Rezistenţa Anticomunistă: ,,Îţi dau 30.000 de lei dacă-l denunţi pe Ogoranu”

•    I-a cerut col. Gheorghe Crăciun, şeful Securităţii Braşov lui Ioan Grecu din Şoarş

•  Mărturiile lui Ioan Grecu din Şoarş, sprijinitor al Grupului Gavrilă, condamnat la muncă silnică pe viaţă

Satul Şoarş era prin 1940 în majoritatea lui legionar, iar când comuniştii voiau să se instaleze în satele făgărăşene, şorşenii i-au întâmpinat cu arme.   Pentru a se cunoaşte adevărul despre acţiunile locuitorilor din Şoarş în acea perioadă stau mărturiile fraţilor Ioan şi Nicolae Grecu relatate jurnalistei Lucia BAKI. ,,Începând cu 1948, sătenii din Şoarş, de la ţărani şi până la cei care ocupau funcţii de conducere în localitate au respins ideile comuniste. Prin urmare, ei s-au raliat, fiecare aducându-şi contribuţia la lupta împotriva noului regim şi în sprijinul semenilor lor care luptau deja cu arma în mână„, a mărturisit Ioan Grecu. Luptătorii din munţi aveau în Şoarş puncte de sprijin în care aveau încredere şi la care puteau apela oricând. ,,Îl cunoşteam pe Ion Gavrilă Ogoranu, şeful luptătorilor din munţi, de când eram copii. Tatăl lui era coleg de muncă, la drumuri, cu tatăl meu. De atunci ne-am câştigat încrederea. Ulterior, când era în formare „Frăţia de Cruce” Şoarş, organizaţie care cuprindea tinerii din sat şi pe care am condus-o, relaţiile mele cu Ogoranu s-au intensificat, având în vedere şi faptul că el era şeful Frăţiei de la Liceul Radu Negru. Pe acelaşi sistem colaboram cu Dumitru Comşa, şeful Frăţiei de Cruce din Cincu. Făceau parte din organizaţia din Şoarş: Ioan Malene, Ioan Vâja, alt Ioan Malene, Dumitru Bârsan, Cornelia Oală, Emilia Bârsan, Gheorghe Puia şi alţii. Ne desfăşuram activitatea după Legea Onoarei care ne-a fost descifrată (şi în acelaşi timp ne-au ajutat s-o înţelegem) de învăţătorul Dănilă Pop şi de preotul doctorand Petru Bruda care a fost coleg la Cernăuţi cu părintele Galeriu. Eram instruiţi în spiritul dreptăţii şi al credinţei. Aveam întâlniri în care subiectele de discuţie erau axate pe cele mai elementare reguli de bună credinţă, pe adevăr, corectitudine, dreptate, cultură generală, istorie şi chiar idei politice. Realizam marşuri prin sat, când cântam cântece legionare şi când ni se alăturau şi vechii legionari, vechea gardă din sat. Îmi amintesc cu plăcere de acele vremuri. Mergeam regulat la biserică, unde cântam în corul liturgic existent. Cum puteam să acceptăm ideile comuniste când noi eram crescuţi şi cultivaţi într-o altă lume de idei? Ceea ce a fost în ţară şi ceea ce urma reprezentau poli opuşi„, spunea Ioan Grecu.

Totul a început în 1948

     Anul 1948 l-a găsit pe Ioan Grecu la conducerea cinematografului din Şoarş, iar pe fratele lui, Nicolae Grecu, în CAP, unde a fost numit preşedinte, acceptând sfatul lui Gavrilă, Haşu şi Gelu Novac (n.r. Este vorba despre Ion Gavrilă Ogoranu, Ghiţă Haşu şi Nelu Novac, toţi luptători în Munţii Făgăraş), care erau ascunşi la el acasă. Ei au susţinut  mişcarea anticomunistă.  ,,Primul contact al meu cu grupul lui Gavrilă Ogoranu a fost în toamna lui 1948, când luptătorii, mai precis Gavrilă, Nelu Novac şi Haşu erau în zona Rotbav, ascunşi la o femeie, rudă cu Gavrilă. Iniţial au venit la Nicolae Puia (fiul lui era contabil la CAP), naşul meu de botez. Acesta a venit la mine să-mi ceară sfatul în privinţa siguranţei celor trei. Puia fusese închis în 1947 pentru un an la închisoarea Piteşti împreună cu Corneliu Coposu. I-am ascuns în şopron 1-2 zile. De atunci vizitele lor au devenit din ce în ce mai dese. În iarna aceluiaşi an m-a vizitat notarul Câlţea să mă întrebe despre fiul său, Cornel Câlţea.   Timp de două săptămâni i-am găzduit pe Cornel, fiul notarului, şi pe un coleg de al lui, Ilie, în grajd. Ulterior am aflat că ei s-au predat sub îndrumarea notarului, care a fost apoi pedepsit cu trei ani de închisoare. Pentru grupul lui Gavrilă am amenajat un buncăr în fân deasupra grajdului, încăpător pentru trei persoane, la casa fratelui meu, Nicolae, care se afla atunci la o şcoală de preşedinţi de CAP în Alba. De acolo, fugarii puteau observa cu binoclu toată mişcarea din stradă. Îi alimentam eu şi soţia lui Nicolae, Lucreţia. Au rămas în buncăr până primăvara, când au plecat spre munte. Erau dotaţi cu arme şi le-am procurat şi eu un pistol. În acea perioadă securitatea împânzise toată zona, dat fiind faptul că în acea vară fugarii au acţionat la Cincu. Acolo au blocat ferma de porci de la Piscu Morii, au făcut tăieri şi carnea au depozitat-o la Toarcla. Securitatea a pus pază la toate fermele din zonă pentru a preveni astfel de acţiuni şi totodată a mărit numărul de gardieni de peste tot. La Şoarş erau atunci 60 de soldaţi care patrulau şi supravegheau fiecare casă din sat. Eu eram singurul din Şoarş care aveam aparat de radio şi veneau la mine inclusiv securiştii să asculte Vocea Americii. Era de fapt un pretext, pentru că, în realitate, doreau să afle informaţii despre luptători. De multe ori îmi spuneau să devin „om nou” şi să fiu de partea lor. Nu puteam face aşa ceva„, a mărturisit Ioan Grecu.

Au fost trădaţi
 

     Ioan Grecu avea posibilitatea să contacteze oameni din toată Ţara Făgăraşului şi să vadă pe viu ceea ce presupunea aderarea la comunism. El era mecanic la o batoză cu care treiera grâul în mai toate satele. Era omul care afla multe informaţii absolut necesare pentru luptători şi un om de bază al acestora.  ,,Comunicam cu luptătorii codificat. Când erau în sat veneau la mine acasă, băteau la geamul unei camere aflate în spatele curţii şi şuierau, un zgomot ca de şarpe. Ne lăsam bilete într-o sticlă la o salcie şi la un anume stejar, în câmp, unde scriam noutăţile şi eventual locul viitoarei întâlniri. M-au rugat odată să le pregătesc carteruirea la Grânari. Am pregătit totul la un anume Renciu din Grânari, dar problema nu a mai rămas valabilă atunci. Erau de partea noastră Ioan Roman, directorul băncii din sat, care a spus că îi poate ajuta cu bani din bancă pe care îi va acoperi înscenând un furt. Întorsătura pe care o luaseră lucrurile a făcut să nu mai fie valabil acel „împrumut „. Mai aveau ajutorul sincer al conducerii CAP-ului, respectiv pe fratele meu, Nicolae Grecu, pe secretarul de partid, Ioan Puşcaşu. Au fost însă trădaţi de un brigadier de CAP, Gheorghe Kraus, dar din fericire nu au fost prinşi atunci, ci doar ne-au fost supravegheate acţiunile şi au fost descoperite legăturile lor în sat. Atunci oamenii nu erau fricoşi, aveau curaj să înfrunte situaţiile dificile” s-a destăinuit Ioan Grecu.

Povestea cu ,,vorvocel”

     Ioan Grecu a riscat foarte mult ajutându-i pe luptători, mai ales că avea familie şi 5 copii. Fugarii poposeau prin sate, în general în grupuri de câte trei sau doi. Percheziţiile securiştilor s-au intensificat şi mai mult după ce Ion Ilioiu a căzut în luptă directă cu armata (n.r. Ion Ilioiu a fost rănit grav în august 1954 în munţi, în zona Avrigului, când în luptă directă cu securitatea un glonte i-a perforat plămânul drept, ficatul şi coloana vertebrală). ,,În perioada 1948-1955, fugarii au tot venit la Şoarş. Le procuram alimente şi piatră acră şi îi găzduiam. O dată erau în şop. Băiatul meu, care avea 4 anişori, s-a urcat la ei şi le-a văzut armele. Îmi amintesc cum mi-a descris copilul intâlnirea lui cu băieţii:
– Sunt trei oameni cu vorvecel
Era mic şi nu vorbea destul de bine. Timp de o lună l-am supravegheat pe micuţ şi nu l-am lăsat pe stradă pentru a nu povesti şi altora întâmplarea lui. După prinderea lui Ilioiu a venit într-o seară la una din întâlnirile programate un securist care s-a prezentat Victor Metea. Mi-am dat seama că nu este Metea pentru că nu a vrut să vină în casă chiar dacă am insistat şi în al doilea rând m-a întrebat dacă inginerul a mai venit, referindu-se la Gavrilă. Noi toţi îi spuneam lui Gavrilă, ,,Moşu”, amănunt pe care securiştii l-au scăpat din vedere sau nu-l ştiau atunci. Mi-am dat seama că eram vizat şi că va urma arestarea mea” a mărturisit Ioan Grecu.

Primele anchete la Braşov

     ,,Mi-am pregătit o şubă cu care să plec în munţi cu prima ocazie când Gavrilă va reveni la mine la Şoarş. Planul mi-a fost dat peste cap, pentru că securiştii m-au chemat la Braşov.    M-au dus la sediul Securităţii din Braşov unde m-au ţinut două zile în anchete. Mi-au dat drumul acasă cu condiţia să-i anunţ dacă Gavrilă sau alţi fugari mai vin la mine. Printre altele mi-au sugerat să le pun otravă în mâncare. Era în sat un inginer agricol care era securist şi care mă supraveghea” a povestit Ioan Grecu.   Colonelul Crăciun a încercat să-l  determine să fie  colaboratorul securităţii. ,, Îţi dau 30.000 de lei dacă îl denunţi pe Ogoranu, îmi spunea Crăciun.  Mă gândeam că atât a luat Iuda pentru vânzarea lui Iisus” a spus Ioan Grecu.  În 23 aprilie 1957, de Sfântul Gheorghe, l-au ridicat de acasă de lângă familie. În luna august au fost arestaţi şi Nicolae Grecu, fratele său, Nicolae Puia şi Ion Puşcaşu. Au fost depuşi la Securitate în Braşov şi au început anchetele. ,,Locotenentul Popeia le spunea consătenilor mei că dacă eu eram băiat deştept nu sufereau atâta. Voia să-i determine să mă urască, ceea ce nu s-a întâmplat.  În toamna lui 1958 a avut loc procesul la Braşov, unde ne-a judecat Tribunalul Militar Cluj.  Sentinţele au fost dure. În pledoaria sa, avocatul nostrum a susţinut: deşi faptele se încadrează la pedeapsa cu moartea, propunem muncă silnică pe viaţă„,  a relatat Ioan Grecu.
Au fost ţinuţi la Codlea până după Bobotează, ianuarie 1959, după care au fost încărcaţi  în dubă cu lanţuri la mâini şi la picioare şi depuşi la Aiud.

Coleg de suferinţă cu poetul Radu Gyr

     ,,La Aiud am rămas timp de o lună împreună într-o celulă. M-au mutat apoi într-o cameră cu alte 42 de persoane. Printre noi erau şi informatori. Ne-au tratat dur şi ne-au aplicat metoda înfometării. Timp de cinci ani m-au ţinut în celulă. Beneficiam doar de puţin timp de plimbare prin curtea închisorii. Am fost obligat să găsesc ceva care să mă ajute să-mi păstrez mintea întreagă.   Erau în penitenciar încarceraţi şi Radu Gyr, Nichifor Crainic şi mulţi alţi oameni de onoare ai vremii, legionari. Am învăţat atunci sute de versuri. De folos mi-a fost alfabetul morse. Erau studenţi care ştiau morse. Din celulă în celulă ne transmiteam versurile marelui poet Radu Gyr, care compusese acolo, în gând, sute de versuri. Să pot repeta versurile trimise prin morse mi le scriam pe talpa ghetelor cu o sârmă. Rezistau înscrisurile până la prima plimbare în curtea închisorii. Aşa am învăţat cele 146 de strofe ale Baladei Codrului fără Haiduc şi multe alte poezii.  Radu Gyr avea un regim special, era scos la plimbare singur, foarte rar şi doar câteva minute. I-am întâlnit acolo pe Virgil Mateiaş, pe Emil Tokaci (era şef de cameră), pe Costică Cişmaşu din Porumbacul de Sus, pe Olimpiu Borzea, care era foarte bolnav şi se chinuia mult. În ultimii doi ani am fost scos la muncă. Făceam sobe, tuburi şi tot felul de obiecte. Aveam în subordine o echipă de 12 preoţi. M-au pus şef de echipă, pentru că m-au văzut bun meseriaş. Am învăţat multe în închisoare de la ingineri renumiţi, am făcut multe inovaţii, am copiat o maşină de ouat a englezilor, acumulatoare care reduceau consumurile cu 300% etc. Degeaba ne străduiam că tot bandiţi ne numeau„, a povestit Ioan Grecu.  Prin  decretul din 1964 a fost eliberat. Ca o ultimă umilinţă în Aiud a fost „spovedania” în faţa tuturor colegilor de suferinţă şi a conducerii penitenciarului. Trebuia să spună cu voce tare că regretă ceea ce au făcut, că nu se vor mai împotrivi partidului şi să ponegrescă Mişcarea Legionară şi pe conducătorul ei. Ioan Grecu a participat la o astfel de analiză, dar spovedania lui a fost cu totul altfel decât s-au aşteptat şefii închisorii.   Ioan Grecu se întorcea acasă după 7 ani de detenţie, în august 1964.    Ioan Grecu a decedat în aprilie 2004, în prima zi după Duminica Tomii şi este înmormîntat în cimitirul din sat, iar soţia sa, Eugenia, tot în aprilie după trei ani, prima zi după Duminica Tomii din 2007. Nicolae Gecu a decedat în 2001, iar soţia sa, Lucreţia, în 2004. Mormintele lor sunt în cimitirul satului Şorş, unul lîngă altul.

Eroii anticomunişti din comuna Şoarş:
 

•   Ioan Grecu,
• Nicolae Grecu, fratele său, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă,
• Nicolae Puia- 15 ani de muncă silnică
• Ion Puşcaşu condamnaţi la muncă silnică pe viaţă;
• Ion Roman- directorul băncii din Şoarş.
• Eugenia şi Lucreţia, soţiile lui Ioan şi Nicolae Grecu au fost sprijinitoare pentru luptătorii anticomunişti. (Lucia Baki)
•