- Aurelia Modorcea, pictorul făgărăşean îndrăgostit de natură, a organizat o frumoasă expoziţie de pictură în luna august, la Fundaţia ,,Negru Vodă” din Făgăraş
,,Natura nu trebuie s-o imiţi, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei. Natura îţi dă poveţe, când te pricepi să observi. Noi, artiştii, privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul”. Aşa spunea Ştefan Luchian, pictorul Anemonelor. Aurelia Modorcea, artistul făgărăşean, pictează cu sufletul folosind ochii minţii, urmând parcă sfatul marelui pictor Ştefan Luchian. Nu creionează nimic, aplică direct culoarea pe pânză, urmârind schiţa creionată în minte. Dragostea pentru natură a Aureliei Modorcea transpare în majoritatea tablourilor ei. Flori, câmpuri, copaci, pădurea, toate sunt puse în lumină şi culoare. Talentul Aureliei Modorcea vine din copilărie, când zburda prin pădurile de pe Valea Sebeşului. Nici nu avea cum stă stea departe de natură, mai mereu însoţindu-şi tatăl pe cărările din Munţii Făgăraşului, un iubitor şi el al pădurii prin natura meseriei de pădurar. Aurelia visa la natură de când era mică, dar acum, când este un om matur, are şansa să o prezinte altfel publicului pentru a-l determina să o iubească. A reuşit să se dedice artei târziu, dar, parcă pentru a recupera anii pierduţi, pictează fără răgaz tablourile unul după altul. La ultima expoziţie organizată la Făgăraş, Aurelia Modorcea şi-a expus ultimele tablouri realizate în atelierul ei. Majoritatea pun în evidenţă natura în toate formele ei, dar şi universul, un alt element ce completează palmaresul subiectelor ce o fascinează. De şapte ani, Aurelia Modorcea a ieşit în public cu tablourile sale, impresionând criticii şi iubitorii de artă. Iar când vreun tablou ajunge în casa unor vizitatori ai expoziţiilor sale, îşi spune că ,,iubirea de frumos va lumina lumea”. Îi place să viziteze marile muzee ale lumii, să studieze lucrările marilor pictori, dar îi iubeşte cu patos pe pictorii români. Pentru Luchian, Aman sau Andreescu are ceva aparte. Vorbind despre ei parcă ar avea în minte imaginea cu Luchian care picta, în ultimii ani, cu pensula legată de încheietura mâinii, lăsând în istoria artei româneşti inconfundabilele „Anemone”. „Poţi să desenezi bine, să ai culoare cât de frumoasă, dacă nu pui simţire, nu iese nimic”, spunea Ştefan Luchian. Aurelia Modorcea iubeşte culoarea, toate lucrările sale fiind prezentate prin simbolul culorii, dar în fiecare pune o parte din sufletul ei. ,,Dialoguri cromatice”, ,,Aripi şi vise colorate”, ,,Simfonia culorilor”, ,,Culori din curcubeu” sunt doar câteva din temele expoziţiilor organizate de artistul făgărăşean. ,,M-aş bucura ca făgărăşenii să mă cunoască şi prin lucrările mele” spune cu modestie Aurelia Modorcea care a organizat o expoziţie la Fundaţia Culturală ,,Negru Vodă” în luna august 2019.
Trei expoziţii la Făgăraş
Aurelia Modorcea a expus pentru făgărăşeni pentru a treia oară în ultimii ani. Sala expoziţională de la Fundaţia ,,Negru Vodă” a prins viaţă pe parcursul lunii august a.c. cu frumoasle tablouri ale artistei făgărăşene. Deşi nu este locul cel mai potrivit pentru o astfel de manifestare, i-au trecut pragul mulţi localnici care au admirat talentul Aureliei Modorcea. Un real succes a avut şi expoziţia organizată în Cetatea Făgăraşului. Tablourile ei pline de culoare au însufleţit Sala Tronului din castelul medieval, iar ulterior şi sala din incinta casei de cultură. Aurelia Modorcea spune că Făgăraşul, dar şi marile oraşe nu dispun de galerii de artă unde artiştii îşi pot expune lucrările. Este un inconvenient al tuturor artiştilor, fie ei pictori, sculptori, caricaturişti sau graficieni. ,,Am vrut să am cât mai multe expoziţii în Făgăraş să mă cunoască şi făgărăşenii. De aici mă trag, din Sebeş, şi am locuit foarte mulţi ani în Făgăraş. Iubesc zona şi de aceea am vrut să fac o bucurie făgărăşenilor” a explicat Aurelia Modorcea.
Făgărăşenii nu prea sunt atraşi de expoziţii
Dacă făgărăşenii sunt deschişi la frumos, la artă, am aflat de la artistul făgărăşean, Aurelia Modorcea. ,,Expoziţia mea este o reuşită în măsura în care publicul gustă arta. Pot spune că nu toată lumea gustă arta şi este de înţeles. Mi-au trecut pragul, aici la expoziţie, mai mult străini decât făgărăşeni, aş putea spune cei care au trecut prin Făgăraş sau veniţi din diverse părţi, turişti. Dar la vernisaj am avut o audienţă destul de mare şi m-am bucurat pentru asta. Am invitat-o la vernisaj pe învăţătoarea mea din şcoală, pe doamna Virginia Biţeanu, care mi-a fost un fel de mentor. A avut şi dânsa câteva picturi expuse aici. A fost un eveniment reuşit şi apreciat. După vernisaj am venit în fiecare zi pentru a putea da ocazia oamenilor să-mi vadă lucrările. Pot spune că în multe case am văzut tablouri imprimate ceea ce înseamnă că oamenii nu cunosc valoarea unor picturi” a spus Aurelia Modorcea. Tablourile Aureliei Modorcea au trecut pragul Ţării Făgărşului ceea ce ne facem să credem că lucrările i-au fost cunoscute mai mult în alte oraşe ale ţării şi în străinătate decât în Făgăraş. ,,Prima mea expoziţie a fost la Bucureşti, apoi la Sighişoara şi numai după aceea am expus la Făgăraş. Multe picturi au ajuns în Italia şi Germania” a mai spus artistul făgărăşean.
Tabloul de suflet al artistei îl înfăţişează pe Domnul Iisus
Nu poţi trece cu vederea un tablou din recenta expoziţie a Aureliei Modorcea. ,,Iisus” a fost aşezat la loc de cinste, parcă să supravegheze exponatele şi să le dea viaţă. ,,Este icoana mea personală care stă de veghe într-una din camerele mele. ,,Iisus” nu este de vânzare. Multă lume mă întreabă de acest tablou şi de culoarea ochilor lui Iisus. La toţi le spun că aşa l-am văzut eu pe Iisus, cu ochii albaştri. Cineva mi-a spus că seamănă cu fiul meu, dar l-am întrebat, l-ai văzut vreodată? Am văzut multe muzee în lumea întreagă şi cu siguranţă toţi pictorii au avut un model. Eu aşa l-am văzut pe Iisus, cu ochii albaştri. Pentru mine albastrul exprimă senin, multe sentimente. L-am pictat în preajma Paştelui, şi atunci am avut această revelaţie, l-am pictat în suferinţă, cu coroana de spini pe cap” a explicat Aurelia Modorcea.
Pictează intens din 2012
,,Pictura a fost pentru mine un talent lăsat de la Dumnezeu. De când eram mică eu cochetam cu desenul, cu pictura, dar nu am putut să practic pentru că erau alte vremuri. Am făcut liceul la Sibiu, apoi tot felul de cursuri de calificare, apoi am lucrat în diverse domenii. Anii au trecut, dar vechea dragoste nu s-a uitat. Am început să pictez din 2012, poate pentru că aveam mai mult timp. Am reuşit să scot un tablou cu care am impresionat-o pe o prietenă. M-a rugat să o las să-l promoveze pe facebook. Era un subiect mai abstract, un chip de fată care avea în păr o pădure. Am acceptat şi l-a pus pe facebook. Am fost surprinsă că a fost apreciat, iar cineva dintr-un grup de artă din Bucureşti m-a contactat şi m-a convins să continui să pictez. Următoarele tablouri le-am pus în grupul acelei doamne şi au fost apreciate foarte mult. Mi-au scris şi am primit aprecieri de la pictori recunoscuţi în ţară, fapt ce mi-a dat curajul necesar pentru a continua” a spus Aurelia Modorcea.
A picta înseamnă deconectare pentru Aurelia Modorcea
În timp, Aurelia Modorcea a pictat multe tablouri, iar munca în atelierul ei înseamnă deconectare. ,,Pictura pentru mine este o deconectare, a devenit ca un microb. Am o cameră acasă în care pictez. Eu nu copiez pe nimeni, nu lucrez după ilustrate, fac ceea ce simt. Până pictez un tablou este un ritual. În primul rând mi-l pictez în minte, fac o pictură imaginară. Apoi îl reproduc pe pânză. Dar în timp ce pictez, imaginea iniţială o mai modific. Cele mai multe lucrări ale mele sunt cu natura. Poate pentru că eu mi-am petrecut cel mai mult timp în natură, tata a fost pădurar, soţul a fost inginer silvic. Pot spune că sunt îndrăgostită de pădure, mai ales de toamnă. M-am născut toamna, am probabil un filing aşa, îmi place coloritul toamnei” a mai spus Aurelia Modorcea.
Pictură în acril
Tablourile Aureliei Modorcea reliefează şi elemente din univers. Luna este mereu prezentă în lucrările artistei, aceasta fiind pusă în evidenţă în diferite moduri. ,,Universul este un laitmotiv pentru mine, iar luna mă fascinează. O pictez în diferite ipostaze, dar mereu luminoasă” spune artista. Aurelia Modorcea are un stil propriu de a picta. Nu creionează nimic, pune pe pânză imaginile direct în culori. ,, Nu creionez nimic, pictez direct în culori. Nici nu am creion şi gumă. Cei care au stat lângă mine au spus că nu cred. Nu-mi pot explica acest lucru, este un stil al meu. Pictez în acril şi nu folosesc ulei din considerente pur practice pentru că pictând într-un spaţiu închis uleiul are miros. Cineva mi-a spus că acrilic-ul se combină mai greu, dar mie aşa îmi place” a mai spus Aurelia Modorcea.
Aurelia Modorcea: ,,Îmi doresc o lume mai bună”
Aurelia Modorcea este o fire optimistă. ,,Mereu sunt întrebată cum văd eu lumea. Întrebarea este cum aş vrea să o văd. Vreau o lume optimistă, o lume bună, să existe empatie între oameni, simţ civic. Din păcate astăzi nu mai există. În copilăria mea şi vecinii erau mai buni, se ajutau unii cu alţii, le păsa de ce este în sat, satul era ca o familie. Acum nu mai este aşa. Aş vrea să fie o lume mai bună. În pictură eu prezint o lume bună. Dar degeaba, văd că nu se schimbă nimic” a spus Aurelia Modorcea. Pentru Aurelia Modorcea credinţa este foarte importantă. ,,Eu cred în Dumnezeu. Sunt ortodoxă, am fost născută şi crescută cu credinţă în Dumnezeu. Nu sunt o practicantă, dar în biserică mă simt bine, simt liniştea de care are nevoie orice om. În vizitele mele în lume, intru în biserici, indiferent de ce cult aparţin. Nu înţeleg de ce sunt atâtea religii când Dumnezeu este unul singur?” se întreabă Aurelia Modorcea. Deşi nu are înaintaşi care să iubească şi să se fi dedicat picturii, Aurelia Modorcea crede că o moşteneşte pe mama sa. ,,N-am persoane talentate în familie. Dar eu zic că semăn cu mama mea. Ea ţesea şi cosea costume populare, cuverturi, năvădea. Femeile din toată zona din jurul Sebeşului veneau la ea să le ajute să năvădească. Era foarte destoinică şi pricepută. Cred că acest talent s-a moştenit. Mai am un nepot, student la Facultatea de desing la Braşov, care vine cu mine la toate expoziţiile, şi el pictează, dar nu expune” a mai spus Aurelia Modorcea.
Expoziţii cu vânzare
Într-o expoziţie, iubitorii de artă pot achiziţiona tablourile expuse. Orice lucrarea a Aureliei Modorcea expusă poate fi cumpărată. Artista şi-ar dori ca tablourile ei să ajungă în casele făgărăşenilor, aşa cum au ajuns la familii din Germania sau Italia. Un tablou de 50×70 de exemplu nu depăşeşte 400 de lei. ,,Este costisitor să obţii un tablou, dar lumea nu apreciază acest lucru. Mi-ar plăcea să existe şi cumpărători la expoziţile mele” a explicat Aurelia Modorcea.
Fiecare tablou are în spate o poveste
Împreună cu artista am făcut un tur al exponatelor. Fiecare dintre ele are o poveste care impresionează. ,,Pot spune că după fiecare pictură îmi pare rău, fiecare tablou înseamnă o poveste pentru mine. ,,Mireasma primăverii” îmi aduce aminte de o prietenă care, azi, nu mai este printre noi. Ei îi plăcea prinăvara şi i-am pictat acest anotimp. Acest copac (n.r. referindu-se la alt tablou) este la bătrâneţe şi se vede la tinereţe. Elefantul din acest tablou reprezintă o eliberare din focul vieţii, tinde spre libertate. În acest tablou prezint un joc cu luna, într-o seară când era lună plină şi se vedeau păsările de noapte. Sunt foarte optimistă şi de aceea tablourile mele sunt luminoase. Starea mea este reliefată în tablouri prin culoare şi lumină. Aici am pictat lămpaşul, bătrânul lămpaş. M-a inspirat o pană de curent ivită în timp ce pictam. Mi-am adus aminte de întunericul din regimul trecut, iar când a venit curentul am pictat acest lămpaş” a spus artista.
Tineretul nu-şi face timp pentru a intra în sălile de expoziţii
,,În cei şapte ani de pictură am simţit viaţa altfel. Prin pictură am aproape universul, uit de lume când pictez. Aş sfătui pe toată lumea care are un talent să şi-l manifeste, pentru că arta este o poartă spre lumină. În străinătate lumea este altfel decât la noi, este mai deschisă spre cultură, spre artă. În Germania, de exemplu, am fost primită foarte bine, lumea este mai interesată de artă. Eu cred că lumea de acolo este altfel, e mai liniştită, mai zâmbitoare, nu are atâtea griji. Cât am stat la fundaţie, lângă exponatele mele, am privit strada, oamenii care au trecut prin faţa uşii. Majoritatea dintre ei mergeau cu privirea în pământ, nu ridică ochii. Mi-era jenă să-i invit la expoziţie! Păreau copleşiţi de probleme. Un alt aspect este faptul că tineretul nu prea intră aici, mai mult oamenii care sunt cultivaţi” a spus Aurelia Modorcea. Artista nu ştie încă unde va organiza următoarea expoziţie, dar are convingerea că va avea un nou vernisaj, tema pe care o va alege fiind tot în lumina culorilor şi a naturii. (Lucia BAKI)
