Rezistenţa Anticomunistă: Condamnaţii din oraşul Făgăraş (II)

Continuăm serialul ,,Rezistenţa Anticomunistă” cu prezentarea luptătorilor din oraşul Făgăraş.  Un important sprijin pentru grupul din Munţii Făgăraşului a fost profesorul Mihai Novac. Întâlnirile tinerilorvpartizani cu profesorul Novac au avut loc chiar în casa lui, nu departe de sediul Securităţi. Profesorul Mihai Novac era din Şona. A intrat în conflict cu autorităţiler austro-ungare şi a plecat în America unde a lucrat la o fabrică  de aparataj electric. Aici  a ajuns  şef proiectant. În 1917 renunţă şi pleacă în Italia când pr. Lucaci înfiinţase aici  ,,Legiunea Română”. Revine în Ardeal la sfârşitul războiului.  Împreună cu preotul Valeriu Literat şi a învăţătorului Benţea  pune bazele Liceului Radu Negru din Făgăraş şi devine primul lui director. După un an renunţă, lăsând funcţia lui Ştefan Damian, ofiţer. Ion Gavrilă Ogoranu îl descrie pe profesorul Mihai Novac ca find uscăţiv, cu ochelari şi mereu având o stare pozitivă, chiar glumeţ. ,,Insista până toţi elevii pricepeau lecţia” explica Ion Gavrilă Ogoranu.  Soţia lui era din familie de preoţi,  urmaşi ai vestitului baron Urs de Margina.  A sprijinit lupta anticomunistă încă de la începuturi, iar când fiul său, Gelu a intrat în grupul condus de Ion Gavrilă Ogoranu, l-a sprijinit necondiţionat.  Liderul grupului,  Moşu,  s-a întîlnit cu profesorul Mihai Novac chiar la el acasă, sub ochii securiştilor. Profesorul Novac a organizat  oamenii care puteau să-i ajute pe partizani,  inclusiv pe evreii din oraş. Un exemplu ar fi medicul Schull care i-a ajutat cu medicamente. Profesorul adunase pentru tinerii dn munţi  alimente, haine, încălţăminte, medicamente şi asigura, la nevoie,  asistenţa medicală. Şi fiica lui,  Gema Novac care  terminase Academia Comercială şi era contabilă la SMT s-a implicat în lupta anticomunistă. A fost arestată şi condamnată.

 Gelu Novac  bolnav de gălbenare

Gelu Novac era elev la Liceul Radu Negru şi scăpase de arestările din iunie 1948. Îşi dorea să  ajungă constructor de avioane şi preot la Roma. Dar  viaţa l-a condus  spre alt destin.  S-a alăturat grupului de luptători din Munţii Făgăraşului, iar la 1 mai 1949 a urcat în masiv. Au urmat ani de hăituială, foame, frig pentru eroii făgărăşeni.  Era 30 noiembrie 1951. Grupul din munţi avea provizii foarte puţine.  Gelu făcuse gălbenare. Şi cum se pornise o iarnă foarte grea, tratarea maladiei era dificilă. Nu aveau medic, nu putea ţine regim. S-au hotărât să caute ajutor în sate. Gelu, Moşu  (Ion Gavrilă Ogoranu) şi Leu (Laurean Haşu) s-au hotărât să coboare în Sâmbăta de Sus unde locuia preotul A., sperând în ajutorul lui pentru vindecarea lui Gelu.   L-au găsit pe preotul A, care avea 70 de ani, acasă singur. Era în plină noapte. I-au cerut   medicamente şi alimente de regim, miere pentru Gelu. Mare le-a fost surpriza când preotul i-a refuzat, alungându-i. Mai mult, a doua zi de dimineaţă preotul s-a dus la Securitate. Când au început căutările prin sat, cei trei luptători erau deja departe. Securiştii i-a luat şi bătut pe toţi stuparii din sat, i-a legat de pomi pe copii să spună cui au dat miere.  A fost o altă acţiune a Securităţii care a băgat groaza în sătenii din Sâmbăta de Sus.

  Opt tineri hăituţi prin zăpadă şi ger

Au trecut Oltul pe la Voila spre Boholţ.  Alături de cei trei au ajuns alţi cinci partizani, Victor Metea, Gheorghe Şovăială, Remus Sofonea (Brâncoveanu), Ion Ilioi, Nelu Novac. Se formase un grup de opt. Erau uzi, era ger, iar miliţienii pe  urmele lor. Au găsit un loc într-un desiş  unde se puteau ascunde. S-au aşezat în linie, unul în spatele altuia, ultimul fiind Leu care s-a acoperit cu o foaie de cort. Cooacele le-au pus sub ei, iar picioarele şi le-au băgat în raniţe. Altă foaie de cort au aşezat-o peste ei.  Aşa au adormit o vreme, timp în care zăpada i-a acoperit, ţinându-le, poate, de cald.  La un moment dat, totul s-a luminat, cerut era vizibil ca ziua. Au aflat ulerior că Securitatea şi Armata foloseau  acumulatori pentru a lumina muntele în căutarea lor. Atât de puternică era lumina de se vedea totul de peste Olt.  Dar securiştii nu ajunsesră în acea zonă. A doua zi, nefiind semne că s-au extins căutările în zona Oltului,  au aprins un  foc. Relata Ion Gavrilă Ogoranu că şi-au preparat găluşte din făina luată de la preotul A. din Sâmbăta de Sus.  Apoi au plecat spre Rotbav.

Alt preot care nu i-a ajutat

La Rotbav, Gelu avea o rudă care era preot. Cu încredere s-au dus la poarta lui cerându-i să-l găzduiască doar câteva zile până se însănătoşeşte.  Nici acest preot n-a vrut să-l ţină pe Gelu.  Dar preotul avea pe masă un curs  scris de Stalin. Au plecat şi de la această gazdă. În Rodbav locuia însă o consăteancă a lui Ion Gavrilă Ogoranu, Maria lui Nicolae Popa din Gura Văii, care se căsătorise cu un anume Viorel Purice din Rotbav. N-au stat pe gânduri şi au căutat-o. Locuia într-o căsuţă sărăcăcioasă  de la marginea satului. Ion Gavrilă Ogoranu s-a dus la uşa ei pentru a-i cere ajutorul.  Tânăra împreună cu soţul ei i-a primit pe toţi opt în modesta ei  casă, fără să se gândească vreun moment la riscurile la care se expune.  Din puţinul avut le-a  pus pe masă mămăligă şi brânză. Au rămas în podul casei Mariei trei zile. În acea perioadă, Securitatea căuta toate rudele lui Ion Gavrilă Ogoranu în speranţa că îl va prinde.  Informaţia ajunsese la Gavrilă  după ce s-a întâlnit întâmplător  cu un alt consătean, un anume Danu din Gura Văii, care avea sarcina să afle dacă Gavrilă trecuse pe la neamurile lui din satele făgărăşene. Aşa se face că au plecat din Rotbav spre Bărcut. Aici aveau o gazdă sigură, pe  Ieronim Mihai, un bătrân legionar care  făcuse  lagăr şi închisoare. Ieronim le-a oferit totul, masă, casă, haine, medicamente. I-a sfătuit să construiască  un bordei lângă sat unde să ierneze. Le-a pus la dispoziţie unelte pentru a-l amenaja. Planul le-a fost dat însă peste cap de un ins care i-a văzut şi care era colector în sat. Şi de aici au plecat, luând drumul Cincului.  Numai că  s-au împărţit în trei pentru a se putea ascunde mai uşor. După ce au făcut o rugăciune, aşa cum le era obiceiul la despărţire, Victor Metea şi  Gheorghe Şovăială au plecat spre Apus, având speranţe că  la Nucet vor putea ierna. Brâncoveanu, Ilioi, Nelu  au luat-o spre  Nord, cu gândul că vor putea sta ascunşi la  Leancu din Meghindeal. Leu, Gelu şi Moşu  au plecat spre e Est.

 Anica Aftim din Cincu l-a vindecat pe Gelu

Moşu, Gelu şi Leu au  ajuns la Cincu, iar la prima casă de la intrarea în sat locuia familia Iftim. Au fost primiţi şi găzduiţi în şură. Fiica soţilor Iftim, Anica, s-a ocupat de Gelu. Zilnic i-a preparat mâncare de regim. În 10 zile cât au rămas la Iftim, Gelu a fost vindecat.   Au mai rămas însă la Cincu, dar la familia Aroneasa, altă gazdă care i-a sprijinit.  ,,Călătorului îi şade bine cu drumul şi carpatinului cu zăpada sa” se pare că ar fi spus  Gelu.  Au plecat spre Calbor. Au dormit într-un desiş, în zăpadă, sub foile de cort.  Erau flămânzi şi îngheţaţi. Slănina primită de la gazde o ţineu la piept să se dezgheţe pentru a putea mânca. Duceau o luptă cu zăpada şi cu gerul, dar şi cu lupii care le dădeau târcoale. În ziua de astăzi este greu să ne putem imagina o astfel de viaţă, o hăituială a unor tineri de către autorităţi, fără rost, dură şi primejdioasă. Negăsind  ajutor la Calbor, au mers  la Şona. S-au oprit la acele case unde părea a fi linişte, îndrăznind să le ceară să-i ajute. Gelu găsise  un localnic care i-a primit în grajd unde era curat şi cald, iar gazda le-a adus mâncare, sarmale, carne şi vin. Era Crăciunul. Pe drumul spre Şona s-au întâlnit însă cu nişte oameni, care le-au părut suspecţi mai ales că era perioada în care din închisoarea din Cetatea Făgăraşului evadaseră câteva persoane. Convinşi că vor anunţa Securitatea, n-au rămas în grajdiul omului din Şona.  Au plecat din nou în zăpadă,  spre Galaţi. Din   deal se vedea Făgăraşul la lumina lunii, iar clopotele bisericilor chemau enoriaşii la slujbă. S-au oprit din fugă preţ de o rugăciune. Securitatea îi căutaseră deja la Şona. Au plecat  atunci spre Şoarş unde au tras  la drumarul Puia, coleg cu tata lui Gavrilă, Gheorghe Gavrilă. Apoi s-au mutatat la Nicolae Grecu, în grajd.  Aici erau în siguranţă, dar nu pentru mult timp.

 Elevi şi studenţi din Făgăraş încarceraţi

•   Sorin Ludu, student. A avut un rol important în comandamentul rezistentei pe lângă profesorul Nicolae Petraşcu. A fost condamnat, iese grav bolnav din închisoare.
•    Ioan Bălan, student la Politehnica Bucureşti. Arestat şi condamnat în 1948.
•  Octavian Popa, student la Conservatorul din Bucureşti. Este  condamnat pentru activitate anticomunistă.
•   Octavian Tomuţa, fost elev la Liceul Radu Negru,  student, şeful grupului legionar de la Politehnica Bucureşti. Este  condamnat pentru activitate anticomunistă.
•    Valeriu Teodoru , fost elev la Liceul Radu Negru. Este condamnat fiind inclus în  grupul Politehnicii din Bucureşti.
•   Horia Drăghici, student, condamnat.

 Casele lor au devenit sedii pentru Securitate

•    Ioan Giurca, medic, fruntaş naţional ţărănist. A fost arestat şi încarcerat. Casa lui a fost confiscată şi transformată în  primul sediu al Securităţii, pe Mihai Viteazu. Ulterior a devenit bibliotecă, casă a căsătoriilor, iar după 1990 sediu de partid, deTV, iar de câţiva ani, după retrocedare este goală. Ioan Giurca a fost tot timpul urmărit de securitate, s-a ascuns la Braşov, unde a decedat.
•   Emil Cosgarea, avocat, fruntaş naţional ţărănist. A fost  condamnat pentru atitudine anticomunistă. Casa lui a fost al doilea sediu al securităţii, pe strada Inului, unde astăzi funcţionează Parchetul Făgăraş.

 L-au apărat pe dr. Nicolae Buracu

•  Niculae Burlacu, doctor, moldovean la origine, ajunge la Făgăraş unde profesează în perioada ianuarie 1950- 15 martie 1953. Fusese încarcerat  în 1948 după o condamnare de 4 ani de închisoare. Intră în legătură cu luptătorii din Munţii Făgăraşului şi se implică în crearea de legături si cu exteriorul. Vândut de profesorul Ion Grovu, este arestat şi condamnat la moarte împreună cu  membrii grupului prinşi în 1957.  I se comută condamnarea în muncă silnică pe viaţă, la fel ca şi lui Olimpiu Borzea din Viştea  de Jos. A fost eliberat în 1964 şi s-a stabilit la Braşov.
•   Ana Popa,  originară din Voievodeni, funcţionară, a îndrăznit să dea referat bun pentru dr. Burlacu Nicolae care era arestat.
•  Conţiu Petre, deşi era secretar PCR la Combinatul Chimic Fagaras, a dat referat bun pentru  dr. Burlacu.
•    Iosif Ziegler, medic evreu. A dat referat bun pentru  dr. Burlacu.
•   Andrei Neuman, medic evreu. A dat referat bun pt. dr. Nicolae Burlacu.

Ucis în închisoarea Gherla

•    Gheorghe Toader , fost elev la L.R.N., inginer chimist, şef de promoţie al Politehnicii Bucuresti, şeful organizaţiei legionare a Judeţului  Făgărăş. Gheorghe Toader era orfan de părinţi şi a fost crescut de bunici. A urmat Licel  Radu Negru, fiind un elev foarte bun. A terminat Facultatea de Chimie Bucureşti cu rezultate excepţionale. În  1946 a revenit la Făgăraş pentru a conduce fabrica chimică, unde şi-a organizat un laborator chimic. I s-a propus să conducă organizaţia anticomunistă de la Făgăraş. Dar el şi-a dorit o viaţă închinată ştiinţei. ,,Mă cunoşti Ioane, că nu-s născut să fiu erou, eu cred că aş putea  servi mai bine pe tărîmul ştiinţei, nu-s fricos, dar mi-ar răpi timp preţios” descria Ion Gavrilă Ogoranu. În mai 1948 a fost arestat şi condamnat. Trece prin închisorile din Braşov, Piteşti şi din 1952 la Gherla condusă de Goiciu. Moare de pneumonie după ce Goiciu l-a pus pe el şi alţi cîţiva deţinuţi să golească un wc ce se înfundase, pe o ploaie cu lapoviţă. Apoi l-a băgat la arest,  la ,,neagra”,  unde a stat pe cimentul îngheţat zile în şir.
•   Gheorghe Toader,  muncitor, văr cu ing. Gh. Toader, condamnat pentru activitate anticomunistă. Era din cartierul Galaţi.
•   Iosif Munteanu,  condamnat pentru activitate anticomunistă.
•   Gheorghe Comşa, secretar al Liceului Radu Negru. L-a gazduit o iarna pe Gelu Novac, când a rămas singur.
•   ? Ciora, elevă la Liceul din Făgăraş, ucisă la securitate în condiţtii necunoscute.
•   Gheorghe  Govoran, preot, condamnat pentru  atitudine anticomunistă.
•   Ion Bărcuţean, muncitor, condamnat.
•    Zoe Vâjeu şi sora sa, Carmina, condamnate pentru sprijinul dat Rezistenţei anticomuniste.
•   Ion Comşa, preot, condamnat pentru activitate anticomunistă.
•  Aurel Benţea,  tehnician, condamnat pentru atitudine anticomunistă.
•   Petru Manciulea a făcut parte din grupul condus de învăţătorul Ion Pridon din Părău. A fost arestat şi condamnat în grupul Pridon.

(Lucia BAKI)