Reportaj de pe şantierul din Cetatea Făgăraşului. Latura de est a castelului rămâne nerestaurată

• Lucrările de la  castelul de la Făgăraş vor dura 2 ani

•  Administrarea Cetăţii este împărţită înte Primăria Făgăraş şi CJ Braşov

Şantierul de la Cetatea Făgăraşului va restaura doar trei dintre laturile edificiului. Latura de est,  unde a funcţionat hotelul şi restaurantul şi unde se află intrarea principală nu este cuprinsă în acest proiect de restaurare.  Lucrările vor schimba faţa zidului de strajă şi al celui de gardă dintre bastioane, atelierele meşteşugăreşti, reţelele de apă şi de canalizare.  Peste doi ani, turiştii vor putea face înconjurul castelului pe zidurile de apărare intrând pe porţile refăcute aşa cum au fost în urmă cu secole. Am făcut o vizită pe şantierul de la Cetate împreună cu inginerul şef al firmei de construcţii din Râmnicul Sărat, Troia SRL,  Vasile Culea, şi cu arheologul de la Institutul de Arhiologie ,,Vasile Pârvan” Bucureşti al Academiei Române care supraveghează şantierul, Ioniţă Andrei.  Printre utilaje, şanţuri, schele am reuşit să-i vedem  pe  muncitori la lucru.  O întreagă desfăşurare de forţe, peste 60 de munciori, unii pe schele restaurau zidurile de apărare, alţii lucrau la reţelele de apă şi canal. Utilajele intrau şi ieşeau din curtea exterioară, ba transportând pământul excavat din şanţurile care vor ascunde conductele de apă şi canal, ba aducând  cărămizile şi lemnul necesare refacerii zidurilor. Printre urmele  şantierului, turiştii imortalizau edificiul.

Reporter: Faptul că se sapă cu utilajele, nu afectează  zidurile castelului? N-ar trebui să se sape manual? Ce prevede proiectul în acest sens?

Adrian Ioniţă, arheolog:   Zguduie, eventual, utilajele mari care cară pământul nu utilajele care sapă, care sunt de mici dimesiuni. Aţi văzut cât pământ s-a scos? Trebuie scos în afara cetăţii. În principiu nu sunt afectate zidurile. Este în regulă cum se sapă.  Se poate lucra şi  cu utilaje, dar  sub supraveghere. Ca specialist pot să spun că patrimoniul nu este afectat.  Şi nici monumentul. În proiect este prinsă săpătura  şi manual şi cu utilaj.

Ing. Vasile Culea: Săpătura o facem cu utilaje mici sau manual. Nu afectează zidurile sau patrimoniul. Pământul excavat îl scoatem din curte în afară cu cupa, cu aceste utilaje mari.

Reporter:  Descărcarea arheologică s-a realizat? Aţi descoperit obiecte în timpul săpăturilor?

Adrian Ioniţă: Noi însoţim şantierul de restaurare şi acordăm asistenţa arhiologică pe traseele stabilite de constructor şi proiectant. Au mai fost făcute săpături aici în trecut, acestea ar fi ca o continuare a lor. Se schimbă canalizarea din cetate, apa pluvială, apa menajeră, dar şi apa potabilă. În funcţie de lucrări se sapă la cel mult 1,60 adâncime. Aceste lucrări înseamnă descărcare arheologică. În partea de nord am găsit ceva în timpul săpăturilor, nişte materiale de ceramică, pipe de lut, o monedă de la 1703.  O descoperire importantă a fost  un blazon de piatră, ce a aparținut principelui Gabriel Bethlen (1613-1629). Blazonul are dimensiunile 100 cmx70 cm, este un scut care  are în centru  două păsări de baltă străpunse de o săgeată, iar de o parte și alta, doi lei ce susțin o coroană. Pe marginea acestui blazon, de jur împrejur este un dragon.  .Eu trebuie să recuperez orice se găseşte, cioburi, ziduri vechi.  Lucrez împreună cu un coleg.

Reporter:  Aveţi în proiect două poduri. Unde vor fi construite?

 Ing. Vasile Culea: Podurile  vor fi realizate  pe latura de nord şi al doilea va fi pe unde se intră acum, pe latura de est.  Podurile  au structură  pe piloni forjaţi şi din lemn de stejar.  La 1 august începem podul de pe latura de nord, iar anul viitor pe cel de pe latura de est. Cel de la est va avea o parte  care se rabatează, adică se ridică numai un segment şi se va vedea luciul apei. Podul de la nord este doar pietonal, iar cel de la est este şi pietonal şi auto.

 Schele ridicate pe ziduri

Pe latura de nord  au fost montate schele şi se lucrează la restaurarea drumului de strajă. În curtea exterioară a castelului s-au ridicat schelele pentru zidurile dintre bastioane.  Aşa cum explică inginerul Culea, fiecare cărămidă  a fost restaurată sau înlocuită, în funcţie de starea ei. Cu un buldo sunt aduse cărămizile şi mortarul în interiorul castelului, la fel tancul cu motorină.  ,,Întreg drumul de strajă se va reface. Când va fi gata totul se va putea merge roată, roată pe ziduri. Între bastioane este drumul de gardă care va fi şi el restaurat” a spus ing. Vasile Culea  Toate firele, conductele vor fi îngropate în pământ.

Reporter: Cum  veţi scoateţi ţevile în afara zidurilor? Staţia de epurare va fi chiar la intrarea în castel?

Ing. Vasile Ciulea:  Prin intrarea principală. Vom face  nişte cămine mari,  iar pe malul apei va fi o staţie cu pompe pentru canal.

Finanţare cu scandal

Proiectul de restaurare al Ceţăţii Făgăraşului  este finanţat prin Programul Operaţional Regional 2014-2020 (POR), gestionat de MDRAPFE,  valoarea aprobată, în iunie 2017, fiind de  21.805.731,57 de lei, din care valoarea finanţării nerambursabile   este de 21.369.616,594 de lei. Implementarea proiectului  a început cu o întârziere de peste 2 ani, astfel că  abia în 2022 şantierul din castel se va închide. În jurul  costurilor avansate de  Municipalitate au existat, în ultima vreme,  o serie de controverse între consilierii locali şi primar.   ,, Să vii acum să schimbi destinaţia  creditului pentru Ocolitoare pentru nişte obiective bugetate deja  este ilegal. Înseamnă că nu mai există banii alocaţi pentru acele investiţii pe care le-a enumerat primarul. Unde sunt acei bani? La proiectul de la Cetate a schimbat indicatorii economici ajungând la 6,5 milioane euro de la 5 milioane euro aşa cum am votat noi, consilierii locali, iniţial. Diferenţa de 1,5 milioane de euro, cheltuială neeligibilă în proiect,  trebuie susţinută din bugetul local nu din creditul Ocolitoarei” a spus consilierul local  Cosmin Poparad.  La valoarea iniţială se mai adaugă încă   10.952.200 lei din creditul Ocolitoarei. CL Făgăraş a aprobat în al doilea plen consecutiv prounerea primarului.

 Cetatea, miză electorală pentru politicieni

 În ultimii 20 de ani, pentru reabilitarea castelului de la Făgăraş, politicienii au vehiculat următoarele sume: 28,5 milioane euro şi alte 31,38 milioane de lei. Numai că aceste sume nu s-au regăsit în investiţiile realizate la Cetatea Făgăraşului. Partea estică a Cetăţii Făgăraşului se află în administrarea  CJ Braşov din  octombrie 2011, când  s-au executat aici  lucrări de restaurare în valoare de 19 milioane de lei sub patronajul forului judeţean. Deşi lucrările s-au declarat ,,finalizate”, acestea nu au fost recepţionate, ceea ce înseamnă că partea respectivă de castel a rămas  în continuare în administrarea CJ Braşov.  Nimeni nu s-a ocupat de această problemă care,  astăzi,  afectează restaurarea  acestei laturi a cetăţii.   Castelul medieval a fost, în repetate rânduri, precum o minge de ping-pong, între administrarea Municipiului Făgăraş şi cea a CJ Braşov. Scopul era, la prima vedere, restaurarea obiectivului. În luna octombrie 2010, consilierii locali făgărăşeni au fost puşi să voteze asocierea cu CJ Braşov pentru investiţiile din Cetatea Făgăraş. ,,În conformitate cu Hotărîrea Consiliului Judeţean nr. 86 din 22.02.2010 privind contractarea şi garantarea finanţării rambursabile de 10 milioane de euro pentru realizarea unor lucrări de investiţii în judeţul Braşov, unul dintre obiectivele nominalizate este Ansamblul Arhitectural Cetatea Făgăraşului”. Aşa arăta proiectul de hotărâre pe care l-a votat CL Făgăraş în octombrie 2010. În realitate HCJ 86/22.02.2010 modifica o hotărîre mai veche a forului judeţean, respectiv HCJ nr. 205/23.09.2009 privind contractarea şi garantarea finanţării rambursabile de 10.000.000 de euro pentru realizarea investiţiilor publice de interes judeţean.  Dacă urmăm firul împrumuturilor Consiliului Judeţean Braşov pe spatele Cetăţii Făgăraş, mai găsim astfel de asocieri cu CL Făgăraş, dar care nu s-au concretizat niciodată.   Abia în 2011 cetatea a intrat în şantier, dar suma de 19 milioane de lei s-a redus la 10 milioane. Dar nu era un proiect nou, ci unul vechi, din 1995, care era deja avizat de specialiştii din Ministerul Culturii. Contractul nu a fost închis nici astăzi, dar nici reabilitarea finalizată.

Cetatea voievozilor şi principeselor

 Stăpânirea cetăţii de la Făgăraş era  foarte importantă pentru voievozii şi principii Transilvaniei. Ştefan Mailat şi Gaşpar Becheş au folosit-o ca piesă de sprijin în lupta pentru tronul Transilvaniei transformând-o în reşedinţă voievodală, Mihai Viteazu a considerat-o ,,cetate de scaun“, principele Gabriel Bethlen i-a acordat întâietate faţă de Alba Iulia în modernizarea fortificaţiilor, iar Mihai Apafi o va transforma, datorită poziţiei sale înstărite, în reşedinţă princiară. Aici, în cetatea Făgăraş s-au ţinut între 1670 şi 1691 un număr de 11 diete şi 18 delegaţii,  în timp ce la Alba-Iulia, 15 Diete şi 3 delegaţii. Primele ştiri documentare care atestă existenţa cetăţii de piatră sunt din 1455, când este menţionat un ,,castelan“, iar în anul următor Iancu de Hunedoara, scriind braşovenilor, aminteşte de ,,cetatea noastră Făgăraş.  Cetatea Principeselor a fost  titulatura dată de  Ana Nadasdy care a stăpânit  Făgăraşul între 1541-1551. Maria Cristierna-sora lui Ferdinand II, căsătorită cu Sigismund Bathory, o stăpâneşte între 1595-1599. A fost prima principesă recunoscută de nobili ca principe al Transilvaniei. Doamna Stanca devine la 1600 proprietară a Făgăraşului, Ecaterina de Brandenburg, soţia principelui Gabriel Bethlen, devine proprietară a Făgăraşului între anii 1626-1633, Zsuzsanna Lorantffy, soţia principelui transilvănean Gheorghe Rackoczy I a devenit la 1634 proprietară a Făgăraşului.  Anna Bornemisza   a fost iubită de iobagii din zonă,  mai ales cei din Galaţi. Când Cetatea Făgăraşului a fost asediată de turci,  gălăţenii au fost primii care au ieşit să sprijine garnizoana. S-a dat drumul la apa care a umplut şanţul ce înconjura Cetatea, dar comandantul armatei otomane a ajuns deja singur în faţa porţii. Unul din băieţii preotului din Galaţi a deschis poarta şi i-a tăiat capul căpeteniei turceşti. În urma acestui act de curaj Domnul i-a înnobilat pe preot şi pe copiii acestuia.  Între 1918-1948 cetatea a funcţionat ca şi garnizoană a armatei române,  iar între 1918-1923 a fost lagăr pentru ruşii albi. În anul 1939 polonezii şi-au găsit refugiul în acest loc. Între 1948-1960 cetatea a fost transformată în închisoare pentru deţinuţii politici.  (Lucia BAKI)