Limbajul de acum al vorbitorilor de la microfon sau al jurnaliştilor de campanie creează impresia că numai ceea ce este european (eventual global) are valoare, restul primind o conotaţie negativă, de ocară: neeuropen, antieuropean. Dar nu ultimele două sunt folosite des, ci corespondentele lor, indicatoare ale unor realităţi din zona locală, de care destinul ne-a legat prin tradiţie: balcanică, mioritică, dâmboviţeană. Eticheta balcanică ne condamnă la o lume de periferie, la marginea Orientului, unde legile sunt relative. Când ni se impută mentalitate balcanică, atitudine balcanică, partide balcanice, afaceri de tip balcanic, nimeni nu se aşteaptă la elogii: ,,Oamenii noştri politici sunt aroganţi, şemecheri, nebuni, puşi pe căpătuială, balcanici şi mai cu seamă corupţi până în măduva oaselor”, scria un jurnal central, situând spaţiul, unde se petrec asemenea anomalii, tot atât de străin de Europa ca şi vreo insulă din îndepărtata Oceania. Mai alarmantă ni se pare plasarea în context negativ a zonei carpatine, locul de unde a izvorât una din cele mai frumoase balade ale lumii, ,,Mioriţa”, din ecoul căreia poetul Lucian Blaga a definit spaţiul românesc, drept spaţiu mioritic. Aici însă, pe meleagurile mioritice cinstea a dispărut, căci se perindă politicieni mioritici dubioşi, bazaţi pe mioritica îngrăşare a porcului în ajun. Aura poetică a baladei este de nerecunoscut, fiindcă tot ce este mioritic pare a se degrada: porcul mioritic se vinde la preţ de găină, vaca mioritică este tot mai artificială, până şi fotbalul geme mioritic, pentru că deşi s-au adus mulţi străini, managementul este pur mioritic. Pe aceeaşi linie negativă, înjositoare, ne caracterizează adjectivul dâmboviţean. În politică şi administraţie ne pândeşte zilnic pericolul circului dâmboviţean; cele două Camere ne oferă adesea spectacole de bâlci dâmboviţean, schimbarea doctrinelor partidelor şi politicienii migratori intră în repertoriul teatrului dâmboviţean; aleşii ţării stau cu ochii pe instituţiile Vestului, dar urmează maimuţărirea, mai cu seamă de fabricaţie dâmboviţeană. Perpetuăm fără jenă ,,minciuna naţionalistă patentă, bine susţinută de celebri jurnalişti dâmboviţeni”, iar ,,o particularitate a psihicului dâmboviţean arată că întotdeauna cei care pleacă de la guvernare au condus prost”. Trei temeri: balcanic, mioritic, dâmboviţean, puşi acum în contrast conjunctural cu utopicul european, constituie în realitate o blasfemie lingvistică, o lezare a demnităţii locale şi naţionale. Sunt semne ale demagogiei şi ale unei politici aservite, în dauna interesului naţional, asemenea unui organism fără cap, dar care vieţuieşte după capul altcuiva. (Prof. Liviu IOANI)
