Sigilarea dentară închide ermetic şanţurile şi fosetele dinţilor posteriori, astfel că bacteriile nu mai au unde să se fixeze. Fiecare dintre noi putem observa în oglindă că dinţii laterali au pe suprafaţa lor nişte forme, relief ocuză, sub formă de şanţuri şi fosete, care ajută la tăierea şi mărunţirea mâncării. Partea negativă a acestor şanţuri şi fosete este faptul că retenţionează bacteriile. Această retenţionare de alimente se datorează faptului că micuţii fac un periaj insuficient în aceste zone, iar bacteriile cantonate aici dezvoltă carii. Sigilarea dinţilor corectează acest fenomen. Dinţii la care se recomandă să se facă sigilarea sunt molarii şi premolarii la copii. Sigilarea se face pe dinţii care sunt perfecţi, fără urmă de carie, placă bacteriană sau altceva. Sigilarea nu ţine locul igienei de acasă, dinţii trebuie în continuare spălaţi ca înainte de sigilare doar că reduce mult riscul apariţiei cariei. Sigilarea nu elimină riscul de carie, dacă micuţul nu are igiena bună poate să apară carii. Sigilarea este o manoperă noninvazivă, nu implică şlefuirea dinţilor, ci doar aplicarea unor paste care se întăresc sub influenţa lămpii de fotopolimerizare. În mod normal sigilarea rezistă până când copilul este suficient de mare pentru a face un periaj corect şi eficient. Sigilarea rezistă atât timp cât nu există obiceiuri vicioase. Sigilarea dinţilor nu afectează sănătatea micuţului în niciun fel, este o metodă de prevenţie şi este mai bine să prevenim decât să tratăm carii dentare de la vârste mici. (Dr. Dan Gavrilă)