Maestrul Constantin Cotimanis este legat de Țara Făgărașului și revine în zonă cu drag, după cum mărturisește. Astăzi, 18 februarie, îi urăm ,,La mulți ani!“
Reporter: Ce vă leagă de Țara Făgărașului?
Constantin Cotimanis: ,,Eu ştiu ce fire nevăzute mă leagă de Ţara Făgăraşului? Cred că mă leagă durerea din trecutul nostru, trecutul aproape recent la scara istorică. Mă atrage faptul că acolo s-a luptat pentru o viaţă mai bună. Mă apucă însă disperarea când văd că această viaţă mai bună n-a venit. Dar mă apucă şi speranţa când sunt în Ţara Făgăraşului că se vor găsi luptători care să lupte mai departe pentru cauza nobilă a poporului român. Asta mă apropie. De de când am fost cu prezentarea filmului ,,Între Chin şi Amin” la Arpaşu de Jos, am văzut ce fel de oameni sunt în Ţara Făgăraşului. Pot spune că în tot locul sunt oameni de toate felurile, dar în Ţara Făgăraşului speranţa este mai mare pentru ceea ce zace acolo. Asta mă determină să vin şi să revin în zona Făgăraşului şi de câte ori vin Dumnezeu le aranjează de aşa natură că întâlnesc exact oamenii de care am nevoie ca să respir. Este minunat în această parte de ţară“.
R.: Ati fost pe scenele de la Arpaș, la Victoria, la Făgăraș…
Constantin Cotimanis: ,,Vom reveni aici întotdeauna, vom reveni cu piese care să însemne ceva pentru cel care priveşte, cel din sală. Pentru că nu ne putem trăda noi pe noi, trebuie să comunicăm, timpul este scurt, timpul se grăbeşte şi trebuie să comunicăm lucruri esenţiale pentru sufletul nostru, pentru mersul nostru mai departe în viaţa asta. Fiind o perioadă grea, aceasta pe care o trăim, dar şi după ce va trece, iubiti-vă oameni buni pentru că numai în iubire există speranţă, iubire şi speranţă“.
R.: Filmul ,,Între Chin și Amin“a avut prezentarea și în Țara Făgărașului, la Arpașu de Jos, și ați participat…
Constantin Cotimanis: ,,Filmul a ajuns la el acasă. Nu am fost la prea multe proiecţii ale filmului în ţară, dar în Ţara Făgăraşului am vrut să fiu prezent. Mi-am eliberat programul pentru acest eveniment. Ce am simţit aici a fost emoţie pură, venită de la oamenii locului, mulţi dintre ei fiind cei care au suferit atunci sau urmaşii lor. Am fost mândru să o cunosc pe sora lui Ion Gavrilă Ogoranu şi să stau de vorbă cu dânsa. Le mulţumesc organizatorilor pentru acest eveniment special. Filmul ar trebui prezentat în şcoli ca tinerii de azi să cunoască istoria reală a noastră” .
Reporter: Filmul este o mărturisire peste vremi…
Constantin Cotimanis: ,,Filmul acesta nu este un film artistic, filmul acesta este o mărturisire și ar trebui băgat în școli, pentru lecţia de istorie contemporană. Nu avem alte mărturisiri, dacă stai să le povesteşti elevilor numai în cuvinte este greu de crezut. Greu de crezut mi-a fost şi mie că o să joc acest rol, dar Toma m-a convins, cu greu. Istoria personală a familiei mele m-a obligat în numele înaintaşilor mei să depun şi eu mărturie. Unchiul Sandu a fost ridicat de la Banca Naţională pentru că era legionar, dar toată Banca Naţională era făcută de legionari. Pentru că legionarii făcuseră o lege, de la portar la directorii băncii toţi aveau aceeaşi primă. Nu aveau pensii spciale, ăstora ca mine trebuie să le luăm pensiile speciale, să facem ceva să le luăm pensiile speciale. În Ucraina s-a rezolvat, nu mai sunt pensii speciale, în Grecia s-a rezolvat, nu mai sunt pensii speciale. De ce tocmai eu să primesc pensii speciale, vorbesc în numele personajului, în timp de urmaşii deţinuţilor politici trăiesc în sărăcie. Cine conduce ţara asta? Cine-o conduce, pe cine votăm! Din cauza politicii s-a făcut puşcărie, din cauza politicii suferim. Şi din cauza politicii sperăm să o ducem şi mai bine. Ar trebui aruncaţi toţi în sus şi care cade în picioare pe ăla să-l votăm. Dar cade vreunul în picioare? Sau se prăbuşesc chiar dacă le dai drumul de la o jumătate de metru. Pe ei ni i-au băgat în urne, pe ei îi vom vota. Vai mama noastră! Am putut să fiu prezent la puţine premiere în ţară, dar mi-am făcut programul astfel încât să fiu prezent aici, în Ţara Făgăraşului. Emoţiile pe care le-am trăit astăzi nu le-am trăit în niciuna dintre deplasările pe care le-am făcut cu acest film. Când am ieşit din sală a venit o doamnă şi mi-a zis, eu sunt fetiţa din film. Din momentul ăla am realizat că am ajuns unde trebuie. A avut un an şi s-a întors din puşcărie, de la Gherla, când ea a împlinit 10 ani, 9 ani fără tata. Mi-a spus că nu a vorbit cu tata pentru că nu spunea nimic, ca şi când ar fi fost plecat în deplasare, undeva, abia mai târiu s-a destăinuit pentru că n-a putut. Filmul a fost făcut pentru sat şi pentru satul ăsta în special. Am vorbit cu sora lui Ion Gavrilă Ogoranu, i-am sărutat mâna şi i-am mulţumit. I-am spus: mamă, pentru tine am făcut asta! Din cnd în când este nevoie de o spălare, de o mărturisire. Sunt de acord cu legile legionare care erau drepte. S-au speriat rău şi din stânga şi din dreapta că s-ar putea să vină dreptatea peste noi. Noi ne luăm de Antonescu că a făcut rău, dar câţi evrei a salvat el! Luptătorii din munţi sunt permanenţa noastră, ei sunt stâlpii, fără ei istoria noastră n-ar fi fost nici aşa amărâtă, dar tot ei ne vor înălţa pentru că sunt acolo sus şi ne trag spre ei. S-a ajuns la un punct, la terenul solid, avem acum pe ce ne sprijini, ne-am apropiat de ei. Am convingerea că va apărea cineva, ei nu ne lasă”
