Rezistenţa Anticomunistă: Misiunea notarului Moise Câlţea, condamnat la 20 de ani de temniţă grea

Rezistenţa anticomunistă activă şi pasivă din perioada 1947-1964 a avut susţinători în toate satele făgărăşene.  La Felmer şi Şona  a activat un  nucleu de rezistenţă numit BUIC (Batalionul Unit Ion Căpitan) format din localnici, ţărani şi intelectuali.  Se ştiu însă prea puţine lucruri despre activitatea membrilor BUIC, dar aşa cum stă scris în  „Monografia  satului Felmer 1206-2006“ semnată de  Gheorghe Comanici, dr. în Medicină Veterinară,  şi   Aurora Comanici, cei nouă felmereni anticomunişti au adunat împreună peste 100 de ani de detenţie în închisorile regimului. Notarul Moise Câlţea a fost legătura luptătorilor din munţii Făgăraşului cu Comitetul Naţional Rămân din Franţa.

100 ani de temniţă pentru cei 9 luptători din Felmer

1. Câlţea Vasile (Visea Şonerului, nr. de casă 43), condamnat la muncă silnică pe viaţă, a suportat schingiuirile la care a fost supus în puşcăria de la Gherla şi alte locuri de detenţie.
   2. Barbu Gheorghe (Gheorghe a lui Constantin, nr. casă 352), condamnat la 10 ani de puşcărie că a îndrăznit să se împotrivească regimului comunist totalitar. Ţăran destoinic, a suportat   tratamentele inumane la care a fost supus, mai ales în lagărul de la Periprava.
   3. Câlţea Moise (notarul comunei, nr. de casă 351), condamnat la 20 de ani de puşcărie. Distins intelectual, care a ţinut la loc de frunte activitatea Primăriei Felmer, adevărat luptător pentru libertate şi dreptate. La Gherla a suferit alături de Câlţea Vasile şi Călin Vasile toate cruzimile acestei puşcării.
   4. Călin Vasile (Visea lui Miron, nr. de casă 34), condamnat la trei ani de puşcărie, ţăran harnic şi liniştit, a avut parte de aceleaşi tratamente inumane în puşcăria de la Gherla.
   5. Balint Traian (Traian Văruchi, nr. casă 329), condamnat la opt ani de închisoare, ţăran curajos, destoinic, îndrăzneţ, a beneficiat de aceleaşi tratamente ca şi Barbu Gheorghe.
   6.   Andrei Nicoale de la nr. de casă 50, condamnat la trei ani de puşcărie.
   7.     Bărcuţean Moise (Moise lui Ilie, nr casă 17), condamnat la 10 ani puşcărie.
   8. Bărcuţean Ioan (Ion a lui Moise lui Ilie, nr. casă 17) condamnat la patru ani de puşcărie.
   9.  Dr. Cornel Câlţea (fiul notarului, nr casă 351), condamnat la patru ani de puşcărie.

Ion Gavrilă Ogoranu despre misiunea notarului Moise Câlţea

,,Cât timp am stat în Şoarş la Nicolaie Grecu am mai avut o legătură de care îmi amintesc cu mult drag: e vorba de familia notarului Moise Câlţea, tatăl studentului Doru Câlţea, care fusese arestat cu un an în urmă. Dânşii locuiau pe atunci în Şoarş şi erau furnizorii noştri cu cărţi şi cu mâncare. Cam pe la începutul lunii martie, a venit la noi cu o veste importantă: un tânăr din Şona, tot cu numele Câlţea, nepot de-al dumnealor, avea viză de plecare în S.U.A., ca unul ce se născuse acolo şi ne întreba dacă nu avem de trimis un mesaj în străinătate. Notarul susţinea că garantează de buna credinţă şi seriozitate a acestui tânăr. Împreună cu Leu şi Gelu am stabilit să trimitem următoarele Comitetului Naţional Român din Franţa:
1. Să ştie despre existenţa noastră ca grup de rezistenţă armată în Munţii  Făgăraşului, ca şi a fraţilor Arnăuţoi.
2. Dacă pot, să ni se trimită cu un avion ajutoare în arme, echipament şi medicamente, paraşutate (nu mai ţin minte exact data, pe la sfârşitul lui septembrie) în perimetrul dat de unele coordonate din harta militară 1/100.000. Era zona de la izvoarele râului Sebeş-Făgăraş. Ca semn de localizare: semnale intermitente cu lanternă cu lumină roşie. Dacă la data fixată munţii ar fi fost acoperiţi de nori, cererea rămânea valabilă în săptămâna următoare în aceeaşi zi şi tot aşa în săptămânile următoare.
3. Să ni se deschidă în modul cel mai potrivit o legătură permanentă cu C.N.R.
Cererea urma să fie învăţată pe de rost de tânăr, să nu rămână nimic scris. Domnul Câlţea urma să se întâlnească cu tânărul, care să repete de atâtea ori până va şti-o pe de rost. Am optat pentru C.N.R. pentru că ştiam câte ceva despre el de la Vocea Americii. De asemenea, manifestele găsite cu un an în urmă erau semnate de Regele Mihai şi C.N.R. Sceptici din păţite, n-am pus mari speranţe în mesaj, ca, în caz că nu se întâmplă nimic, să nu avem dezamăgiri. Tânărul plecase şi acum se apropia data fixată de noi. Nu mai ţin minte dacă era la sfârşitul lui septembrie sau la începutul lui octombrie. La întâlnire, parcă lipsiseră Ilioi, Gelu şi Brâncoveanu. Ceilalţi ne-am întâlnit toţi. Ne aflam cu vreo câteva zile înainte. Victor, Gheorghe şi Nelu Novac aduceau veşti foarte ciudate. Intrarea în pădure, în preajma râului Sebeş, era păzită de securitate ziua şi noaptea. Toţi muncitorii forestieri au fost retraşi în sate. Nu făcuseră nici un semn în zonă, să fi dat securităţii motiv să le căşune pe râul Sebeş. Am ocolit, urcând munţii pe la Bucium şi-am ieşit la munţii Tagu şi Faţa lui Ilie. Aici am dat peste nişte ciobani brăneni cunoscuţi, care ne-au povestit că ei, fiind vremea bună, au întârziat cu oile în Ţiganul şi Buzduganul, dar a venit securitatea de la Zârneşti, şi-au aşezat corturile şi şi-au întins antenele în poiana stânii, iar pe ei i-au alungat cu oile; că numai cu o zi înainte, voind să pască în poiana stânii din Văcarea, n-au putut s-o facă, deoarece un cordon de soldaţi i-a alungat. Am tras concluzia normală că securitatea ştie că am cerut ajutor de la C.N.R.  Rămâneau însă câteva semne de întrebare: De ce n-a fost arestat notarul Moise Câlţea? De ce apoi atâta demonstraţie de forţă, când mai uşor ar fi fost să pândească la faţa locului? Parcă mai mult îs interesaţi să nu ne putem apropia decât să ne prindă. Ne-am îndepărtat necăjiţi la poalele pădurilor de la Ohaba şi Şinca-Nouă. Obişnuiţi cu nenorocirile, puteam spune că dacă n-am câştigat ceva, n-am pierdut cel puţin nimic şi ne-am întors la ale noastre. La data fixată de noi, spre miezul nopţii, am auzit zumzetul unui avion deasupra munţilor, undeva la foarte mare înălţime,   ba se îndepărta, ba se apropia. Am rămas încremeniţi. De unde eram, n-am putut face nimic. Dar dacă avionul era românesc? Ce rost ar fi avut, numai să ne inducă pe noi în eroare? Nu-i puteam da de capăt. În zilele următoare, cred că Olimpiu Borzea ne-a dat ziarul „Scânteia”, în care era inserat un articol scurt: „Un avion american, trimis de cercurile imperialiste, a zburat în timpul nopţii cutare deasupra Munţilor Făgăraş, cu intenţia de a ajuta bandele de terorişti. Terminându-şi benzina, a aterizat forţat în R. P. Ungară, crezând că se află în Iugoslavia.”

Adevăr aflat 38 ani mai târziu

,,Era adevărul adevărat? Era o minciună scrisă pentru noi?  38 de ani mai târziu, aflându-mă în S.U.A., am vrut să lămuresc enigma. Voiam să-l întreb pe fostul ministru de externe Vişoianu, dar bătrânul nonagenar era plecat mai mult în lumea umbrelor decât pe pământ şi nu am putut culege mai nimic de la dânsul. Explicaţia am găsit-o în literatura americană despre acest subiect. Varianta cea mai plauzibilă ar fi următoarea: tânărul Câlţea a fost de bună-credinţă şi a transmis mesajul la C.N.R. Acesta, prin serviciile secrete americane, a trimis un avion cu ajutoare, la locul şi la data cerută de noi. În acelaşi timp însă, în respectivele servicii se aflau infiltraţi agenţi sovietici (Philby şi alţii), care-i anunţau pe sovietici, iar aceştia – securitatea, despre orice pas făcut de apuseni în România. Deci la vremea aceea se ştiau locul, data şi ora când trebuia să vină avionul. Dintre diferitele reacţii, s-a ales cea mai convenabilă. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă să nu ne putem apropia de izvoarele Sebeşului şi au lăsat avionul să se învârtă zadarnic pe deasupra munţilor. Să se convingă că nu-i aşteaptă nimeni acolo. Articolul cu aterizarea forţată (adevărată sau inventată) era scris pentru dezamăgirea noastră” relata Ion Gavrilă Ogoranu.

 Dialog cu un securit

După capturarea sa din 1976,  la 26 de ani de condamnarea sa la moarte în contumacie, Ion Gavrilă a încercat să afle de la securişti:

• ,, Prin cine aţi luat legătura cu Comitetul Naţional din SUA?
•  Prin Ion Vijoli, am răspuns repede, căci el n-ar fi putut suferi, era demult în SUA.
•  Nu-i adevărat, ci prin notarul Moise Câlţea!   
•  Atunci de ce nu l-aţi arestat?
•  Pentru că atunci n-am ştiut.
• Am întrebat  atunci:  avionul de atunci a fost american sau românesc?
•  Eu te anchetez pe dumneata sau dumneata pe mine?…
•  Credeam că-i vorba de lucruri intrate în istorie, am mormăit.
•  Încă nu-s intrate…“ a relatat Ion Gavrilă Ogoranu.

Document CNSAS

Proces verbal de interogatoriu

Arestat Câlţea Moise, născ. la 20 aprilie 1903 în comuna Şona, fiul lui Moise şi Paraschiva, cu ultimul domiciliu în comuna Şona, nr. 351.

26 decembrie 1956, Oraşul Stalin

Interogatoriul a început la ora 10 şi 40’

S-a terminat la ora 13 şi 50’

,,Întrebare: În continuarea procesului verbal de interogatoriu din 22 decembrie 1956, relatează dacă pînă în prezent în anchetă ai fost sincer sau nu?

Răspuns: Pînă în prezent în anchetă nu am fost sincer şi nu am declarat adevărul.

Întrebare: Arată dacă vrei să fi sincer şi să declari adevărul în legătură cu faptele comise de d-ta?

Răspuns: Da, vreau să fiu sincer şi vreau să declar adevărul în legătură cu faptele săvîrşite de mine.

Întrebare: Declară în mod sincer de la început faptele d-tale.

Răspuns: La începutul anului 1952, într-o seară, mergînd acasă de la serviciu dela Banca din comuna Şoarş, soţia mea mi-a spus că a fost numitul Grecu Ioan acasă la mine şi m-a căutat dar eu nefiind acasă a lăsat vorbă soţiei mele că dacă mă duc acasă neapărat să-mi spună ca să mă duc la Grecu Ioan fiindcă are ceva de vorbit cu mine. Ajungând acasă soţia mea mi-a comunicat mie cele ce a spus Grecu Ioan adică ca în seara respectivă să mă duc la el acasă, astfel m-am dus la Grecu Ioan ca să văd pentru ce anume m-a chemat. Cînd am intrat în casă la el am văzut doi cetăţeni dintre care unul era fugarul Gavrilă Ioan, iar celălalt era necunoscut de mine, un băiat tînăr, brunet. Cînd i-am văzut pe cei doi fugari, nu-i cunoscusem, dar mi i-a recomandat Grecu Ioan, spunînd că este Gavrilă pe care-l cunoşteam, dar înainte de a fi fugit. Atunci Grecu Ioan mi-a spus că Gavrilă vrea ca să mă roage pe mine ceva şi în felul acesta am început discuţia. Gavrilă mi-a spus că întradevăr este cineva din comuna Şona care merge în SUA întrucît i s-a spus lui acest lucru, Grecu Ioan, i-am răspuns că da, atunci el m-a rugat ca să stau de vorbă cu acel tînăr şi să-i predau o scrisoare care deja era scrisă de Gavrilă Ioan pe o bucată de hîrtie, iar ajungînd în SUA persoana respectivă să predea scrisoarea Consiliului Naţional Român din SUA. După aceea eu am luat cele scrise de Gavrilă Ioan şi i-am spus că am să încerc, dar nu i-am promis precis nimic. După aceea am plecat rămînînd stabilit ca răspunsul să-l comunic lui Grecu Ioan, adică dacă persoana respectivă a acceptat sau nu să ia cu el scrisoarea în SUA. După ce am plecat de la Grecu Ioan a doua zi am citit scrisoarea să văd ce conţine. Văzînd că scrisoarea are un conţinut care nu se poate transmite peste graniţă eu am ars această scrisoare încă înainte de a lua legătura cu acel tînăr.

Întrebare: Relatează conţinutul scrisorii care era dată d-tale de fugarul Gavrilă Ioan?

Răspuns: Scrisoarea era adresată Consiliului Naţional Român din SUA în care era relatat că sînt cca 35-36 persoane fugite în Munţii Făgăraşului de sub urmărirea autorităţilor, totodată cerînd ca Consiliul Naţional Român din SUA să-i ajute cu alimente şi îmbrăcăminte pe ei, dând cote şi puncte cardinale unde urmează la datele fixate să fie paraşutate cele solicitate de aceştia. În acest sens s- au dat şi puncte pe care nu le mai reţin, fiindcă s-a petrecut cîţiva ani de atunci. Această scrisoare era făcută sub formă de cerere.

Întrebare: Cine era acel tînăr care urma să plece în SuA şi căruia trebuia predată scrisoare?

Răspuns: Acest tînăr era un nepot al meu cu numele de Capătă Ioan din comuna Şona, care în luna martie 1952 a şi plecat în SUA cu paşaport întrucît tatăl său era cetăţean american, dar a decedat în comuna Şona şi băiatul s-a dus la nişte rude de ale tatălui său care sînt în America în prezent. Băiatul acesta avea cca 21-22 ani atunci cînd a plecat în Americca la rudele lui.

Întrebare: Ce ai comunicat acestui băiat înainte de plecarea lui în America despre cele solicitate de fugarul Gavrilă Ioan?

Răspuns: Înainte de plecarea acestui neport al meu în SUA, am fost în comuna Şona la el pentru a-mi lua rămas bun de la el cu care ocazie, printre altele, i-am amintit că sînt 35 figari în Munţii Făgăraşului care solicită ajutor din partea Consiliului Naţional Român din America, adică i-am transmis conţinutul scrisorii respective care mi-a fost predat de fugarul Gavrilă Ioan. Totodată i-am spus că am vrut să-i dau o scrisoare pentru America, dar el deja mai înainte mi-a spus că nu ia cu el nicio scrisoare fiincă nu este posibil că se controlează la graniţă.

Întrebare: Ce ţi-a răspuns d-tale nepotul Capătă Ioan după ce i-ai spus conţinutul scrisorii întocmită de fugarul Gavrilă Ioan Consiliului Naţional Român din America?

Răspuns: El mi-a spus că nu ştie dacă va putea face ceva cu cele solicitate de fugar fiindcă nu a mai fost pe acolo şi nici limba engleză nu o cunoaşte şi nici alte limbi străine.

Întrebare: În cursul anchetei ai declarat că după ce ai citit scrisoarea ai ars-o, de ce ai făcut acest lucru?

Răspuns: Această scrisoare  nu am ars-o şi am nimicit-o prin aruncarea ei în WC întrucît m-am gîndit asupra urmărilor ce le-aş putea avea în cazul cînd ar fi fost desoperită asupra mea.

După ce am citit cuvînt cu cuvînt prezentul proces verbal de interogatoriu şi am constat că conţine în totul cele declarate de mine, îl susţin şi semnez.

Anchetator

Lt.major ss. Schiferdeker Carol

Anchetat ss. M. Cîlţea

27.02. 1957

Prezentul proces verbal i s-a citit de către noi din cuvînt în cuvînt declarînd că cele consemnate în el corespund adevărului.

Procuror militar aj. cpt. Ss. V. Cămui

Arestat ss. M. Cîlţea”

(Lucia BAKI)