,,Cultura este copilul sărac al acestei ţări“

•   Spune  Dorina Roman,   actriţa care a înfiinţat un teatru particular la Braşov, într+un interviu acordat ziarului ,,Monitorul de Făgăraş”

Cunoscuta actriţă şi om de televiziune Dorina Roman din Braşov  s-a aflat sîmbătă, 27 octombrie a.c, la Făgăraş, unde a interpretat piesa ,,Patru femei la poliţie“ de Tudor Muşatescu. Spectacolul a avut loc la Fundaţia ,,Negru Vodă“   şi a început la ora 18.00. Dorina Roman s-a născut la data de 18 iulie 1975 şi a început teatrul la Şcoala Populară de Artă din Braşov sub îndrumarea actorului Adrian Răţoi, după care a absolvit Universitatea de Artă Teatrală din Tîrgu Mureş. A colaborat cu Teatrul Dramatic din Braşov unde a jucat în spectacole pentru copii şi adulţi. Are şi o experienţă de 12 ani în televiziunea locală unde a avut emisiuni culturale, de divertisment şi matinal. Dragostea ei a rămas însă actoria şi visul de a avea un teatru  al ei.  Anul 2010 îi aduce una dintre cele mai mari realizări,  înfiinţează  teatrul privat  la care visa cu ani în urmă. Actriţa spune că nu i-a fost uşor, mai ales că la început a fost nevoită să  închirieze diverse spaţii. În septembrie 2015 reuşeşte să-şi deschidă propria sală cu 72 de locuri în Piaţa Enescu din centrul vechi al Braşovului. ,,Este o mare bucurie să o primim în mijlocul nostru pe Dorina Roman, prima femeie care a avut curajul să înfiinţeze un teatru particular“ a spus profesoara Codrina Anghel, preşedinta Fundaţiei Culturale ,,Negru Vodă“ din Făgăraş. Dorina Roman s-a aflat pentru prima dată la Făgăraş cu teatrul particular.  ,,Vă mulţumesc din suflet că aţi venit la acest eveniment. Împreună promovăm cultura, să ne păstrăm sufletul curat şi să ne ducem viaţa în adevărate momente şi seri de magie. Vă doresc să fiţi alături de oamenii de cultură“ s-a adresat Dorina Roman  publicului făgărăşean.

Reporter: Care sînt autorii dumneavoastră preferaţi atît din  teatrul românesc,dar şi universal?

Dorina Roman:  Din teatrul românesc Muşatescu, iar din cel universal Cehov.

R:  Ce înseamnă teatrul pentru dumneavoastră, de unde a izvorît această pasiune?

D.R.: Este mai mult decît o pasiune, consider că este un dar de la Dumnezeu şi acest lucru este minunat. Teatrul este iubire, teatrul este viaţă, bucuria de a dărui oamenilor, oamenii au nevoie de bucurii, în aceste vremuri în care alergăm ca nebunii în stînga şi-n dreapta să ne fie mai bine .

R: Cum vedeţi cultura în România?

D.R.: Prefer să nu răspund la această întrebare. Cultura este copilul sărac al acestei ţări.

R: Ce părere aveţi despre societatea românească contemporană?

D.R:  Prefer să nu vorbesc despre acest aspect, vreau să ne rezumăm doar la teatru.

R: Tinerii nu mai citesc, cum vedeţi acest lucru?

D.R:  Este o greşeală să discutăm la modul general despre faptul că nu citesc tinerii sau cît citesc. Eu cunosc personal tineri extraordinari care merg la teatru şi citesc foarte mult, care cresc şi evoluează frumos. Nu putem generaliza, pădure fără uscături nu există.

,,Lumea are nevoie de teatru”

R: Mai are lumea nevoie de teatru?

D.R: ,,Lumea are nevoie de teatru şi să ştiţi că publicul este foarte deştept. Sintagma că publicul vrea lucruri uşurele nu este adevărată. Lumea nu vrea asta, lumea vrea şi lucruri de suflet, pentru că numai prin frumos şi teatru oamenii pot depăşi greutăţile cu care se confruntă. Teatrul este o psiho-terapie, la Braşov jucăm în fiecare joi seara. Publicul care vine o dată nu se lasă pînă nu vede toate spectacolele din repertoriu, este o stagiune, pentru că serile magice de teatru le umple sufletele de bucurie“.

R: Actorul e un om trist, singur?

D.R:  Depinde de actor, de firea fiecăruia. Eu sînt un om vesel, care iubeşte oamenii, consider că lumea poate fi schimbată prin frumos.

R: Care este cel mai mare cadou pentru un actor din punctul dumneavoastră de vedere?

D.R: Publicul. Dacă pui un afiş pentru un actor şi nu vine nimeni să plătească bilet înseamnă că trebuie să-şi schimbe profesia. Recunoaşterea publicului, dragostea publicului este tot ceea ce te ţine şi avem nevoie de acest lucru.

R: Ce ne puteţi spune despre publicul făgărăşean, despre făgărăşeni?

D.R:  Eu am mai fost la Făgăraş şi în fiecare oraş al ţării este un public frumos, deci şi aici. La Făgăraş mi s-au întîmplat lucruri minunate din punct de vedere cultural, iar în această seară  Codrina Anghel a reuşit  să adune un public cu adevărat iubitor de teatru.

R: Ce le spuneţi tinerilor din Făgăraş, fie elevi sau studenţi?

D.R: În general eu mă feresc de a da sfaturi pentru că am considerat întotdeauna că pînă nu te loveşti cu capul de grinda de sus, aşa cum spunea bunica mea, nu înveţi nimic.

De 3 ani joacă Muşatescu

R: Dacă la prima vedere se pare că este o piesă comică, totuşi ea are o profunzime.

D.R: Absolut, pentru că Muşatescu este un tip extrem de deştept şi vreau să spun că am jucat în acest spectacol de trei ani de zile prin toată ţara. Am jucat în foarte multe oraşe ale ţării, la Mediaş, Sibiu, Topliţa, Buşteni şi spectacolul a fost primit foarte bine. Am jucat la Braşov în prezenţa nepoatei lui Tudor Muşatescu, doamna Puşa Petroşanu, un mare om de cultură al Braşovului şi a fost bucuroasă că cineva a ales un text de Muşatescu şi a fost plăcut surprinsă de toate părţile  adăugate de mine în acest spectacol. Are 80 de ani.   În fiecare oraş al ţării, fie că este mai mare sau mai mic, cum este Făgăraşul, cultura nu poate rezista, nu poate exista fără ajutorul presei locale. Dacă presa nu este aceea care informează, oamenii nu au de unde afla de evenimentele culturale care au loc în oraşul respectiv şi, pentru că tot vorbeam mai devreme despre sfaturi, uite dacă vreţi, luaţi acest lucru ca pe un sfat prietenesc şi din tot sufletul, ca om care a făcut 12 ani de televiziune, încurajaţi evenimentele culturale.

R: Monitorul de Făgăraş este  ziarul local care se ocupă de  promovarea culturii.

D.R: Vă mulţumim din tot sufletul atît eu cît şi Codrina că aţi venit în această seară la spectacol şi pentru că ne susţineţi. Mulţumim, Doamne ajută!

(Ştefan BOTORAN)