Astăzi este sărbătorită Ziua națională Constantin Brâncuși, la 144 de ani de la nașterea sa. Românul este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, fiind omagiat, an de an, la aniversarea naşterii sale, 19 februarie, printr-o zi dedicată, marcată la nivel naţional începând din anul 2016. În această zi, faimoasa sculptură ,,Cuminţenia pământului””, pentru care statul român a făcut campanie națională de strângere de fonduri în scopul de a o cumpăra, va sta mult timp în vreun depozit pitită, în timp ce Ministerul Culturii va celebra viața și opera celebrului artist prin proiecţia unor holograme 3D și ceremonii care au costat 40.000 de euro. Constantin Brâncuşi rămîne una dintre cele mai strălucite şi originale personalităţi din lumea artei secolului al XX-lea. Este considerat, alături de Rodin, cel mai mare sculptor al secolului XX. S-a născut în anul 1876, în satul Hobiţa din comuna Peştişani, judeţul Gorj, într-o familie de ţărani. Părinţii se numeau Nicolae şi Maria. La început a avut soarta altor copii de ţărani români şi nu a mers la şcoală, fiind analfabet. A lucrat de la vîrsta de şapte ani ca păstor, la început cu turma familiei, apoi s-a iniţiat în arta sculpturii în lemn- artă populară românească, folosită pentru a produce linguri, picioare de pat, butoaie de brînză, faţade de casă împodobite cu gravuri. Acest stil dobîndit de la o vîrstă destul de tînără avea să influenţeze numeroase lucrări de-ale sale. La vîrsta de nouă ani merge la Tîrgu-Jiu pentru a căuta de lucru şi a muncit într-o vopsitorie, apoi pentru un băcan din Slatina şi o cîrciumă din Craiova unde a rămas vreo cîţiva ani. În paralel, şi-a păstrat dragostea pentru arta decorativă în lemn şi s-a implicat în proiecte de sculptură elaborate. Talentul şi succesul său îi atrag atenţia unui patron, mare industriaş, care îl aduce la Școala de Arte şi meserii din Craiova. Practic aici învaţă să scrie şi să citească singur. Între anii 1898-1902 urmează cursurile Școlii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti. După un adevărat drum de iniţiere spre Paris, parcurs aproape în întregime pe jos, cu o bursă a statului român, se înscrie în 1905 la Ecole des Beaux-Arts. În 1907 este acceptat în atelierul lui Rodin, de care se desparte curînd, convins că ,,la umbra copacilor mari nu poate creşte nimic“, şi îşi urmează propriul drum. Înainte de toate acestea el este nevoit să muncească din greu. În anul 1896, cînd avea doar 20 de ani, el a mers la Viena călătorind pe Dunăre şi s-a angajat cioplitor în lemn pentru a-şi cîştiga banii de şcoală. În anul 1898 susţine concursul de admitere la Școala de Arte Frumoase din Bucureşti. În anul 1903, după efectuarea stagiului militar, se îndreaptă spre Paris, atras de faima lui Auguste Rodin, dar a poposit mai întîi în Germania. O mare parte din călătoria spre Paris a făcut-o pe jos, cu geanta în spate, şi a fost nevoit să-şi vîndă ceasul ca să plătească barca cu care a traversat lacul Konstanz. La Ecole des Beaux Arts va intra mai întîi în atelierul lui Antonin Mercie. La Paris, închiriază un atelier în zona Montparnasse. ,,În atelierul (astăzi reconstituit în Centrul Pompidou din Paris) frecventat de mari nume ale artei şi literaturii timpului, începe să se nască o adevărată legendă a secolului XX. Sculpturile sale din lemn, marmură, piatră, dezvoltă, hrănindu-se din tiparele arhaice ale artei populare, cu volume şi forme esenţializate, linii pure, neconvertite însă în abstracţii, păstrînd asemănarea cu formele primordiale, şi părînd a capta mişcarea. Recunoaşterea internaţională a operei sale a început în America, în 1913, cînd participă, la New York, cu cinci lucrări la ,,International Exhibition of Modern Art“- The Armony Show, prima manifestare internaţională a artei moderne“. (Enciclopedie Ilustrată de Istorie Universală). ,,Domnişoara Pogany“, ,,Sărutul“, Pasărea Măiastră“, ,,Cap de copil“, ,,Muză adormită“, ,,Prinţesa X“ reprezintă adevărate capodopere în Istoria Artei Moderne. Singurele opere în aer liber ale lui Constantin Brâncuşi se află la noi în ţară, ,,Rugăciunea“ şi ansamblul monumental de la Târgu-Jiu alcătuit din ,,Coloana Infinitului“, ,,Poarta Sărutului“ şi ,,Masa Tăcerii“, ridicat între anii 1937-1938 în cinstea eroilor din Primul Război Mondial. ,,Rugăciunea“ a apărut de la o comandă pe care artistul a primit-o pentru sculptarea unei statui la mormîntul unui moşier bogat din Buzău. Un alt proiect interesant l-a constituit comanda maharajahului din Indore care l-a vizitat pe Brâncuşi la Paris în anul 1933 şi i-a propus să creeze un templu care să îi adăpostească sculpturile. Brâncuşi a lucrat mai mult timp la acest proiect şi în anul 1937 călătoreşte în India la invitaţia prinţului. Moartea aristocratului indian a împiedicat finalizarea proiectului. Un moment important din viaţa lui Brâncuşi l-a constituit întîlnirea cu Maria Tănase, în America. ,,Întîlnirea dinaintea plecării spre patrie dintre Maria şi Constantin Brâncuşi avea să constituie, pentru amîndoi, una dintre scenele cele mai emoţionante. În atelierul celebrului sculptor, nostalgia doinei olteneşti, pornită din cîntecul Mariei, se adresa direct sensibilităţii artistului, creîndu-i momente de emoţie adîncă şi impresionîndu-l pînă la lacrimi. Îi mărturisi că ar dăltui cîte o pasăre măiastră, pentru fiecare cîntec al ei“. (Maria Roşca, Maria Tănase) ,,Am vrut, de fapt, să fac un lucru care să pomenească nu despre o singură pereche, dar despre toate perechile de oameni ce s-au iubit şi s-au perindat pe pămînt, înainte de a-l fi părăsit, pentru că fiecare lucrare a mea este generată de un asemenea sentiment lăuntric“ spunea artistul despre lucrarea ,,Sărutul“ definitivată în anul 1907. În anul 1952 Brâncuşi obţine cetăţenia franceză. Prin testament, lasă toate lucrările din atelierul său Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris. Acest lucru a vrut să-l facă iniţial în România, dar autorităţile comuniste refuză acest lucru catalogîndu-i arta drept ,,decadenţă burgheză“. Se stinge din viaţă la data de 16 martie 1957 şi este înmormîntat la Paris. Constantin Brâncuşi s-a inspirat din mitologia românească, dar şi din mitologiile greco-romane, tibetane, indiene, pre-columbiene etc. Călătoriile sale în Orient şi Egipt i-au îmbogăţit viziunea asupra vieţii şi, în special, a artei sale. Constantin Brâncuşi rămîne un demiurg al artei, un creator prin excelenţă.
(Ștefan BOTORAN)
