Nu putem vorbi despre activitatea culturală a Făgăraşului şi a Casei Municipale de Cultură Făgăraş fără să stăm devorbă cu Ionuţ Sas. Este făgărăşeanul care şi-a legat numele de viaţa artistică a Făgăraşului din ultimele decenii. Este psiholog şi consilier educaţional pentru copii şi tineri. Thalia este trupa de teatru cu amatori din municipiu înfiinţată de Ionuţ Sas, la început cu actori adulţi, iar ulterior cu copii. Astăzi îl găsim în mijlocul copiilor de şcoală primară repetând piese grele din teatrul românesc pentru a reuşi să descreţească frunţile iubitorilor de teatru din urbe. Ne reaminteşte astfel de pasiunea făgărăşenilor din veacul trecut care puneau în scenă piese de teatru, jucând apoi în renumitul hotel Paris al Făgăraşului vechi. Pe atunci, sala era plină până la refuz, iar astăzi, Ionuţ Sas îşi doreşte acelaşi lucru. Pe la 1880 era trupa de diletanţi de la societatea artistică ,,Progresul”, iar la distanţă de peste un veac avem trupa ,Thalia” coordonată de Ionuţ Sas. ,,Thalia” este completată şi de
trupa de la Evadart, coordonată de profesoara şi actriţa Codrina Anghel. ,,Vreau, la Făgăraş, o trupă de teatru în adevăratul sens al cuvîntului” spune Ionuţ Sas.
Omul din spatele spectacolelor
Pe Ionuţ Sas l-am găsit în sala mică de la Casa de Cultură de unde coordonează activitatea trupei de teatru ,,Thalia“. Era înainte de repetiţii. A fost metodist, iar acum lucrează ca referent la Casa de Cultură din Făgăraş. Este omul din spatele tuturor evenimentelor organizate de această instituţie, asigurînd buna lor desfăşurare, coloana sonoră şi fondul muzical. Este psiholog şi consilier educaţional pentru copii. Are o familie frumoasă, soţia lui, Lucia, este economist la aceeaşi instituţie, şi au împreună doi gemeni în vîrstă de cinci ani, pe Florian şi Cristian. ,,Ioan este numele meu, Ionuţ este numele de scenă. M-am născut la data de 17 februarie 1964, un an cu noroc pentru că am venit eu pe lume. Părinţii mei se numeau Ioan şi Rodica, tata era făgărăşean, iar mama din Timişoara. S-au cunoscut în timpul facultăţii. S-au plăcut şi s-au luat. Tata era la chimie, iar mama la istorie-geografie, ea a fost profesoară. A lucrat pentru început la Arhivele Statului în Braşov, iar tata la ,,Colorom“ Codlea. După aceea, au venit încoace, iar mama a fost profesoară la şcoala din Mândra şi a ieşit la pensie de la Școala Generală nr. 5 din Făgăraş. A mai predat pe la Generală 1 şi Generală 7. Tata a fost şef de secţie la UPRUC, la protecţie anti-corozivă. El a fost primul care a implementat fabricarea vaselor de poliester după o tehnologie italiană. Erau vase folosite pentru vinificaţie. De aici s-a şi pensionat. Eu mai am o soră care este medic pediatru la Timişoara, Maria Delia Mihailov şi am o nepoţică de la ea“ povesteşte Ionul Sas, cu calmul său caracteristic.
Amintirile frumosului Făgăraş
Anii de şcoală, năzbâtiile liceului şi farmecul vechiului şi frumosului Făgăraş au rămas în amintirea lui Ionuţ Sas. ,,Am început şcoala în anul 1970, la Generală nr. 1, cum era pe atunci şi ai mei m-au înscris la secţia germană. Clasele I-IV le-am făcut în curtea Bisericii Evanghelice de pe strada Libertăţii. Începând cu clasa a V-a ne-am mutat la liceu, fosta Generală nr.6, actualul Colegiu Naţional ,,Doamna Stanca“. Doamna Rauch ne era învăţătoare, iar în clasa a IV-a l-am avut pe domnul Melchior. Învăţătoarea mea a plecat ulterior în Germania, dar am rămas cu amintirea unui dascăl exigent. Eu eram singurul român într-o clasă de nemţi, acum dacă găseşti un neamţ (N.R- este vorba despre saşii făgărăşeni) este mare lucru. Toţi colegii mei din generală sunt acum stabiliţi în Germania. Am fost la secţia germană până în clasa a şaptea, după care am trecut la români. Am rămas cu o bază importantă din acei ani, chiar dacă nu vorbesc fluent, înţeleg orice vorbeşte un german, pot să citesc un text în limba germană şi să ştiu despre ce e vorba acolo. Dacă iau un text îl înţeleg, dar nu mai am exerciţiul conversaţiei, al vorbirii în general şi am rămas cu expresiile mai vechi, dar dacă întîlnesc un neamţ mă înţeleg cu el. Problema mai grea a fost la disciplinele tehnice, care nici nu mi-au plăcut. Când am venit la clasa de români mi-a fost foarte greu. În şcoală am avut mai mult la suflet disciplinele umaniste, istoria, limba română. Dirigintele meu la ,,Doamna Stanca“ a fost Dan Marian, profesor de biologie. Era singurul profesor român de la secţia germană, dar ne preda şi el în limba germană. La Generală nr.2 l-am avut diriginte pe Arpad Dombi, tatăl arhitectei de la Primărie“ a mai povestit Ionuţ Sas.
Elev la două licee
În rândul elevilor fiecare liceu din oraş avea o poreclă pe atunci, ,,Radu Negru“ cu secţii de mate-fizică şi mecanică, era ,,Bastilia” punând în evidenţă severitatea profesorilor şi regimul închis, iar actualul liceu ,,Dr. Ioan Șenchea“, se numea ,,Oxford“, din cauza aerului de libertate şi al elevilor atipici. ,,Prima treaptă de liceu mi-am petrecut-o la ,,Radu Negru” unde am avut-o dirigintă pe profesoara de matematică Valentina Rădoi. Mi-a mâncat sănătatea, de aia am şi plecat de acolo“ spune Ionuţ Sas, amuzat de acest episod al vieţii sale de elev. Profesoara Rădoi a avut o carieră longevivă, era o profesoară sobră, dar care nu era lipsită de bună dispoziţie. ,,Nu mi-a plăcut deloc la ,,Radu Negru”, nu era pentru mine, pentru că eu sunt o fire mai boemă. Atunci era mentalitatea, dacă nu erai la mate-fizică, nu erai nimic. Am fost la matematică-mecanică, iar programa era aceeaşi, dar noi făceam mai multă practică în UPRUC, la prelucrări. Îmi amintesc ca prin ceaţă acele vremuri. În timpul practicii era fain, învăţai ceva. Dacă voiai, muncitorii şi maiştrii te învăţau. Dacă vedeau că nu te interesează te lăsau în pace. M-am dus la ,,Agro”, că acolo era viaţă faină!“ mai spune Ionuţ Sas.
Foile albe de la examen
,,La examenul pentru treapta a doua de liceu nu am vrut să scriu nimic, am dat foile albe numai ca să ajung la ,,Agro”. Am picat cu nota 1.00. La ,,Agro” era o atmosferă faină, cu profesori faini şi puteai să înveţi acolo carte dacă îţi doreai. I-am avut pe Bârsan, Dumnezeu să-l ierte, pe Duţă şi pe doamna Roşculeţ,toţi profesori foarte buni. Poţi atinge performanţa şi fără politica biciului. Când am dat foaia goală taică-meu era să facă infarct. Mama a reacţionat ca mama. Eram la clasa de mecanică şi l-am avut diriginte pe Ioan Bining, profesorul de educaţie fizică. Noi îi ziceam Rollie. Tot acolo am făcut şcoala de şoferi cu Marinescu, un profesor bun, învăţai legislaţie cu el, avea metodă, dar nu m-a interesat să conduc decât tîrziu. Când mi-am luat trabantul am făcut şcoala de şoferi din nou. Am amintiri frumoase de peste tot, viaţa era normală. La ,,Agro” se făceau mai multe excursii şi nu-ţi avea nimeni treaba. Te puteai duce pe dig şi fumai liniştit. Am fost la întâlnirea de cincizeci de ani şi efectiv mi-au dat lacrimile când am intrat în clasă“ îşi aminteşte Ionuţ Sas.
Profesorii, adevărate portrete în ramă
Dascălii Făgăraşului au rămas în amintirea generaţiilor ca nişte portrete în ramă. Și Ionuţ Sas îşi aminteşte de câţiva dintre profesorii de elită. ,,La Radu Negru l-am avut pe Ioan Mihali la limba română, iar istorie am făcut cu Retevoi. Tot la română am avut-o şi pe domnişoara Șerban, avea porecla ,,Cîrtiţa“ şi era o fire liniştită. La matematică l-am avut pe Șovăială, care avea o metodă aparte, cel mai bătut în cap rezolva exerciţiul, nu te lua cu teorii. Îţi explica simplu:tipul acesta de exerciţiu aşa se rezolvă. Plecăciune pentru el!“
Armata şi viaţa de la 01041
,,După liceu am făcut armata la Infanterie, aici, în Făgăraş. Unitatea se numea 01041. Era Centrul de Instrucţie al Infanteriei şi Tancurilor, Școala actuală de Aplicaţii. Am prins perioada de un an şi opt luni, am fost caporal în armată. Sîmbăta şi duminica aveam voie să ieşi în oraş, nu era nicidecum un regim de puşcărie. Spuneai că te duci în centru şi nu-ţi avea nimeni grija. N-am prea tras cu arma, am făcut doar perioada de instrucţie, după care am fost la aprovizionare şi transport, furier etc. Am avut un regim mai lejer şi dacă voiai s-o tai în oraş o puteai face. Mergeam la fostul restaurant ,,Racoviţa“ şi la ,,Ciocănelea“, unde este acum ,,Furnica“. Aici era o fostă cîrciumă naţionalizată, porecla ei era ,,Un ţigan şi-un căpitan“. Tot aici era ţigănia, cu nişte case mici, vis a vis de unitate. Acum îmi amintesc de aceste lucruri ca prin vis. Tot aşa îmi amintesc şi de podurile de pe Berivoi“. a spus Ionuţ Sas.
De la Geografie la Psihologie
Ca în viaţa oricărui tânăr, Ionuţ Sas a avut şi el căutările sale, înainte de a se statornici în lumea artei şi a culturii. ,,După armată m-am întors la UPRUC, la montaje, şi am făcut în paralel facultatea la Geografie, fără frecvenţă, dar nici acolo nu mi-a prea plăcut, nu era pe gustul meu. A fost doar un imbold de moment şi am făcut patru ani, pentru că n-am terminat-o. La fără frecvenţă facultatea era de şase ani. După Revoluţie, am lucrat un an la Biblioteca Municipală, şi după aceea am venit la Casa de Cultură, în perioada 96/97. Pleca Stănică Popescu la Predeal şi era metodist aici. Eu am venit în locul lui. Acum se numeşte ,,referent“, cea mai mică treaptă, adică un om bun la toate, coordonator pentru mai toate activităţile. Între timp, în anul 1998, am început Facultatea de Psihologie-Pedagogie la Braşov, integral cu licenţă şi master în consiliere educaţională. Asta este, de fapt, şi meseria mea de bază: psiholog- consilier educaţional pentru copii şi tineri. ,,Rolul artelor spectacolului în combaterea devienţelor şcolare“ a fost tema lucrării mele de master, o temă faină, bine primită de profesori“ a spus Ionţ Sas. Din anul 1998 Ionuţ Sas îşi desfăşoară activitatea aici.
Thalia şi povestea teatrului din Făgăraş
Thalia este un grup de teatru cunoscut făgărăşenilor, cu o istorie frumoasă, pe alocuri întreruptă. Ionuţ Sas este cel care a reînviat Thalia din propria cenuşă. ,,Povestea Thaliei a început în anul 1997, pentru că nu mai exista aici un astfel de grup. Mi-au rămas puţine poze de atunci, pentru că doar Cornel Comici făcea poze, nu exista tehnica digitală de acum. În anul 1998 de-abia au început să se înfiinţeze internet-cafe-urile în Făgăraş. Nea Mihai, frizerul, avea atunci unul. Eram interesaţi de mineriada din 98 şi voiam să aflăm ştiri mai rapide de pe net. Am stat o oră în faţa calculatorului, dar n-am ştiut nimic. Primul calculator l-am luat în anul 1990, un HC, cu basic limbaj de programare. O tastă avea patru funcţii. Am fost un auto-didact, mi-am format cu timpul nişte programe, pentru că m-a pasionat. În februarie 1997 a luat fiinţă ,,Thalia“. A fost o întâlnire fericită între preotul Erwin Markos, Hortensia Oros şi eu. Noi am pornit atunci trupa ca adulţi. Primul articol despre trupă a fost scris în ziarul judeţean ,,Cuget românesc“ din 7 februarie 1997. Pe atunci Lucia Baki era director la Bună Ziua Făgăraş. Noi am vrut să facem grupul bilingv- în română, maghiară şi germană. La început entuziasmul a fost mare. S-au înscris douăzeci de simpatizanţi ai teatrului şi am rămas pînă la urmă zece. Premiera s-a intitulat ,,Sosesc deseară“. Primul nostru spectacol a fost ,,La porţile Thaliei“. Am fost 12-13 actori, era un teatru de mişcare, iar Erwin era regizorul. Am făcut multe stagii de pregătire organizate de Asociaţia Teatrelor de amatori maghiari, care era sprijinită de Budapesta. Noi nu ne-am putut afilia nicăieri atunci. Asociaţia era sprijinită de profesori de la IATC- de la noi şi Academia de Artă teatrală din Ungaria, erau buni. Acum teatrul este o limbă universală. Mergeam la atelierele de dicţie care se ţineau în limba maghiară şi râdeau de noi ăia de se prăpădeau. Trupa de adulţi şi-a desfăşurat activitatea în perioada 1997-2001. Tot în perioada aceea am început, în paralel, să fac spectacole cu copiii, mergea treaba fain. În anul 2001 s-a sistat activitatea trupei, până când a venit Diana Gribincea directoare. Acum suntem invitaţi la diferite festivaluri. Ne-am dus la primul festival de recitare dramatică avându-i pe Constantin Dumitru Nicolae şi Nicoleta Bosancu. Am obţinut premiul I la Piteşti unde i-am avut pe Adriana Trandafir şi regizorul Mihai Lungeanu printre membrii juriului. Atunci noi eram nişte nimeni, nici nu mai ştiu cum am ajuns acolo, dar i-am spart pe toţi. Până să vină Giuriţan director veneau studenţii de la IATC, Cami Varga, Levente şi făceau cu noi ce învăţau acolo. Ei au prezentat piesa ,,Monologul lui Marmeladov“ după ,,Crimă şi pedeapsă“. Koksardi Levente a făcut rolul principal. Acum el joacă pe scena Teatrului Maghiar din Timişoara. După aceea am început cu copiii şi au fost super-buni. Printre primii actori a fost Amina Manea, care acum este o cunoscută sportivă a Karate-ului făgărăşean. Avea un monolog drăguţ şi, în loc să se încline ca la teatru, a avut un salut din Karate. Cei mai vechi dintre copii sînt Ștefania Pică şi Andrei Stanciu. Ștefania este pe clasa a III-a şi Andrei pe clasa a VII-a. Acum avem în jur de optsprezece-douăzeci de copii. Baza o constituie copiii din clasa a III-a. Mai avem trei copii pe clasa a VII-a, un copil pe clasa a II-a şi doi copii pe clasa a V-a. Pe cei de liceu, dacă vin, îi încadrez la adulţi. Ne-am împărţit într-o lege nescrisă. La Codri (N.R- Codrina Anghel) se duc cei de liceu. La piesa ,,Omul de Zăpadă care vrea să întîlnească soarele“ i-am dat din copiii mei. La Vladimir Vărzaru de la Clubul elevilor sunt copii mai mari. Eu am rămas cu cei mai mici şi nu lucrez foarte uşor cu ei pentru că nu sunt constanţi. Înainte să punem în scenă ,,Păcală“, din opt, am rămas doar cu doi actori. Când să prezentăm piesa, iar au început să vină. Pe 1 iunie vreau să punem în scenă piesa ,,O noapte liniştită“. Am vrut să o prezentăm la Festivalul Evadart, dar copiii nu vin constant“ spune Ionuţ Sas.
Dragoş Seremuş, o vedetă în devenire
,,Dragoş Seremuş a făcut parte din trupa Thalia până în clasa a VIII-a, cînd l-a văzut actorul Marius Cisar, directorul de la Centrul Cultural ,,Reduta“ din Braşov. El a zis- ,,E belea băiatul!“ şi l-a băgat la ,,Școala Populară de artă“. Este unul dintre actorii făgărăşeni care a fost remarcat chiar când juca în cadrul Thaliei. Împreună cu trupa de copii din cadrul Thaliei ne-am desfăşurat mai mult activitatea în cadrul Festivalului Evadart, aici, pe plan local. De-abia de anul acesta am început să fim invitaţi şi în alte oraşe. Aşteptăm invitaţii şi pe plan naţional“ spune Ionuţ Sas.
Reînfiinţarea trupei de adulţi
Ionuţ Sas şi-a propus să reînfiinţeze şi trupa de adulţi din cadrul Thaliei. ,,În premieră, cred că suntem pe cale să le oferim surprize faine făgărăşenilor şi ne-am format un nucleu de adulţi. Încercăm deocamdată să pregătim o piesă care să aibă protagonişti copii şi adulţi, o piesă adevărată pentru că la amatori trebuie să fii natural. Suntem, momentan, trei adulţi. Vreau o trupă de teatru la Făgăraş în adevăratul sens al cuvântului cu actori între zece şi şaizeci de ani, care să fie în stare să prezinte o stagiune completă. Istoria e istorie, gata, nu mai trăim din amintiri. În urmă cu cinci ani am reînceput ca lumea. Dumitru Nicolae, care e acum la Constanţa, vrea să se tragă înapoi, şi cu el m-aş potrivi cel mai bine pe scenă. În el voi avea un mare sprijin. El a plecat de aici şi a lucrat ca bucătar pe vasele de croazieră. Făgăraşul merită o trupă de teatru şi vrem să oferim acest lucru“ este dorinţa lui Ionuţ Sas. Ionuţ Sas a făcut un rol memorabil în piesa ,,Haide, ucide-mă dragoste“ alături de Codrina Anghel şi Zsuzsa Dull.
Pasionat de trabant
Ionuţ Sas este unul dintre făgărăşenii pasionaţi de trabant. ,,Maşina mea este 601 S şi a fost construită în anul 1986, pe benzină, motor în 2 timpi şi amestec cu ulei, pentru că aşa sunt toate. Cele fabricate în anul 1990 sunt de tip 1.1 înainte de falimentul fabricii, cu motor scos în 4 timpi, cu motor de Wolsvagen. Pe acestea le recunoşti după grilă. Grila diferenţiază modelul 600 sau 601 de modelul 1.1“ explică Ionuţ Sas. Anul trecut a fost organizată la Făgăraş întâlnirea trabantiştilor din ţară. Oameni de toate categoriile şi profesiile, pasionaţi de anticul trabant, s-au întîlnit în iulie 2018 la Făgăraş ca să depene amintiri, majoritatea prieteni între ei de la întîlnirile trabantiştilor. Inginerul Gruescu Constantin din Craiova îşi mîngîia trăbănţelul precum un copilaş , un trabant din 601 construit în 27 noiembrie 1989, cu o viteză maximă de 114 km/h, consum 4,1- 6,8 la suta de kilometri, motor în doi timpi cu aprindere electronică prin calculator, motor cu benzină în amestec de ulei de 26 de litri. Au fost 3.096.099 de astfel de maşini, în ţările foste socialiste, în Italia, Anglia şi S.U.A. Medicul stomatolog Dan Gavrilă, făgărăşean, a fost şi el la întâlnirea trabantiştilor dela Făgăraş. ,,Toate tipurile de trabant sunt fabricate în Germania, la Zwichau mai exact şi s-au fabricat în jur de 3.000.000. Fabricaţia lor a început în anul 1957. Nu folosesc maşina decât la astfel de evenimente. Când aveam întîlnirile cu trabantiştii depănam amintiri frumoase. Performanţa cea mai mare pentru un trabantist era să urce dealul Bălăuşerilor de lîngă Tîrgu Mureş cu viteza a patra. Acel deal, când îl urcai, ţi se părea că începeai să urci dar nu se mai termină“ spunea Dan Gavrilă. Preotul Ciprian Dărăban din Sighişoara a venit cu un trabant 601 Deluxe, fabricat în anul 1988. ,,Totul este original, vopsea originală, tot ce vrei. Este maşinuţa noastră de senzaţie când ieşim cu ea prin Sighişoara, ne dăm cu bijuteria aceasta mai ales Duminica“. Radu Marin din Lisa, mecanic auto, are şapte trabanturi. ,, Mai am vreo şapte trabanturi în curtea mea din Lisa. Toate sînt model 601, pe cele de tip 600 le-am casat, dar am piese foarte multe” a spus liseanul.
,,Progresul“, prima societate artistică dela Făgăraş
Făgăraşul a avut teatru încă de la anul 1876 când a luat fiinţă societatea de dilentanţi ,,Progresul”. Despre evoluţia acestei societăţi artistice aflăm din Monografia Făgăraşului scrisă de preotul greco-catolic Nicolae Aron în 1913. ,,La Făgăraş încă pe la anul 1876 înainte şi apoi pe la anii 1879,1880,1881, în urma resbelului oriental al Rusiei aliată cu România contra Turciei, cînd poeţii români scriau poezii eroice, naratorii povestiri, iar artiştii piese teatrale, un grup de actori sub directorul Ionescu mai întîi, apoi sub a lui Petculescu, au fermecat publicul cu mai multe reprezentaţii teatrale. După ce artiştii s’ au depărtat cu totul, tineretul din Făgăraş, partea inteligentă, a început să-i imiteze, făcînd dese pregătiri cu piese teatrale mai uşoare, mai ales din cele ale lui Vasile Alecsandri“. Abia la 24 iulie 1885 sub numărul 39504 sînt semnate actele de înfiinţare a societăţii ,,Progresul“ de către ministru de la Budapesta, statutele fiind întocmite de avocatul Ioan Roman ca preşedinte şi Nicolae Aron ca notar. A funcţionat la Progresul un cor în care au activat Vicenţiu Grama, George Borzea, Alexandru Pocol, Ioan Dejenariu, Dănilă Grămoiu, Ioan Raţiu, Damaschin Poparad, Ioan Popoviciu, Ioan Grama şi Costi Toma. Alţii au format o trupă de teatru care făceau repetiţii, la început, la şcoala de pe Uliţa Grecilor: Augustin Cepeş, Alexandru Cepes, Ştefan Necşa, Nicolae Ludu, Nicolae Aron, Ioan Broşiu, Adolf Făgărăşean, George Bârsan, Clement Grama. Diletanţii au încîntat Făgăraşul cu activitatea lor artistică, astfel că avocatul Ioan Roman i-a invitat să facă repetiţiile în casa sa, unde funcţiona şi banca Furnica. Au susţinut financiar societatea Progresul oamenii de vază ai Făgăraşului precum Ioan Şenchea, Octavian Vasu, Ioan Turcu, Nicolae Cosgarea, Ioan Roman, Ştefan Pop. În timp teatrul Progresul era arhicăutat de făgărăşeni, iar sala de la Hotel Palas unde se prezentau piesele era întotdeauna plină pînă la refuz. Conform statutului, societatea Progresul avea scopul ,,lăţirea culturei prin reprezentaţiuni teatrale, desvoltarea gustului estetic şi a simţămintelor nobile şi morale, cultivarea muzicii vocale şi instrumentale“ se arată în Monografia semnată de pr. Nicolae Aron. Fiecare membru fondator a contribuit cu 20 coroane, ordinarii cu cîte 2 coroane şi ajutătorii cu mai puţin de 2 coroane. Societatea de diletanţi Progresul i-a avut în funcţia de preşedinte pe avocatul Ioan Roman (1884-1885), Basiliu Raţiu, 1889-1895, Dr, Ioan Şenchea: 1895-1897-1905-1910, dr. Ioan Turcu 1897-1900, Iacob Macaveiu 1900-1905, avocatul Octavian Vasu, 1911, av. Liviu Pandrea, 1912, av. Dănilă Vasu, 1913. Casierii de la Progresul au fost Ioan Dejenariu, Nicolae Cosgarea şi Costi Toma, 1913. Secretari au fost Nicolae Aron, Ioan Berescu, Mateiu Jiga, Ilie. Debău. Vicepreşedinţii societăţii au fost dr. Titu Perţea, Mateiu Jiga, Nicolae Aron şi Alexandru Belle. Membri activi la Progresul au fost Elena Jiga, Letiţia Popa-Radu, Irina Silaghi, Mariţi Cernea, Ioan Berescu, Mateiu Jiga, Aurel Pinţea, Cornel Rusu, Emil Popp, Costi Toma care era sufletul coriştilor, Ilie Stoichiţă, Iuliu Cîrje, Traian Păcală. (Ştefan BOTORAN)
