Părintele Arsenie Boca şi „îngerul pogorâtor de rouă cerească în cuptorul Babilonului” (cf. Daniel 3, 1-33; Cântarea celor trei tineri 1, 25-26).
La împlinirea a 30 de ani de la trecerea la cele veşnice a Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Boca de la Prislop, încerc să mă gândesc care era starea lumii şi a tinerei Biserici creştine la împlinirea a 30 de ani de la Moartea pe cruce şi slăvita Înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Înspre anii ’60 ai veacului I de după Mântuitorul Iisus Hristos, Sfinţii şi dumnezeiştii Apostoli erau împrăştiaţi în toată lumea ca să vestească Evanghelia lui Hristos la toate neamurile, „până la marginile pământului”. La împlinirea a 30 de ani de la Moartea şi Învierea Mântuitorului, Sfântul Arhidiacon Ştefan era demult ucis cu pietre, iar Sfântului Apostol Iacob i se tăiase deja capul, din porunca lui Irod, cel ce avea să fie mâncat de viermi. La împlinirea a 30 de ani de la Moartea şi Învierea Mântuitorului, Sfântul Evanghelist Marcu îşi scrisese deja Evanghelia sa de 16 capitole, iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei făcea acelaşi lucru, pe când Sfântul Evanghelist Luca îşi aduna gândurile şi cuvintele inspirate de Duhul Sfânt pentru Evanghelia a III-a şi pentru Faptele Apostolilor. Poate că Sfântul Apostol Petru încă nu-şi va fi scris cele două Epistole soborniceşti, iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan încă nu-şi va fi scris, nici Evanghelia sa, nici Epistolele sale şi cu atât mai puţin Apocalipsa. La 30 de ani de la Moartea şi Învierea Mântuitorului minunea de pe drumul Damascului avusese loc de mai mulţi ani, iar Revelaţia din insula Patmos era doar în planul lui Dumnezeu. La 30 de ani de la Moartea şi Învierea Mântuitorului Sinodul Apostolic din Ierusalim avusese loc; Timotei era deja ucenic al Sfântului Apostol Pavel, iar temnicerul din Filipi primise botezul în Hristos şi Sfântul Dionisie Areopagitul se convertise în Atena. La 30 de ani de la Moartea şi Învierea Mântuitorului, Sfântul Apostol Pavel străbătuse o bună parte din drumurile Imperiului Roman, vestind Evanghelia lui Hristos şi întemeind Biserici creştine ca „apostol al nemurilor”. La 30 de ani de la Moartea şi Învierea Mântuitorului, unele Sfinte Epistole pauline erau scrise, altele încă nu.
La 30 de ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Arsenie Boca, cărţile şi scrierile Sfinţiei Sale au fost publicate; pictura Sfinţiei Sale este contemplată şi restaurată; mormântul Sfinţiei Sale de aici de la Prislop este unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj din ţară şi din Europa; evlavia credincioşilor şi cultul poporului dreptmăritor creştin ortodox, sunt în continuă creştere, aşternând hainele pe cale înaintea intrării în Ierusalimul de la Prislop a canonizării Părintelui Arsenie Boca, canonizare care doar se amână „o vreme şi o jumătate de vreme” (cf. Daniel 7, 25).
Preacuviosul Părintele nostru Arsenie Boca este una dintre cele mai strălucitoare nestemate încrustată de Dumnezeu în Mitra arhierească a Bisericii Ortodoxe Române din secolul XX, fiind în acelaşi timp şi vasul de alabastru cu mir de nard de mare preţ al Ortodoxiei româneşti în vâltoarea secolului trecut. Părintele Arsenie Boca este însă, şi mai ales, asemenea îngerului lui Dumnezeu care a pogorât rouă cerească în cuptorul Babilonului, aprins de Nabucodonosor, stingând puterea focului şi scăpând nevătămaţi pe sfinţii trei tineri, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, sau Anania, Misail şi Azaria. Această rouă cerească pogorâtă de către Părintele Arsenie Boca în cuptorul Babilonului României secolului XX, o simţim şi noi de fiecare dată când venim sau revenim la Sfânta Mănăstire a Prislopului, şi mai ales în această slăvită zi de pomenire a 30 de ani de la trecerea Sfinţiei Sale la cele veşnice, de unde se roagă pentru noi. Dar şi astăzi mai sunt „chaldei” care nu se bucură de revărsarea stropilor de rouă, de har şi sfinţenie în „vâlvătăile de 49 de coţi”, precum în cuptorul din Babilon, al vremurilor pe care le trăim azi (cf. Cântarea celor trei tineri 1, 23-24). De aceea canonizarea Părintelui Arsenie Boca este o problemă doar de timp, nu de vreme! În Cântarea celor trei tineri descopăr, eu, taina vieţii şi a veşniciei Părintelui Arsenie Boca.
De aceea, voi încheia prin mărturisirea Sfintei Ana despre Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou, pomenit în ziua de 28 noiiembrie: ,,Sfânt şi drept îl ştiu pe Ştefan!”- tradusă de către noi: ,,Sfânt şi drept îl ştim pe Părintele Arsenie Boca”.
(† Daniil arhiereul, 28 noiembrie 2019, Hăţăgel)
