Comemorarea de la Cruce va avea loc duminică, 26 iulie 2020. Foştii deţinuţi politici şi urmaşii lor se vor reîntâlni la monumentul de la Mănăstirea Brâncoveanu

Foto arhivă

Comemorarea anuală a luptătorilor anticomunişti din Ţara Făgăraşului se va organiza duminică, 26 iulie 2020, la  Crucea-monument de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus.  Se va respecta astfel îndemnul luptătorilor anticomunişti făgărăşeni  care au stabilit ca evenimentul să se desfăşoare în fiecare an în prima duminică   de după  sărbătoarea Sfântului Ilie, iar dacă praznicul Sf. Ilie cade duminica, în acea zi. Începând cu 1995, când a fost edificat acest monument de către supravieţuitori şi Ion Gavrilă Ogoranu, s-a organizat acţiunea de la Cruce pe parcursul a 3 zile, un bun prilej prin care    foştii deţinuţi politici şi urmaşii lor din toată ţara  se puteau întâlni în Ţara Făgăraşului.    Pandemia a influenţat  şi acest eveniment, comemorarea  fiind organizată  într-o singură zi, duminică, după slujba liturghiei din mănăstire.  Fundaţia ,,Ion Gavrilă Ogoranu” organizează anual evenimentul în prima duminecă, după Sfîntul Ilie. ,,Am ales această sărbătoare pentru că şi Sfântul Ilie a fost prigonit. Aşa am fost şi noi, luptătorii, de către comunişti” justifica Ion Gavrilă Ogoranu data stabilită pentru comemorarea de la Cruce.

 Monument construit în 1995

Abia după Revoluţia din Decembrie 1989 supravieţuitorii din Rezistenţă au putut vorbi între ei. Ioan Gavrilă Ogoranu i-a contactat şi le-a amintit de legământul tinerilor luptători făcut în 1952. S-au hotărât atunci să ridice o cruce lângă Mănăstire. Timp de doi ani s-au zbătut să obţină aprobările Mitropoliei Sibiu pentru a putea amplasa crucea pe terenul mănăstirii. Arhitectul proiectul monumentului a fost Anghel Marcu din Bucureşti, recomandat de fostul deţinut politic Niculiţă Goga. Constantin Marinete a sculptat crucea în marmura achiziţionată de la cariera Ruşchiţa. Supravieţuitorii gulagului comunist au stabilit apoi numele luptătorilor căzuţi. S-a depăşit cu uşurinţă numărul 500. Monumentul a fost plătit tot de supravieţuitori. Postamentul crucii a fost turnat de Gheorghe Haşu, un meşter cunoscut din Lisa. Sfinţirea monumentului a avut loc în ziua de 17 octombrie 1995. Primul buchet de flori în memoria eroilor căzuţi a fost depus cu 2 zile înainte de inaugurare de către Regina Ana. Atunci a fost prima întâlnire a luptătorilor şi sprijinitorilor rezistenţei după 50 de ani. De tunci, în fiecare an, în prima duminecă după sărbătoarea Sfântului Ilie, toţi se adună la Cruce. Să-i comemoreze pe cei ce s-au dus la cele sfinte. Pentru Ion Gavrilă Ogoranu, fondatorul acţiunii, ultima comemorare a fost cea din 2005.

2005, ultima prezenţă la Cruce a eroului Ion Gavrilă Ogoranu

„ Deşi suntem la vârste înintate, noi nu ne-am terminat încă datoria faţă de ţară, noi nu ieşm la pensie decât atunci când ne vor bate cuiele. Şi avem datoria ca idealurile noastre să le trecem în mâna unor tineri care să ducă mai departe steagul tinerilor de acum 60 de ani. Vrând ca ţara noastră să rămână apropiată de Dumnezeu în aşa fel încât spiritul creştin să se reverse în toate domeniile de activitate ale ţării, în cultură, în justiţie, în legi, în obiceiuri, artă. Noi nu ne-am terminat misiunea odată cu trecerea comunismului, idealurile sunt permanente pentru toate timpurile. Suntem puţini, dar întotdeauna cei puţini au fost purtători de idealuri înalte şi de biruinţă“ a spus Ion Gavrilă Ogoranu la comemorarea desfăşurată la Crucea de la Mănăstirea Brîncoveanu în iulie 2005.

Rezistenţa din satele făgărăşene

În toţi munţii României, în păduri, în sate şi în oraşe, în vreme de două decenii, 1944-1962, au acţionat grupuri de rezistenţă armată. Într-un raport din 1959, Securitatea dădea un număr de 1.196 de grupuri şi organizaţii pe care le-a distrus. Securitatea le numea ,,bande subversive”. Aceste grupuri au adunat laolaltă zeci de mii de oameni.   Din 1948 până în 1950, în satele făgărăşene s-au format grupuri de localnici care încercau să convingă ţărănimea să nu se înscrie în gospodăriile agricole colective. Mulţi ţărani au stat ascunşi pentru a evita întâlnirile cu comuniştii care îi obligau să-şi predea pământurile şi animalele la colectiv. Grupurile astfel formate, mai ales tinerii, au editat şi tipărit manifeste anticomuniste care au fost răspîndite în sate. Pentru a contracara acţiunile tinerilor s-au format comitete provizorii şi apoi s-au introdus în sate informatori. În sate precum Ileni, Voivodeni, Viştea, Mândra, miliţienii au tras cu armele asupra tinerilor. S-a remarcat atunci Nicolae Mazilu, elev la Liceul Radu Negru, care le-a răspuns prin foc de armă.  În Ţara Făgăraşului s-au format mai multe grupuri anticomuniste începând cu 1948. Grupul Gavrilă a urcat în Munţii Făgăraşului şi a luptat cu arma în mână împotriva comuniştilor. Luptătorii din munţi sau partizanii au format rezistenţa armată şi a fost susţinută de oamenii din sate, de ceea ce s-a numit rezistenţa pasivă din Ţara Făgăraşului. Astfel de grupuri anticomuniste s-au format în toate zonele ţării.

Grupul Gavrilă

După Mişcarea studenţească de la Cluj, studenţii făgărăşeni s-au retras acasă pentru a scăpa de urmărirea Securităţii. Dar n-a fost suficient pentru a li se pierde urma pentru că Securitatea i-a căutat şi la domiciliul lor. Au urcat în Munţii Făgăraşului în 1948 şi s-au ascuns. S-au strâns 12 tineri. Au supravieţuit cu ajutorul părinţilor, rudelor şi oamenilor de bine din sate. După doi ani în munţi, la 27 august 1950, Grupul Gavrilă a intrat în vizorul organelor puterii comuniste şi era urmărit în deaproape de securitate şi armată. A fost momentul în care s-a împărţit în trei grupuri, aşa cum stipulează o Notă secretă a Securităţii.

•   O grupă condusă de Ioan Mogoş formată din Nicolae Maziu, Silviu Socol, Gelu Novac, Ioan Duminecă, Nicolae Stanciu, Gheorghe Arsu şi care a acţionat în zona Mândra, Toderiţa, Ileni, Râuşor, Făgăraş.
•   O altă grupă condusă de Marcel Cornea formată din Victor Metea, Ion Chiujdea, Ion Novac, Gheorghe Şovăială, Toma Pirău, Virgil Radeş şi care acţiona la Părău- Ohaba.
•   O a treia grupă condusă de Ion Gavrilă formată din Andrei Haşu, Gheorghe Haşu, Laurean Haşu, Remus Sofonea şi Ion Ilioi.
•   Luptătorii s-au înarmat cu armament procurat de la Traian Monea, Marinescu Mircea din Bucureşti şi Ioan Gheran din Gherla. Li s-au alăturat Aron Comşulea, Partenie Cosma, Zaharia Pop, Iacob Juncu, Nicolae Pică, Ion Pică, Vichente Marcu, Gheorghe Dragoş, Valer Pică, Matei Roşca, Elvira Metea, Traian Socaci toţi din Râuşor. Din Toderiţa li s-au alăturat Norel Vichente, Vasile Balaban, Dumitru Duşa. Din Mîndra a fost Ilie Zară, legionar.
•   În aceeaşi perioadă Ion Pică, elev, i-a atras pe Ioan Sasu, Ioan Roşca, Octavian Vlad, Cornel Vlad, Cornel Mija, Ion Balaban, Ion Florea, Octavian Balaban, Ioan Toma, Nicolae Comşulea, Ioan Pică, Ioan Coman, Simion Ghizdavu, Sabin Cornea, Toma Blebea, Ioan Mardan, Dorel Cornea, Ioan Chichernea.
•   La Părău s-a format organizaţia ,,Vultanul” prin studentul Marcel Cornea, învăţătorul Ioan Pridon, Ioan Boamfă şi Ioan Buta. Organizaţia s-a întîlnit în casa lui Ioan Buta şi a adunat în jurul ei mulţi oameni din sat: Iacob Buta, învăţătorul Ciurilă din Grid, învăţătorul Gubernat Rusalim din Comăna de Sus.
•  Grupul de sprijin Viştea a funcţionat sub coordonarea prof. Olimpiu Borzea din Viştea de Jos care a strâns săteni din toate sate. Borzea era în dierctă legătură cu luptătorii din munţi. A fost condamnat la moarte, dar i-a fost comutată pedeapsa la muncă silnică pe viaţă.

Cartea vieţii lui Ion Gavrilă Ogoranu

Evenimentele care au urmat şi s-au derulat după decembrie 1989, i-au confirmat lui Ion Gavrilă Ogoranu că în România comunismul n-a dispărut. S-a retras în agricultură, la munca ogorului. În acelaşi timp a fost un neobosit căutător al adevărului despre rezistenţă. I-a căutat pe supravieţuitori şi pe familiile acestora, pe toţi cei care au suferit în timpul prigoanei comuniste. A studiat apoi arhivele fostei securităţi. Aşa a considerat el că istoria rezistenţei anticomuniste va putea fi scrisă corect. Zile şi nopţi în şir a stat în faţa biroului din casa sa din Galtiu şi a pus pe hârtie tot ce a trăit şi a aflat despre evenimentele de atunci. A scris pentru posteritate şi pentru toţi cei care vor să cunoască adevărul. Sunt 7 volume din „ Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. A publicat o carte „Amintiri din copilărie“ şi o alta „ Întâmplări din lumea lui Dumnezeu“. Primul său roman intitulat „ Iuda“, istorico-religios, a apărut după moartea autorului. „ Adevărul despre cum s-au petrecut lucrurile atunci, trebuie să se afle. Mărturie vor fi aceste cărţi. Îmi spuneau unii cititori că aceste volume au foarte multe personaje. Le-am spus că nu sunt personaje, sunt oamenii care au trăit acele evenimente. Istoricii vor scrie istoria aşa cum o văd ei, dar eu am trăit acele evenimente şi le scriu aşa cum s-au întâmplat. Am dedicat volumele memoriei lui Traian Trifan, căruia îi spuneam, bădia Traian“ a declarat atunci când era în viaţă Ion Gavrilă Ogoranu.

•  „ Cu mulţi ani în urmă, nişte adolescenţi, încă aproape copii, aflându-se la o răscruce de viaţă, v-au cerut să le scrieţi pe o carte de rugăciuni un cuvânt călăuzitor. Şi ne-aţi scris: „ Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Şi aţi desenat dedesubt o cruce şi un steag dac, simbolizând pe Dumnezeu şi neamul nostru. Dumneata ai trăit, ai luptat şi ai închis ochii aşa cum ai scris. După 50 de ani, unul dintre acei copii, azi la rându-i bătrân, îţi depune pe mormânt această carte, în care e cuprinsă viaţa, lupta şi moartea tinerilor de atunci şi a altora ca ei“ scria Ioan Gavrilă Ogoranu în dechiderea volumului al cărui nume i l-a dat chiar bădia Traian Trifan. (Lucia BAKI)