- ,,Veşnicia s-a născut la sat”, au demonstrat-o boholţenii de Sânzâiene
- Hramul Bisericii din Boholţ, ,,Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, a fost sărbătorit la 24 iunie
,,Eu cred că veşnicia s-a născut la sat./Aici orice gând e mai încet,/şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,/ci adânc în pământ undeva./Aici se vindecă setea de mântuire/şi dacă ţi-ai sângerat picioarele/te aşezi pe un podmol de lut./Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,/ca un miros sfios de iarbă tăiată,/ca o cădere de fum din streşini de paie,/ca un joc de iezi pe morminte înalte.(Sufletul satului, de Lucian Blaga) Cum altfel se putea descrie frumuseţea unui sat făgărăşean, pierdut spre poalele Târnavelor acoperite de păduri dese de fag (făget), de pajişti înverzite şi de unde se pot zări munţii masivi ai Făgăraşilor şi cursul şerpuit al Oltului, decât citându-l pe Lucian Blaga. Satul Boholţ nu s-a dezminţit, iar de Sânzâiene a readus tradiţiile locului în actualitate. Boholţenii au demonstrat astfel că satul lor este o autentică vatră de sat ardelean care şi-a păstrat peste vremi viaţa spirituală, datinile şi obiceiurile nealterate. De Sânzâiene, s-au reunit în vatra satului generaţiile de boholţeni, de la cei cu tâmplele cărunte la cei abia îngânând graiul locului. Au demonstrat că satul lor nu reprezintă doar uliţe prăfuite străjuite de case trainice , ci are suflet şi istorie, are datini şi tradiţii, are identitate păstrată prin graiul şi portul popular. În graiul boholţenilor e depozitat sufletul lor, experienţa de-a lungul vremii, chipul lor de a simţi, de a gândi, de a considera lumea. În plină desfăşurare a obiceului de a arunca bortele din flori de sânzâiene peste casă, vocea ing. Vasile Joantă a emoţionat mulţimea: ,,De-a cui eşti din sat?” Întrebarea era adresată unei tinere căreia îi venise rândul să arunce o bortă de sânzâiene. Tînăra impresionase mulţimea prin pricesnele cântate în biserică. ,,De-a lui Zosim” a fost replica ei. S-a auzit apoi, ,,de-a lui tetea Gheţii”. Era o nepoată a fostului cântăreţ bisericesc, om respectat în satul Boholţ, care venise tocmai din Canada pentru a-şi revedea satul copilăriei. La sat lumea se cunoaşte şi se respectă, se cunosc neamurile şi familiile. Iar de sărbători, Boholţul reînvie, casele se înveselesc de glasurile nepoţilor care descreţesc frunţile celor bătrâni rămaşi acasă singuri.
Episcopul Ilarion Făgărăşeanul a fost la hramul bisericii din Boholţ
Satul Boholţ a fost în sărbătoare luni, 24 iunie a.c. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, s-a îmbrăcat în portul naţional şi a mers la biserică pentru a sărbători hramul acesteia, ,,Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Un sobor format din 8 preoţi parohi din Protopopiatul Ortodox Făgăraş, inclusiv protopopul Iulian Mihai Boac, un diacon de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi episcopul Ilarion Făgărăşeanul a oficiat slujba de hram, care a fost urmată de un parastas pentru toţi proţii parohi ai acestei biserici a satului. Şi de data aceasta biserica a fost cea care a însufleţit satul, în jurul ei unindu-se generaţiile de boholţeni. Cum scria N. Densuşianu: ,,La început a fost Biserica”. ,,Astăzi am sărbătorit hramul bisericii din parohia Boholţ. Este o mare sărbătoare pentru sat, mai ales că a participat pentru prima dată la hram un episcop de la Mitropolia Sibiului, PS Ilarion. A fost o zi plină de simbolistică şi de emoţii, biserica a fost plină, lumea a purtat frumoasele costume tradiţionale. Eu sunt de 6 luni la Boholţ, care este şi prima mea parohie, şi deja iubesc acest sat şi oamenii lui” a spus preotul paroh Cătălin Socaciu. ,,Sărbătoare mare la Boholţ! Este este hramul bisericii şi atât boholţenii cât şi alţi oameni din Ţara Făgăraşului au umplut biserica din Boholţ îmbrăcaţi în straie populare. Toţi cinstim portul popular, nu doar astăzi când este sărbătorită ziua iei, ci pe tot parcursul anului. Şi copiii sunt îmbrăcaţi în frumosul port popular, semn că tradiţiile vor fi păstrate, vor fi duse mai departe. Biserica este împodobită cu sânzâienele adunate de copii de pe pajiştile din împrejurimi. Toţi ne-am bucurat de această sărbătoare, de prezenţa episcopului Ilarion şi a soborului de preoţi” a spus Claudiu Motrescu, primarul comunei Beclean.
Puţină istorie a satului
Pe când Dragoş I descăleca în Moldova, iar în Ţara Făgăraşului domnea Basarab I Întemeietorul, în sudul Ardealului exista deja un sat cu numele Boholţ. Satul Boholţ datează înainte de secolul XIII, prima atestare documentară fiind la 1317, într-un act dat de preotul catolic sas, Herbert, pentru ,,strângerea de plăţi” pentru papă. La acea vreme, saşii au fost aduşi aici pentru apărarea graniţelor împotriva popoarelor migratoare de către regii maghiari. Saşii au convieţuit alături de românii găsiţi în sat câteva secole. Şi numele satului este de origine germană: Buchholz (lemn de fag), însuşit de localnici ca Boholţ. Până la Marea Unire, satul a aparţinut administrativ de judeţul Târnava Mare (Sighişoara), iar mai apoi a fost ataşat judeţului Făgăraş, la plasa Cincu. Abia din 1968 este inclus în comuna Beclean. Dar Boholţ a fost şi comună independentă, cu administraţie proprie, dar a mai făcut parte şi din comunele Calbor şi Rodbav. Aşa cu specifică invăţătorul Aurel Drăguş, fiu al satului, în Monografia satului, vatra localităţii cuprindea 265 de case, dar astăzi dacă mai sunt 116 gospodării, restul devenind grădini. Şi populaţia a scăzut, dacă în urmă cu un secol erau 780 de locuitori, astăzi mai sunt 232. Viaţa satului a pulsat în jurul bisericii şi al şcolii. Două biserici erau în sat, cea ortodoxă construită în 1881 şi biserica greco-catolică edificată în 1876. La intrarea în curtea bisericii a fost montată o cruce, un monument realizat în cadrul Taberei de creaţie organizată de asociaţia ProBoholţ şi ing. Vasile Joantă, fiu al satului. Crucea a fost realizată de sculptorul Mihaela Diaconu. Soclul din biserică a fost pictat de preotul Adrian Grosu din Calbor, iar pictura tindei de preotul Cristian Joiţa din Săsciori. În tinda bisericii se află crucea boholţeană care datează de la 1760. Nicolae Iorga când a vizitat Boholţul pe la 1906, consemna în notiţele sale despre crucea boholţeană. ,,Este reprezentat Iisus răstignit, iar în partea de sus este Tatăl cu braţele ce cuprinde lumea. A fost pictată de un un pictor de icoane pe sticlă, rămas necunoscut. Conturul făcut la mâini ne indică faptul că este un pictor de icoane pe sticlă. În partea de jos avem pictaţi apostolii, heruvimii, iar pe spate scena Botezului Domnului. Pictura este tîrzie, de pe la 1850” explica preotul Ioan Paloş, fost paroh la Boholţ. Pictura ce se vede azi în biserică a fost realizată în 2006 de Dorel Beşleagă din Tălmăcel. Până la Unire, funcţiona lângă biserică o şcoala confesională, care a devenit apoi şcoală de stat. Ambele biserici au susţinut construirea unui local nou pentru şcoală, care s-a dat în funcţune în 1957. Vechea şcoală este astăzi cămin cultural, care a fost renovat şi dotat de Primăria Beclean. Toate evenimentele din sat sunt organizate la căminul cultural.
Copiii au adunat sânzâienele de pe pajişti
Evenimentul a continuat cu un obicei străvechi specific praznicului Naşterii Sf. Ioan Botezătorul, numit ,,Sânzâiene”. Încă din ziua precedentă, copiii satului însoţiţi de preotul paroh Cătălin Socaciu şi alţi localnici au cules sânzâiene de pe dealurile din jurul satului, din care au confecţionat borte. Acestea au fost aduse la biserică pentru ca în ziua hramului să fie aruncate peste casă. Aşa cum susţine Aurelia Clonţ de 87 de ani, în sat există tradiţia prin care aruncatul bortelor de sânzâiene aduce previziuni pentru familie. ,,Dacă borta cădea de pe casă, în acea familie, una dintre persoane pleca la cele veşnice în acel an” a spus Aurelia Clonţ. Cel mai aşteptat moment al sărbătorii a fost aruncatul bortelor din sânzâiene. În curtea bisericii, chiar la intrare, au fost puse sânzâienele ce urmau a fi aruncate pe acoperişul casei. Fostul paroh Ioan Paloş, care a păstorit parohia Boholţ timp de 7 ani, a prezentat în faţa credincioşilor simbolurile sărbătorii şi vechile tradiţii de Sânzâiene. Rând pe rând, localnicii au aruncat bortele din florile de câmp peste casă. Primii invitaţi au fost mai marii satului. Primarul comunei Beclean Claudiu Motrescu a aruncat prima bortă: ,,Prima coroniţă să fie pentru toţi boholţenii şi pentru toţi cetăţenii din Ţara Făgăraşului” a spus primarul Claudiu Motrescu. Epitropul Vasile Clonţ a aruncat şi el o coroniţă, gestul dedicându-l episcopului Ilarion Făgărăşeanul. Ing. Vasile Joantă a aruncat pentru toţi oaspeţii satului Boholţ. ,,Să nu uităm că satul şi ţăranul, cum spunea Rebreanu, ţăranul este începutul şi sfârşitul, începutul îl ştim, să dea Dumnezeru să nu aibă sfârşit”. La fiecare aruncare a coroniţei, sătenii urmăreau traiectoria, iar când aceasta rămânea fixată pe acoperiş, aplaudau. Cel care nu reuşea să fixeze borta pe ţigle, trecea la următoarea încercare. Nicio coroniţă n-a căzut însă de pe casă. A urmat Anca Trâmbiţaş, viceprimarul comunei Beclean, care a aruncat coroniţa pentru toţi cei prezenţi la acest praznic. O fiică a satului stabilită în Canada, Corina Zosim, care a încântat enoriaşii prezenţi la hram prin vocea ei, fiind absolventă de Conservator, a aruncat la rându-i coroniţa de sânzâiene. ,,Voi duce acest obicei al satului mamei mele în Canada. Voi spune episcopului nostru din Canada să preia acest obicei străvechi” a spus ea. Au urmat şi alţi localnici, care au dedicat aruncarea sânzâienelor, satului, fiilor acestuia şi bunăstării. După fiecarea aruncare a coroniţei pe acoperiş, sătenii au aplaudat. Se crease o atmosferă de veselie şi bună dispoziţie.
Participanţii au fost invitaţi la masă
Manifestarea a continuat cu o masă la căminul cultural din Boholţ. S-au servit preparate de post realizate de cei mai iscusiţi localnici. Bucătarul manifestării a fost Vasile Maican. ,,Am pregătit o ciorbă de ciuperci, peşte cu garnitură de cartofi, iar la desert, scoverzi” a spus Vasile Maican. Bucătarul a fost secondat de către Elena Maican, Mariana Clonţ, Angela Regneală, Adrian Bâlbă şi Ioan Rusu, localnicii care se implică în organizarea fiecărui eveniment al satului,astfel ca totul să decurgă bine. La servirea preparatelor, ei au fost ajutaţi şi de alţi săteni îmbrăcaţi în costume populare. Dacă în sala mare a căminului cultural au fost invitaţi adulţii, copiilor le-a fost rezervată sala de la etajul clădirii, unde este amenajată o frumoasă bibliotecă. ,,Boholţ este un sat frumos care îşi păstrează tradiţiile. Noi ne mândrim cu satul nostru. Mulţi intelectuali a dat Boholţul, din fiecare casă a plecat cineva să studieze, iar dacă nu avem un intelectual la fiecare casă, la a doua avem doi. Avem medici, ingineri, profesori, mulţi cu doctorate, cu diplome recunoscute, cu invenţii şi brevete. Chiar dacă sunt stabiliţi în toată lumea, ei nu şi-au uitat originiile şi revin acasă, în vatra satului, ori de câte ori pot. Şi atunci îmbracă portul popular al satului” au spus femeile care au pregătit preparatele pentru ospăţul de Sânzâiene. ,,Preparatele specifice satului sunt ciorba de zdrenţe, care nu se face decât aici în sat, şi scoverzile, care sunt o bunătate” au adăugat femeile.
Costumul cu vălitoare sau cu bogasel
Portul popular a dat culoare manifestării. Iile femeilor şi cămăşile bărbaţilor au strălucit în soarele torid de iunie. ,,Cămaşa mea este foarte veche, este ţesută în război, iar cusăturile sunt făcute de mână. La mine sunt mai simple decât la cei mai tineri, aşa se făceau pe vremuri. Poalele cămăşii sunt plisate de jur împrejur. Vara purtăm pantaloni albi ţesuţi, iar iarna cioareci cu cizme. Cheptarul este din piei de oaie sau miel, cu cusături, deschis în faţă. Cele vechi sunt cele autentice, cele mai noi sunt mai uşoare, dar nu mai respectă tradiţia” a explicat cel mai vârstnic bărbat din sat. Costumul popular purtat de femei este sobru, în alb şi negru, ie, crătinţe, fustă albă încreţită, laibăr sau cheptăriţă. Femeile vârstnice poartă şi fustă peste care îşi aşează un şurţ. A impresionat costumul unei localnice care era diferit de al celorlate femei. Purta pe cap vălitoare. Aşa cum spun bătrânele satului, specific portului era vălitoarea şi bogaselul, care împodobeau capul femeilor. Ambele podoabe erau din pânză ţesută din bumbac, pe care erau cusute modele simple şi discrete. O fotografie a unei localnice cu bogasel pe cap a fost publicată într-o revistă din Moscova, în 1952. Satul Boholţ se mândrea în anii ‘40 cu o echipă de dansuri renumită, perechile purtau costume populare, iar femeile vălitoare. În ziua de azi, femeile poartă pe cap cârpe negre cu franjuri, vălitoarea fiind purtată foarte rar şi de puţine femei. Istoricul Nicolae Iorga a apreciat costumele populare de la Boholţ despre care a spus: ,,ca urcând până în vremea strămoşilor noştri daci, la boeresele dacilor”.
Portul popular şi identitatea neamului românesc
Portul popular din Ţara Făgăraşului este caracterizat prin simplitate şi robusteţe, trăsături date de liniile drepte ale costumului. A fost purtat de localnici în toate împrejurările, fie ele de bucurie, fie de necaz. În comunităţile locale, costumele sunt recunoscute după elementele ornamentale şi după culoare, acestea fiind specifice fiecărei vârste. De bună seamă că în portul popular intervenea şi gustul estetic al purtătorului, care-i da o frumuseţe aparte. Portul popular din satele comunei Beclean nu fac excepţie. Până la primul război mondial, în componenţa costumului de femeie au intrat ia cu fodori, pieptarul, cretinţa, şurţul, iar pe cap căiţa cu pomeselnic, vălitoarea sau bogaselul. Ulterior, influenţa oraşului s-a transpus şi în costumele populare, pieptarul având ca alternativă laibărul din postav sau catifea, iar pe cap cârpa cu franjuri. La ia cu fodori, ciupagul era din bumbac, iar poalele din pânză mestecată, urzită cu fir de bumbac şi cânepă. Ornamentica lor era simplă şi elegantă, iar motivele decorative, de obicei geometrice, se grupau la gura iei şi pe mânecă, unde erau ţesuţi pui mari aleşi în război. Mânecile iei erau ornate cu fodori croşetaţi prinşi cu o brăţăruşă sau punticică. Peste ie, femeile purtau pieptare din piele de miel decorate cu modele verticale. Cea mai impresionantă piesă a costumului de femeie era pomeselnicul, care se purta în mai toate satele făgărăşene. Unic şi ancestral, ţesut în război, întotdeauna în trei iţe, din bumbac şi cu puţine elemente decorative. Pomeselnicul se purta peste căiţa cu urechi sau reţe şi fruntar şi înconjura obrazul . Era piesa ce marca intrarea fetelor în rândul femeilor căsătorite. Astăzi, pomeselnicul nu mai este purtat. Costumul bărbaţilor a fost compus din cămaşă, cioareci sau pantaloni ţesuţi, pieptar şi şerpar. Se purta aşa zisa cămaşă iobăgească sau rumânească. Prin edictul dat de Gheorghe Rakoczi, la 1638, se interzicea bărbaţilor să poarte haine din postav negru, pantaloni şi cizme sau cămaşă cu guler. Acest act a ajutat la păstrarea nealterată a portului. Un iubitor al portului popular autentic este primarul comunei Beclean, Claudiu Motrescu. La fiecare manifestare culturală din comună, poartă frumosul port popular, cu cioareci, cizme, pieptar şi şerpar. ,,Costumul popular este unic şi trebuie să-l purtăm cu mândrie. Acest port s-a născut odată cu poporul român, ne individualizează. Străbunii noştri îl purtau în fiecare zi şi în zilele de sărbătoare, aveau costume diferite care se deosebeau atât prin materialele utilizate, dar mai ales prin bogăţia ornamentelor. Se purta la naştere, la nuntă, la moarte, l-a însoţit pe român în toate etapele vieţii lui. Şi astăzi s-a păstrat portul naţional, iar în ultimii ani, parcă tot mai mult. Este un lucru bun pentru că portul popular ne ajută să ne păstrăm identitatea naţională” a spus Claudiu Motrescu, primarul comunei Beclean. (Lucia BAKI, Carla TATU)
