Acasă De actualitate Foto. Biserica din Mândra, monument istoric, salvată de la prăbuşire. Interviu cu...

Foto. Biserica din Mândra, monument istoric, salvată de la prăbuşire. Interviu cu primarul comunei, Şerban Ioan Taflan

De către

mai 26, 2020

3667

Slujbele religioase au fost interzise în biserică de Mitropolia Sibiului, existând riscul prăbuşirii
Sătenii au vrut să edifice o biserică din lemn, iar monumentul istoric vechi de 250 de ani să-l lase în paragină
Primarul Şerban Ioan Taflan a căutat specialişti şi fonduri, restaurând locaşul de cult
Biserica a fost în şantier timp de 5 ani

Pe la 1779 sătenii din Mândra s-au hotărât să zidească o biserică în care să asculte cuvântul Domnului prin vocea preotului din sat. Nu se cunoaşte numele acelui preot, dar se bănuieşte că acesta i-ar fi determinat pe oameni să participe fiecare la construirea locaşului de cult. Pe colina cea mai înaltă a satului a fost ridicată biserica. Era locul de unde se înfăţişa cea mai frumoasă şi completă panoramă a Ţării Oltului. De aici se văd Munţii Făgăraşului în toată splendoarea şi măreţia lor, se văd dealurile, se vede cursul şerpuitor al Oltului, dar şi satele făgărăşene. Mândrenii au cărat cu căruţele trase de boi piatra necesară edificării bisericii. Zile în şir au bătut drumul până la cariera de piatră de la Perşani, întorcându-se cu căruţele încărcate. De atunci, biserica din Mândra tronează parcă locul, supraveghindu-l şi apărându-l totodată. Nu întâmplător biserica a primit şi hramul ,,Sfânta Treime”. După alţi 50 de ani, săteni l-au adus pe zugravul Sava de la Făgăraş să le picteze în tehnica frescei locaşul de cult, iar în acelaşi an, 1821, Mitropolitul Vasile Moga a sfiinţit biserica. La intrarea în biserică a fost montată o placă din marmură cu pisania locaşului unde se specifică şi faptul că edificiul se află pe lista monumentelor istorice. De-a lungul anilor însă Bisericii i-au fost făcute unele reparaţi: la 1895, 1950, 1965, 1973, fără însă a se interveni asupra picturii murale. După anii 1990 însă, nimeni nu s-a mai ocupat de biserică, iar apa s-a înfiltrat în fundaţie şi în pereţi, deteriorând-o. Se ajunsese ca Mitropolia Sibiului să interzică sătenilor să mai intre în biserică, existând riscul prăbuşirii. Abia în anul 2001, ing. Şerban Ioan Taflan, un om al locului ajuns primar, şi-a îndreptat atenţia spre biserica de pe deal. Aşa cum susţine el, ,,biserica din Mândra a fost o prioritate şi trebuia salvată”. Lucrările de restaurare au început în anul 2003, după o perioadă în care au fost consultaţi specialişti în monumente istorice şi s-a obţinut un proiect de restaurare. Iar după nici 5 ani, a fost resfinţită, evenimentul fiind transformat într-o sărbătoare a satului. Am stat de vorbă cu primarul Şerban Ioan Taflan despre biserica din satul Mândra, pe care a reuşit să o salveze de la prăbuşire.

Lucia Baki: Care a fost prima investiţie prioritară după ce aţi preluat funcţia de primar, în 2001?

Şerban Ioan Taflan: Am preluat funcţia de primar la 26 iunie 2001. Cum era şi normal am luat la pas satele comunei pentru a vedea ce trebuie făcut. Lista era foarte lungă, fiecare sat avea nevoie de multe investiţii. M-a mâhnit faptul că biserica din satul meu natal era foarte deteriorată. Aflasem că sătenii intenţionau să ridice o bisericuţă din lemn pentru a putea participa la slujbe, după ce Eparhia Sibiului interzisese săvârşirea slujbelor religioase în vechea biserică de pe deal pentru că exista riscul de a se prăbuşi. Aveau şi lemnul pregătit pentru construcţie. Nu puteam concepe ca un monument istoric de sute de ani, aşa cum este biserica din Mândra, să fie abandonat. Am considerat o prioritate restaurarea acestui monument al satului Mândra. Am discutat cu specialişti în domeniu pentru a obţine acele informaţii tehnice care puteau salva biserica. Soluţia era construcţia unui dren în jurul zidurilor bisericii pentru a elimina apa ce se înfiltrase în fundaţie şi în ziduri. A fost primul pas pe care l-am făcut. Am deschis lucrările la acest dren.

L.B.: Cum a fost construită această biserică în urmă cu aproape 250 de ani?

Ş.I.T.: Biserica a fost construită de săteni cu mari dificultăţi. Oamenii au adus cu căruţele cu boi piatra de la cariera de la Perşani. Aşa s-au ridicat zidurile, pe acele vremuri nu era ciment. O muncă dificilă, dar trainică. Iar astăzi să uităm de eforturile lor? Am căutat un proiectant pentru consolidarea bisericii. A fost foarte greu să găsesc un proiectant pentru restaurarea monumentelor istorice, dar am găsit la Braşov, un proiectant în vârstă. Acesta ne-a a explicat că greutatea cupolelor şi a acoperişului presează pe ziduri şi deteriorarea continuă dacă nu se face nimic. Pentru a deschide şantierul l-am consultat pe pictorul Ştefan Câlţea, fost decan al Facultăţii de Arte din Bucureşti, original din satul Şona. Să ştiţi că toate lucrări care s-au derulat aici au fost făcute sub îndrumarea directă a profesorului Ştefan Câlţea, căruia îi mulţumesc.

L.B.: Ce s-a întâmplat cu lemnul donat de săteni?

Ş.I.T.: Cu lemnul existent am consolidat interiorul, respectiv cele două cupole, pentru a se putea ţine slujbele. Îmi aduc aminte că printre căpriori asistam la slujbele religioase.

Bani de la Guvern pentru acoperiş

L.B.: Schimbarea acoperişului, aşa cum a propus proiectantul, a însemnat costuri mari, la acea vreme. Cum aţi făcut rost de fonduri?

Ş.I.T.: La îndemnul proiectantului am căutat fonduri pentru schimbarea acoperişului care avea întreaga lemnărie putrezită. S-a pus problema materialului cu care să acoperim biserica. Un mp de ţiglă cântărea 35 kg, o presiune foarte mare pe ziduri. Dacă foloseam tablă, erau 6kg/mp, era de aproape 6 ori mai uşoară. Atunci am ales tabla, deşi a fost contestată soluţia, biserica fiind monument istoric. Dar era soluţia cea mai bună la acel moment. Aveam nevoie de bani. Era în 2003. Am făcut un memoriu cu care m-am dus direct la primul ministru de la acea vreme, Adrian Năstase. Mi-a fost aprobat memoriul, iar din fonduri guvernamentale am primit 700 milioane de lei vechi pentru biserică. Cu aceşti bani am schimbat acoperişul la biserica din Mândra, dar şi de la biserica din Ileni. În acelaşi an s-a montat o centrală termică folosind bani de la bugetul local.

L.B.: Lucrările de consolidare au necesitat timp şi bani. Cum aţi procedat?

Ş.I.T.: În 2004 am demarat lucrările de consolidare propriu zise. S-a făcut subzidirea fundaţiei, s-au turnat piloni verticali, s-a turnat centura în partea de sus şi în aceasta s-au montat tiranţi de fier. Această lucrare s-a realizat cu bani obţinuţi din sponsorizări în cea mai mare parte, dar şi de la bugetul local. Am obţinut 700.000 lei (7 miliarde în lei vechi). Nu pot să nu-i numesc pe sponsorii cu suflet mare care au înţeles scopul investiţiei, acela de a salva un monument istoric vechi de un sfert de mileniu.

Sponsorii investiţiei

Otilian Neagoe- senator şi prefect de Braşov; Mihai Copăescu- director Hidroconstrucţia Mândra; Mihai David jr- director Hidroelectrica Bucureşti; Ion Oprescu- director Hidroconstrucţia Mândra; Alexandru Bâlgă- constructor; Traian Oprea- director general Hidroelectrica Bucureşti; Emil Timofti- director general Hidroconstrucţia Bucureşti; Constantin Faina-deputat; Vasile Dan-director; Ioan Toma- director Electrica Transilvania-Sud.

Restaurarea picturii şi a iconostasului

L.B.: Pictura bisericii era la rându-i deteriorată, aşa cum arată fotografiile. Cu ce specialist aţi restaurat pictura realizată la 1821 de renumitul zugrav Sava de la Făgăraş?

Ş.I.T.: După finalizarea lucrărilor de consolidare, în 2005, s-a trecut la restaurarea picturii murale. Era o lucrare complexă care a fost realizată de profesorul restaurator, preot Marin Coteţiu din Bucureşti. Aveam de restaurat 500 mp de pictură, iar un mp costa 550 lei. Întreaga pictură se ridica la 275.000 de lei. Au contribuit la această lucrare şi sătenii fiecare după posibilităţi. Au durat lucrările de restaurare la pictură doi ani, până în 2007. Cu acelaşi restaurator, prof preot Coteţiu, s-a restaurat iconostasul. 35.000 de euro a fost suma suportată de la bugetul local pentru iconostas.

Sătenii sunt mândri acum de biserica de pe deal

L.B.: Chiar dacă sătenii vorbesc frumos despre investiţiile de la biserică şi despre implicarea d-voastră, sunt voci în comună care critică acele acţiuni. Ce părere aveţi?

Ş.I.T.: Da, a fost o investiţie importantă pentru Mândra şi am intreprins tot ce a fost necesar pentru realizarea ei, mai ales că bugetul local nu putea acoperi costurile lucrărilor. De asemenea, am urmărit pas cu pas lucrările. Generaţiile tinere poate nu cunosc adevărul şi de aceea am vrut să vă răspund la întrebări. Pe de altă sunt câteva persoane care îşi ocupă timpul cu reţelele de socializare în loc să facă ceva util. Printre cei care am văzut că sunt activi la critici, când au început lucrările aveau vreo 5 ani sau mai puţin. Ce ştiau ei despre nevoile sătenilor? Oamenii vor fapte, nu vorbărie goală pe facebook. Dar fiecare face doar ceea ce poate, nu? Ne-am câştigat libertatea de a vorbi, dar şi de a fi utili.

L.B.: Când a fost sfinţită biserica?

Ş.I.T.: În anul 2008 am programat resfinţirea bisericii. Pot spune că am început lucrările pe vremea Mitropolitului Antonie Plămădeală şi resfinţirea s-a oficiat cu IPS Larenţiu Streza. Îmi amintesc că tot satul a fost atunci în sărbătoare, sătenii bucurându-se de biserica lor de pe deal, care a fost salvată.