Rezistenţa Anticomunistă: Informatorii din sate, plătiţi cu câte 1000 lei pe acţiune

•   Regiunea Făgăraş era împărţită în 11 sectoare pentru a supraveghea activitatea sprijinitorilor Grupului Gavrilă

•   Securiştii care activau în regiunea Făgăraş

•   Prima condamnare la moarte prin împuşcare a lui Ion Gavrilă Ogoranu a fost la 16 iulie 1951

•   Tată şi fiu din Colun, arestaţi şi condamnaţi la câte 15 ani de muncă silnică

La conducerea Securitãţii care activa şi în Ţara Fãgãraşului erau sovieticul Alexandru Filipov, Ambruş Coloman, cãpitanii Deitel Ernest, Averbuch Izu, Gergely Francisc, Nagy Alexandru, col. Gheorghe Crãciun, cp. Cârnu Ion, Alexandrescu Stelian şi Stoica. Au mai fost printre aplicanţii din regiunea Fãgãraş ale deciziilor monstruasei securitãţi Zãgan, Vlad, Stoica (Ciungul), Silaghi, Voinea, Gherghel, Alexandrescu (cu faţa ciupitã de vãrsat), Luca, Aldea, etc. Era perioada când  sute de tineri erau încadraţi într-o organizaţie condusã de ing. Gheorghe Toader din Galaţiul Făgăraşului, care avea legãturã cu rezistenţa formată în  Garnizoana din oraş  de  cpt. Sabin Mare, cpt. Partenie Cosma, cu organizaţia studenţilor şi muncitorilor din Braşov prin Ion Fulicea din Mărgineni şi fraţii Alexandru şi Gheorghe Jimboi. La Sâmbãta de Sus se afla cu domiciliu obligatoriu prof. Nicolae Pãtraşcu din Sâmbăta de Sus, iar la Recea se afla gen. Vasile Mitrea. În 1948 au fost arestaţi foarte mulţi tineri din aceste organizaţii. Pentru a scãpa de arestãri, unii dintre ei s-au ascuns în Munţii Fãgãraşului.  La început au fost 12 tineri dupã care s-au alăturat lor şi alţii. Au avut sprijininul localnicilor care au crezut în acţiunea lor.  Din 1948 pînă în 1950,  mulţi ţărani au stat ascunşi pentru a evita întâlnirile cu comuniştii care îi obligau să-şi predea pământurile şi animalele la colectiv.  Pentru a contracara această opoziţie Securitatea a format comitete provizorii în sate  şi a introdus informatori. Miliţia s-a subordonat lor şi a urmărit localnicii opozanţi.

Grupul Gavrilă
 

După Mişcarea studenţească de la Cluj, studenţii făgărăşeni s-au retras acasă pentru a scăpa de urmărirea Securităţii. Dar au fost  căutaţi şi aici. Atunci au urcat în Munţii Făgăraşului şi s-au ascuns. Era 1 mai 1948.  Au supravieţuit cu ajutorul părinţilor, rudelor şi oamenilor de bine din sate. După doi ani în munţi, la 27 august 1950, Grupul Gavrilă a intrat în vizorul organelor puterii comuniste şi era urmărit în deaproape de Securitate, Miliţie  şi Armată. A fost momentul în care s-a împărţit în trei grupuri, aşa cum stipulează o Notă secretă a Securităţii. O grupă condusă de Ioan Mogoş formată din Nicolae Maziu, Silviu Socol, Gelu Novac, Ioan Duminecă, Nicolae Stanciu, Gheorghe Arsu şi care a acţionat în zona Mândra, Toderiţa, Ileni, Râuşor, Făgăraş. O altă grupă condusă de Marcel Cornea formată din Victor Metea, Ion Chiujdea, Ion Novac, Gheorghe Şovăială, Toma Pirău, Virgil Radeş şi care acţiona la Părău- Ohaba. O a treia grupă condusă de Ion Gavrilă formată din Andrei Haşu, Gheorghe Haşu, Laurean Haşu, Remus Sofonea.    şi Ion Ilioi. Luptătorii s-au înarmat cu armament procurat de la Traian Monea, Marinescu Mircea din Bucureşti şi Ioan Gheran din Gherla. Li s-au alăturat Aron Comşulea, Partenie Cosma, Zaharia Pop, Iacob Juncu, Nicolae Pică, Ion Pică, Vichente Marcu, Gheorghe Dragoş, Valer Pică, Matei Roşca, Elvira Metea, Traian Socaci, toţi din Râuşor. Din Toderiţa li s-au alăturat Norel Vichente, Vasile Balaban, Dumitru Duşa. Din Mândra a fost Ilie Zară, legionar.    În aceeaşi perioadă Ion Pică, elev, i-a atras pe Ioan Sasu, Ioan Roşca, Octavian Vlad, Cornel Vlad, Cornel Mija, Ion Balaban, Ion Florea, Octavian Balaban, Ioan Toma, Nicolae Comşulea, Ioan Pică, Ioan Coman, Simion Ghizdavu, Sabin Cornea, Toma Blebea, Ioan Mardan, Dorel Cornea, Ioan Chichernea. La Părău s-a format organizaţia ,,Vultanul” prin studentul Marcel Cornea, învăţătorul Ioan Pridon, Ioan Boamfă şi Ioan Buta. Organizaţia s-a întâlnit în casa lui Ioan Buta şi a adunat în jurul ei mulţi oameni din sat: Iacob Buta, învăţătorul Ciurilă din Grid, învăţătorul Gubernat Rusalim din Comăna de Sus. Grupul de sprijin Viştea a funcţionat sub coordonarea prof. Olimpu Borzea din Viştea de Jos care a strâns săteni din toate satele. Borzea era în directă legătură cu luptătorii din munţi.

Regiunea Făgăraş împărţită în 11 sectoare

Pentru a elimina grupul Gavrilă şi pe susţinătorii acestuia din Ţara Făgăraşului, Securitatea şi Miliţia au urmat planuri întocmite la centru, sub directa îndrumare a consilierilor sovietici. Un proces verbal din 23 decembrie 1953 existent în arhiva CNSAS arată că regiunea Făgăraş era împărţită în 11 sectoare, fiecare având un ofiţer responsabil din partea Securităţii, care-i  coordona atât pe miliţieni cât şi pe informatorii racolaţi. Acelaşi document arată că în fiecare sat exista o casă conspirativă sau mai multe de unde erau supravegheate familiile partizanilor.  Conform documentului, în seara de 23 decembrie 1953 au descins la Raionul Făgăraş   colonelul Ambruş Coloman, maiorul Cernea Ioan de la MAI, lt. Maj. Marina Alexandru şi un consilier sovietic de la Regiunea Stalin. I-au adunat pe toţi şefii celor 11 sectoare ale regiunii Făgăraş   pentru a verifica modul în care au aplicat măsurile impuse  pentru a  elimina grupul Gavrilă.   De sectorul  1răspundea maiorul Briceag. În vizorul acestuia era Constantin Cişmaş din Porumbacu de Sus, care a fost prins şi condamnat la 10 ani muncă silnică.  De comuna  Scorei răspundea  Doltu Pintilie. De sectorul 2, Arpaşu de Jos, răspundea  lt. Socaciu Ion. De sectorul 3, Drăguş şi satele vecine, răspundea  lt. Mircea Gheorghe. De sectorul 4 răspundea  lt. maj. Balaban. Sectorul 5,  Ileni-Hârseni, îl avea responsabil pe lt. Ispas Eliade. O casă conspirativă era la Hârseni, iar în satele Şercăiţa, Berivoi, Săsciori aveau informatori. La Berivoi, de exemplu,  a fost racolat şi un chiabur care voia să se răzbune pe ginerele lui cu care era certat. Sectorul 6 era al  lt. maj. Bonta Octavian. Acestuia i-a plasat şi  Becleanul. Sectorul  7,  Bruiu, Şomartin, îl avea ca responsabil pe slt. Bureţeanu. Sectoul 8, zona Agnita, avea responsabil pe lt. Panaintescu.  Sectorul 9 era coordonat de  lt. Kovaci. Sectorul 10 era organizat de   lt. Hegheduş Zoltan şi acţiona la Jibert, Dacia, Dăişoara. La sectorul 11, Crihalma, Comăna,  responsabil era lt. Chif  Ioan. Zeci de informatori au fost racolaţi în acea perioadă, care erau remuneraţi cu câte 1000 lei pe acţiune.

Referat

(Secret)

Dosar 132

,,Asupra activităţii ageţilor informatori Roşca Vichente, Ţipu Ioan şi Ioan Roşca din satul Râuşor. Activitatea susnumiţilor s-a mărginit în descoperirea bandei şi alţii în satul Râuşor  şi Părău şi în târgul porcilor Făgăraş. Susnumiţii au luat parte activă ca călăuze în satul Râuşor. Cauze desăvârşite în noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1950, dată de la care numiţii nu au mai adus aport pozitiv asupra bandelor ci numai în demascarea unora din găzduitorii din satul Râuşor.  Informatorii Vichente Roşca şi Ţipu Ion împreună cu Roşca Ioan,  fiul lui ….., a fost remuneraţi cu câte 1000 lei fiecare în total 3000 lei. Vezi raportul nostru 134 din 4-XII-1950. Din informatorii de mai sus are dosar numai Roşca Vichente restul de doi fiind ataşaţi acestuia , chemaţi de Roşca Vichente la cerinţa noastră. (..nelizibil…). Comandant:  Oncescu”

Tată şi fiu, Condamnaţi la câte 15 ani

Din satul Colun, arondat sectorului 1, coordonat de maiorul Briceag şi Doltu Pintilie de la Miliţie, a fost urmărită şi familia Toader. Cu ajutorul informatorilor racolaţi şi plătitţi  au fost arestaţi Ion Toader, ţăran, şi pe fiul acestuia, tâmplar, Ion Toader. De când au fost ridicaţi de acasă şi duşi la Miliţia din Scorei, familia n-a mai auzit nimic de ei. Au fost condamnaţi la câte 15 ani de muncă silnică pentru că au ajutat luptătorii din munţi.

  Document CNSAS: Cerere

,,Subsemnaţii Ioan N. Toader, Ana I. Toader părinţi, Maria I. Toader şi doi copilaşi ai lui Ioan I. Toader din satul Colun  de sub nr. 162, rugăm cu mare durere pe tov. Comandant al unităţii de Securitate a Rai. Sibiu a ne aduce la cunoştinţă care este situaţia fiului şi soţului nostru Ioan I. Toader. Acum o lună de zile fiul şi soţul nostru a fost chemat la Miliţie în com. Scoreiu de unde a fost dus cu o maşină în loc necunoscut nouă. De atunci şi până azi nu ştim nimic de soarta lui şi nici nu avem cunoştinţă de ce s-a întâmplat acest caz. Trăim cu toată familia noastră în o durere care nu se poate scrie, pustiul şi dureea chinuie sufletele noastre în aceste zile negre pentru noi. Deci vă rugăm din sufletele noastre cernite  de durere şi suferinţă, dacă şi Dvs Tov. Comandant sunteţi părinte sau soţ, anunţaţi-ne care este soarta fiului şi soţului nostru, dacă va fi făcut vreo greşală fie pedepsit, dar noi vrem să ştim care este soarta lui.  Ioan I. Toader, Ana I. Toader, Maria I. Toader”

Condamnat la moarte prin împuşcare

Prima condamnare a lui Ion Gavrilă Ogoranu, şeful luptătorilor din Munţii Făgraşului, a fost dată  în 1951, Sentinţa  nr. 687 a Tribunalului Militar Stalin, la dosarul nr. 533/1951. ,,Cu unanimitate de voturi declară culpabil pe Gavrilă Ion din comuna Netotu-Făgăraş pentru crimă de uneltire în contra ordinei sociale p.p de art. 209 pt. III, C.O. comb. Cu art. 1 pt.c. din D.L. 199/1950 şi art. 1 C.P. şi L. 856/1938. Asemenea cu unanimitate de voturi, că nu are circumstanţe atenuante în favoarea sa. Făcând aplicaţiuea art. 209 pt. III c.p. comb. Cu art. 1 D.L. 1 din L. 199/1950 art. C.P.  şi L. 856/1938 unanimitate de voturi îl condamnă la moarte prin împuşcare, cu confiscarea totală a averii. Cu drept de contestaţie în termen de 10 zile de la comunicare. Dată şi cetită în şedinţă publică astăzi anul 1951 luna iulie ziua 16”.

Casa în care a locuit Ion Gavrilă Ogoranu, satul Gâltiu, comuna Sântimbru, judeţul Alba

 Mlaştina deznădejgii româneşti

Anii au trecut, luptătorii au fost împuşcaţi, Ion Gavrilă arestat, căutările au încetat. Dar nişte săteni din Sântimbru  au continuat. Au cerut  conducerii ţării să-i mute pe Ion Gavrilă şi pe Ana Gavrilă, soţia sa,  din sat. Acest episod este relatat de Ion Gavrilă în vol III din ,,Brazii se frâng, dr nu se îndoiesc”.

“Către Securitatea Statului, Bucureşti

Noi, locuitorii comunei Sântimbru, satul Găltiu, cetăţeni devotaţi ai Republicii Socialiste România, vă rugăm să mutaţi din această localitate pe numiţii Ion Gavrilă şi Ana Gavrilă, fiind foarte periculoşi. Ion Gavrilă a fost bandit în munţi, luptând împotriva orânduirii noastre socialiste, iar soţia lui este văduva doctorului Petru Săbăduş, duşman de-al poporului şi mort la închisoare.”  Întâmplarea m-a îndurerat mai mult decât m-a revoltat. Dacă li s-ar fi împlinit cererea şi am fi fost deportaţi, iar casa s-ar fi vândut, fiind mulţi pretendenţi (vreo 15), i-ar fi revenit fiecăruia o nimica toată. Şi pentru asta erau ei în stare de orice mişelie! Şi erau unii dintre ei medici, foşti colegi cu doctorul Petru Săbăduş! (…) Ca să pregătesti cuiva, fie şi duşmanului tău, o astfel de soarta numai pentru a pune mâna pe o casă hârbuită, trebuie să nu mai ai nimic omenesc în tine şi, din păcate, numărul oamenilor care sunt în stare de astfel de fapte e “leghion”, că-s mulţi.  În spatele fiecărui arestat, deportat, condamnat, ucis de regimul comunist se află un iuda, care a pârât, a cerut, a obţinut un bun material, o funcţie sau o decoraţie sau şi-a satisfăcut setea de răzbunare asupra vecinului sau consăteanului său, şi apoi, în tihnă, şi-a ronţăit cei treizeci de arginţi. Dacă cineva vrea să afle care a fost şi este durerea cea mai mare a celor care au luptat contra comunismului, să ştie că a fost şi este conştiinţa faptului că, în timp ce tu îţi jertfesti tinereţea, sănătatea, familia, viaţa pentru neam şi ţară, acei pentru care tu le faci toate acestea îţi doresc şi-ţi fac cel mai mare rău posibil. Si apoi vezi cum prosperă şi se înmulţesc pe acest pământ! Tu te-ai luptat şi ai fost gata să mori pentru astfel de oameni! O mai adâncă mlaştină a deznădejdii nu-ţi trebuie!(…)Fac însă ochii mari când căruţa comunismului, pe care-l cred veşnic, se sfarmă sub ei. O clipă îşi pierd cumpătul, dar se dezmeticesc repede, se regrupează, convinşi că tot lor li se cuvine să construiască capitalismul. Trebuie lichidat C.A.P.-ul pe care l-au înfiinţat? E la post în comisia de lichidare. Trebuie înfăptuită reforma agrară de retrocedare a pământului (1990)? E primul la înfăptuirea ei după aceeai deviză ca şi a întemeietorului familiei: “cine împarte, parte-şi face”. Îi moda să fii credincios şi să mergi la biserică, la pomeni şi parastase? Lăsăm ateismul la o parte, căci un mai bun epitrop al parohiei decât un predicator de ateism nu poate fi. Sunt convinşi că totul li se cuvine, că fac parte dintr-o clasă deasupra muritorilor de rând. Mai traiesc unii din cei ce au suferit şi de pe urma lor în regimul comunist? Încearcă să-i distrugă acum prin poliţie, procuratură şi justiţie, socotind că nu-i nicio deosebire între ele şi corespondentele lor din vechiul regim. Şi se pare că lucrurile merg perfect înainte. Sunt mulţi tovarăşi cu aceleaşi interese şi se sprijină unii pe alţii. Că s-ar putea ca în viitor să intervină piedici în calea familiei? S-au gândit şi la asta: un alt ambiţios tânar, un membru de-al familiei, s-a înşurubat bine în conducerea locală a unui partid istoric, drept garanţie pentru viitor. Şi să nu-ţi vină să te întrebi măcar un moment dacă merită acest popor să mai lupţi şi să mai mori pentru el? Să nu blestemi în loc să iubeşti şi să binecuvântezi? Să nu-i dai dreptate lui Gelu Radeş, care a prezis cu zeci de ani în urmă acest deznodamânt? Să nu doreşti uneori să nu mai fii, să nu mai vezi şi să nu mai auzi nimic? Cine a prezis o mlaştină a deznădejdii în istoria acestui popor, a ştiut ce a prezis!  Îţi înalţi capul, disperat, legându-te de alţi luptători, care trec şi ei prin aceleaşi deznădejdi şi aştepţi, şi speri de undeva, din cuprinsul neamului nostru, să se ridice, ca o ceaţă de arhangheli, o mâna de tineri, aşa cum a mai fost în istorie, ca Tudor, ca Bălcescu, ca Iancu, ca Eminescu şi Corneliu Codreanu, care să reia lupta în care noi am fost înfrânţi. Şi simţi, cu toate prăbuşirile din jurul tău, că nu ai altă cale decât să speri.(…)Va fi altfel în viitor? Într-un viitor apropiat nici într-un caz. Lupta şi jertfa unor tineri de acum 50 de ani, dintr-un colt de ţară: Ţara Făgăraşului, vor fi înţelese de cei din ziua de azi? Asemenea iluzii nu-mi fac. Pentru majoritatea contemporanilor, acestea sunt probleme care nu mai interesează. O ştiam de mult. Le-au ştiut şi cei care au murit luptând. Acei ce au murit cu cei ce mai traim îngenunchem în fata veşnicei Românii, rugându-ne:“MAMA ŢARĂ, IARTĂ-NE CĂ AM CUTEZAT SĂ LUPTĂM ŞI SĂ MURIM PENTRU TINE!”Puţini, foarte puţini, ne vor întelege, ne vor iubi şi vor relua lupta noastra pierdută, ca să meargă spre biruinţă. Pentru fratii acestia, putini, am scris aceste rânduri. (Ion Gavrilă Ogoranu) (Material realizat de Lucia BAKI)