Pe răbojul oricărui neam se află încrustați, de o parte eroii, iar de cealaltă parte ticăloșii. Trădătorii. Infamii care au lovit mișelește, înfigând pe la spate pumnalul vânzării în grumazul celor care au reprezentat demnitatea acelui popor. Și după cum un neam are îndatorirea cinstirii eroilor neamului, tot astfel și trădătorii, criminalii, tiranii unui popor trebuie ținuți minte și pomeniți cu aceeași strășnicie. Altfel am uita prea degrabă răul ce l-au pricinuit, iar vigilența față de apucătura trădării ar slăbi.
Iată de ce nu uităm că, exact acum un an, în noaptea de 15 spre 16 martie 2021, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, dl Octav Bjoza, era destituit din funcția de subsecretar de stat pentru problemele luptătorilor anticomuniști, printr-o hotărâre a guvernului liberal condus de Florin Cîțu. Stârpitura politică nu a fost însă singurul actor din acest complot nocturn împotriva celor ce au reprezentat coloana vertebrală a poporului român în anii celei mai sângeroase tiranii cunoscute de România. Alături de Klaus Iohannis, cel care patronează viermuiala de prin cotloanele Palatului Cotroceni, ca autori ai acestei crime morale s-au mai distins și cei doi gemeni Muraru, ei fiind, se pare, principalele resorturi politice ale sentinței de execuție dictate de conducerea Institutului Elie Wiesel – Alexandru Florian, și de cea a comunității evreiești – Silviu Wexler. Sigur, pe traiectoria concretizării acestui act infam se mai găsesc și alte triste figuri. Dar nici președintele de atunci al PNL, Ludovic Orban, nu poate fi scos din cauză, câtă vreme s-a limitat la o anemică declarație de dezaprobare, nefăcând uz de calitatea de șef de partid, care îi permitea să ia măsuri totale împotriva semnatarului infamei hotărâri. Nu trebuie să uităm nici ingrata atitudine a mass-mediei mainstream. Cu excepția unui singur realizator TV, Victor Ciutacu de la România TV, iar local, ziarul Monitorul de Făgăraș, toți ceilalți s-au aliniat corectitudinii politice transmise, via serviciile secrete, de la Cotroceni, ignorându-l pe eroul temnițelor comuniste, pe care altădată se băteau între ei să-l aibă seara în platourile de emisie. Un evreu a avut mai multă demnitate decât toți românii din televiziunile românești.
Execuția morală a domnului Octav Bjoza, integrul lider al AFDPR, s-a transformat, poate fără ca autorii ei să realizeze, într-o asasinare publică a comunității luptătorilor anticomuniști, dar și a urmașilor acestora, care și așa erau umiliți de intervențiile legislative ale președintelui Federației comunităților evreiești. PNL nu a avut, la acel moment, capacitatea de a se mobiliza împotriva unui act de o samavolnicie pe care nici PSD-iștii sau chiar FSN-iștii anilor 1990 nu au îndrăznit să o atingă.
A trecut un an de atunci. Prim-ministru este acum Ciucă, iar Cîțu tronează în continuare ca președinte PNL. Nici o urmă de regret exprimat public. Nici un semn de reconsiderare a fărădelegii comise. Nici o dâră de considerație arătată luptătorilor anticomuniști.
Umilit, denigrat, calomniat, izolat public, domnul Octav Bjoza s-a recuperat ca urmare a unui accident vascular pe care numai presiunea tuturor acestor tracasări politice i l-au pricinuit. În urmă cu o săptămână, la comemorarea foștilor deținuți politici de la monumentul Aripi din Capitală și apoi la Brașov a fost prezent alături de camarazii săi și de tinerii care se inspiră din aceleași idealuri din care și generația sa și-a tras seva. A fost primit și înconjurat cu dragoste, asemenea unui erou. Despre Octav Bjoza se va vorbi și peste zeci, și peste sute de ani. Așa cum mereu se va vorbi despre Rezistență. Cei care vor privi monumentul Rezistenței anticomuniste de la Piața Presei Libere, și azi, și peste un secol, își vor aminti de Octav Bjoza, ca despre unul dintre ctitorii săi. Iar cuvintele pentru care domnia sa a fost executat, inclusiv cele despre proporțiile Holocaustului – să țineți minte asta! – vor fi reevaluate și vor căpăta cândva statutul de adevăr istoric.
Despre Florin Cîțu, Iohannis și frații Muraru, mă îndoiesc că își va mai aminti cineva. Istoria va trage apa după perindarea lor pe meschină prin toaleta vieții politice românești din această epocă. (Florin Dobrescu, secretarul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu)
