,,Lângă zidul bisericii ,,Naşterea Maicii Domnului” de pe strada Bisericii Române din Braşov atrage atenţia un mormînt mare cu piatră înaltă prismatică la căpătâi şi cruce deasupra pe care stă sris: Ioan Bran P. de Lemeny et Kozla, fost curie regală, consilier de apel, căpitan suprem al Districtului Făgăraş, asesor şi defensor matrimonii la Consistoriul mitropolitan greco-ortodox, secretar al Adunărei de la Blaj 3/15 mai 1948″. Textul deschide volumul de carte ,,Un stejar falnic bătrân” scris de Doina Anca Rădoi Dâmboianu şi Mihai Dâmboianu, stră-strănepoţii lui Ioan Bran Pop de Lemeny et Kozla. De numele fostului deputat în Dieta de la Sibiu este legat Făgăraşul, iar materialul următor va aduce în atenţia cititorilor o pagină din istoria Ţării Făgăraşului mai puţin cunoscută.
Diplome nobiliare
Puţine familii din ziua de azi mai preţuiesc la adevărata lor valoare titlurile nobiliare primitede străbunii lor. Este de apreciat munca soţilor Dâmboianu, descendenţi ai familiei Pop de Lemeny et Kozla din Ţinutul Chioarului-Săla,j care după patru secole, au reuşit să intre în posesia brazonului şi sigiliului cu diplomă de reînnobilare acordată în anul 1610 de principele Transilvaniei Gabriel Batory în semn de recompensă pentru serviciile militare. Acestei reînnobilări i-au urmat şi altele, în 1616 de principele Gabriel Bethlen, în anii 1634 şi 1640 de principele Gheorghe Rakoczi I, în anul 1670, 1674 şi 1676 de principele Mihai Apaffi I. Astăzi se păstrează sigiliul în bronz şi o gravură în lemn la familia din Braşov după care a fost schiţat blazonul în desen de Mihai Dâmboianu. Ioan Bran Pop de Lemeny et Kozla s-a născut la Zărneşti în anul 1811, fiul lui Ioan Bran şi Bucura, născută Aldulea. A fost al treilea copil din familie care în succesiune bărbătească a purtat numele de botez Ioan, după tatăl său, Ioan Bran, notar (jude, logofăt) şi bunicul său tot Ioan, peot în Zărneşti. Dacă numele Bran denotă originea macedoneană, însemnând în limba celtică tare, erou, numele Pop (Pap, Papp, Popp) sub dominaţie maghiară se adăuga de regulă aceluia de botez, arătând ocupaţia în acele familii care aveau preoţi sau tradiţie în preoţie. Acestor nume se mai adăuga încă din secolul XIV numele părintelui, al tatălui de regulă sau ocupaţia, cei înnobilaţi primind şi numele localităţii sau al satului de baştină sau al celui de reşedinţă. Astfel s-a petrecut şi în cazul de faţă, Ioan Bran Pop de Lemeny et Kozla. Familia Pop de Lemeny et Kozla era nobiliară, cu totul având 7 diplome de reînnobilare care recunoşteau şi întăreaau nobilitatea iniţială. Diplomele se acordau prin citare publică şi evidenţa lor se ţinea la Conventul din Lelesz, un centru de arhivare a blazoanelor din Transilvania şi Ungaria. Familia Pop de Lemeny et Kozla îşi avea blazonul propriu reprezentat de un tânăr cu sabia deasupra unui cap tăiat având un grifon (leu înaripat) alături şi ca efigie o coroană şi un braţ cu sabie. Sub formă de gravură, blazonul se păstrează şi astăzi la urmaşii care trăiesc la Braşov. Prin Decretul nr. 25.766 din 19 noiembrie 1859, Ioan Bran primeşte autorizaţia să poarte blazonul şi predicatele ,,de Lemeny” şi ,,et Kozla”.
,,Cel dintîiu advocat român”
Ioan a fost botezat ortodox , a rămas orfan de mic, de la 4 ani, când tatăl său, Ioan Bran, notarul din Zărneşti, a murit la doar 41 de ani. A început învăţătura la şcoala poporală din Zărneşti şi a continuat la şcoala normală din Braşov, ca apoi să urmeze gimnaziul la Blaj şi Sibiu. A studiat Dreptul la Cluj, a obţinut licenţa, ca mai apoi să-şi desăvârşească practica de avocat la Curtea de Apel (Tabla Regească) din Târgu Mureş (Murăş Oşorheiu). După ce obţine cenzura de avocat (atestatul) se stabileşte, în 1837, la Braşov ca ,,cel dintîiu advocat român”. Avea 26 de ani când şi-a deschis propriul birou de avocatură la Braşov. Şi pentru că veniturile nu erau îndestulătoare, primeşte la 1 iunie 1838 de la Consiliul parohial al bisericii Sf. Nicolae din Scheii Braşovului condus de protopopul Ioan Popasu postul de notăraş cu sarcină de procator în chestiuni juridice şi de administrare a averii bisericii şi va fi plătit cu 80 de florini pe an.
Ramificaţii la Făgăraş prin Densuşieni
În 4 septembrie 1838, la 27 de ani, se căsătoreşte cu Maria Oprea Circa din Cernatul Săcelelor, fiica marelui econom de vite şi negustor de oi Oprea Circa. Maria avea atunci 16 ani şi era şcolită la Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu. Provenea dintr-o familie de boieri înstărită care avea păşuni întinse în munţii Ardealului şi Ţara Românească, herghelii de cai şi turme de oi răsfirate prin Carpaţi, Dobrogea şi Basarabia şi sute de slujbaşi. Familia Circă descălecase în zona Săcelelor pe la 1732 sătulă de jugul turcesc reintemeind cele 7 sate româneşti de lîngă Braşov. Elena, sora ei, pianistă şi autoare de nuvele şi schiţe, se căsătoreşte cu Aron Densuşianu, care era avocat la Făgăraş, şi au patru copii născuţi la Făgăraş în perioada 1850-1904. Elena, sora mai miccă a lui Ovid Densuşianu, a urmat Liceul ,,Principatele Unite” din Făgăraş şi Facultatea de Medicină din Iaşi . Se căsătoreşte cu Emil Puşcariu din Veneţia de Jos, medic, cel care a pus la punct metoda de vaccinare antirabică denumită ,,Babeş-Puşcariu”. La Făgăraş, o şcoală generală îi poartă numele, ,,Ovid Densuşianu”. Ioan Bran Pop de Lemeny et Kozla şi Maria Oprea Circă vor avea 10 copii, 7 băieţi şi 3 fete. La 14 iulie 1880 Maria Bran de Lemeny se stinge din viaţă la 59 de ani.
Lider în miscările revoluţionare de la 1848
Avocatul Ioan Bran Pop se implică în misşcările revoluţionare de la 1848, remarcăndu-se ca un important lider local. Îl găsim în faţa a 400 de români care au pătruns la 11 aprilie 1848 în clădirea Magistratului (Casa Sfatului din Braşov), în faţa Senatului în plină şedinţă unde pretinde egalitate în drepturi cu saşii, accesul românilor la serviciile municipale şi comunale, admiterea în consiliu a avocatului Ioan Bran şi Constantin Secăreanu. Alături de av. Constantin Secăreanu sunt consideraţi conducătorii mişcării revoluţionare începută în aprilie 1848 la Braşov şi împrejurimi. Este ales în Marea Adunare ca secretar alături de alţi 9 români, de preşedinţi şi vicepreşedinţi care depun jurământul în faţa naţiunii. Este ales deputat român în primul Parlament al Ungariei în august 1848 şi prefect al Gărzilor Naţionale din Ţara Bârsei. Semnează la 20 octombrie 1848 alături de August Treboniu Laurian, Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu, Nicolae Bălăşescu şi Florian Micaş manifestul către români, ,,La arme dară fraţilor!”.
Prefect de Făgăraş
Când se formează legiunile şi prefecturile (16) în timpul revoluţiei din anii 1848-1849 de către românii din Ardeal, Ioan Bran de Lemeny a fost numit prefect al Legiunii din Ţara Bârsei şi a Făgăraşului. Tabăra militară a Legiunii Făgăraş menită să apere zona s-a dispus la Şercaia unde a funcţionat o vreme cartierul general al feldmareşalului Gedeon, comandantul trupelor austriece din S-E Transilvaniei care în octombrie 1848 îşi mută sediul în Cetatea Făgăraşului. Ca membru în Comitetul Naţional Român, participă la alegerile funcţionarilor români de la Făgăraş, organizate la 12 noiembrie 1848 şi asistate de August Treboniu Laurean şi Ioan Bran. Este ales căpitan/ prefect de Făgăraş, David Almăşan- jurist vicecăpitan, av. Ioan Aldulea notar-primar, juristul Nicolae Găetan- vice-notar, av. Constantin Secăreanu- preceptor. Asesori sunt aleşi: deputat în Dieta de la Pesta, Aron Pumnul-profesor la Blaj, Ion Codru Drăguşanu- învăţător, Dimitrie Popovici, Gheorghe Suleri- avocat la Sibiu, juristul Ioan Puşcaşu, Ilie Moraru şi Gheorghe Făgărăşanu.
Participă la elaborarea Codului civil al Imperiului Habsburgic în limba română
După înfrângerea revoluţiei, revine în Transilvania unde este numit inspector domenial al cercului Bran, judecător la Magistratul braşovean. După 21 septembrie 1949 când provincia se împarte în 6 districte, unul fiind Făgăraşul, Ioan Bran este numit referent în secţiunea justiţie. Ministerul de Justiţie de la Viena îl solicită la elaborarea ediţiei româneşti a Codului civil al Imperiului Habsburgic, el cunoscând foarte bine germana, maghiara şi latina. În ianuarie 1850 are loc reorganizarea administrativă a districtului Făgăraş cu 3 cercuri, Ucea, Făgăraş şi Peşani, în conducere fiind Ioan Aldulea- şef de poliţie, Ioan Codru Drăguşanu, Gheorghe Făgărăşanu, Ioan Puşcariu, Nicolae Găetan şi Ion Obor comisari de cercuri. Restul administraţiei o formau austriecii care au impus limba germană în administraşie şi în justiţie. Între 1851-1864 îl găsim referent de justiţie în guvernul civil şi militar al Transilvaniei, după care este numit consilier la Curtea de Apel din Sibiu. În 1857 ajunge consilier la Curtea de Casaţie şi Justiţie Sibiu împreună cu Vasile Ladislau Pop, singurii români.
Primit la Făgăraş cu flori şi călăreţi
În februarie 1861, împăratul Franz Josef îl numeşte deputat (curie regală) în Consiliul Imperial de la Viena care avea 343 de mandate, iar 27 dintre ele reveneau Marelui Principat al Transilvaniei. Tot împăratul îl numeşte la 15 aprilie 1861 căpitan suprem sau prefect al districtului Făgăraş care cuprindea localităţile Bran, Zărneşti, Poiana Mărului, Vlădeni şi Ţînţati (azi Dumbrăviţa). Evenimentul este considerat epocal în viaţa Ţării Făgăraşului, fapt care produce o uriaşă bucurie, încât de la marginea districtului şi până la reşedinţa prefectului Ioan Bran Pop de Lemeny et Kozla (azi sediul Poliţiei Municipale Făgăraş) este primit în mai multe locuri cu arcuri de triumf şi banderii de călăreţi. În aceeaşi seară se dă o recepţie în cinstea lui. La 16-17 aprilie 1861 are loc la Făgăraş prima adunare de constituire a noului organ administrativ al districtului Ţării Făgăraşului în care sunt aleşi 100 de membrii, iar limba română este declarată limba oficială în district. Lângă moara de hîrtie din Făgăraş, Ioan Bran şi Ioan Puşcariu (cumnatul său), jurist şi pretor la Veneţia de Jos, au prezentat mulţimii situaţia politică a românilor în nul sistem constituţional. Hotărîrile adunării generale de la Făgăraş sunt însă anulate de guvernul de la Cluj din cauza opoziţie maghiarilor. Făgărăşenii rămân însă pe poziţie, iar prefectul Ioan Bran organizează la 13 mai 1861 o nouă adunare a reprezentanţilor districtului în prezenţa reprezentanţilor guvernului, dar românii nu reuşesc să se impună. O a treia adunare de reorganizare administrativă se organizează la 18 iulie 1861 când se fac noi alegeri pentru unele funcţii în comitetul central districtual. Printre oficiali români aleşi se află: Ioan Puşcariu- vicecăpitan, Grigore Maior- protonotar, Ioan Codru Drăguşanu- vicenotar, Gh. Făgărăşanu-perceptor, Ioan Roman- funcţionar fiscal, Gheorghe Bariţiu – protonotar onorar, notari Ioan de Lemeny, fiul cel mae al lui Ioan Bran, Anania Trâmbiţaş, Gh. Făgărăşanu, Iuliu Benedekt, Vasile Alutan, etc. Limba română rămânea limba oficială în district. Se concepe ,,Suplica Ţării Oltului” pentru împărat prin care se cere recunoaşetrea hotărârilor adunărilor generale din mai şi iulie şi care este prezentată la Viena de Ion Codru Drăguşanu, George Strâmbu şi Ioan Roman. Împăratul recunoaşte limba română ca fiind oficială în Ţara Oltului la 5 august 1861. Ioan Bran de Lemeny et Koyla este ales la 10 octombrie 1863 deputat regalist în Dieta de la Sibiu şi este desemnat să reprezinte Transilvania la lucrările Senatului Imperial de la Viena. Iniţiază la 19 octombrie 1863 legea pentru ,,egala îndreptăţire a naţiunii române şi a confesiunilor sale în viaţa publică” care a fost promulgată de împăratul Franz Josef. Susţine alături de George Bariţiu, Axinte Sever, Ioan Raţiu ca sediul Tribunalului Suprem al Transilvaniei să aibă sediul la Sibiu şi nu în Ungaria. Şi pentru anii 1864 şi 1865 este ales deputat în senatul imperial. În Districtul Făgăraş s-a decis neparticiparea la niciun fel de alegeri ţinînd cont de prefiguratul dualism austro-ungar. Ioan Bran a fost un cunoscut opozant al unirii Transilvaniei cu Ungaria. La 6 decembrie 1865 se votează în Dieta de la CLuj unirea Transilvaniei cu Ungaria, majoritatea fiind maghiară. Făgărăşenii înaintează un protest împăratului împotriva dualismului, dar acesta aprobă unirea la 25 decembrie 1865, suspendă Dieta Transilvaniei şi se organizează alegeri pentru o dietă la Pesta.
Se retrage la Braşov
În 1866 autorităţile de la Cluj îl demit pe Ioan Bran de Lemeny et Kozla din funcţia de prefect al districtului Făgăraş pentru că refuzase reintroducerea limbii maghiare în administraţie şi îi este sistat dreptul la pensie. Se retrage la Braşov unde va locui cu soţia sa în casa lor din Dealul Străjei nr. 5. Rămâne până la sfîrşitul vieţii epitropul bisericii ,,Naşterea Maicii Domnului” din cartirul Braşovul Vechi. În 1869 intră în Partidul Naţional Român din Transilvania şi devine şi membru în Comitetul Central Electoral. Este ales atunci şi deputat congresual arhidiecezan în Consiliul Mitropolitan de la Sibiu cu mandat de 3 ani. Se implică în acţiunile ASTREI şi în Asiciaţia Filarmonică din Braşov. Moare la 16 ianuarie 1899, la 88 de ani. (Lucia Baki)
