (20%). Numele şefului SIE apare în răpirea jurnaliştilor şi Omar Hayssam. Pentru a se găsi vinovaţii, au fost sacrificaţi atunci şefii principalelor servicii de informatii româneşti, şeful Serviciului Român de Informaţii (SRI) – Radu Timofte, şeful Serviciului de Informaţii Externe (SIE) – Gheorhe Fulga şi seful Direcţiei Generale de Informaţie şi Protecţie Internă (DGIPI) din cadrul Ministerului Apărării Naţionale (MApN) – Virgil Ardelean.
Alexandru Popa, prefectul afacerist
A fost prefect al Braşovului în perioada 25 august 1994-23 decembrie 1996 Alexandru Popa, numit de premierul Nicolae Văcăroiu (20 noiembrie 1992-11 decembrie 1996), PDSR. Alexandru Popa era acţionar la Banca Astra şi director al SC Electroprecizia SA. A fost chiar perioada în care a fost implicat în scandaluri legate de exporturi clientelare care se făceau numai prin intermediarii Braco şi RIB Internaţional pe comisioane grase. A fost acţionar la Aurora SA şi la Dacia Felix Intertour şi vicepreşedinte al PDSR Braşov. Banca Astra a fost înfiinţată la Braşov, în 1996, de o serie de VIP-uri pe care le regăsim peste ani în funcţii cheie la nivel judeţean şi central. Ulterior, după ce firma Gelsor a lui S.O. Vîntu a preluat pachetul majoritar de acţiuni, Astra a devenit Banca Română de Scont de care a fost legat cel mai celebru scandal financiar din România. Banca Astra a avut 38 de fondatori, 10 societăţi comerciale şi 28 persoane fizice printre care: SIF Transilvania, Prescon, Fartec, Romradiatoare, Bere Aurora, Prems, Poiana Braşov SA, iar ca persoane fizice: Gheorghe Fulga- consilier prezidenţial la Cotroceni, Romulus Moucha- director general la Roman SA ca mai apoi secretar de stat în MIR, Alexandru Popa – prefectul de Braşov; Mihai Fercală – preşedintele SIF Transilvania; Gen. Alexandru Ionaş – şef al IPJ Braşov, col. Mircea Bucur ulterior şef al IPJ Braşov; Puiu Vladimir – atunci secretarul municipiului Braşov; Florian Firu – atunci subprefect, Vlad Mărgineanu – atunci şeful SRI Braşov, Ioan Neculaie – patronul Prescon; Otilian Neagoe ulterior prefect de Braşov; Panait Niculescu – patronul de la Romradiatoare; Gheorghe Seghete – omologul său de la Fartec; Ioan Seche viitor senator PSD. În 1998, la Banca Astra a fost preluată, 50%, de Sorin Ovidiu Vântu.
Ioan Opris şi războiul zahărului
După ce Dreapta a câştigat alegerile prin CDR , la Prefectura Braşov a fost numit Ioan Opriş de prim ministrul de atunci Victor Ciorbea (12 decembrie 1996-17 aprilie 1998) şi păstrat și de Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999). Ioan Opriş, membru al Partidului Democrat, a rămas în funcţia de prefect de la 23 decembrie 1996 până la 24 iunie 1999. Mandatul său a fost marcat de dosarul ,,Zahărul” aşa cum l-a denumit la acea vreme presa. A fost primul prefect arestat într-o cauză penală, din 22 până în 29 iunie 1999, dar a fost şi evenimentul care a dus la ruperea CDR la Braşov. Mărul discordiei a fost Fabrica de Zahăr Bod şi secţia sa de la Braşov – ,,Cicoarea”. Opriş a fost acuzat de falsificarea unor hotărâri AGA şi CA (era membru în AGA şi CA al acestei societăţi) în favoarea afaceristului Petre Hogea, cel care a preluat secţia Cicoarea. Hogea era finul fostului ministru Victor Babiuc şi al fostului deputat Vasile Bran care era acuzat de interese în privatizarea fabricii. Conflictul a produs un adevarat război între doi miniştri ai Cabinetului Radu Vasile, Victor Babiuc şi Traian Băsescu, pe de-o parte, şi fostul preşedinte Emil Constantinescu, pe de altă parte. Miza disputei ar fi fost uriaşul patrimoniu al fabricii de sute de hectare de teren, vile şi cazinouri la Predeal şi Sinaia, dar şi cele 77 de miliarde de lei vechi, obţinute din vânzarea ilegală a rezervei strategice de zahăr, cu avizul fostului ministru ţărănist Ioan Mureşan. În mass -media anului 1999 au apărut informaţii despre mituirea unor miniştri, secretari de stat, procurori, precum şi a unor consilieri prezidenţiali, cu zeci de miliarde în numerar, bani care ar fi fost daţi direct de patronul fabricii de zahăr, Dan Tartagă. Acuzaţiile de instrumentare politică a „dosarului Opriş” se bazau pe numeroasele informaţii conform cărora afaceristul Dan Tartaga a fost ajutat de ţărănişti să preia fabrica pe nimic, printre care fostul preşedinte al CJ Braşov, Adrian Taropa, Dudu Ionescu, ministrul de Interne de atunci, consilierul prezidenţial Dorin Marian, procurorul general al Parchetului Braşov, Adrian Vasilescu, dar mai ales cu soţia sa, Denisa Vasilescu, prietenă cu soţia preşedintelui ţării Emil Constantinescu. Dosarul penal a ajuns prin 2001 la Parchetul General. Petrica Hogea şi Dan Tartaga n-au avut destine fericite, Hogea a fost acuzat de înşelăciune în dauna partenerilor, acţionari la Ectransport SA, fiind condamnat ulterior la trei ani de închisoare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Secţia „Cicoarea” a rămas însă în posesia sa. Dan Tartaga a fost condamnat şi el la doi ani de închisoare de aceeaşi instanţă, după o escrocherie cu tabla de la Sidex Galati, pedeapsă pe care a executat-o.
Adrian Manole între Constanţa şi Braşov
Premierul ţărănist Radu Vasile l-a numit la Prefectura Braşov după ce l-a demis pe Ioan Opriş, pe Adrian Manole. Acesta a stat la cârma Prefecturii Braşov vreo jumătate de an, de la 24 iunie 1999 pînă la 31 ianuarie 2000, fiind păstrat şi de următorul premier Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000). Adrian Manole era inginer, absolvent al Facultăţii de Mecanică din Galaţi. În prima legislatură a Parlamentului României, 1990, a fost deputat, iar din 1991 a fost ales primar al Constanţei. În 1992 a fost numit prefect la Constanţa, după care a fost director la Raja Constanţa, societatea de apă canal, şi mai apoi director la APM Constanţa, dar şi la Zona liberă din Portul Constanţa. A ajuns la Braşov pentru funcţia de prefect, fiind considerat unul dintre cei 100.000 de specialişti ţărănişti.
Ioan Cristoloveanu, prefectul pacifist
La şefia Prefecturii Braşov a fost numit de către premierul Mugur Isărescu Ioan Cristoloveanu care a deţinut funcţia în perioada 1 februarie 2000 – 6 octombrie 2000. Cristoloveanu a intrat în politică înainte de anul 2000, iar prima sa funcţie politică a fost cea de prefect (din partea PD). A fost persoana care a reuşit să reducă scandalurile de la vârful clasei politice braşovene. Recunoscut ca unul din ,,industriaşii” braşoveni, a detinut funcţii de conducere în cadrul Uzinei Metrom, inclusiv director general. A intrat în Parlament cu un mandat de senator din partea PD (2000 -2004) şi l-a terminat la PSD. La vârsta de 62 de ani a decedat după o grea suferinţă, în 2010.
Libiu Mateescu, ziaristul prefect
Primul ziarist numit într-o funcţie publică în judeţ a fost Libiu Mateescu. Acesta a fost numit prefect de Braşov de către premierul Mugur Isărescu şi păstrat de Adrian Năstase doar 2 luni. Mateescu a condus prefectura între 11 octombrie 2000 şi 15 ianuarie 2001. S-a evidenţiat prin scandalul cauzat de blocarea finanţării domeniului schiabil din Braşov de 11,5 milioane de euro. Era vorba despre finanţarea proiectului depus la Agenţia de Dezvoltare Regională (ADR) 7 Centru în vederea modernizării pârtiilor şi instalaţiilor de transport pe cablu din Poiana Braşov când Libiu Mateescu a înregistrat la Registrul Comerţului, pe numele lui, firma SC Superschi Braşov SA. O societate cu acelaşi nume vroia să administreze fondul schiabil al Poienii Braşov şi să deruleze o finanţare externă, în urma parteneriatului încheiat între Consiliul Local, Consiliul Judeţean şi societatea Ana Teleferic SA. El îşi motiva atunci acţiunea că ar vrut să dovedească neglijenţa autorităţilor şi să blocheze „monopolul“ Grupului Ana în acest proiect. Numele ziaristului a apărut şi pe lista unor protestatari din Braşov care intenţionau să înfiinţeze Asociaţia Protestatarilor – ianuarie 2012, apolitică. După experienţa de la prefectură a revenit în presă.
Otilian Neagoe cel mai longeviv prefect
Sociologul Otilian Neagoe a condus Prefectura Braşov în perioada 15 ianuarie 2001 – 21 decembrie 2004 având numirea premeierului PSD, Adrian Năstase. A fost prefectul care a rămas în funcţie cea mai lungă perioadă de timp, aproape 4 ani. A fost senator din partea PSD, în legislatura 2004-2008, după care a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei. De la Concurenţă a fost numit preşedinte al Consiliului Naţional de Supraveghere în Domeniul Feroviar din cadrul Ministerului Transporturilor. Acest Consiliu este o autoritate de reglementare privind domeniul feroviar care decurge din Directiva 91/440/CE privind dezvoltarea Căilor Ferate Comunitare şi Directiva 2001/14/CE privind alocarea capacităţii de infrastructură feroviară, tarifarea utilizatorilor infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă. Era absolvent al Universităţii Bucureşti-Facultatea de Filosofie, secţia sociologie şi doctorand în administraţie publică la SNSPA Bucureşti. Înainte de 1990, a fost (1977-1980) sociolog la Întreprinderea de Autocamioane Braşov, apoi la Direcţia Judeţeană pentru Muncă-Braşov ca mai apoi director la Universitatea Transilvania. Din 1987-1991 a fost redactor-şef adj. la „Viaţa studenţească”, „Amfiteatru” şi „Preuniversitaria”. După 1990 a fost consilier la Prefectura Braşov ( al lui Gheorghe Fulga), şi apoi director la SC Poiana Braşov SA, S.C. Ana Hotels S.A şi S.C. Perla Moldovei S.A. S-a remarcat în perioada funcţiei de prefect prin susţinerea foştilor deţinuţi politici din judeţ. A decedat în martie 2019 după o grea suferință.
Danu, cel fără de locuinţă
Aurelian Leonard Danu a fost numit de către PDL la şefia Prefecturii Braşov de Gvernul PDL-PNL, premierul Călin Popescu Tăriceanu (29 decembrie 2004 – 22 decembrie 2008) semnând numirea. A deţinut funcţia între 7 ianuarie 2005 –1 august 2007. De profesie este sociolog. Aurelian Danu a fost consilier local la Primăria Braşov şi director la CET. După experienţa de la Prefectura Braşov a fost consilier judetean când s-a remarcat prin cea mai aprigă opoziţie faţă de liberalii din legislativ. Apoi a fost înscăunat şef la Direcţiei de Statistică Braşov. Pe când era prefect a fost implicat într-un scandal de proporţii când a primit o „locuinţă socială“ în centrul Braşovului, la 100 de metri de Piaţa Sfatului. La acea dată, o fată de 16 ani a fost evacuată din imobilul respectiv şi a fost cazată într-o garsonieră insalubră de la periferia Braşovului, fără utilităţi. A fost perioada în care politicul a făcut rocada persoanelor de la cârma Prefecturii Braşov, prefect, PDL, şi subprefect PNL.
Ping-pong la cârma Prefecturii cu Adriana Donţu
Ocupa funcţia de subprefect la Prefectura Braşov, iar premierul Tăriceanu a acceptat să o numească pe jurista Adriana Donţu prefect în locul lui Aurelian Danu, iar pe acesta să-l treacă în subordinea acesteia ca subprefect. Era prima rocadă politică la nivelul Prefecturii postdecembriste. Donţu a deţinut funcţia de prefect în perioada 1 august 2007 – 11 octombrie 2008. În octombrie 2008, Donţu a fost trecută din nou în postul de subprefect al judeţului Braşov de Guvernul Tăriceanu, funcţie pe care a exercitat-o până în februarie 2009, când a fost mutată de Guvernul Boc pe un post de inspector guvernamental. Printr-o decizie a Guvernului, fostul prefect al Braşovului, Adriana Donţu, a fost transferat în funcţia de director executiv în cadrul Prefecturii Braşov, după ce timp de aproape zece luni de la demitere a lucrat în cadrul Executivului. Donţu a ajuns apoi director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) prin decizie a premierului Victor Ponta. Adriana Donţu a fost susţinută în politică de preşedintele CJ Braşov, Aristotel Căncescu, după care tot acesta a îndepărtat-o în timpul scandalului privind validarea în legislativul de la Braşov a lui Vasile Bran.
Emil Niţă şi cârdăşia politică
Instituţia Prefectului judeţului Braşov avea începând cu 1 octombrie 2008 un nou prefect. Pe inginerul Emil Niţă, fost consilier judeţean PSD şi om de afaceri. El a fost numit pe post de premierul Călin PopescuTăriceanu şi păstrat vreme de 2 luni şi de Emil Boc. Înscăunarea lui Niţă a fost una cu fast, în prezenţa ministrului secretar de stat Victor Paul Dobre şi a celor doi subprefecţi de Braşov, Szakal Andras şi Adriana Donţu. Această numire a atras nemulţumirea europarlamentarul PD-L Nicolae Vlad Popa care era hotărât să atace HG de numire în instanţă. În opinia lui Nicolae Vlad Popa, aducerea unui pesedist la conducerea prefecturii demonstrează ,,cârdăşia politică pe faţă“ dintre PSD şi PNL în judeţul Braşov de la acea vreme. El a subliniat că numirea lui Niţă este legată de pregătirea pentru „fraudarea“ scrutinului parlamentar, aducând ca argument în acest sens faptul că prefectul este cel care monitorizează alegerile. Niţă a fost membru în Consiliul de Administraţie al Parcului Industrial Carfil, societatea patronată de Consiliul Judeţean Braşov.
Ion Gonţea şi scandalul terenurilor
De profesie este notar şi a ajuns prefect în Guvernul Boc, în perioada 11 februarie 2009 – 11 mai 2012. A fost primar al Braşovului, 1991-1992, şi preşedinte al CJ Braşov, 1992-1996, după care a fost jurist la Tractorul şi UTB. În legislatura 2004-2008 a fost ales deputat PD de Braşov, iar mai apoi consilier judeţean PDL până când Emil Boc l-a numit prefect. În primii ani după 1989 a fost membru în CA la SC Nitramonia SA, înainte de privatizare. Gonţea avea o avere impresionantă conform declaraţiei de avere de bugetar – afacerist. Deţine terenuri în Braşov, Zărneşti şi Bran; case în Braşov, Zărneşti, hotel în Braşov şi pensiune în Bran. Până aici totul pare frumos, lucrurile grave apar însă în momentul în care procuratura ia urma unor afaceri necurate derulate de prefect, culminând cu trimiterea sa în judecata la 8 noiembrie 2006 de către procurorii DIICOT Bucureşti, pentru favorizarea infractorilor, prin fals intelectual, precum şi de fals în declaraţii şi în înscrisuri sub semnătură privată, pentru că a autentificat un act notarial de vânzare-cumpărare a unui teren, încheiat în urma unei expertize imobiliare trucate. Prin respectiva expertiză se stabilea în mod ilegal o valoare simbolică de 10.000 de dolari unei suprafeţe de un hectar, situată în municipiul Braşov, pe care se găseau cele şase imobile ale fostelor alimentare de stat, reunite ulterior în societatea de stat SC Condor SA. Prejudiciul adus statului, estimat de procurorii DIICOT, s-a cifrat la 9,9 miliarde de lei vechi, impricinaţii din dosar fiind acuzaţi de delapidare, evaziune fiscală, fals şi uz de fals, infracţiuni în formă continuată, precum şi de corupţie, potrivit Legii 78/2000. Dosarul s-a plimbat câţiva ani buni pe la toate instranţele fără a fi finalizat. De-a lungul timpului s-au schimbat competenţele, aşa că dosarul a fost trimis de la Înalta Curte din Bucureşti, la Braşov, la Curtea de Apel. Aici s-a cerut strămutarea judecării cauzei de la Braşov la Curtea de Apel Iaşi unde, legal, s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate, care a amânat judecata cu încă douăsprezece luni. Presa a prezentat şi alte afaceri „gestionate” de prefectul Ion Gonţea. În 1991 este implicat într-o afacere intens mediatizată în ziarele vremii, “Afacerea Autocamionul”, Gonţea achiziţionând trei camioane de la uzina Roman, care au fost facturate, dar nu au fost plătite. A doua zi, preţul autoutilitarelor se majorează, iar Ion Gonţea le vinde la preţul majorat unor persoane ce se aflau pe lista de aşteptare şi care plătiseră avans către fabrică. Presa vremii titra că o parte din terenurile Romarm, din care făcea parte Uzina Mecanică Tohan Zărneşti, au fost înstrăinate prin contracte oneroase autentificate chiar de Ion Gonţea, în calitate de notar. Este vorba despre 21 de hectare de teren, aflate chiar în inima Parcului Industrial Zărneşti, cu 18 hale industriale şi magazii care au ajuns în proprietatea firmelor a doi italieni. Este metoda suveică, deja consacrată de Gonţea în afacerea ,,Condor”, care i-a adus acestuia un profit de aproape 3,8 miliarde de lei din taxe notariale. Un alt dosar îl plasează pe Gonţea alături de primarul Braşovului, George Scripcaru. Prefectul Ion Gonţea s-a născut în 14 octombrie 1951 în comuna Bran, judeţul Braşov, este căsătorit şi are o fiică
Mohaci asociat cu un ţepar
Mihai Mohaci este al 14 prefect al judeţului Braşov şi a fost numit de premierul Victor Ponta la 11 mai 2012 după ce a fost destituit pedelistul Gonţea. Mihai Mohaci a deţinut înaintea numirii şefia Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Braşov, iar mai înainte a fost senator. Mohaci (PSD) este asociat în firma Frigos Pommes SRL, cu sediul in comuna Chichiş, judeţul Covasna, şi deţine 26% din acţiuni. .Firma se ocupa cu producerea de cartofi pai congelaţi. Administratorul acestei firme, Lorincz Andras, a fost trimis în judecată de procurorii DNA Braşov, în decembrie 2010, pentru că a ţepuit bugetul european şi pe cel românesc cu aproape 1.000.000 de euro. Ce comunica DNA la acea vreme? ,,La 2 februarie 2007, s-a încheiat între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P.) şi S.C. „Frigos Pommes” S.R.L. contractul cadru prin care societatea administrată de inculpatul Lorincz Andras a beneficiat de finanţare nerambursabilă SAPARD pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Infiinţare unitate de depozitare şi procesare cartofi, în localitatea Chichiş, judeţul Covasna. S.C. „Frigos Pommes” S.R.L. a obţinut pe nedrept suma totală de 3.342.764,65 lei (aproximativ 988.983 euro) din bugetul general al Comunitatii Europene şi din bugetul de stat al României”. Mihai Mohaci apare în afacere, pe filiera pesedistă, cumpărînd acţiunile de la Lorincz Andras, cu doar două sătămâni înainte ca acesta să fie trimis în judecată. Un alt asociat în firmă (36%), încă de la înfiinţarea acesteia, este Ioan Adam, la acea vremr vicepreşedintele PSD Braşov.
Romer Ambrus Sandor Mihaly, primul prefect UDMR
La 15 martie 2014, după ce UDMR a intrat la guvernare, este numit prefect al Brașovului Romer Ambrus Sandor Mihaly (UDMR), care-i ia locul lui Mihai Mohaci, acesta rămânând subprefect. Dar pentru ca Mohaci să poată trece în postul de subprefect, Ana Fleşeriu a fost eliberată din această funcţie. Romer Sandor Mihaly a fost director al Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă Braşov.Ceea ce nu s-a putut face la Constanța deși s-a încercat, s-a reușit la Brașov. Înscăunat în funcție, prefectul județului, Romer Ambrus Sandor Mihaly, i-a aplicat lovitura decisivă lui Aristotel Căncescu și l-a suspendat din funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean. Asta după ce a primit o adresă din partea instanţei supreme prin care a fost anunţat oficial că acesta a fost arestat preventiv. Era aceeași situație ca la Constanța cu Nicușor Constantinescu, dar acesta a rămas în funcție. Ca urmare a ordinului de prefect, la Consiliul Judeţean Braşov a fost convocată şedinţa de plen în care consilierii judeţeni să decidă, prin vot secret, care dintre cei doi vicepreşedinţi ai CJ va prelua atribuţiile preşedintelui. Cei doi vicepreşedinţi ai CJ Braşov sunt Mihai Popa (PSD) şi Mihai Pascu (PC). Numai că Mihai Pascu era implicat în dosarul de corupţie în care a fost arestat Aristotel Căncescu, fiind cercetat şi el pentru abuz în serviciu şi instigare la tentativă la această infracţiune. Prefectul a divorțat după câțiva ani (2019) de Izabela Ambrus, ce ajunsese deputat UDMR. „Eu și fiica mea am fost victimele violenței psihice, psihologice, cea mai grea suferință pentru că nu se vede, nu lasă urme. După ce am ieșit din relația asta toxică, parcă s-au deschis porți și am putut înainta. Până atunci mă vedeam urâtă, proastă pentru că asta auzeam acasă, nu eram bună de nimic”, a povestit Izabela Ambrus pentru ProTv. După ieşirea de la guvernare a UDMR, în 30 decembrie 2014, Romer Ambrus Sandor Mihaly a fost revocat din funcţia de prefect.
Mihai Mohaci, prefect numit în ajunul Anului Nou
Când toată lumea se pregătea de întâmpinarea Anului Nou, la Prefectura Brașov era forfotă mare. La 31 decembrie 2014, ora 14.00, era anunțată, pe ultima sută de metri, învestirea în funcția de prefect a lui Mihai Mohaci. Tot atunci era instalat în funcția de subprefect și Romer Ambrus Sandor Mihaly. Ceremonia era condusă de generalul Florea Oprea, secretar de stat la MAI României, fost șef al IJP Brașov. Odată investit avea obligația să semneze ordinul prin care convoacă Consiliul Județean Brașov, din cauză că magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins cu o zi înainte solicitarea președintelui Aristotel Căncescu de a fi cercetat în libertate. Romer-Ambrus Sandor-Mihaly a fost însă destituit din funcţia de subprefect la data de 9 septembrie 2015, prin decizie guvernamentală. De atunci, reprezentant al Guvernului în teritoriu a rămas doar prefectul Mihai Mohaci. Deși au existat discuţii la nivelul alianţei UNPR-PSD, negocierile nu s-au finalizat până la demisia Guvernului condus de Victor Ponta, astfel că Braşovul a rămas fără subprefect.
Ciprian Băncilă, de la Mediu la Prefectură
Guvernul a decis schimbarea din funcţie a prefectului Mihai Mohaci, decizia fiind aplicată la 10 martie 2016. În locul acestuia a fost numit şeful Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Braşov, Ciprian Băncilă. Pe de altă parte, Guvernul n-a rezolvat o problemă de la vârful Prefecturii, postul de subprefect care era vacant de 6 luni, când Romer-Ambrus Sandor-Mihaly a fost destituit din această funcţie. După depunerea jurământului, Băncilă a declarat că ocuparea acestei funcții reprezintă o onoare și o provocare pentru el. „Provin din administrație și este o onoare și o provocare pentru mine. Vrem să fim aproape de cetățean, să rezolvăm problemele de fond funciar, de verificare a legalității actelor administrative, să coordonăm instituțiile deconcentrate și să creăm un liant între mediul de afaceri, comunitate și instituțiile publice aflate la dispoziția cetățeanului”, a spus Băncilă. Ciprian Marius Băncilă a ocupat în ultimii ani funcția de director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului Brașov, iar în anul 2010 a fost pentru câteva luni subprefect al județului.
Marian Rasaliu, vânător de funcții publice
Ciprian Băncilă a predat ștafeta lui Marian Rasaliu, care a fost numit prefect al Județului Brașov la 4 martie 2017. În aceeași lună Ciprian Băcilă este numit subprefect. Rasaliu a plecat din funcția de prefect odată cu plecarea Guvernului Dăncilă, la 11 decembrie 2019. Rasaliu a pendulat între ApR, PD, PDL, PNL și PSD. Marian Rasaliu s-a aflat la conducerea Consiliului Judetean, ca vicepreședinte, din partea PD, în mandatul 2004 – 2008, împreună cu Vasile Buta când instituția era condusă de Aristotel Căncescu, PNL. Apoi a fost senator PDL în mandatul 2008-2012. Și pentru că a pierdut locul în Parlament, partidul nu l-a lăsat de izbeliște și a fost numit șef la Compania Naționale a Uraniului, sucursala de la Feldioara (companie de stat), între 2013 și 2016 și pentru aproape un an, între 2012 – 2013, Șef serviciu Economic Recuperare Debite, la APIA. Imediat după plecarea de la Prefectură a aterizat la Primăria Zărnești ca administrator public, localitate cu primar PSD, Alexandru Igrișan. A candidat la alegerile din 2020, pentru președinția Consiliului Județean Brașov din partea PSD, dar a pierdut în fața lui Adrian Veștea, PNL. La alegerile parlamentare, s-a aflat pe lista PSD pentru Camera Deputaților și a obținut un loc de deputat, 2020-2024.
Cătălin Văsii, prefect numit de liberali
După plecarea lui Rasaliu, 19 decembrie 2019, noul prefect al Brașovului a fost Mihai Cătălin Văsii. Conform CV-ului, Cătălin Văsii a absolvit Facultatea de Drept din Craiova, SNSPA în Relații Publice și are masterat în turism obținut în Elveția plus o mulțime de cursuri și stagii de perfecționare în administrație publică, urbanism și amenajarea teritorului, dezvoltare regională și drepturile persoanelor cu dizabilități. A lucrat patru ani la Postăvarul SA, a fost 12 ani secretar al Primăriei Predeal (timp în care a făcut și stagiul militar TR), în perioada 1996-2008, membru în Consiliul de Administrație al Ocolului Silvic Râșnov, consilier juridic și chiar președinte CA al Regiei Publice Locale a Pădurilor Piatra Craiului RA, consilier la Agenția de Dezvoltare (ADR) Centru, iar din 16 decembrie consilier la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov. Când la guvern a intrat coaliția PNL-PSD, funcția de prefect a intrat din nou în discuție. În urma negocierilor, funcția a revenit tot PNL, iar Cătălin Văsii a rămas în continuare prefect al Județului Brașov în baza HG emisă la 4 martie 2021, semnată de premierul Florin Cîțu. În prezent, subprefecții sunt Izabella-Agnes Ambruș și Lucian Pătrașcu.
Fostul judeţ Făgăraş
În 1876 teritoriul Ţării Făgăraşului a fost organizat în comitatul Făgăraş, unitatea administrativă precursoare a judeţului Făgăraş. Se afla în sudul Transilvaniei, de-a lungul râului Olt, învecinându-se la nord cu judeţul Târnava-Mare, la vest cu judeţul Sibiu, la est cu judeţul Braşov, iar la sud cu judeţele Argeş şi Muscel. Reforma administrativă din 6 septembrie 1950 l-a desfiinţat teritoriul său fiind împărţit între judeţele Sibiu şi Braşov. De la 17 februarie 1968 Nicolae Ceauşescu reîmparte administrativ România în vechile judeţe, a uitat însă de judeţul Făgăraş. La începtul secolului trecut, Făgărașul număra până la 8.000 de locuitori (în 1937 era de 7954 louitori), iar întreg judeţul Făgăraş avea cam 90.000 de suflete. Din punct de vedere administrativ, judeţul Făgăraş cuprindea 86 de sate împărţite pe trei plăşi. Era plasa Arpaşul de Jos de care aparţineau 25 de sate, plasa Şercaia cu 18 sate şi Făgăraşul căruia îi erau arondate 43 de sate. Justiţia din judeţ era formată din patru judecătorii care funcţionau în sediile plăşilor şi la Cincu şi un tribunal la Făgăraş. Funcţionau în judeţ 19 bănci, iar pe lângă acestea existau băncile populare înfiinţate de localnici. Prin anul 1930 funcţionau în judeţul Făgăraş 36 de astfel de cooperative de credit care aveau aproape 4000 de membri. Făgărăşenii au fondat şi vestitele cooperative de consum sau pe cele agricole, care au fost confiscate de regimul abuziv de după 1948. Bătrânii locului mai păstrează şi astăzi carnetele de membri fondatori ai acestor cooperative care arată cât a investit fiecare pentru funcţionarea unor astfel de unităţi. După 1990, patrimoniul vechilor cooperative a intrat pe mâna uor srl-uri. La nivelul anului 1934 funcţionau şi erau bine organizate în satele făgărăşene, dar şi în oraşul Făgăraş 18 cooperative agricole cu 1900 de membri şi doar două cooperative de consum cu 150 de membri. Funcţionau în judeţ şapte dispensare, un spital în Făgăraş, un sanatoriu de tuberculoşi tot în Făgăraş şi un cămin de odihnă pentru artişti la Sâmbăta de Sus. Funcţionau asociaţii cu profil social şi cultural, dar şi Societatea Crucea Roşie. În fiecare sat era construit câte un cămin cultural pe lângă care funcţiona o bibliotecă. Societăţile corale erau la mare căutare, dar şi societăţile sportive şi de vânătoare. În Făgăraş funcţiona un cinematograf a cărei sală de film era numită ,,Transilvania”. La nivelul anului 1930 de exemplu, mai puţin de 80% din populaţia judeţului Făgăraş era ştiutoare de carte. Funcţionau 28 de grădiniţe la care lucrau 31 de educatoare. Nouă dintre ele erau confesionale, iar celelalte de stat. Şcoli primare erau 108 la număr din care majoritatea erau la sat, doar trei funcţionau în Făgăraş. 12.000 de copii frecventau şcoala care erau învăţaţi de 280 de învăţători şi profesori. La Făgăraş funcţionau un liceu de băieţi (actualul Radu Negru), un gimnaziu de fete (actuala şcoală D-na Stanca), un gimnaziu industrial şi o şcoală normală de băieţi. Judeţul Făgăraş avea construite 87 de biserici de cult ortodox, 39 greco-catolice, 17 luterane, 5 reformate, una unitariană, o sinagogă evreiască şi o casă de rugăciuni adventiste. Populaţia judeţului era în proporţie de 55,2% ortodoxă, 25,7% greco-catolică, iar restul de 20% de alte confesiuni. (Lucia BAKI)
