Începând cu Războiul Crimeii, presa se dezvoltă în ceea ce priveşte evenimentele petrecute pe plan internaţional prin apariţia telegrafului iar ştirile din zonele de conflict se vor transmite în lumea întreagă datorită pionieratului dus în această zonă de jurnalişti pasionaţi şi curajoşi, mulţi dintre ei plătind cu viaţa până în zilele noastre, pentru că meseria de jurnalism impune pasiune, dragoste, dăruire, verticalitate şi sacrificiu. Ne vom axa pe dezvoltarea mass-mediei în zonele de conflict care s-a perpetuat începând cu Războiul Crimeii.
Impactul internaţional al războiului american pentru Independenţă
Necesitatea obţinerii Independenţei pentru coloniile americane apare mai întâi pe plan economic, după care se perpetuează în plan social. Coloniile britanice din Lumea Nouă s-au bucurat de o autonomie largă în cadrul Imperiului britanic iar populaţia a fost lăsată în mare măsură în pace. Situaţia se schimbă însă drastic după înfrângerea Franţei în Războiul de Șapte Ani (1763). Atât cheltuielile legate de război, cât şi refuzul americanilor de a-şi plăti partea i-a făcut pe britanici să strângă şurubul şi să impună o serie de legi precum ,,Legea Timbrului” din anul 1765 care impozita tranzacţiile legale şi comerciale ale americanilor în scopul acoperirii cheltuielilor şi ale guvernării legate de colonii. Reprezentanţii americanilor răspund mai întâi pe cale diplomatică: ,,Poporul din aceste colonii nu este şi, din cauza circumstanţelor locale, nu poate fi reprezentat în camera Comunelor din Marea Britanie. Singurii reprezentanţi ai cetăţenilor acestor colonii sunt persoanele alese în acest scop de ei înşişi şi nicio taxă n-a putut şi nu poate fi impusă în mod constituţional asupra lor, decât de legislaturile lor proprii. Recentul act al parlamentului intitulat Lege pentru instituirea şi aplicarea anumitor taxe de timbru în coloniile şi plantaţiile britanice din America etc, precum şi alte câteva acte, impunând taxe asupra locuitorilor acestor colonii au o tendinţă vădită de a submina drepturile şi libertăţile coloniştilor”. Americanii vor răspunde cu sloganul ,,Nu impozitării fără reprezentare” şi încep să boicoteze importurile britanice. În anul 1774 se întruneşte la Philadelphia o delegaţie ce îi reprezenta pe americanii din cele 12 colonii care s-au întrunit pentru a forma un guvern provizoriu. În anul 1775 au loc confruntări armate între trupele britanice şi miliţiile coloniale la Lexington şi Concord, în Massachusetts. Generalul George Washington din Virginia va fi ales comandant al forţelor continentale. În anul 1776 este adoptată Declaraţia de Independenţă care stipulează: ,,Toţi oamenii se nasc egali, fiind înzestraţi de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, printre care se numără viaţa, libertatea şi dobândirea fericirii. Pentru a-şi asigura aceste drepturi, oamenii alcătuiesc guverne, care-şi trag dreptele lor prerogative din consimţământul celor guvernaţi. Atunci când vreo formă de guvernământ devine un pericol pentru aceste ţeluri, poporul are dreptul de a o modifica sau aboli şi de a institui o nouă formă de guvernare. Dar când un lung şir de abuzuri şi încălcări ale drepturilor, toate urmărind invariabil acelaşi scop, pun în evidenţă planul de a-i supune sub un despotism absolut, este dreptul lor, este datoria lor să răstoarne un asemenea guvern” (Congresul Continental de la Philadelphia, 4 iulie 1776). În anul 1776 britanicii vor pleca din Boston, în 1778 forţele britanice se predau la Saratoga iar la 19 octombrie 1781 generalul Cornwalllis capitulează în peninsula Yorktown după ce trupele britanice au fost încolţite de o armată americano-franceză, sprijinul francez s-a dovedit a fi decisiv. În anul 1783 se încheie, la Paris, negocierile de pace iar Marea Britanie recunoaşte independenţa Statelor Unite. Războiul a încurajat liberalizarea vieţii sociale americane, sclavia va fi abolită mai întâi în statele din nord. Titlurile ereditare vor fi interzise, Biserica Anglicană încetează să mai fie biserică de stat iar legile care vor favoriza latifundiarii vor fi abrogate. În anul 1790 Statele Unite devine ţara cea mai democrată.
Benjamin Franklin
Benjamin Franklin a fost unul dintre cei mai eminenţi oameni de ştiinţă, tipograf, editor, autor şi inventator, contribuind la redactarea Declaraţiei de Independenţă. El a fost, totodată, şi unul dintre cei mai mari vizionari ai jurnalismului înfiinţând la începutul anilor 1730 ziarul ,,The Pennsylvania Gazette” în care a început să-şi redacteze ideile revoluţionare influenţând în mare parte declanşarea Revoluţiei americane. Benjamin Franklin s-a născut în anul 1706, la Boston. La vârsta de 12 ani lucrează ca ucenic la tipografia şi editura fratelui său, James. Aici îşi petrece timpul liber citindu-i pe marii clasici şi devenind astfel un mare autodidact. În anul 1723 se îndreaptă spre Philadelphia unde îmbrăţişează cariera de tipograf, editor şi librar. Dezvoltă tot felul de apoftegme înţelepte pe care le distribuie în almanahul său popular, punându-le în gura unui personaj fictiv ,,Bietul Richard”. Franklin dobândeşte faimă internaţională apoi ca inventator şi om de ştiinţă dovedind natura electrică a fulgerului, tot el a fost inventatorul lentilelor bifocale. În anii 60- 70 este trimis la Londra să influenţeze cercurile parlamentare cu privire la doleanţele fiscale ale Pennsylvaniei. Războiul de Independenţă îl găseşte ca diplomat, mai precis ministru american, în Franţa. Devine unul din negociatorii Tratatului de la Paris. La vârsta de 84 de ani a sprijinit o petiţie de abolire a sclaviei.
Thomas Paine
A trăit între anii 1737-1809 şi a fost scriitor şi teoretician politic britanic revoluţionar. În anul 1772 îşi pierde slujba de încasator de accize pentru că a cerut un salariu mai mare şi îşi încearcă norocul pe ,,Tărâmul Făgăduinţei”, adică în coloniile americane spre care se îndreaptă în anul 1774. Aici scrie pamfletul radical ,,Common Sense” în care încuraja şi justifica cererile de independenţă ale coloniştilor americani. În anul 1787 se întoarce în Anglia iar în 1791 publică prima parte a capodoperei sale intitulată succint ,,Drepturile omului” ca răspuns dat politicianului englez Edmunk Burke. În pareta a doua a lucrării sale încuraja răsturnarea monarhiei, lucru ce nu s-a întâmplat nici până acum în Albion. Lucrarea sa recomanda învăţământul gratuit, pensii la bătrâneţe şi impozite pe venit şi avuţie. El a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea Societăţii Londoneze de Corespondenţă, prima mişcare politică a clasei muncitoare. În anul 1792 fuge în Franţa pentru a nu fi arestat unde este ales în Convenţia Revoluţionară care milita pentru abolirea monarhiei. Se opune însă executării lui Ludovic XVI, propunând, fără succes însă, exilarea acestuia. În anul 1793 se opune regimului de teroare instaurat Robespierre. Este întemniţat o vreme sub ameninţarea ghilotinei unde scrie ,,Epoca raţiunii”, o lucrare anti-clericalistă în care atacă religia etatistă, organizată. În anul 1802 revine în SUA dar este repudiat ca ateu şi se stinge din viaţă ca un proscris. Pe data de 9 ianuarie 1776 scrie: ,,Niciodată soarele n-a luminat cu razele sale o cauză de mai mare importanţă. Nu este problema unui oraş, a unui comitat, a unei provincii sau a unui regat, ci a unui continent. Adevăratul interes al Americii este să se ţină la o parte de disputele europene, ceea ce nu poate fi niciodată câtă vreme dependenţa de Anglia o reduce la rolul de greutate pe cântarul politicii britanice. E absurd să crezi că un continent va putea fi veşnic guvernat de o insulă. Niciodată natura n-a creat un satelit mai mare decât planeta; şi întrucât Anglia şi America, dacă le comparăm, contravin ordinii obişnuite a naturii, este evident că aparţin unor sisteme diferite: Anglia aparţine Europei, America ei înşişi!”
Presa în vremea Războiului de Independenţă al României
Un mare aport l-a avut presa scrisă în vremea Războiului de Independenţă (1877-1878). Generaţiile de cercetători de la Biblioteca ,,Astra” din Sibiu români şi saşi, au avut un aport generos la cunoaşterea unui trecut glorios, etalând puternic rolul presei în informarea populaţiei, în inducerea şi în menţinerea unui sentiment de solidaritate cu armata română în timpul Războiului din 1877-1878. Războiul de Independenţă a fost oglindit în presa sibiană din epocă, ziare precum ,,Albina Carpaţilor”, ,,Observatorul”, ,,Școala românească”, ,,Telegraful român”, ,,Foişoara sa”, ziare de limba germană ,,Siebenburger Boten” sau ,,Siebenburgisch Deutsches Tageblat” veneau cu ştiri aduse de pe linia frontului, cât mai la zi posibil. ,,Relatările acestor ziare au stârnit o reacţie de solidaritate memorabilă a sibienilor cu armata română, prin încorporări voluntare, colecte de bani, confecţionarea de pansamente şi chiar plecarea unor medici saşi să însoţească ambulanţele trimise pe front. Solidaritatea a fost evidentă în toate zonele transilvane de la Lăpuş, Năsăud sau Valea Crişului, până la Braşov, Sibiu, Oraviţa Montană, graţie ziarelor care apăreau în limba română şi în cea germană, unele dintre ele chiar traducând în limba germană ,,Deşteaptă-te române”, considerat cântec revoluţionar şi, deci subversiv, de către inamici. Apoi, în urma măreţelor victorii de la Plevna şi Griviţa, care au făcut Armata Română cunoscută şi apreciată pentru vitejia ei în toată lumea de atunci, la Braşov, Năsăud, etc. având loc mari sărbători publice” (Virgil Lazăr). În data de 25 mai 1878 ziarul ,,România Liberă” publica în ediţiile epocii anunţuri ale Ministerului de Război în colaborare cu cel al Instrucţiunii Publice. Conform informaţiilor din presa românească, Primăria din Iaşi a acordat suma de 12.000 de franci în vederea realizării unui tablou care să reproducă atacul de la Griviţa în care s-au remarcat şi dorobanţii regimentului 13 din Iaşi-Vaslui. Un alt articol din ,,Telegraful român” din Sibiu se referea la excesele turcofililor din unele oraşe precum Oradea, Cluj, Arad, îndreptate împotriva românilor. (Ştefan BOTORAN) (Va urma)
