Anul 2019 a venit cu un material important pentru istoria Țării Făgărașului oferit de Muzeul ,,Valer Literat” care, împreună cu sprijinul Bibliotecii Naționale din Budapesta, a scos la lumină o carte document inedită atât prin modul în care este îngrijită și redată cititorilor, cât și prin valoarea informațiilor istorice. Este vorba de ,,Toponimele Districtului Făgăraș din anii 1864-1865”. ,,La sfârșitul anului 2019, Muzeul Țării Făgărașului, cu sprijinul Bibliotecii Naționale Szechenyi Budapesta, a scos de sub tipar ,,Toponimele Districtului Făgăraș din anii 1864-1865”, material ce reprezintă în fapt chestionarul întocmit în anul 1864 de către academicianul maghiar Frigyes Pesty pentru corectarea toponimelor din cele 75 de localități ale districtului incluzând Țara Făgărașului și zona Branului. De transcrierea și adaptarea textelor s-a ocupat cercetătorul dr. Lorand Bordi, un vechi prieten de-al nostru. Cartea va fi lansată în primăvara acestui an. Avem o foarte bună colaborare cu colegii noștri maghiari care sunt foarte deschiși, nu așa cum s-a creat o falsă impresie despre ei în mod artificial și vor să ne mai furnizeze și alte documente. Există câteva mii de volume cu privire la toponime. Muzeul Țării Făgărașului ,,Valer Literat” și-a propus, prin programele și proiectele sale anuale, cercetarea cât mai completă a surselor istorice în vederea elaborării monografiei Țării Făgărașului, iar toponimia este una dintre cele mai valoroase surse și, poate, cea mai puțin studiată. Toponimele, ce constituie ,,adevărată arhivă a unui popor”, reprezintă, în fapt, memoria și identitatea fiecărei localități, pot explica sau reconstitui fapte ale trecutului. Toponimele conțin și transmit o paletă largă de informații legate nu numai de cadrul geografic (flora, fauna, relief), ci și de istoria fiecărei comunități, care, puse într-un complex de date și informații furnizate de alte științe- arheologia, etnografia, geografia, arhivistica-, pot contribui la cunoașterea istoriei locale și naționale. Sperăm ca ,,Toponimele districtului Făgăraș din anii 1864-1865” să se constituie într-un instrument de lucru util pentru specialiști și nu numai. Recunoștința noastră se îndreaptă către dr. Lorand Zsigmond Bordi, care s-a ocupat de transcrierea și adaptarea textelor și către Hunor Boer, care ne-a facilitat colaborarea cu Biblioteca Națională Szechenyi Ungaria” a spus Elena Băjenaru, directoarea Muzeului Țării Făgărașului.
Cine este cercetătorul Pesty Frigyes
Pesty Frigyes s-a născut la Timișoara și provenea dintr-o familie modestă, tatăl lui a fost meșter curelar. A absolvit școala generală din Timișoara, după care s-a înscris la cursurile liceului din Seghedin. După absolvirea liceului va ocupa un post de funcționar minor în cadrul comandamentului garnizoarei din Timișoara. Pentru că a fost unul dintre promotorii vieții culturale maghaire din oraș, trezește suspiciuni din partea autorităților militare care îl vor expulza din oraș. În primăvara anului 1849 se mută la Debrețin, unde se angajează în cadrul biroului juridic al Ministerului de război. După înăbușirea revoluției din Ungaria se refugiază o perioadă la Vidin, după care se revine în țară. Arestat de două ori, este eliberat în vara anului 1850, fără însă a fi condamnat. Începând cu toamna anului 1850 ocupă funcția de secretar în cadrul Camerei de Comerț și Industrie din Timișoara, funcție pe care a ocupat-o până în vara anului 1864. Este fondator al revistei culturale ,,Delejtu”, în paginile căreia publică articole cu caracter economic, istoric și diverse materiale științifice. Pe data de 16 decembrie 1859 va fi ales membru corespondent al Academiei Ungare de Științe iar în vara anului 1864 devine secretarul primei Bănci Industriale Maghiare, ocazie cu care se va muta la Budapesta. În anul 1867 devine unul dintre membrii fondatori ai Societății Istorice Maghiare. El s-a axat foarte mult asupra istoriei Banatului dar, pe baza studiilor arhivistice, a avut contribuții semnificative mai ales pentru studierea organizării administrative a Ungariei medievale. La data de 24 mai 1877 devine membru cu drepturi depline al Academiei Ungare de Științe, lucru care i-a înlesnit să efectueze cercetări în străinătate, inclusiv în arhivele Vaticanului. Se stinge din viață la data de 23 noiembrie 1889, la Budapesta.
Importanța materialului pentru făgărășeni
,,Materialul chestionarului Pesty al Făgărașului conține 200 de pagini de manuscris, 192 Districtul Făgăraș, plus 8 pagini cu orașul Făgăraș, legate într-un singur volum. Răspunsurile se rezumă în general la pagini de manuscris, existând în schimb și excepții cu privire la volumul informațiilor așternute pe hârtie. Cele mai lungi răspunsuri sunt 8 pagini (Oprea-Cârțișoara, Sărata), 7 pagini (Porumbacu de Jos, Ucea de Sus) sau 6 pagini (Streza-Cârțișoara), la polul opus găsindu-se satele Luța și Săvăstreni, respectiv deținătorul recordului absolut, satul Râușor, ai cărui reprezentanți au ,,reușit” să completeze chestionarul prin 5 rânduri. În ceea ce privește modul de redactare al răspunsurilor, în majoritatea cazurilor s-a ținut seama de cele scrise în îndrumare, răspunzând la întrebările chestionarului și tratând cu seriozitate subiectul. Pe de altă parte, în două cazuri, răspunsurile date, chiar dacă au ținut cont de întrebări, au fost foarte sumare, fiind întocmite în forma unor tabele. Cam într-un sfert din cazuri, redactorii s-au mulțumit să consemneze ceea ce considerau ei esențial cu privire la localitatea lor, fără a consemna, însă, partea esențială a chestionarului: toponimele din perimetrul localității. În ceea ce privește solicitarea lui Pesty privind implicarea bătrânilor satului în procesul de completare al chestionarului, aceasta a fost în general respectată, existând totuși cazuri, când primarul și/sau notarul s-au considerat competenți să întocmească singuri răspunsurile. Completarea răspunsurilor a fost asumată în majoritatea cazurilor, oferind astfel un segment important, necunoscut din alte surse, al conducerii localităților și persoanele respectate (bătrâni) din epocă. Și în acest caz există exemple (cele două Cârțoșoare, Porumbacu de Jos și Ucea de Jos) unde documentele nu au fost semnate, neputând ști astfel cine au fost cei care au completat chestionarul. O altă valoare istorică însemnată a chestionarului este faptul că o treime dintre localități au și ștampilat răspunsurile, oferindu-ne astfel informații privind ștampilele din secolul al XIX-lea ale satelor făgărășene, care au dispărut sau au fost pierdute în timp” a spus Lorand Zsigmond Bordi. 
(Ștefan BOTORAN)
