PREAMBUL
Dacă alte națiuni își elogiază oamenii de geniu și eroii neamului, le fac busturi și statui, le dau nume de străzi, piețe, la noi acești oameni sunt dați uitării în schimb, mediocritățile și submediocrii sunt cinstiți cu multă pompă. Locul geniilor este luat de personalități care nu au făcut nimic, personalități posesoare de diplome dar care nu au reușit să realizeze ceva în domeniul în care posedă diploma. Avem posesori de doctorate plagiate. Avem generali care nu pot conduce o grupa, nicidecum o brigadă sau divizie și care nici măcar nu au serviciul militar satisfăcut, cred că avem mai mulți generali decît a avut armata roșie. De asemenea, foarte mulți profesori agramați și să nu ne mirăm că elevii noștri cad cu nemiluita la examenul de bacalaureat. Dar avem și elevi și studenți de geniu laureați la olimpiade mondiale și europene care la noi nu sunt luați în seamă și sunt eclipsați de către posesorii de diplome avansați pe criterii politice sau pe bază de mită. Prin rubrica ,,OAMENI CARE AU FOST“, mi-am propus să ne trezim din somnul în care ne afundăm noi și nu alții, iar pe viitor voi face un numar de articole despre oamenii de geniu actuali. În acest articol îl voi prezenta pe marele inventator, de talie mondială, despre care puțini știu și marea majoritate este dezinteresată. În schimb despre Vali Vijelie se știe și ce mănîncă la micul dejun.
Inginerul care a descoperit sonacitatea, o ramucă a mecanicii
Gheorghe ( Gogu ) Constantinescu, s-a născut în data de 4 octombrie 1881 la Craiova și a trecut la cele veșnice în 11 decembrie 1965, în Anglia. A fost membru al Academiei Române, a fost un inventator de excepție, dar ca mulți alți români, în țară nu și-a putut pune în valoare talentul, datorită birocrației și mediocrităților care i-au pus mereu piedici în dorința sa de afirmare. Invențiile sale sunt foarte multe dintre care 400 au fost și brevetate în foarte multe țări. După absolvirea facultății, în anul 1904, implementează o nouă tehnologie în România, acea a betonului armat și construiește nu mai puțin de cinci poduri. Tot în acea perioadă, a descoperit un material ce seamănă cu asfaltul, cu care a construit drumul București – Doftana. Neînțeles în țară, a plecat în Anglia, unde a făcut o strălucită carieră de inventator, pentru englezi a fost un adevărat festin pentru că au primit un cadou nesperat în care nu au investit nimic și care le-a adus profituri uriașe. Meritul cel mare al inginerului român a fost nu numai descoperirea sonicității dar și punerea ei în aplicare. Sonicitatea era atunci o nouă ramură a mecanicii pe care el o aplică cu succes în foarte multe invenții. El a demonstrat că lichidele sunt compresibile ceea ce la acea vreme era de neacceptat, deoarece și în ziua de astăzi toate manualele de fizică susțin opusul și astfel i-au fost refuzate cîteva brevete.
Iată cîteva din invențiile sale :
- Cutia de viteze automată, numită și convertorul Gogu Constantinescu.
- Pentru avioanele de vînătoare, de la acea vreme, a inventat sistemul sincron de tragere a mitralierelor prin cîmpul elicei la orice viteză.
- A construit primul tun sonic.
- A gîndit primul hidroglisor.
- A inventat primul calolifer sonic, prin transformarea undelor sonice în căldură.
- A inventat motoarele, pompele, perforatoarelor și injectoarele sonice.
- A cercetat transformarea energiei electrice în energie sonică și aenenegiei mecanice în cea calorică, dar nu a mai reușit să le finalizeze deoarece a trecut la cele veșnice.
ÎN LOC DE EPILOG
Mă întreb cîți români știu astăzi despre acest geniu al invențiilor care au revoluționat lumea. În tabloul de mai sus, vedem românul nostru alături de marile genii mondiale ca Einstein, Grahm Bell, Edison, Marconi, Marie Curie. Nici televiziunile, nici presa nu suflă un cuvînt despre aceasta. Într-un articol viitor, vă voi prezenta un mare savant de repurtație mondială, care nu a avut loc în țară ci a luat drumul străinătății, pentru afirmare. Vedem mereu tineri români cîștigători ai medaliilor de aur la olimpiadele mondiale și care iau drumul străinătății spre satisfacția marilor industriași ai lumii care nu au investit nimic dar au dobîndit, nesperat, oameni de geniu care în România nu au avut loc, lăsînd aici loc mediocrilor și impostorilor.(PETRU Z. DANCI)
