Era în 1949 când apărea pe harta României un nou oraş. A fost construit cu târnăcopul şi lopata de localnicii satelor de la poalele Munţilor Făgăraş, care lucrau în combinatul chimic Ucea. Au edificat oraşul prin muncă voluntară. S-a vorbit despre istoria oraşului Victoria în cadrul festivalului ,,La noi, la Victoria veniţi!” care s-a desfăşurat sâmbătă, 24 august 2019. Un simpozion cu această temă a fost organizat de Primăria Victoria în sediul instituţiei unde au fost invitaţi localnicii care au pus umărul la edificarea oraşului. Dezbaterea a început la ora 17.00, iar timp de cel puţin 3 ore au fost readuse în actualitate vremurile de început ale urbei. Victoria a fost construit ca oraş muncitoresc, lângă fabrica chimică la care lucrau peste 5000 de persoane. Oraşul a ajuns să fie locuit de 15.000 de oameni, ca astăzi să mai vieţuiască aici cel mult jumătate.
Trei zile de voie bună
Oraşul Victoria a fost în sărbătoare timp de 3 zile. În perioada 23 – 25 august a.c., Primăria şi CL Victoria au organizat ,,Zilele oraşului Victoria’’, dar şi festivalul ,,La noi, la Victoria veniţi!”. Pe scena montată în faţa casei de cultură au urcat artişti şi formaţii de muzică uşoară şi populară. În prima zi, programul evenimentului a început la ore 19.00 când pe scenă au evoluat ansambluri de dansuri populare, formaţia Sirinx, Antonia Hoajă, Ana Cocoş, Alena Bertuş, Alina Man, Piticul. Formaţia ,,Noaptea Târziu’’ a încheiat programul artistic din prima seară. Sâmbătă a fost ziua dedicată istoriei oraşului, iar duminică, 25 august a.c., a fost ultima zi a manifestării cu cântec şi joc românesc. Seara a fost încheiată de renumita formaţie Armonia.
70 de ani de la înfinţarea oraşului
Sâmbătă, 24 august a.c., s-a desfăşurat festivalul ,,La noi, la Victoria veniţi!’’ eveniment care se află la a treia ediţie. În cadrul manifestării, Primăria Victoria a marcat împlinirea a 70 de ani de la atestarea documentară a oraşului. Începând cu ora 17.00, primăria a organizat o masă rotundă, unde au fost invitaţi localnicii care au contribuit la construcţia oraşului. ,,Vreau să vă mulţumesc că sunteţi astăzi alături de noi, la aniversarea a 70 de ani de la primul document care atestă construirea oraşului. Marcăm acest eveniment şi vreau să discutăm despre cum s-a construit oraşul, cum era viaţa atunci şi cum a evoluat oraşul” a spus viceprimarul, Cristaina Bratu.
Victoria, un oraş muncitoresc
,,Oraşul Victoria a fost construit în timpul comunismului şi se spunea că este oraşul fără biserici. Nu este adevărat, biserică şi credinţă am avut mereu. Din 1962 sunt în oraşul Victoria, iar mama mă ducea la biserica părintelui Albăceanu. Acum în oraş avem 4 biserici, iar credinţa nu va dispărea niciodată. Primele construcţii din oraş au fost edificate după un proiect al unui arhitect rus. Este vorba despre blocurile cu un singur etaj de tip casă. Apoi, s-a început construirea blocurile cu patru etaje, proiect tipizat pentru oraşele muncitoreşti. Victoria a fost un oraş muncitoresc, construit pentru 15.000 de oameni. Reţelele de apă şi canal au fost gândite pentru 15.000 de localnici’’ a spus primarul Gheorghe Cristian.
Victor Zanfirescu a fost primar şi viceprimar
,,În anul 1977 cu organizaţia de tineret am defrişat toată suprafaţa actuală a spitalului. S-a făcut muncă voluntară cu 2.000 de tineri, care veneau de bună voie şi lucrau 4- 5 ore pe zi, după programul de muncă. Era un spirit de solidaritate şi toată lumea făcea muncă voluntară ca să beneficiem de confort. Pe vremea când am fost viceprimar, am început lucrările la cele 6 hectare de sere. Când investiţia s-a finalizat, a venit un ordin pentru desfiinţarea serelor. Primarul, Vasile Roşoiu, m-a trimis la Bucureşti să primesc avizul de funcţionare. Ministrul agriculturii era Ion Ceauşescu, fratele răposatului. Acesta m-a întrebat de ce vrem sere la Victoria? Am motivat faptul că la poalele munţilor nu se face agricultură performantă şi oamenii trebuie să mănânce legume proaspete. Cu această motivaţie serele din Victoria nu au fost desfiinţate. În sere se cultivau roşii, castraveţi şi garoafe. La vremea respectivă 200 de femei lucrau în sere, 5.000 de localnici lucrau în combinat, la şantier erau angajate 180 de persoane, iar la fabrica de mobilă alte 200’’ a spus Victor Zanfirescu.
Prof. Florin Dumitraş: ,,În Victoria a fost şi revoluţie în 1989”
,,Am venit în oraşul Victoria în 1964. Am ajuns aici dintr-o întâmplare, nu ştiam nimic despre Victoria. Am terminat facultatea la Cluj cu medie mare şi la repartiţie aveam dreptul să aleg o localitate. Aşa am ales oraşul Victoria din regiunea Braşov. Mai erau posturi în Brăila, unde nu am vrut să merg. Am cerut comisiei să-mi repartizeze postul într-o localitate unde să fie apă, gaz, curent şi trotuar. La vremea respectivă oraşul avea doar câteva blocuri. Am organizat multe activităţi culturale şi am prezentat multe spectacole. La Casa de cultură exista trupă de teatru, orchestră de muzică populară, uşoară şi echipe de dans. Îmi pare rău că astfel de activităţi nu mai există la Casa de cultură. Doi ani consecutivi am organizat ,,Ziua culturii române’’ şi ,,Ziua mondială a poeziei’’ împreună cu profesoara Mariana Ciuculescu. Vreau să mai punctez un lucru despre care nu s-a vorbit. În oraşul Victoria a fost şi revoluţie, s-au spart geamurile de la sediul primăriei şi poliţiei. Eram în centrul oraşului cu profesorul Bucşă, când am încercat să liniştim revoluţionarii. Ne-am gândit cum să liniştim spiritele şi ne-am dus la părintele Codrea, care a venit în centrul oraşului şi a vorbit la microfon, iar lumea s-a calmat şi aşa s-a terminat revoluţia din Victoria”, a spus profesorul Florin Dumitraş.
Prima familie din Victoria
,,Dacă vorbim despre oraşul Victoria, trebuie să reamintim că acest oraş s-a construit odată cu fabrica Ucea. Ţăranii din sate au fost muncitorii şi voluntarii care au participat la construirea oraşului. Muncitorii din satele vecine veneau la muncă pe jos indiferent de anotimp. Pentru a nu merge la război, unii erau concentraţi să lucreze la fabrică. Iarna, tata pleca din Drăguş la ora 3.00 ca să ajungă la fabrică la 7.00, la poarta III. În anul 1950, familia Rădulescu s-a mutat din colonia combinat în oraş. Un alt localnic, Vasile Stermin, transporta pământul cu carul şi câştiga 9 lei pentru fiecare transport’’ a spus profesorul Virgil Rogozea.
1.850 de elevi la şcoala generală în perioada 1970 – 1975
,,Am fost profesor la şcoala generală din 1967 până am ieşit la pensie. La început şcoala nu era dotată, dar pe parcurs s-au amenajat cabinete de specialitate. Am avut şcoală, club şi cabană şcolară, toate aceste elemente erau pentru educarea şi stimularea copiilor la învăţătură. Am avut copii care rivalizau cu alte licee din judeţ. În anii 1970 – 1975, la şcola generală, erau înscrişi 1.850 de elevi. Aveam cor, taraf, solişti şi grupuri vocale. La clubul muncitoresc se desfăşurau activităţi culturale, corul era format din 120 de persoane şi am participat la multe concursuri, unde am obţinut multe premii. Organizam multe spectacole de referinţă. La Clubul muncitoresc existau trei rânduri de costume populare şi multe instrumente muzicale, însă toate acestea au dispărut. 120 de dascăli erau la şcoala generală, aceştia făceau activităţi obligatorii cu elevii şi în zilele de sâmbătă. Aceste structuri s-au stricat, iar numărul elevilor a scăzut, a scăzut şi nivelul de pregătire, iar copiii sunt tot mai slab pregătiţi, însă dascălii nu sunt vinovaţi de această situaţie. Conjunctura nu este prielnică, deşi dascălii îşi dau interesul” a spus profesorul Ioan Timofte.
Prof. Mariana Ciuculescu: ,, Trebuie să iubim oraşul cu bune şi cu rele’’
,,M-am gândit foarte mult cum să canalizez discuţia. Am încercat să punctez elemente contrastante pentru că omul este cel mai important. Trebuie să iubim oraşul cu bune şi cu rele. La sărbătoarea oraşului trebuie să vorbim doar despre partea pozitivă a lucrurilor. Am ascultat discursurile colegilor şi am observat că toate duc la timpul trecut şi este dureros să spunem aveam, eram şi făceam. Am pornit de la imaginea munţilor pentru că ne reprezintă. Avem munţii de pe care s-au tăiat necontrolat nenumăraţi arbori, dar noi trebuie să rămânem în minte cu munţii care ne dau sentimentul unei înălţări spirituale. Avem un plai mioritic, pe care era Cabana ,,Manolache”, unde apărătorii florii de colţ râdeau, cântau, dansau în jurul focului, lângă un profesor inimos. Acum avem doar o ,,Fata Pădurii” şi un ,,Manocache” ca personaje fictive, în gândurile unora. Avem acum un drum excelent spre Sumernă, asfaltat, marcat, ce ne duce spre un peisaj montan mirific, ne întâmpină nişte panouri solare, necesare bineînţeles, nişte case făcute după posibilităţi mai mari, mai mici. Avem locul acesta uniformizat al panourilor, dar oile, vitele au dispărut pentru că noţiunea de ţăran s-a cam perimat. Avem oameni de toate tipurile şi vârstele. Cei care au venit în floarea vârstei, acum sunt în etate şi îşi amintesc cu nostalgie despre blocurile de cărămidă de pe vechea stradă V.I. Lenin, actuala M. Eminescu. Despre alunele pe care le dădeau copiilor din alunii din spatele clubului muncitoresc. Avem blocuri, străzi, şcoli, biserici, în locul arbuştilor de altădată, dar oamenii sunt tot mai puţini cu excepţia lunilor de vară” a spus profesor Mariana Ciuculescu.
Prof. Viorel Olteanu: ,,S-a făcut şcoală la Victoria”
,,S-a vorbit mult despre educaţie, eu am predat mulţi ani la ambele licee din oraş, iar rezultatele şcolare erau bune. Pe vremea cât am fost primar am alocat mulţi banii pentru dotarea instituţiilor şcoare, pentru că educaţia este foarte importantă. Nu vreau să mă laud, dar foarte mulţi elevi cărora le-am fost profesor , sunt medici, asistenţi medicali, ingineri agronomi şi profesori de biologie. S-a făcut şcoală la Victoria, iar rezultatele au fost pe măsură, în ultimii ani promovabilitatea la examenul de bacalaureat a fost de 100%” a spus fostul primar, profesor Viorel Olteanu.
Victoria peste 10 ani
La ceas aniversar invitaţii de la masa rotundă şi-au imaginat cum va arăta oraşul Victoria peste 10 ani:
- peste 10 ani, îmi doresc ca oraşul Victoria să facă parte dintr-o regiune puternică şi să dispună de fonduri pentru dezvoltarea turismului
- peste 10 ani îmi doresc ca oraşul să aibă o perspectivă mult mai frumoasă
- peste 10 ani îmi doresc ca oraşul să nu mai fie poluat
- peste 10 ani, dacă nu mai există poluare, garantat vom deveni o staţiune de munte
- peste 10 ani, dacă poluarea dispare, vom deveni un oraş turistic
- peste 10 ani, sper ca băieţii mei să vină la ski în Munţii Făgăraşului, să nu se mai ducă în Austria.
- peste 10 ani sper să mai existe oraşul. În Victoria nu se fac investiţii din cauza americanilor. Firma lor se extinde, iar în curând oraşul va fi mort
- peste 10 ani sper ca în oraşul Victoria să se facă multe investiţii
(Carla TATU)
