Consumul de gaze al României din această perioadă se ridică la 55 – 57 de milioane de metri cubi, în cursul săptămânii, cu 50 de milioane de metri cubi în weekend. El este acoperit de producția locală – 22 de milioane de metri cubi, extracția din depozite – 15-22 milioane de metri cubi și importuri, arată Economedia.
Aceste importuri, care se fac pe două rute, cea ucraineană (Isaccea), și cea ungurească (Arad), acoperă până în 20% din consum, ruta ucraineană, prin care vin gazele direct din Rusia, reprezentând circa 10%.
Importurile României de pe ruta ucraineană se fac, în mare parte, de firme agreate de Gazprom, din care cea mai importantă este Imex Oil. Aceste firme au și rezervat capacitate pe termen lung pe gazoductul Isaccea-Negru Vodă, astfel că este puțin probabil ca ele să renunțe la această sursă de venituri, mai ales acum când sunt mulți bani de făcut cu gazele, având în vedere prețurile din piață. De altfel, chiar de la Kremlin a fost clar precizat că livrările de gaz către Europa nu vor înceta, în ciuda tensiunilor dintre Occident și Rusia pe subiectul Ucraina.
Dar dacă riscul de îngheț, cauzat de o sistare a importurilor de gaze din Rusia pare unul mic, îngrijorătoare este incapacitatea producției locale de a crește. De luni de zile, potrivit datelor interactive Transgaz, producția nu trece de 22-23 milioane de metri cubi.
O soluție pentru ca producția de gaze a României să crească masiv este Marea Neagră și ale ei resurse. Aici însă, există un mare semn de întrebare. Preluarea afacerii Exxon de către Romgaz trenează, iar noua lege offshore trenează și ea. Chiar și dacă ambele lucruri ar fi rezolvate mâine, mai devreme de 2027 nu există șanse ca zecile de miliarde de metri ai Mării Negre să iasă la suprafață.
România are anual un consum de gaze de circa 12 miliarde de metri cubi, din care circa 10 miliarde este acoperit din producția internă.
