Rezistenţa Anticomunistă: ,,Declar că niciodată nu voi fi în stare să-i vând pe Metea şi pe Gavrilă, care-mi sunt dragi, ca şi copiii mei”

Grupurile anticomuniste au acţionat pe toatã întinderea Munţilor Fãgãraş, de la Olt pânã la Zãrneşti, în Munţii Perşani şi în pãdurile şi satele apropiate pânã în zona Rupea, Sighişoara, Agnita şi Hârtibaciu. Dar în acest perimetru au existat şi informatori, care au ajutat Securitatea şi au trimis la moarte tineri nevinovaţi, iar pe sprijinitorii lor în lagăre şi închisori.  ,,Declar că niciodată nu voi fi în stare să-i vând pe Metea şi pe Gavrilă, care-mi sunt dragi, ca şi copiii mei”  declara preoteasa Valeria Raita din Săscori  la Securitate. Şi pe Victoria Nicapopii din Lisa a încercat Securitatea să o transforme în informator şi chiar i-a dat bani pentru un astfel de serviciu. Numai că Victoria  a luat banii, i-a pus în traistă şi s-a dus direct în munţi  pentru a-i întâlni pe luptători.  ,,Mi-au dat bani să vă dau pe mâna lor, dar eu i-am luat, nici nu m-am uitat la ei şi i-am adus la voi să-i folosiţi” le-a spus Victoria Nicapopii din Lisa partizanilor. Au curs râuri de cerneală în perioada 1948-1964, dar şi în anii ce au urmat, prin care  numele luptătorilor anticomunişti  şi acţiunile lor au ajuns în faţa comandanţilor de Securitate şi Miliţie care au dispus cele mai dure măsuri, care au depăşit cu mult imaginaţia noastră, pentru a-i transforma în unelte ale noului regim.  Cei care au continuat să se opună au sfârşit în faţa plutoanelor de execuţie şi între pereţii celulelor din temniţe sau în muncile istovitoare de la Canal sau din lagărele din Delta Dunării.  Securitatea a alcãtuit 146 de dosare despre grupurile din Munţii Fãgãraşului în care amintesc 108 confruntãri directe. Unele confruntãri s-au soldat cu morţi şi rãniţi.

 Confruntarea din casa învăţătorului Ion Pridon, când Marcel Cornea a fost ucis

 ,,De câte ori îi vine în minte chipul lui, (n.r. Marcel Cornea) mi se alătură şi versurile lui Eminescu, pentru că nici azi, duă 40 de ani, nu mi-l pot închipui mort. Îl cunoşteam de mic, de la liceul ,,Radu Negru” din Făgăraş. Eu- în clasa a V-a, dat ca instructor la străjerie, la clasa a II-a, unde m-am legat sufleteşte  de o seamă de copii. Eu- de 15 ani, ei- de 12 ani. Erau: Victor Florea, Nuţu Leonte, Drăghici Horia, Cornea Marcel, Peptea şi Bulgăr.  Ne-am legat prieteni şi am crescut împreună în frăţia de cruce a liceului între anii 1938-1941. Parcă de atunci mi-au zis ,,Moşu”. Pe Macel l-am reîntâlnit  prin 1947 ca student la farmacie la Cluj… Ne-am despărţit în Părău  şi-i cerusem să fie atent la Gicu şi la Stanciu. În seara de 6 spre 7 noiembrie se aflau în casa învăţătorului Pridon, Marcel cu studentul Gilu Radeş. Marcel l-a iniţiat pe Gilu în tainele locului, s-au rugat în camera lor din capătul coridorului, au mai povestit ceva, şi-au aşezat armele rezemate la cap (Gilu avea o puşcă ZB, iar Marcel  un pistol  mitralieră). Uşile coridorului erau încuiate. Învăţătorul Pridon nici nu  voia să audă să doarmă el în pat, iar oaspetele lui pe paie afară. În seara aceea învăţătorul Pridon se afla cu familia la un priveghi. Uşa s-a descis şi securiştii, desigur conduşi de cineva care cunoştea locul şi obiceiul casei, s-au repezit la pat pentru a-l imobiliza pe Marcel. După cum s-a petrecut lupta, reiese că securitatea ştia că în cameră se afla numai un om. Gilu Radeş a fost trântit la podea, alegându-se din luptă cu mâna ruptă şi lovit în cap cu bocancii, şi-a pierdut cunoştinţa. Trezit din somn, Marcel a prins pistolul de la cap, trăgând spre uşa deschisă în securiştii care se aflau în cameră şi în coridor. Terminând încărcătorul, securiştii au îndrăznit şi s-au întors trăgând. Atunci Marcel a luat un bocanc de lângă pat şi a continuat  să se lupte lovind cu el. A căzut în sânge cu bocancul în mână.  Loviţi şi călcaţi în picioare au fost aruncaţi într-un camion şi duşi la Făgăraş.  Pe drum, Marcel a murit.  Era mort şi securiştii continuau să-l lovească. Pe Gilu Radeş l-au lăsat  cu viaţă, pentru a reîncepe chinul la securitate să-şi divulge camarazii. În 1951, în iulie, avea să fie condamnat la 25 de an muncă silnică. În marginea cimitirului din Făgăraş erau nişte şanţuri pe care crescuse un desiş de salcmi. Într-un astfel de şanţ a fost aruncat Marcel. El a făcut începutul unui cimitir fără cruci şi fără nume, al cărui loc nu-l ştie nimeni unde se află” relata Ion Gavrilă Ogoranu confruntarea din casa învăţătorului Pridon când Marcel Cornea a fost ucis, iar Gilu Radeş rănit.

Farmacistul Iacob Cornea din Şinca Veche s-a sinucis după ce fiul său a fost ucis de securişti

 ,,Iacob Cornea s-a întors de pe front în 1918. Îşi făcuse farmacie în sat unde era şi medic, la Şinca Veche. Veneau bolnavii din satele din jur şi, cu medicamente fabricate şi cu buruieni, căuta să aline durerile oamenilor. Se căsătorise şi a avut patru copii, doi băieţi şi două fete. Mândria lui era Marcel, el urma să-i ia locul în farmacie. Dar farmacia îi fusese luată, apoi i-a sosit vestea că  unul dintre gineri, Milea, a fost ucis de comunişti la Galaţi, unde era inginer agronom. A urmat fuga şi urmărirea lui Marcel.  A fost luat şi dus la securitate şi atârnat de picioare în cârlige şi bătut ca un sac de nisip. Îl dureau oasele zdrobite în bătăi şi uneori îşi pierdea cunoştinţa.  Când în miez de noapte a fost luat de maşina securităţii, se aştepta să fie bătut ca de obicei. Când a fost pus însă în faţa cadavrului fiului său, aflat într-o pivniţă a securităţii, să-l recunoască, n-a mai putut zice nimic. Mintea i s-a întunecat. Nu-şi mai amintea nimic, nici cum a ajuns acasă. Parcă nu mai era el. Acoperit cu o bască, pe masă avea un pistol. Cât de mult îl rugase Marcel să i-l dea lui! Răzând, dădu basca la o parte, îl ridică, trase piedica, apăsă pe trăgaci” a relatat Ion Gavrilă Ogoranu drama familiei farmacistului Cornea din Şinca Veche.

  Cum au pierit luptătorii

•   În 6/7 noiembrie 1950 a fost ucis studentul Marcel Cornea în satul Pãrãu, în casa învãţãtorului Pridon. Atunci a fost rãnit şi prins studentul Virgil Radeş (Gilu) care a fost arestat şi  condamnat ulterior la 25 ani muncă silnică.
•  În decembrie 1950, Toma Pirãu (Porâmbu) a fost împuşcat într-o confruntare directã cu securitatea în şura lui Dumitru Cornea din Ileni care a fost arestat (avea 80 de ani) şi ucis în bãtaie de securitate înainte de a fi judecat.
•  în 1950, în Sãrata, a fost împuşcat Ion Cândea, învãţãtor.
•  În ajunul Crãciunului din 1950 sunt împuşcaţi elevii Nicoale Mazilu şi Ion Mogoş din Toderiţa în satul Pãdureni din judeţul Timiş, în casa lui Traian Muraru.
•  Într-o ciocnire în satul Râuşor sunt rãniţi şi arestaţi elevul Silviu Socol, ţãranul Gheorghe Arsu, studenţii Gheorghe Duminicã, Nicoale Stanciu din Aluniş-Olt. Sunt condamnaţi la moarte în 1951 şi executaţi. În lot cu ei sunt condamnaţi şi Partenie Cosma, Dumitru Cornea, Traian Murariu, învãţãtorul Ion Pridon, cpt Monea Traian. Este arestat şi studentul Mihai Maga. Piere fără urmă şi slt Frâncu.
•  În decembrie 1951 este rãnit grav şi arestat Dumitru Moldovan din Lisa. Atunci este prins tatăl său,  Vasile Moldovan, care este arestat şi condamnat. Moare la Periprava în lagăr . Este prins şi Petru Novac, tatãl lui Nelu Novac.
• Sunt ucişi în condiţii necunoscute membrii grupului de paraşutaţi, lansat la Sărata: Constantin Săplăcan, Ilie Puiu, Wilhelm Spiendler, Mathias Bohn şi Gheorghe Bârsan. În legătură cu ei sunt condamnaţi la moarte şi executaţi  Mircea Coman şi Ilisie Serafim.
•  În februarie 1952 în satul Voivodeni este trãdat de Gălbincea din Sâmbăta de Jos, prins şi împuşcat Andrei Haşu (Baciu), conducãtorul grupului Gavrilã. Corpul neînsufleţit al lui Andrei Haşu este ţintuit pe un lemn şi lãsat în centrul satului trei zile pentru a ,,da o lecţie“ sãtenilor. La acţiunea Securităţii de prindere a lui Baciu a contribuit şi Constantin Vulcu care l-a trădat, când se afla la Breaza.
•  În decembrie 1952 este ucis în Poiana Sibiului Ionele Gheorghe (Dumitriu) din Arieşeni-Alba, într-o confruntare directã cu securitatea. Dumitriu  a fost în grup alături de Lenuţa Faina din Mărgineni timp de patru ani.
•  De Crãciun, în 1952, este arestatã, prin trãdarea unui anume Dordea din Sibiu, Lenuţa Faina, ,,crãiasa munţilor“ în casa cojocarului Oancea din Avrig unde se ascundea. A fost condamnată la 25 de ani muncă silnică.
•  În 1953 au fost arestaţi Sabin Mare, Pop Gavrilã care au venit paraşutaţi din strãinãtate.
•  La 6 august 1954 mor în luptã directã cu securitatea, la Obreja- Alba, Gheorghe Şovãialã şi Gelu Novac, fiul profesorului Mihai Novac, arestat şi încarcerat şi el.
•  La 20 august 1954 cade grav rãnit, la Avrig, în munţi, elevul Ion Ilioi. Este condamnat şi este supus celor mai cumplite metode de tortură psihică. Supravieţuieşte închisorii, dar se eliberează în 1964 grav bolnav.
• În 1954, preotul greco-catolic David Ioan este rãnit şi prins la Porumbacul de Jos împreunã cu Candid Bãrdaş, cumnatul sãu. În Porumbacul de Sus este prins şi arestat dr. Cişmaş Constantin.
•  În 1955, iunie, este rãnit la picior la marginea satului Viştea, Remus Sofonea. Împreunã cu Laurean Haşu sunt salvaţi de Olimpiu Borzea şi Victor Şandru din Viştea. Remus şi Laurean se hotãrãsc sã se sinucidã prin împuşcare în casa lui Olimpiu Borzea. Remus Sofonea moare, iar Laurean Haşu este salvat dupã 10 zile de comã.Laurean se întoarce în munţi alături de GrupulGavrilă, dar este arestat, prin trădare.
•  În 1955 sînt prinşi prin trãdare ( Niculescu şi Ioan  Grovu îi trãdeazã promiţîndu-le cã-i duce în Grecia) pe rând studenţii: Ioan Chiujdea (Profesorul), Laurean Haşu, (Leu) elevii Ioan Novac, Victor Metea, apoi Gheorghe Haşu, Olimpiu Borzea şi dr. Nicoale Burlacu. Sunt condamnaţi la moarte prin   împuşcare.
•  În 1956, primãvara, este arestat şi Ioan Pop (Fileru). Apoi şi Stanciu Pompiliu care moare apoi în închisoare în condiţi neelucidate.

Loturile de luptãtori condamnaţi

•  La 16 iulie 1951 la Tribunalul Militar Stalin (Braşov) a avut loc procesul pentru lotul format din: Virgil Radeş, învãţãtorul Pridon din Pãrãu, Silviu Socol, Duminecã şi Stanciu. Radeş a fost condamnat la 15 ani muncã silnicã, iar ceilalţi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare la Jilava.
•   În 14 iulie 1957, toţi arestaţii au fost duşi la Tribunalul Militar Sibiu şi ţinuţi în beciurile Securitãţii, în acele celule mici, sub pãmînt, denumite ,,talpa iadului“ sau ,,trei morminte“. Procesul a ţinut cinci zile, completul de judecatã fiind format din: cp. Cojocaru Dragoş, Dinu, Tripon, procuror Luciu Virgil, toţi detaşaţi de la Tribunalul Militar Cluj. Încadrarea a fost aceeaşi pentru toţi din lot: crimã de uneltire împotriva ordinii interne şi externe, însuşire de prerogatice ale statului, constituire de organizaţie armatã teroristã, depozitare de arme în vederea unui scop criminal, tentativã de trecere frauduloasã a frantierei. Pedepsele au fost cele mai dure, condamnaţi la moarte prin împuşcare. Ion Chiujdea (Profesorul)- şef de lot, Laurean Haşu (Leu), Gheorghe Haşu (Ghiţã), Victor Metea, Nelu Novac, Ion Pop (Fileru), Olimpiu Borzea, Nicoale Burlacu. Condamnaţi la muncã silnicã pe viaţã au fost: Ion Cristian, Gheorghe Borzea, Ion Bucelea. Pedepse de 25 de ani muncã silnicã: Victor Şandru, Vasile Bucelea. Zece ani de închisoare pentru Victor Dâmboi. Condamnaţii au fost legaţi cu lanţuri la mâini şi picioare şi transportaţi în ziua de 6 august 1957 la închisoarea Jilava,iar în noaptea de 14/15 noiembrie 1957 au fost executaţi primii opt din acest lot.   Lui Olimpiu Borzea şi lui Nicolae Burlacu le-au fost comutate pedeapsele în muncã silnicã pe viaţã, dupã ce au fost ţinuţi ore în şir în faţa plutonului de execuţie. Acestora li s-a adãugat Grupul de sprijin Viştea condus de Olimpiu Borzea care a fost judecat. A fost format din: Gheorghe A. Borzea, dr. Lucian Stanciu, Ioan Grovu (acesta nu s-a prezentat la proces, dar a primit funcţia de director la un liceu din Victoria), Ioan Bucelea, Vasile Bucelea, Victor Şandru, Ioan Cristian, Victor Dâmboiu.
•  În luna august 1957 a fost judecat un alt lot de luptãtori. A fost format din: Geamãn Victor, Liviu Fogoroş, Logrea Gheorghe, Munteanu Vasile, Munteanu Octavian, Pãrintele Cornel Dascãl, Popaiov Octavian, Polexe Ioan, Albu Ieronim. În lot cu ei au fost aduşi şi luptãtorii care au activat în localitatea Râuşor.
•  În septembrie 1957 au fost judecaţi alţi tineri luptãtori: Remus Budac, pr. Ioan Nãftãnãilã,  Gheorghe Ostãcioaie, Aurel Banciu, Ion Vulcu, Constantin Vulcu (tatăl), Ioan Marin, Virgil Oancea. Au urmat fraţii Ioan şi Nicolae Grecu din Şoarş, şi grupul din Olteţ condus de Vasile Surdu. (Lucia BAKI)