A plecat la ceruri luni, 24 iunie 2019, de praznicul Naşterii Sf. Ioan Botezătorul, cel care a fost CONSTANTIN TELU POPA, după o grea suferinţă. Va fi condus spre locul de odihnă veşnică din cimitirul vechi al Făgăraşului miercuri, 26 iunie, 2019, slujba de înmormântare fiind programată la ora 12.00, la capela romano-catolică din cimitir.
A plecat dintre noi un OM care n-a rămas niciodată indiferent la realităţile din jur, un OM care s-a aplecat întodeauna asupra problemelor semenilor lui, un OM care a iubit dreptatea şi care a împărţit-o atunci cînd profesia şi funcţia i-au permis-o, un OM care analiza fiecare situaţie în parte pentru a decide spre binele celor îndreptăţiţi, un OM care s-a implicat în problemele societăţii în care a trăit, un OM care îşi respecta familia, prietenii, colegii, cunoştinţele, un OM care sancţiona ceea ce nu era corect, drept şi demn, un OM pentru care respectul era un principiu de bază al relaţiilor cu semenii, un Om care a respectat poveţele primite de la părinţi, un OM care a iubit cartea, natura, sportul şi viaţa cu toate frumuseţiile ei, un Om care şi-a dedicat timpul şi resursele fabricii chimice din Făgăraş şi cercetării, un OM între Oameni. Făgăraşul va fi mai sărac fără inginerul Constantin Telu Popa. Monitorul de Făgăraş este alături de familia îndoliată la această grea încercare. Ne vom aminti cu drag de ing. Constantin Telu Popa, de rubrica susţinută săptămânal în paginile ziarului sub titlul ,,Dacă-i marţi, e Popa!” , dar şi de analizele realizate în cadrul interviurilor, de opiniile sale, de modul în care aborda subiecte de interes local şi naţional, dar mai ales de acele ziceri alesale care prezentau oameni ai locului sau personalităţi din toate tipurile.
Spre aducere aminte: Dacă-i marţi, e POPA!
- Modele
De când mă ştiu am preţuit modelele. Model mi-a fost doamna învăţătoare Ghiorghian, modele mi-au fost profesorii mei de la Liceul ,,Radu Negru”, modele mi-au fost profesorii din facultate şi modelul suprem a fost domnul director Zeno Ionaş de la C.Ch. Făgăraş. Conduita în viaţă trebuie să urmeze exemplul modelelor. Ce te faci că în zilele noastre modelele sunt exemple negative care te fac în nici un caz să le urmezi exemplul. Cum să am eu un model într-o persoană care sare dintr-un partid în altul cum sare căluşarul pe câmp? Cum să am eu model un parlamentar care se însoară de cinci ori? Cum să am eu model un politician care se întrece în a etala genţi şi pantofi şi nu ştie că Norvegia este regat? Cum să am eu exemplu un politician agramat care ne face de râs în Parlamentul Europei trimisă fiind acolo de un tată iresponsabil? Cum să am eu un model de profesionalism când văd că toţi neica nimeni conduc economia ţării? Cum aş putea avea model un politruc care pe lângă că nu cunoaşte sensul limbii române se erijează şi în postura atotştiutor şi a tot ceea ce ne înconjoară. Exemplele ar putea continua, nu concrete, căci se ştiu cei vizaţi, dar mă opresc. Am ajuns la două concluzii, prima că în această ţară se discută despre orice în afară de ce trebuie, NU, şi secundo, în ţara aceasta e nevoie de orice în afară de oameni competenţi, NU. (C. POPA)
- Când?
Multe străzi ale oraşului arată ca după bombardament. S-a introdus noua canalizare (pe lîngă cea veche funcţională). Urmează apa. Oficialităţile oraşului ne anunţă că vor reface infrastructura şi o vor aduce la cel puţin aşa cum a fost. Chiar pot crede aşa ceva? Şi dacă voi crede cînd se va întîmpla minunea. Sper că în viaţa asta a mea, cît o mai am. Nu e numai dorinţa mea ci a tuturor cetăţenilor care-şi doresc un oraş curat, frumos şi mai ales funcţional. (C. Popa)
- Aha, acum ştiu!
Păi cum să nu dea Guvernul cale liberă devastării naturii, respectiv a văilor, pădurilor şi căilor de acces din munţii perlă ai României când aceste hidrocentrale care se construiesc, după părerea mea, degeaba, sunt răsplătite de către onor Guvernul României cu certificate verzi pe care iniţiatorii proiectelor sistemului hidroenergetic nou creat primesc o grămadă de bani. Cum să nu fie de acord preşedintele României şi primul ministru cu această degradare a naturii când rude apropiate ale lor sunt investitorii care beneficiază de aceste certificate verzi. Jalnic arată Valea Capra după săpăturtilre care s-au făcut direct în albie distrugând şi ultima urmă de salmonid care mai trăia în rîu. Păcat. Mare păcat. (C.Popa)
- Ura! Avem stadion!
Zilele trecute m-am întâlnit cu un conducător al unei mici echipe de fotbal din zonă. L-am felicitat, citisem că echipa lui s-a calificat în etapa următoare a ,,Cupei României”. L-am întrebat dacă şi echipa fanion a Făgăraşului s-a calificat, mi-a răspuns că Făgăraşul nu mai are echipă de fotbal. Atunci mă întreb şi întreb: pentru ce domnule primar şi domnilor consilieri locali aţi cumpărat toată baza sportivă care include şi terenul de fotbal? Am auzit că aţi îndatorat Făgăraşul pe 20 de ani cu un împrumut la o bancă din Sibiu sau poate aţi cumpărat baza sportivă pentru viitoarele campanii electorale, dându-i posibilitatea lui Aurel Tămaş să cânte din nou pe stadion. Dar la câte minciuni s-au vehiculat în ultimii 25 de ani cred că nimeni nu se mai duce la pomenile electorale, eventual adunaţi atâta lume înâît să încapă într-o sală. Am vrea să ştim: care este creditul care s-a luat de la bancă? Cât este dobânda anuală? Cât plătim noi, contribuabilii, pentru această investiţie care s-a plimbat între proprietari timp de aproape 25 de ani când de fapt putea fi preluată gratis imediat după 1989? Dar ….nu este cazul să mai reînviem morţii. (C. Popa)
- Ce, am faţă?
În urmă cu cîţiva ani m-am întâlnit, întâmplător, cu domnul primar al Municipiului Făgăraş. Am discutat de una, de alta, şi mi-am oferit serviciile în a-l ajuta în anumite probleme tehnice ale oraşului, după un program pe care să-l stabilească dânsul. Am spus că fac totul benevol, fără retribuţie. Mi-a spus că o să mă caute, să discutăm. Nici până în ziua de azi nu m-a căutat. În schimb un domn parlamentar de Făgăraş, după două legislaturi, rămas fără serviciu, după vârsta de 70 de ani, a fost angajat cu simbrie la Primărie de către dl. Primar, pe post de conslier, timp de câteva luni până când, onor partidul, a găsit de cuviinţă să-l trimită pe dl. fost parlamentar consul onorific la Chişinău. Deh, partidul îşi făcuse datoria. Eu, care nu am partid, voind să lucrez pe grartis nu am fost acceptat. Păi ce era dom’ primar să mă ia la Primărie să văd eu tot ce se întâmplă acolo? (C.POPA)
- Ţiganii
Înainte de ’89 era extrem de greu să primeşti un paşaport ca să te deplasezi în Occident. Nu primea oricine. Populaţia României a fost ţinută sub obroc şi datorită acestui fapt am fost tot timpul etichetaţi de Occident drept o ţară închisă, tiranică, fără a da libertate cetăţenilor săi de a merge în voie. Şi a venit Revoluţia. Li s-au dat tuturor paşapoarte. Au migrat în Occident, au speriat Parisul, au sperit Londra, au speriat Madridul, au speriat Roma. Majoritatea celor care au făcut acte antisociale în Occident o reprezintă ţiganii. Cum au răspuns ţările din Occident acestor fapte? I-au îmbarcat pe ţigani în avioane, în trenuri şi autocare, le-au dat bani şi i-au trimis plocon înapoi. Asta e democraţie? Nu cumva voi aţi spus să le dăm paşapoarte să vină să se plimbe? Atunci de ce îi trimiteţi înapoi, ţineţi-i la voi şi educaţi-i. Dacă drepturile omului sunt direcţionate numai într-un sens despre ce democraţie vorbim? (C.POPA)
- Ce să mai cred?!
Au fost chinezii la Bucureşti şi au spus că vor construi modulele 3 şi 4 ale Centralei atomo-electrice de la Cernavodă cu o putere instalată de 1500 MW. Pe de altă parte, văile din Masivul Făgăraş sunt devastate de aşa numiţii investitori care fac micro-hidrocentrale pe aceste rîuri, pîngărind natura. Dacă avem o putere instalată de aproximativ 8000 MW din care nu sîntem în stare să folosim nici măcar jumătate în industrie şi consum casnic, la ce bun mai facem aceste investiţii avînd în vedere faptul că energia electrică nu se poate stoca. Şi atunci ce facem cu ea? Nu cumva ne minţim singuri? (C.Popa)
- Domnule Grapă
Am citit cu mare interes despre proiectul de lege pe care doriţi să-l lansaţi în dezbatere publică cu privire la legiferarea prostituţiei. Şi eu nu că zic, dar spun, chiar aceasta este problema stringentă a românilor? După părerea mea, dându-vă totodată şi o sugestie, nu credeţi că ar fi mai oportun să introduceţi în dezbatere publică un proiect de lege prin care să se ceară respectarea Constituţiei României care prevede că statul este obligat să asigure un trai decent cetăţenilor acestei ţări? Asta însemnând, spre exemplu, un salariu minim de 2000 de lei şi o pensie minimă de 1500 lei. Sau să introduceţi în dezbatere publică un proiect de lege prin care gazul metan să fie plătit de populaţie la preţul intern pentru că 98% din gazul consumat este din producţie internă. Sau un proiect de lege prin care energia electrică livrată populaţiei să fie gratuită că şi aşa avem excedent de putere instalată, gratuitate care este viabilă în mai multe ţări din UE. În rest poate vă gândiţi şi la alte măsuri care să scoată din necaz acest popor. (C. POPA)
- Şomaj minus 3%
În urmă cu câteva luni am fost invitat să prezint o lucrare la un simpozion ştiinţific ce s-a desfăşurat timp de trei zile în oraşul Cugir. Au participat conducători ai judeţului Alba, ai Academiei Române şi ai mai multor institute politehnice din ţară. Cugirul, oraş moni-industrial ca şi Făgăraşul de altfel, a găsit metode de atragere a investitorilor străini. Astfel pe platforma industrială a UM Cugir fiinţează două societăţi, una care produce armament pentru export, iar cealaltă piesele componente ale cutiilor de viteze pentru firma Mecedes. Am vizitat cele două uzine. Am fost impresionat de înalta tehnică şi de ţinuta personalului atît fizică dar şi a cunoştinţelor practice. La un oraş de 18.000 de locuitori au 5000 locuri de muncă în cele două uzine, iar şomajul este în cifra arătată în titlu. Întrebare: de ce acolo s-a putut, iar la noi, nu? Pentru că platforma fostului combinat chimic oferă posibilităţi mult mai mari de infrastructură decât a oferit UM Cugir. (C. POPA)
- Vatican, Moscova, Bruxelles
Poporul român majoritar ortodox, se tot miră cum de noi nu suntem imediat acceptaţi în comunitatea europeană sub toate formele. Părerea mea este că nu suntem şi nu vom fi acceptaţi decât formal în comunitatea europeană din trei motive. Primul: că suntem majoritar ortodocşi şi că ortodoxia, oricât am vrea s-o împăcăm cu catolicismul, nu se poate. Al doilea: pentru că patriarhul României nu va fi primit niciodată la Vatican şi că privirea va fi îndreptată întotdeauna spre Moscova, spre patriarhul rus. Şi al treilea: pentru că suntem judecaţi de către comunitatea vest europeană după ce am făcut în al doilea război mondial, când ne-am dus cu nemţii până la Stalingrad şi ne-am întors cu ruşii până în Tatra, unde aceştia ne-au stopat, nedându-ne voie să participăm la victoria finală. În felul acesta, din război n-am ieşit nici învinşi nici învingători. Şi atunci? Ne mai mirăm! (C. POPA)
- ,,U”
În anii ’50 student fiind la Cluj am făcut sport la faimoasa echipă de fotbal fanion a Clujului- ,,U”. Imnul echipei de fotbal ,,U” şi de fapt a întregului club universitar era: ,,Haide U, haide U/ Eşti simbolul tinereţii studenţeşti/ Haide U, haide U/ Eşti mândria unor inimi româneşti”. Se făcea şi sport şi carte în armonie, iar clubul pe toate planurile sportive era un adversar de temut pentru marile cluburi bucureştene. Cu stupoare constat că azi ,,U” nu mai este un symbol, ci e o societate comercială cu denumiri adiacente ca ,,Jolidon” sau ,,Mobitelco”. Ce fel de mândrie a tinereţii studenţeşti reprezintă alăturarea unui simbol la nişte firme comerciale? Dacă tot alăturăm aceste denumiri simbolului ar fi normal ca sportul clujean să prospere fiind profesionist. Cu stupoare constat că este exact invers. Unde eşti tu, Şony-baci, cel care în anii ’40 ai îngropat în spatele stadionului tot echipamentul lui ,,U” atâta timp cât a fost cedat Ardealul? Să vezi ce a ajuns o echipă de fotbal cu fel şi fel de intruşi şi negrotei aduşi de pe toate meridianele lumii! Păcat! (C. POPA)
- Şedinţă
Nu mi-am putut închipui vreodată atâta bătaie de joc la adresa noastră, a contribuabililor. În ziua de 15 mai 2014 a fost convocată o şedinţă ordinară a Camerei Deputaţilor, cameră decizonală din Parlamentul României. Durata şedinţei, 23 de secunde!!! Extraordinar! Conducătoarul de şedinţă a deschis şedinţa şi după cum spuneam mai sus, după 23 de secunde a închis-o. Cauza, lipsa de cvorum, pe româneşte spus, chiulangeală cu acte-n regulă. Şi când te gîndeşti că pe aceşti indivizi, că mai bine nu le-oi spune, îi plătim noi regeşte, ba mai mult decât atât pentru şedinţa respectivă fiecare participant sau abesent a primit o diurnă de 100 de lei. Cât o să mai suportăm noi aceste neobrăzări ale celor care ne conduc? Cât o să mai dăm bani din buzunarul nostru pentru nişte chiulangii care fac orice în afară de ce trebuie pentru acest popor. ( C. POPA)
- Până când?
Lunar vin facturile la apă, la curent, la gaz şi românii plătesc fără să crâcnească. Dacă nu plătesc însă urmarea o ştiu. Să le luăm pe rînd. Factura la apă conţine apa consumată şi aceeaşi cantitate dată la canal. Cei de la bloc plătesc justificat, dar celor de la case particulare li se fură banii pentru că mai mult de jumătate din apă merge la treburi gospodăreşti şi nu la canal. La curent sunt adăugate fel şi fel de taxe reprezentând certificate verzi care înseamnă bani plătiţi celor care au construit hidrocentrale, care nu funcţionează pentru că noi consumăm din sistem energie atomo şi termo. Dacă n-am consuma acest curent ar fi şomaj în serie, mineri, energeticieni, etc. La gaz suntem furaţi prin metode ,,ştiinţifice” prin transformarea gazului metan din metri cubi în Mwh. De ce? Ca să ne fure banii. Până cînd? (C.POPA)
- BAC
De cînd mă ştiu Bacalaureatul a reprezentat o probă a maturităţii unui adolescent şi trecerea unui prag de cunoştinţe cu care te îndrepţi spre tărâmuri viitoare. Acest examen îl promovezi pe baza cunoştinţelor şi reprezintă borna din viaţă, de care odată trecut, poţi să faci ceva. Aşa am crezut, aşa am învăţat, aşa am trecut Bacalaureatul la vremea respectivă cu profesori capabili, integrii şi plini de bunăvoinţă faţă de noi, elevii. Ce păcat că în zilele noastre s-a ajuns ca la Bacalaureat să se facă un adevărat comerţ, plata notelor în euro sau lei, funcţie de mărimea acestora. S-a ajuns până acolo încât profesorii stabilesc tarife pentru promovare, tarife care nu fac altceva decât să scoată nişte „Igaşi“ cu diplome, incapabili să facă faţă atât vieţii economice, spirituale sau în diverse alte profesii. Jalnică ţară dacă s-a ajuns până în această situaţie. Şi atunci ne mai mirăm că ne conduc nişte „neica nimeni“ la toate nivelele. Păcat! (C. POPA)
- Dezastru
Vechea mea pasiune, pescuitul în apele de munte, s-a transformat în ultimii doi ani într-un coşmar. Aproape că nu-mi mai vine să mă duc să văd ce s-a întîmplat cu drumurile, peisajul, apa, din zona montană a Făgăraşului. Am fost zilele trecute pe râul Dejani, la pescuit, şi am constatat un adevărat dezastru! Natură distrusă, copaci aruncaţi fără noimă în râu, drum deteriorat şi o conductă însoţitoare a drumului cu gropi din loc în loc pentru că sudurile nu erau terminate. Conducta respectivă ar urma să aducă apa, captată de pe cele două rîuri, Rîul Mare şi Lupşa, unde s-au construit două baraje pentru captarea apei. Nu mi-am putut imagina vreodată că această vale, din paradisul ce era, să devină un haos. Şi pentru ce? Pentru o microhidrocentrală cu o putere de 2 MW, în timp ce în România există un excedent de aproape 60% de energie. Şi atunci întreb: chiar merită să distrugi natura pentru o putere instalată de 2 MW care să se adauge celor 18.000 pe care-i avem disponibili? Dar se pare că interesele sunt altele legate de încasarea unor sume de bani uriaşe pentru certificatele verzi, unde atât Guvernul cât şi Preşedinţia sunt interesaţi. Poate va spune vreodată public, cineva, şi va răspunde cineva de acest dezastru ecologic, care nu este numai pe Dejani, este şi pe râul Sebeş. (C. POPA)
- Bănci… şi bănci
Un amic într-una din zilele trecute m-a întrebat dacă am cunoştinţă de faptul că numai în comunele locuite de români există laiţe la poartă, adică bănci. Laiţe pe care locuitorii satelor îşi petrec timpul sporovăind atâta timp cât este umbră. Când trece umbra, se mută peste drum. Nu ai să vezi niciodată într-un sat locuit de saşi sau unguri, laiţe la poartă. Oare de ce? Tot despre bănci, dar acum despre cele care păstrează banii oamenilor. Dacă nu aş fi Stan Păţitul nu aş afirma ceea ce spun acum. Parafrazând zicala oltenească: „Nu mi-e ciudă că am căzut în apă, mi-e ciudă că-mi dete brânci!“ pot spune că şi eu am păţit-o. Am depus banii la bancă şi în loc să primesc dobândă pentru ei, sub pretextul că mi-a dministrat contul, banca mi-a luat din bani. Bănci… Aşa că vedeţi când depuneţi banii la bancă indiferent care ar fi ea, care sunt clauzele impuse de aceste instituţii financiare, care în niciun caz nu dau, ci iau. (C. POPA)
- Parcări
Să vezi şi să nu crezi! Într-una din zile venind dinspre ,,Combinat”, în dreptul stadionului, zarvă mare! Buldozăre, gredere, screpere, rulouri compresoare, camiooane cu balast, camioane cu asfalt, borduri, beton şi o grămadă de muncitori, care de zor pregăteau terenul din spatele tribunei principale, tribună la care se lucra, de asemenea, de zor, pe schele înalte, la tencuit şi vopsit. Am oprit maşina, am coborât şi am întrebat pe unul din ,,şefi”: ce faceţi domnilor aici? Facem parcare pentru stadion de 500 de maşini! Să mori şi nimic altceva! Păi măi fraţilor, în anii ’80 când Nitramonia juca în Divizia B şi dădea târcoale primei divizii, veneau 7000 de spectatori la meci. Se pare că în zilele noastre încă odată şi încă odată se pune căruţa înaintea cailor. Cheltuim banii publici pe mofturile unora, nu-i numesc, pentru ca să faci o asemnea parcare, ca să găzduiască 20 de spectatori care vin la meci şi care şi aşa nu au maşină. Chiar că suntem de râsul lumii! Şi că nimeni nu se găseşte să tragă de mânecă Primăria, proprietara stadionului, sunt eu care întreb: aveţi stadion, aveţi vestiare, acum faceţi şi parcare, dar echipă când vom avea în oraşul acesta? Că fără echipă care este marea durere a făgărăşenilor, degeaba băgăm banii în anexe. (C. Popa)
- Cortina
Un mare sportiv român, întrebat fiind, de ce renunţă la activitate la o vârstă la care mai putea continua, a răspuns: ,,Decât să fiu scos de public afară din arenă, mai bine plec de bunăvoie în plină glorie”. Prin similitudine, zilele trecute, trecând prin piaţă am auzit o discuţie între două cucoane care se exprimau cam în felul următor: ,,Ce-i mai trebuie şi lui Telu Popa, ăsta! Cred că s-a umplut de bani de pe urma articolelor din presă şi a apariţiilor televizate”. Când m-am întors cu faţa şi m-au văzut, le-am replicat că toţi banii care i-am câştigat din media, le dau dânselor. Ca atare, am hotărât să nu mă mai expun oprobiului public pentru că dacă sunt totuşi oameni de bună credinţă care cred în spusele mele sunt destui care mă împroaşcă cu noroi pentru simplu motiv că invidia nobilă îi cuprinde. Mulţumesc pe această cale personalului de la ziarul ,,Monitorul de Făgăraş” pentru profesionalismul lor şi pentru faptul că m-au găzduit în coloanele ziarului atâţia amar de ani. Odată şi odată cortina tot trebuie să cadă. Cu cât mai în glorie cu atât mai bine. Toate cele bune, de data aceasta ing. Constantin Popa.
Monitorul de Făgăraş: Îi mulţumim domnului inginer Constantin Telu Popa pentru frumoasa şi utila colaborare
Cine a fost ing. Constantin Telu Popa
Constantin Telu Popa s-a nãscut la data de 22 septembrie 1938 în Sibiu, din pãrinţii Constantin, maistru, şi mama, Maria, casnicã, ambii din Apoldu de Jos, judeţul Sibiu. A urmat şcoala primarã la Şcoala Generalã nr. 3 din cartierul Combinat, Fãgãraş, apoi cursurile liceale la Liceul ,,Radu Negru” din Fãgãraş, promoţia 1955. A urmat cursurile Facultãţii de Mecanicã din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, absolvind în anul 1960, specialitatea TCM. Stagiatura a fãcut-o la Uzina Mecanicã din Cugir, pânã în 1964. A ajuns la Fãgãraş ca inginer mecanic la Combinatul Chimic Fãgãraş unde a rãmas pânã în 1990 cînd s-a pensionat. A funcţionat ca inginer proiectant timp de patru ani, dupã care alţi 11 ani a ocupat funcþia de şef adjunct al Serviciului Mecanic de Reparaţii al Combinatului Chimic. Din anul 1978 a condus secţia de placare prin explozie a combinatului având în subordine 260 de angajaţi. În calitate de inginer a brevetat şase invenţii legate de placarea prin explozie.
- Placarea triplã a aluminiului pe oţel prin intermediul unei folii de cupru a fost brevetatã în 1986 şi s-a aplicat pentru tehnologia obţinerii aluminiului la Intreprinderea de Aluminiu Slatina.
- Obţinerea de sleburi placate cu oţel inoxidabil dupã care acestea se lamineazã în 13 treceri la Combinatul Siderurgic Galaţi, obţinându-se tabla necesarã fabricãrii reactoarelor nucleare modulul I şi II de la Centrala Atomoelectricã de la Cernavodã.
- Obţinerea de plãci tubulare placate prin explozie cu cupru, alamã şi inox, plãci tubulare folosite la fabricarea schimbãtoarelor de cãldurã din industria chimicã.
- Obţinerea tablei placate cu inox pentru fabricarea utilajelor necesare la producerea apei grele de la Combinatul Chimic de la Turnu Severin, apã grea necesarã în procesul tehnologic de la centrala nuclearã de la Cernavodã.
- O altã inveţie este ,,obţinerea patinelor bimetal cupru, aluminiu, folosite la fabricarea transformatoarelor de înaltã tensiune de la Uzina Filiaşi şi pentru transformatoarele de la Intreprinderea Electrocontact Botoşani.
- O altã inveţie a fost tehnologia obţinerii produselor placate prin explozie ca fenomen cu consecinţe economice asupra economiei naţionale a României.
A fost decorat de cãtre Guvernul României şi Prşedinţia României cu Ordinul Steaua Republicii, clasa a V-a şi Ordinul Muncii clasa a III-a, în anii 1974, respectiv 1982, beneficiind de scutirea plãţii impozitului pe salarii pânã în 1990, la pensionare. A fost premiat de conducerea Combinatului Chimic Fãgãraş pentru merite deosebite în realizarea sarcinior de producţie de-a lungul timpului. Brevetele de invenţie i-au fost rãsplãtite cu premii în bani de cãtre Combinatul Chimic Fãgãraş. A avut colaborãri pe linie profesionalã cu Institutul Politehnic Braşov, Institutul Politehnic Cluj şi Institutul Politehnic Bucureşti în privinţa cercetãrii fenomenului de placare prin explozie şi consecinţele ştiinţifice rezultate din acest fenomen. A predat la Liceul Industrial de Chimie din Fãgãraş, la Facultatea de Subingineri Fãgãraş, Şcoala de Maiştri, diverse discipline de la rezistenţa materialelor la desen tehnic, tehnologia construcţiilor de maşini la geometrie discriptivã timp de 18 ani. A fost sportiv de performanţã, component al echipei de fotbal ENA Fãgãraş în perioada 1950-1955, apoi la echipa ,,U“ Cluj în perioada studenţiei, 1955-1960. A fost campion naţional de juniori la fotbal împreunã cu echipa ,,U“ Cluj, în 1956 şi 1957. A condus echipa de fotbal ,,Nitramonia“ în perioada 1967-1970. S-a cãsãtorit în anul 1960 cu Andrea Zãvoianu din Fãgãraş, colegi de liceu şi ulterior colegi în cadrul facultãţi, ca mai apoi să lucreze la secţii diferite ale Combinatului Chimic Făgăraş. Pasiunea pentru geografie şi naturã, a dus la una dintre cele mai iubite preocupări ale lui, pescuitul în apele de munte din care a fãcut hoby-ul vieţii lui.
A scris cartea ,,Jurnalul unui pãstrãvar“, care a vãzut lumina tiparului în 2011 la editura Mesgerul de Fãgãraş şi în care a cuprins amintirile unei vieţi petrecute în Munţii Fãgãraşului în perioada mai-august, lunile fãrã ,,r“, ale fiecărui an, prielenice pescuitului în apele de munte. A iubit opera şi teatrul, a iubit cartea, iar din sport a fãcut un mod de viaţã. A colaborat mulţi ani cu redacţia Monitorul de Făgăraş, unde a susţinut o rubriă săptămânală cu titlul: ,,Dacă-i marţi, e POPA!”, care a atras foarte mulţi cititori prin subiectele de interes abordate.
Dumnezeu să-l odihnească!
Condoleanţe familiei îndoliate!
