,,Când pune saxofonul la gură şi suflă cu sufletul, în melodiile lui freamătă Oltul, se încreţeşte schinarea muntelui iar picioarele din public nu mai ascultă de creier şi se prind singure în Hore, Jiene, Brâuri şi Învârtite. Când zice Fecioreasca de la Dăişoara, pe notele lui meştere se prind bărbaţii la joc, iar ciobanii îşi plâng toate oile pierdute vreodată de la facerea Ţării Făgăraşului şi până acum“.
Este cea mai frumoasă și completă prezentare a artistului făgărășean, Neluțu Rusu. De astăzi, Țara Făgărașului, de la Dăișoara până la poalele Munților Făgăraș, de la Turnu până la dealurile Perșanilor, este mai săracă. Neluțu Rusu a plecat să ducă ,,învârtita“ celor din veșnicie. Vineri, 18 februarie a.c., va fi depus la biserica din Dridif, unde va avea loc și slujba de înmormântare.
Interpretul de muzică populară, Bogdan Georgescu:
,,Astăzi este mare doliu ,în lumea artiștilor din Țara Făgărașului și nu numai, maestrul Nelutu Rusu a trecut la cele veșnice, un mare virtuos al saxofonului, mentor, prieten, frate, artist, om, tată, a lăsat muzica lui ce va răsuna pentru totdeauna !!! Dumnezeu să-l odihnească! Clopotele jalnic sună/ Multă lume se adună/ La o jalnică întâmplare/ La un fecior ca o floare/ Păcat de a lui tinerețe/ Să stea sub pământul rece/ Și păcat de a lui viața/ Sa crească pe ea verdeață. Odihnea veșnică! Amintirea este tot ce ne rămâne“.
Artistul Nelu Albu:
,,Dragul meu prieten, plange inima si sufletul in mine, sunt uluit de cele întamplate și nu imi revin poate multă vreme de acum înainte. Timp de 13 ani am fost frați adevărați la bine și la greu. Acum vei canta pentru totdeauna în orchestra îngerilor! Te voi păstra mereu în gandurile si rugăciunile mele! Dumnezeu să-ti facă parte de odihnă veșnică, dragă NELUTU! Condoleanțe familiei greu încercate!“
Cu ajutorul lui cunoscutului interpret, Bogdan Georgescu, publicăm un interviu al artistului Neluțu Rusu dat unui dăișorean, iubitor de folclor, în urmă cu ani:
,,Tata cânta dumnezeiește cu saxofonul“
Reporter: De unde eşti tu de pământ, din Ţara Făgăraşului?
Neluțu Rusu: Din Dăişoara, de dincolo de Olt. Acolo am copilărit până la 12 ani. M-am născut într-o casă veche, tradiţională. Fac parte dintr-o familie modestă cu rădăcini statornice.
R.: Naşterea ta pentru muzică este întâmplătoare sau ereditară?
N.R.: Este de la tata. Cânta dumnezeieşte cu saxofonul, cu taragotul, cu vioara. Avea o vioară doar cu trei corzi cu care făcea braciul sau secunda, adică timpul doi, nu solo.
R.: Care a fost primul instrument pe care l-ai atins?
N.R.: Acordeonul. La el am cântat prima melodie de care îmi aduc aminte, “Frumoasă-i vecina noastră”. Mi-a cumpărat tata un acordeon Parrot, mare, greu, de abia putem să îl ţin de gât pe care, copil fiind, no, am reuşit să îl stric. Apoi am plecat din Dăişoara la Dridrif, lângă Făgăraş.
,,Când i-am văzut la televizor pe băieții de la Cindrelul, am simțit că asta trebuie să fac“
R.: Ai cochetat cu acordeonul şi cu balonul, dar te-ai logodit cu saxofonul, cu acte în regulă. Cum şi când?
N.R.: Aveam 16 ani şi mă uitam într-o duminică la televizor la emisiunea ,,Viaţa Satului“. I-am văzut pe băieţii de la Sibiu, de la Cindrelul, cu saxofoanele. În momentul acela am început să plâng, am căzut în genunchi şi am pupat televizorul. Am simţitit că asta trebuie să fac eu în viaţă. Când m-o văzut tata, Dumnezeu să îl odihnească, i-o zis mamei că e bai şi musai să îmi cumpere saxofon. El a fost primul meu profesor, apoi am muncit şi m-am chinuit de unul singur. Am cumpărat plăci de pickup cu Luca Novac şi Constantin Gherghina pe care le ascultam de le făceam şanţuri la un aparat vechi, Pacific 4. Şi uite aşa am învăţat meserie. Am muncit cu urechea şi cu sufletul. La început am fost urechist şi abia apoi am devenit … notist. Prima melodie de care am fost mulţumit cum mi-a ieşit ca interpretare a fost Maraches, la modă atunci. Iar absolut prima melodie cântată la saxofon a fost de la tata, o Învârtită de Dăişoara.
R.: În Dăişoara există un filon, un zăcământ folcloric, din care îţi tragi, conştient sau nu, seva artistică?
N.R.: Da, cred că da! Este aproape de Podişul şi de Valea Hârtibaciului, zonă de interferenţă cu Sibiul. Specifice pentru Dăişoara sunt Fecioreştile şi Învârtitele.
A debutat în crama Cetății Făgăraș
R.: Când ai început să îţi pui în valoare şi vocea, nu numai saxofonul?
N.R.: Odată cu debutul meu artistic care a avut loc în restaurantul Cetăţii Făgăraş, jos în cramă. Pentru a putea cânta în formaţia lui Mihai Teacă am avut nevoie de atestat aşa că m-am dus la Braşov şi am făcut Şcoala Populară de Artă. Când am intrat în formaţie am început să cânt şi cu glasul, nu doar cu instrumentul. Prima piesă a fost un brâu bănăţean, apoi muzică uşoară şi populară de ascultare.
R.: Cum ţi-au crescut aripile pentru a deveni inconfundabilul Neluţu Rusu cu propria formaţie?
N.R.: Prin muncă şi, în primul rând, prin seriozitate. După ce m-am întors din armată m-a luat un unchi, Ghiţă Rusu, să cânt cu el la evenimente. Uşor, uşor a început să mă ştie lumea, să mă aprecieze şi să devin cel de acum. Am făcut echipă pe scenă cu Ghiţă Rusu, cu Idomir, Mihai Teacă, Cornelia Radocea, Viorica Cerbu, Dana Goleţ, Nelu Albu, Oana Brătescu.
R.: Care este etimologia numelui Rusu? De unde se trage? A fost mai întâi poreclă? Ai rădăcini slave, ruseşti?
N.R.: Grea întrebare! Tata e născut la Bucureşti cu rădăcini la Şagul Aradului, mama tatei e din Dăişoara, mama mea e tot din Dăişoara, dar bunica din partea ei era din Rusia.
R.: Din toate piesele interpretate de tine care iţi sunt cele mai dragi?
N.R.: Prima ar fi melodia pe care am compus-o după moartea tatei, “Am plecat lume din tine”, apoi ,,Fecioreasca de la Dăişoara“ şi ,,Învârtita lui Neluţu Rusu“.
