Foto document. Decoraţi de Regii României, ucişi de comunişti. Ultima carte poştală scrisă de Iacob Juncu înainte de a fi ucis în închisoarea din Caransebeş

Sergentul Iacob Juncu din Râuşor  primea, la 1 noiembrie 1922,  brevetul ,,Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”  ( nr. 2073)  semnat de Regele Ferdinand 1, în numele Ministrului de Război, comandant al Brigăzii 45 Infanterie. Iar la 1 decembrie 1925, de Ziua Naţională a României,   era  medaliat din Ordinul Regelui Ferdinand 1 cu ,,Medalia Victoria a marelui războiu pentru civilizaţie 1916-1921”, (nr. 19). Când a plecat pe front avea doar 20 de ani, iar implicarea lui în lupte  i-a adus gradul de sergent. Când au venit comuniştii la putere, după alegerile fraudate din 1946, Iacob Juncu a susţinut lupta anticomunistă împreună cu toată familia lui. A fost arestat şi încarcerat în lagărele şi închisoarile comuniste înfiinţate pe tot cuprinsul ţării. În anul 1955 era încarcerat la temuta închisoare de la Caransebeş. A apucat să mai scrie o carte poştală soţiei sale în septembrie 1955.  Iacob Juncu  a fost ucis în închisoarea Caransebeş  la 12 octombrie 1955, dar actul de deces a fost înregistrat abia la 10 noiembrie 1955.

Ultima carte poştală trimisă soţiei  în septembrie 1955

,,Dragă soţie şi copii doresc ca această scrisoare să vă găsească în plină sănătate. Despre mine să nu aveţi  grijă am primit pachetu. La vorbitorul din  septembrie  nu aţi venit,  nu ştiu de ce  dar m- a bucurat  că  mi a ti zis de Partenie . În octombrie am iar vorbitor în ziua de 16, dacă putei să veniţi, dacă aveţi posibilitate, dacă nu veniţi îmi trimiteţi pachet pe poştă în octombrie lucruri şi  alimente 5 sau 6 kg, fără ambalaj  să nu treacă de 8 kg. Dacă veniţi  la vorbitor  îl aduceţi  voi,  dacă îl trimiteţi  pe poştă  nu mai  puneţi lada în pânză că nu  vine sau scrieţi  pe un petic de pânză mai mic şi îl coaseţi pe pânză.  Îmi aduceţi un tricău şi un prosop  şi aţă  albă de cusut. Şi dacă trimiteţi pe poştă, separat  la vorbitor îmi aduceţi şi ceva bocanci. Vă doresc sănătate. Trimiteţi un răspuns la c.p.”

Partenie Cosma, decorat de Regele Carol I

La întoarcere de pe front, Iacob Juncu se căsătoreşte cu Elena Dragoş, în mai 1922, iar la 15 decembrie 1925 aduc pe lume o fetiţă căreia îi dau numele  Elena. Fetiţa este crescută în spiritul dreptăţii  şi al cinstei, aşa cum toate familiile de localnici îşi creşteau copiii. Era o familie liniştită cu o gospodărie apreciată de toată lumea. Elena Juncu se căsătoreşte cu plutonierul Partenie Cosma din Şona, angajat la unitatea militară de la Făgăraş, cu care au trei copii.  Partenie Cosma a fost decorat de Regele Carol I cu Brevetul  ,,Medalia Centenarului Regelui Carol I”.

• ,,Medalia centenarului regelui Carol I s-a conferit  dlui elev sergent Cozma I. Partenie din Şcoala Subofiţeri Infanterie nr. 1, născut în comuna Şona, judeţul Făgăraş, la 7 noiembrie 1917.  Eliberat conform Decretului Regal nr. 1915 din 5 mai 1939, publicat în Monitorul Oficial nr. 106 din 9 Mai 1939”.

 Ascunzătoarea partizanilor făgărăşeni

Întreaga familie se implică în lupta anticomunistă, iar casa lor din Râuşor devine ascunzătoare pentru partizanii făgărăşeni.  ,,La el stătea ascuns vestitul Arsu Gheorghe. Pe genunchii acestui om s-au săltat copiii lui Partenie Cosma, toţi sub cinci ani. Aici veneau Mogoş şi Mazilu şi ai lor, după cum tot aici poposeam şi noi când veneam de la munte. Aici m-am întâlnit cu Mogoş şi Mazilu, cu Marcel Cornea şi cu oamenii lui Pridon. Casa lor avea o aşezare bună, la marginea satului, cu grădina ce dădea în câmp” a scris Ion Gavrilă Ogoranu în volumul ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.

 ,,Nu ştia ce-i frica”

Plutonierul Partenie Cosma, ginerele lui Iacob Juncu, a fost un  simbol al Rezistenţei anticomuniste făgărăşene. A  riscat totul pentru a se pune în slujba luptei împotriva regimului comunist.   A sfârşit în cătarea armelor unui pluton de execuţie în 1951, la Braşov. Trupul i-a fost aruncat într-un loc rămas necunoscut, la fel cum s-a întâmplat de altfel cu mai toţi luptătorii anticomunişti.  ,,Pe plutonierul Partenie Cosma l-am întâlnit de puţine ori, dar mi-a rămas în memorie zâmbetul plin de sinceritate din colţul gurii. Era mândru de numele ce-l purta. Atunci când l-am întrebat dacă e rudenie cu vestitul memorandist Partenie Cosma, a răspuns: ,,Desigur, câţi facem ceva pentru ţara asta, toţi suntem rudenii”. Era de loc din Şona, un sat retras, aşezat între dealuri şi Olt, nu departe de Făgăraş, de unde era şi profesorul Mihai Novac. A făcut liceul la ,,Radu Negru” din Făgăraş, urmând apoi Şcoala Militară de Subofiţeri, pe care a absolvit-o cu rezulate bune, ceea ce i-a dat posibilitatea de a fi angajat în unitatea de elită  ,,Centrul de instrucţie, Făgăraş”. S-a născut în 1918. Face frontul de răsărit într-o companie anticar, în regimentul Centrului având astfel ocazia să vadă comunismul cu ochii lui în Rusia. Acest lucru îl determină să se angajeze împotriva acestuia până la moarte. E prezent din primele momente ale închegării rezistenţei anticomuniste din judeţ. Avea o poziţie foarte bună pentru acest scop: şef al magaziei de armament, unde erau depozitate importante cantităţi de arme şi muniţii neînregistrate, pe care le-a scos din unitate şi le-a dirijat spre depozitele organizaţiei judeţene la diferiţi oameni de încredere, ca bunaoară la socrul său Juncu Iancu şi la familia Comşulea Aron. Era omul care nu ştia ce-i frica. Fiind ajutat de un alt bărbat ca şi el, caporalul Tăulea Gheorghe, a scos armamentul noaptea cu raniţa, cu motocicleta sa şi chiar cu căruţa. Astfel au fost scoase puşti, pistoale mitralieră, mitraliere, grenade, cartuşe şi sticle incendiare. De la Iancu Juncu şi de la Aron Comşulea din satul Râuşor, armamentul era preluat de alţi oameni de la munte şi depozitat” l-a descris Ion Gavrilă Ogoranu pe Partenie Cosma.

 Drama familiei lui Partenie Cosma

În noaptea de 14 octombrie 1950, după o pândă de durată, securiştii au încercuit gospodăria lui Iacob Juncu şi au incendiat şura pentru a-i captura pe partizani.  Focul a cuprins şi casa.  În zilele următoare au fost  otrăviţi  doi bivoli ai familiei lui Juncu.  „Mama a povestit despre aceste lucruri doar vecinei ei din Râuşor, soţia lui Pică. Sora lui Arsu a prevenit-o pe mama că va fi pârâtă de acea vecina la securişi. Aşa s-a şi întâmplat. Securiştii  au bătut-o foarte rău pe mama“ a relatat  fiul lui Partenie, Marcel. În 15 noiembrie 1950 a fost arestat Partenie Cosma de la unitatea militară din Făgăraş.  De atunci au început percheziţiile atât la Râuşor cât şi la casa din Făgăraş.  Tot în 15 noiembrie 1950 au fost arestaţi Iacob Juncu şi soţia lui. Copiii care se aflau la Râuşor în grija bunicilor au fost încuiaţi de securisti în casă, dar de frică au sărit pe geam şi au fugit spre Făgăraş, în drum întâlnindu-se cu mama lor.  Elena Juncu, soacra lui Partenie, a stat două săptămâni închisă la Securitatea din Făgăraş, fiind anchetată şi bătută, apoi   a fost condamnată la  1 an de închisoare. A fost eliberată în 1951. Iacob Juncu, socrul lui Partenie,  a fost dus la Securitatea din Făgăraş, la Casa Giurca. De aici a fost transferat la Braşov, unde a fost judecat într-un proces desfăşurat în lunile iulie-august 1951. Tribunalul Militar din Brasov l-a condamnat la 6 ani de închisoare.

Executat prin împuşcare la Braşov

Procesul lui Cosma a început tot în iulie 1951 la Brasov, Tribunalul Braşov condamnându-l la  moarte prin împuşcare. Recursul la Tribunalul Suprem în fruntea căruia se afla pe atunci generalul Petrescu a fost respins. Odată cu Cosma au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte prin împuşcare alţi 18 luptatori ai rezistenţei. Locul executiei a rămas până azi necunoscut.   Soţia lui Partenie Cosma a fost arestată, anchetată,  torturată cu magnetoul electric şi bătută  în cap până la leşin când  era trezită cu câte o galeată de apa rece.  ,, În 1950,  noaptea,  ne-au dat foc la casă. Bunica dormea în bucătarie, iar eu cu surorile şi mama nu eram adormiţi. Focul a fost pus pe grajd ş s-a întins foarte repede cuprinzând şi casa. Pompierii au venit fără apă aşa încât totul a ars.  Au stat o săptămâna întreagă să caute în ruinele casei. Am rămas în stradă. Bunica şi sora mea şi-au improvizat o locuinţă în şură, iar ceilalţi am fost găzduiţi temporar la familiile Munteanu şi Dragoş“, a relatat  Marcel Cosma, fiul lui Partenie.

Divorţată de comunişti

Deşi  Partenie Cosma a fost executat în 1951,  Valeria Cosma a fost obligată în 1957 să divorţeze.  Astfel şi-a găsit un loc de muncă,  la Economica Făgăraş, de unde s-a şi pensionat.   Copiii lui Partenie Cosma nu au avut acces la şcoli. Florica a făcut 5 clase şi a rămas la munca pământului în Râuşor,  Elena a fost dată la Casa de Copii în Făgăraş şi respinsă de la liceu, iar Marcel  a făcut clasele I-VIII şi o şcoală profesională  de 3 ani în Făgăraş. „În martie 1964 am fost chemaţi să ridicăm certificatul de deces al tatălui meu de la Penitenciarul Codlea. M-am dus eu cu sora mea, Elena. Un anume sergent Vintilă s-a purtat foarte dur cu noi. Când l-am întrebat de bunurile pe care i le-au confiscat tatălui meu, ne-a bătut şi ne-a dat afară“, a relatat  fiul Marcel.

Certificat de moarte

Partenie Cosma

Seria M.c. Nr. 672654

SfatulPopular al Or. Braşov

Tata Partenie Ioan

Născut Râuşor

35 ani

Deces: 11 septembrie 1952

Înregistrat la 5 martie 1964

Certificat de despărţenie

Seria Db nr. 284503

Căsătoria dintre Cosma Partenie (tata Ioan, mama Domnica) 41 ani şi Cosma Valeria (tata Iacob şi mama  Elena) 32 ani este desfăcută, conform  înregistrării din registrul de despărţanii al Sării Civile din localitatea Ileni, raionl Făgăraş din anul 1958, iunie 22. Numele după despărţenie: bărbatul Cosma, femeia Juncu. (Lucia BAKI)