- Scurt istoric al Uniunii Europene cuprins într-un serial al ziarului Monitorul de Făgăraş
- Cît de pregătită este România pentru preşedinţia Consiliului Europei
Începînd cu data de 1 ianuarie 2019 România a preluat preşedinţia Consiliului Europei într-un moment în care pare că societatea noastră nu este în stare să se regăsească. ,,De la 1 ianuarie 2019, România va prelua preşedinţia Consiliului Europei. Părerea mea este că nu sîntem pregătiţi pentru aşa ceva. Lucrurile au luat-o razna. La guvern nu se mai înţeleg responsabilităţile pentru diferite sectoare, persoane care ar trebui să se ocupe de diferite chestiuni europene pleacă sau sînt demişi şi în acest fel ne trezim în ceasul al douăsprezecelea total nepregătiţi“ spunea Klaus Johannis, preşedintele României. România s-a trezit cu nişte priorităţi pe care nu poate să le gestioneze în interior: Europa convergenţei- creştere, coeziune, competitivitate, conectivitate; Europa siguranţei; Europa actor global sau Europa valorilor comune. Asta în timp ce guvernul României pare că ar vrea să se întoarcă spre o dictatură.
Să nu uităm reperele…
Dacă ne întoarcem cu vreo treizeci de ani înainte, în faţă ne apar sinistrele îndemnuri: ,,Frontul Salvării Naţionale. Preşedintele ales al României Ion Iliescu în pericol! Bandele legionare devastează Bucureştiul! Gălăţenii pleacă spre Bucureşti! Încercare de întoarcere spre dictatura fascistă! De ce poliţia nu-şi face datoria?“ Era propaganda securităţii aflată în refacere. Presa vremii titra: ,,Ciocoi pribegi şi înfumuraţi au venit să ne înveţe democraţia. Au venit şi cu bancnote verzi crezînd că România e de vînzare. S-au găsit şi vînzători de ţară, intelectuali care pînă mai ieri cîntau în strună lui Ceauşescu. Au apărut şi profitorii de moment, unii extrem de bronzaţi. După încercarea de rebeliune legionară care încerca să răstoarne preşedintele ales al României, ne punem întrebarea: asta să fie democraţia pe care Raţiu, Cîmpeanu şi Coposu vrea să ne-o impună? Concluzia este una singură: Raţiu şi Cîmpeanu: afară din ţară! La sediile FSN Galaţi s-au strîns registre pentru strîngerea de semnături a celor ce doresc expulzarea din ţară a lui Raţiu şi Cîmpeanu“. Majoritatea populaţiei a jubilat cînd Iliescu a chemat minerii. Sînt lucruri de care încă nu am scăpat. ,,Șandramaua asta de comunitate europeană se va face praf şi pulbere!“ spune actorul Dan Puric. El mai adauga: ,,Eu m-aş bucura ca România să preia preşidinţia Comunităţii Europene pentru că în două-trei luni aceasta dispare… Comunitatea europeană este o cooperativă agricolă care nu are nimic cu Europa adevărată. Ceea ce ne propune Comunitatea Europeană sînt blasfemii“. După protestele violente din august 2018 împotriva guvernului, Viorica Dăncilă, primul ministru al României, declara la Bruxelles: ,,Spun de la început că nu am venit să dau socoteală. Am venit pentru că vă preţuiesc şi vă respect. Trebuie să facem o justiţie corectă pentru cetăţeni. În ce fel a apărat MCV cetăţenii români? Nu am văzut nimic despre încălcarea drepturilor omului, despre protocoalele secrete“. Reacţiile liderilor europeni nu au întîrziat să apară: ,,Guvernul român trebuie să respecte separaţia puterilor şi statul de drept“ spunea Esteban Gonzales Ponse, eurodeputat spaniol, vicepreşedintele grupului PPE. ,,A fost un discurs destul de agresiv, cu scopul de a le arăta cetăţenilor români că nu te poţi juca cu premierul lor“ a spus Judith Sorgentini, eurodeputat olandez din grupul verzilor. Jean Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene spunea: ,,Este adevărat că avem în continuare divergenţe în ceea ce priveşte evoluţia statului de drept şi pe tema cărora am discutat“. Parlamentul European a adoptat o rezoluţie împotriva României. ,,Au şters cu buretele tot efortul şi toate realizările din cei 11 ani de cînd am aderat şi ne-am străduit să facem ţara mai bună“ a spus Klaus Johannis, preşedintele României. În replică liderul PSD spunea: ,,Suspendaţi legile pe care le-aţi adoptat în Parlament! Dar de ce? Conţin nişte prevederi care nu ne plac. Dar sînt şi în alte ţări. Da, dar la voi nu merg! S-a votat o rezoluţie nedreaptă în care ni se reproşează lucruri care se întîmplă peste tot. Țara noastră a fost transformată în ţapul ispăşitor al jocurilor de putere dintre familiile politice europene“. Înainte de preluarea preşedenţiei Consiliului Uniunii Europene de către România, New York Times scria că guvernul României se pregăteşte să îşi asume aceste prerogative într-un moment de ,,coliziune“ cu Uniunea Europeană. Dacă facem o punte peste ani, în 2019 societatea românească este la fel de agitată precum în vremea mineriadelor. Iliescu este moştenirea actualului guvern, al României. Intervenţia violentă împotriva protestatarilor anti-corupţie se aseamănă cu scenariul din iunie 1990. Iată mentalitatea unei guvernări care a preluat preşedinţia Consiliului Europei. O Europă a toleranţei, a drepturilor omului, a libertăţii. La aproape treizeci de ani după evenimentele din 1989, România se găseşte în acelaşi stadiu iliescian.
Atracţia Europei…
Visul României după valorile Europei a existat încă din zorii istoriei noastre moderne. ,,Deja în epoca fanariotă începe influenţa farnceză la noi, fiindcă Franţa avea atunci un prestigiu enorm în întreaga Europă. Se vorbea franţuzeşte în sferele înalte, de la Lisabona la Sankt Petersburg. La noi marea cotitură se petrece în timpul ocupaţiei ruseşti de la 1806 la 1812. Convinşi de victoria finală a ruşilor împotriva turcilor, tinerii boieri au început să se îmbrace după moda apuseană, să danseze vals în loc să joace hora, şi să înveţe toţi franţuzeşte, pentru că franţuzeşte se vorbea cu ocupantul rus!“ spune Neagu Djuvara în ,,O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“. Franţa a constituit pentru noi liantul către civilizaţia apuseană. ,,Cînd românii încep să călătorească în Occident, căutînd sprijinul unei puteri străine împotriva ruşilor sau a austriecilor, se îndreaptă fatalmente spre francezi. Nu doar pentru că Franţa putea să rămînă puterea cea mai mare, cu toată căderea lui Napoleon, dar mai cu seamă pentru că limba franceză se înrudeşte cu româna, aparţinînd amîndouă familiei limbilor romanice. Aşa începe la noi extraordinara influenţă paşnică din partea unui stat străin, în aşa măsură încît limba noastră, cea pe care o vorbim în fiecare zi, cuprinde, în majoritate, cuvinte de origine franceză, unele tranzitate prin italiană, care seamănă mai mult cu româna, altele preluate direct din latină. Prin faptul că tinerii intelectuali români vorbeau limba franceză, ei ne-au furnizat aproape toate cuvintele moderne. Trebuia să schimbăm cuvintele venite pe linie turcească sau grecească, pentru noul nostru sistem de de administraţie, pentru drept, politică, economie. Astfel ispravnicul a devenit prefect, a chivernisi s-a zis de-acum în a administra, zapciii au fost înlocuiţi cu jandarmii, vistieria a devenit ministerul finanţelor etc. În mod fatal trebuia să împrumutăm asemenea cuvinte dintr-o limbă străină, iar aceasta a fost franceza. Și această influenţă nu s-a şters, a rămas în limbă şi este acum infiltrată în felul nostru de a gîndi şi a trăi. Toată societatea românească, toţi intelectualii vorbeau franţuzeşte. Boierimea vorbea franţuzeşte acasă. Sînteţi şocaţi? Nedumeriţi? Nu e cazul. Este un fenomen universal: cînd o limbă se impune ca limbă de cultură, e vorbită de aristocraţiile altor ţări fără complexe. Dacă citiţi ,,Război şi pace“ de Lev Tolstoi veţi vedea cum dialogurile intime ale acelor ruşi care-l învinseseră pe Napoleon sunt împănate cu fraze franţuzeşti“ (Neagu Djuvara)
Un parcurs spre Occident pe filieră rusească
Un mare paradox al istoriei îl constituie ascensiunea ţărilor române spre cultura occidentală pe filieră rusească. Ruşii fac o experienţă politică la noi după victoria împotriva turcilor. ,,Ne aflăm din nou în faţa unui fenomen ciudat: ruşii, în timpul cît ocupă Principatele după încă un război (1828-1829), care se termină cu pacea de la Adrianopol (septembrie 1829), vor impune în Principate un fel de nouă constituţie care se va numi Regulamentul Organic. Astfel ruşii, aflaţi sub un regim autocrat, fără libertăţi, fără parlament la ei în ţară, vor impune în principate un regim relativ mai liberal decît al lor. Liberal nu înseamnă că era nepărat democratic. Constituţia era aristocratică. În parlament nu apăreau decît boieri mari şi mai mici. Dar Constituţia se inspira după modele europene: se ţinea seama de independenţa justiţiei, iar parlamentul era separat de executiv. Iată aplicat, pentru prima oară la noi în ţară principiul lui Montesquieu din veacul al XVIII-lea: separarea puterilor executive, legislative şi. Acest principiu apare pentru prima oară în Regulamentul organic“. (Neagu Djuvara). Regulamentul organic constituie primul document important prin care România îşi începea ascensiunea spre un viitor european şi se rupea într-un oarecare fel de ,,levant“.
Ucenicii revoluţiilor de la 1848
Europa actuală constituie un lung şir de transformări istorice şi politice. Uniunea Europeană este rezultatul insurecţiilor liberale, al ascensiunii burgheziei iar ţara noastră a făcut parte din aceste mişcări prin tinerii studenţi care se aflau în Occident, mai ales la Paris şi Berlin. ,,Revoluţia din 1789 din Franţa avusese aspecte populare şi momente sîngeroase, dar în cele din urmă a adus la putere o altă clasă, burghezia în locul aristocraţiei. În 1848 asistăm la o încercare de a răsturna şi burghezia de la putere, o încercare populară. Interesant este că tinerii noştri studenţi aflaţi la Paris sînt entuziasmaţi de această revoluţie populară, cu toate că în majoritatea lor erau fii de boieri; de pildă, fraţii Golescu, şi mai cu seamă fraţii Brătianu se pare că au luat parte la luptele de stradă alături de populaţia răsculată a Parisului. Ei sînt ucenicii revoluţiei din Franţa şi o importă în ţările noastre, în Muntenia şi Moldova“. (Neagu Djuvara).
Rolul masoneriei în istoria Europei
Pînă nu demult, masoneria a constituit un subiect tabu în istoriografia românească, dar Neagu Djuvara sparge gheaţa şi spune. ,,Aici trebuie să spunem cîteva cuvinte despre o problemă care nu se prea discută în cărţile noastre de istorie: rolul jucat de o societate secretă, francmasoneria, în aceste revoluţii, atît în cea din 1789 în Franţa, cît şi în cea de la 1848, la noi. Tineretul nostru, aflat în Franţa sau în alte ţări occidentale, nu se putea simţi atras de conservatori. În schimb liberalii, doritori să răspîndească ideile de democraţie şi libertate şi în ţările din răsăritul şi sudul Europei, au captat interesul acestor tineri români. Ceea ce a făcut ca cei mai mulţi dintre ei să se înscrie în lojile masonice“ spune Djuvara. Ideile masone, ne place sau nu, influenţează încă organizarea Uniunii Europene, mai ales în ceea ce priveşte ,,egalitatea de gen“ şi alte concepţii ce se vor să corespundă cu eticheta de ,,toleranţă“, libertate de opinie etc. Masoneria nu este un lucru uşor de explicat dar are influenţe încă în lumea politică occidentală. În Evul Mediu existau societăţi secrete prin care cei care au clădit vestitele catedrale îşi transmiteau tainele meseriei din tată în fiu sau de la maestru la ucenic. Ei s-au organizat în companii ce străbăteau toată ţara şi clădeau construcţii la comandă dar nu voiau să destăinuie secretele meseriei decît după o ucenicie foarte lungă. Tremenul vine din limba franceză şi înseamnă ,,zidar liber“. ,,Acest cuvînt de francmason a fost preluat pe la începutul secolului al XVIII-lea de un pastor anglican care înfiinţează o nouă societate secretă. Societatea nu avea drept scop nici zidăria, nici arhitectura, ci dărîmarea unei societăţi mult prea dominate de aristocraţie şi de Biserica catolică. S-au născut mai întîi în Anglia, apoi foarte repede s-au răspîndit pe continent, societăţi secrete care aveau scopul, pe de o parte, a slăbi puterea Bisericii prea voluntare a catolicilor (care controla în mare măsură educaţia copiilor şi avea o influenţă prea puternică asupra guvernelor), iar, pe de altă parte, de a distruge monopolul aristocraţiei asupra guvernelor. Se pare că masoneria a jucat un rol important în izbucnirea revoluţiei franceze de la 1789. Este o chestiune foarte controversată, dar cred că e multă dreptate în această teză, de n-ar fi decît o singură dovadă: toate caietele de doleanţe- cerinţele de reformă adresate, din toate provinciile Franţei, regelui Ludovic al XVI-lea- se asemănau ca şi cînd ar fi fost scrise de aceeaşi mînă secretă, iar singura explicaţie plauzibilă este că au fost redactate în lojile masonice şi apoi preluate de deputaţii Stării a Treia, care ajung la Paris. Acelaşi lucru se repetă la noi în 1848. Aceşti tineri români care studiaseră la Paris au fost recrutaţi pentru a intra în masonerie, şi au venit ca masoni la noi în ţară. Revoluţia de la 1848, ca şi unirea Principatelor de la 1859, a fost opera tinerilor masoni. Adevărul trebuie spus, că este dovedit prin documente. Ce s-a întîmplat mai tîrziu? Masoneria a degenerat oarecum într-o societate de sprijin reciproc şi de acaparare a puterii; extrema stîngă a preluat, în mare parte, conducerea masoneriei, mai cu seamă în Franţa, şi au intrat în masonerie foarte mulţi evrei, dornici pe această cale, să spargă ostracizarea ce-i lovea de veacuri. Unii dintre ei, venind la noi, au încercat să forţeze ţările române să acorde imediat cetăţenia română evreimii care intrase după 1830 în principatele noastre, mai cu seamă în Moldova. De-atunci s-a născut un fel de reacţie negativă împotriva masoneriei, o reticenţă a intelectualilor români, fiindcă ei au avut impresia că se încerca să li se forţeze mîna în direcţii care nu mai corespundeau intereselor naţionale ale momentului, aşa cum le vedeau ei“ scrie Djuvara. Trebuie să spunem că Marea Unire de la 1918 s-a realizat prin intrarea intelighenţiei româneşti în lojile masonice occidentale, Alexandru Vaida Voevod este cel mai elocvent exemplu.
Egalitate, libertate, fraternitate
Sună frumos şi sînt concepte masonice, iar Uniunea Europeană, prin legile adoptate încă de la înfiinţarea ei, se foloseşte de aceste aspecte care au devenit o realitate a vieţii europene: libertatea de exprimare, egalitatea în drepturi, libertatea cetăţeanului etc. La noi primele concepte ,,apusene“ au fost legate de lipsa cenzurii presei şi dezrobirea robilor ţigani. Tinerii din elita boierească au adus aceste idei ,,iluministe“. Uniunea Europeană reiterează ideile de ,,fraternitate şi pace universală“. ,,Ideea de fraternizare universală este doar implicită în Constituţiile lui Anderson, probabil din cauza limitărilor sale doctrinare, dar tema a fost preluată cu interes maxim de către masonii americani, mai ales după Războiul Civil (1861-1865) numit şi Războiul de Secesiune, din cauza periculozităţii sale pentru unitatea statelor americane, precum şi a faptului că, odată pericolul destructurării trecut, Statele Unite lansează marea dezvoltare industrială şi căutarea pieţelor de desfacere. Foarte puţin preocupate de colonizare politico-administrativă, ele devin actor semnificativ pe scena puterilor mondiale după Primul Război Mondial, dar mai ales după Al Doilea. Este important de menţionat că ideea filozofică de fraternitate nu s-a modificat de la Antichitate la Lumea Modernă“. (Alex Mihai Stoenescu, Istoria Ideilor Masonice)
Influenţarea dreptului internaţional de către ideile masoneriei
Fraternitatea este o idee care se regăseşte în foarte multe domenii, începînd de la politic şi terminînd cu arta. ,,În continuarea sensului principal acordat fraternităţii masonice de către Anderson, care o privea în primul rînd drept o atitudine din interiorul lojii, Albert Pike apelează la conceptul elen de ,,simpatie“, ,,sentiment fratern“, ,,afinitate“ la Epicur- pentru a urca gradat la grija şi respectul pentru aproapele tău- potrivit ,,Scării lui Iacob“ la frăţia care trebuie să existe între toţi oamenii. Masonul ,,recunoaşte în rasa umană o singură şi mare familie, fiecare individ fiind conectat unul cu celălalt prin acele legături invizibile şi prin acea puternică reţea de circumstanţe umane făurite şi ţesute de către Dumnezeu“. Acest principiu masonic a influenţat primele Documente ale Dreptului internaţional umanitar, în primul rînd pe cele de ducere a războiului, începînd cu ,,Instrucţiunile Lieber“ promulgate de preşedintele Abraham Lincoln ca Ordin general nr. 100 din 24 aprilie 1863, prezentate apoi la Conferinţa de la Bruxelles din 1874 şi constituind o bază de drept pentru Convenţiile de la Haga din 1899-1907. Principiul masonic al fraternităţii universale este o idee mai puţin conturată, avînd în bună măsură un caracter ideal, foarte apropiat de ideile fraternităţii creştine dar extinse, prin principiul Dumnezeului unic, la întreaga omenire, indiferent de credinţa religioasă a indivizilor“. (Alex Stoenescu) Astăzi respectarea tuturor religiilor este o expresie vie a politicii Uniunii Europene, ca şi dreptul la educaţie al tuturor oamenilor.
Ideea omului liber
,,Calitatea de om liber a masonului este însă o cerinţă cu rădăcini mult mai adînci. Ideea eronată că marile temple şi piramide ale Antichităţii au fost construite cu munca sclavilor a venit din interpretarea teologică a unor texte biblice, apoi a fost preluată ca temă majoră de către marxism şi de către propaganda sistemului comunist, pentru a sluji ideologia de clasă, şi a beneficiat de amplificare şi popularizare în masă prin producţiile cinematografice americane timpurii care sugerau nedreptatea făcută evreilor în istorie şi eliberarea lor, precum şi pedeapsa dată de Dumnezeu pentru sclavie. Imaginea s-a fixat în subcultura populară mai ales pentru construcţia piramidelor egiptene. Dincolo de faptul că descoperirile arheologice egiptene din secolul XX infirmă această teorie, informaţia esenţială este că în Antichitate templele erau construite numai de oameni liberi, iar aceasta era o obligaţie ritualică, provenită atît de la ideea că omul liber avea o relaţie directă cu divinitatea sa, căreia îi construia ,,casa“, cît şi de la conceptul de puritate care însoţea aspectul constructiv al religiei. Templul masonic, cu toate interpretările sale simbolice, este creaţia oamenilor liberi“ susţine Alex Stoenescu.
Drepturile
Istoria Uniunii Europene îşi are premizele în istoria universală iar această organizaţie a încercat să coaguleze toate valorile, începînd de la elitele greco-romane, cultura creştină care o defineşte, evul mediu, epoca modernă şi contemporană. ,,Primele acte prin care s-au legiferat drepturi fundamentale ale omului au fost acte extrem de importante pentru istoria Angliei. În ,,Magna Charta“, celebrul act constituţional edictat la 15 iunie 1275 ca urmare a înţelegerii survenite între Ioan fără de Țară şi baronii rebeli, găsim enunţate rudimentar două principii fundamentale ale oricărui stat de drept şi, în acelaşi timp, două drepturi fundamentale ale omului: principiul legalităţii şi interzicerea arestării arbitrare“. (Sever Voinescu). Regimurile politice de după 90 de la noi nu au respectat aceste principii fundamentate încă din Evul Mediu. ,,Peste mai bine de trei secole, în 1628, Parlamentul englez adresează regelui The Petition of Rights, document în care se arată că domiciliul persoanei este inviolabil, că nimeni nu poate fi supus taxelor fără încuviinţarea Parlamentului etc..“. (Sever Voinescu la introducerea lucrării lui Michael Freeden- Drepturile). Nici la acest capitol nu stăm prea bine. ,,La 26 mai 1679, apare ,,Habeas Corpus Act“, iar la 13 februarie 1689, este adoptat ,,An Act Declaring the Rights and Liberties of the Subject And Settling the Sucession of the Crown“, document legislativ mai cunoscut sub numele de ,,Bill of Rights“. Sîntem, deci, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în Anglia erau oprite pedepsele crude şi ilegale, oamenii erau eliberaţi pe cauţiune, iar arestatului trebuia să i se comunice la arestare învinuirea care i se aducea“. (Sever Voinescu). La data de 14 iulie 1776 este proclamată Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, document ce promovează doctrina dreptului natural ,,este de la sine înţeles adevărul că toţi oamenii se nasc egali şi Creatorul lor îi investeşte cu anumite drepturi inalienabile, iar prin acestea se numără dreptul la viaţă, libertate şi fericire“. La data de 26 august 1789 este adoptată, în Franţa, ,,Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului“. Pe data de 10 decembrie 1948 Adunarea Generală O.N.U. adoptă ,,Declaraţia universală a drepturilor omului“. Generaţia paşoptistă de la 1848 a fost însufleţită de aceste idei. O codificare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale avem la noi în Constituţia din anul 1866 dar cu anumite îngrădiri. ,,Numai streinii de rituri creştine pot dobîndi împămîntenirea“- art. 7, alin. 2. Constituţia din anul 1923 era perfect compatibilă standardelor europene. ,,Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţămîntului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi spune art. 5. Constituţiile din 1938, 1948, 1952 şi 1965 conţineau asemenea dispoziţii. ,,Știm, însă, că situaţia politică a degenerat; au venit, pe rînd, dictaturi de dreapta sau de stînga. Drepturile fundamentale ale omului au rămas simple vorbe aruncate, de ochii lumii, pe un petic de hîrtie“ spune Sever Voinescu. Constituţia din anul 1991 conţine, la rîndul ei, un capitol consacrat drepturilor fundamentale ale omului- capitolul II din titlul II.
Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene- o provocare
Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene constituie o provocare majoră pentru o Românie aflată într-o tranziţie veşnică, care nu se mai regăseşte pe plan legislativ sau a reformelor din educaţie, iar votul de blam din partea colegilor europeni arată că nu ne aflăm pe drumul cel bun. Ar trebui ca politicienii noştri să îşi întoarcă privirea spre ,,Liga Drepturilor Omului din România“ care a funcţionat cu succes în perioada 1923-1929. C. Rădulescu Motru îi spunea lui C. G. Foru, secretarul acestei ligi: ,,Românul se aprinde uşor, cînd sub influenţa ideilor de stînga, cînd sub influenţa ideilor de dreapta. Și, de cîte ori se aprinde, el şi exagerează. Meritul dumitale cel mare este să convingi opinia noastră publică că respectul pentru persoana omului nu este o idee de dreapta sau de stînga, ci o intuiţie de bun simţ pentru europeanul cult de azi. Nu se face politică, pe cîtă vreme omenirea nu se respectă reciproc. Eu aş fi mulţumit, dacă înainte de opinia marelui public, să puteţi ajunge măcar ca ziariştii noştri, luminătorii opiniei publice, să se convingă şi să adopte ideologia Ligii noastre pentru drepturile omului“. România va conduce lucrările Consiliului Uniunii Europene, avînd calitatea de a contribui la avansarea agendei europene şi să gestioneze cu imparţialitate marile dosare aflate pe masa de lucru precum definirea viitorului buget al Uniunii Europene, Brexitul, funcţionarea Pieţei unice europene, consolidarea dimensiunii sociale a U.E., securitatea internă a organizaţiei, lupta împotriva terorismului care constituie un alt subiect fierbinte, fenomenul migraţiei sau consolidarea rolului Uniunii Europene pe plan global. Rămîne de văzut cum se va achita de aceste sarcini în actuala situaţie internă care nu este roză deloc. În următoarele ediţii vom face o istorie a Uniunii Europene, pornind de la cauzele politice şi economice care au impus, la scurt timp după cel de-al II-lea Război Mondial înfiinţarea acestei Organizaţii. Va urma (Ştefan BOTORAN)
