Istorie şi tradiţie la Muzeul familiei Maga din Berivoi
♦ Steluţa Opriş, fostă Maga, a transformat casa familiei în muzeu
♦ Comoara muzeului din Berivoi, 31 cruciuliţe cu mo
nograme confecţionate în os în închisorile comuniste
♦ Drapelul care a participat la Marea Unire de la Alba Iulia
♦ Muzeele săteşti din Ţara Făgăraşului
O casă veche de peste 150 de ani a fost transformată în muzeu de Steluţa Opriş, fostă Maga, drept recunoştinţă faţă de înaintaşii ei. Este cu piatră în fundaţie aşa cum se construiau casele pe atunci, cu multe încăperi spaţioase, cu şură, grajd, şopron şi fîntînă, toate lăsînd să reamintească de gospodăria unei familii cu stare. 11 încăperi de la imobilul 122 din Berivoii Mici au fost amenajate de Steluţa Opriş aşa cum arătau acum 100 de ani, dar unele obiecte devenite azi exponate provin de acum un veac şi jumătate cel puţin. ,,Aveam foarte multe lucruri vechi care erau depozitate în pod, în şură şi ocupau locul. Mereu m-am gîndit să le dau o întrebuinţare. Ideea muzeului mi-a venit mai recent şi astfel mi-am făcut timp să valorific fiecare obiect vechi folosit în gospodărie de patru generaţii. În trei luni am dat o formă muzeului, dar mai sînt multe de făcut. O inaugurare am organizat la sfîrşitul lunii septembrie” a spus Steluţa Opriş. Fiecare exponat din muzeu îşi are povestea lui pe care Steluţa Opriş o spune tuturor celor care trec pragul casei sale şi care pleacă de aici cu o amintire, o sticlă de vin produsă în casă cu uneltele de la începutul veacului.
,,Nu trebuie să ne uităm înaintaşii”
Am trecut pragul casei din Berivoii Mici, acolo unde în urmă cu peste 150 de ani locuia Ana Cornea şi soţul ei, Gheorghe Maga. O femeie harnică şi dibace, după cum explică Steluţa Opriş. I-a urmat fiica ei, Victoria, şi soţul acesteia, Ioan Chiuşdea, bunicii Steluţei Opriş, apoi părinţii ei, mama , Lucreţia, şi tatăl ei, Ioan Maga. Steluţa Opriş a reuşit, deşi nu este specialist în domeniu, să întocmească arborele genealogic al familiei, mergînd în urmă pînă la 1850, datele fiind susţinute de acte de identitate, certificate de naştere şi de deces ale celor identificaţi din neamul ei. ,,Am pornit de la nepoţii de acum, pe fiecare ramură a neamului meu, şi am mers în urmă cu fiecare generaţie. Aşa am ajuns pînă la 1850. N-a fost greu, dar a însemnat muncă, răbdare, timp şi căutări. Am găsit informaţii despre fiecare persoană. Mi-a fost de ajutor bunicul din partea mamei, Ioan Chiuşdea, care ţinea foarte mult la mine şi îmi povestea despre înaintaşi. Am reuşit să-l înregistrez povestindu-mi despre războaiele la care a participat. Erau detalii pe care nu cred că le avea cineva în ziua de azi. Din păcate acele înregistrări s-au piedut dintr-o greşeală” a spus Steluţa Opriş.
Muzeul din grajd
Sute de obiecte bine conservate au fost expuse în Muzeul familiei Maga. Prima încăpere care a devenit sală expoziţională a fost grajdiul. Acesta a fost transformat complet, parchetat, reabilitaţi pereţii şi tavanul, reţeaua electrică, totul. Cînd încăperea era gata, Steluţa Opriş a început să aşeze exponatele pe care le-a recondiţionat cu migală ajutată de soţul ei, Ionel Opriş. Un dulap, laiţa, masa cu scaune, patul, cuierele, oglinda, toate au peste un veac, dar restaurate fiind, parcă abia au fost cumpărate. Ţesăturile au dat culoare încăperii: lepedee ţesute în război de străbunica sau bunica Steluţei, chindee şi păretare sau foi de perete cum se numesc în sat, feţe de masă, perne, perdele ţesute de bunica ei, Victoria Chiujdea. Impresionează o foaie de perete expusă care a fost ţesută de străbunica Steluţei, dovadă fiind numele ei, Ana Cornea, prins în ţesătura realizată în arnici şi strămătură . Costumele naţionale sînt bine conservate deşi unele au peste 150 de ani. Sînt ii de femei şi copile, care au o lucrătură fină şi complexă, sînt şurţe şi crătinţe, iar de bărbaţi sînt păstrate cămăşi ţesute, cioareci de iarnă şi pantaloni din pînză albă ţesută în trei iţe pentru vară. A fost păstrat războiul de ţesut cu toate uneltele aferente: furca, maşina de tors lîna, răşchitorul, sucala, suveici, roata pentru ţeghi, maşina de cusut de tip Singer de peste 150 de ani, fierul de călcat ce se încingea cu jar, etc. Că era o familie înstărită nu mai încape îndoială, elementele de uz casnic fiind o dovadă certă: vase din porţelan şi sticlă de bună calitate, pahare, vaze, farfurii, supare, căni, scrumiere, etc. Toate pot fi văzute în blidarul vechi şi pe rafturile aşezate cu migală şi grijă în muzeu. De asemenea, au fost păstrate două ceasuri de perete, unul cu cuc şi unul cu pendulă, care spune Steluţa Opriş, sînt funcţionale, doar că ea nu ştie să le ,,întoarcă”. S-a mai păstrat şi este expus un ceas mecanic de mînă care a fost purtat de Lucreţia Maga, mama ei. ,,Se spunea că ţăranii sînt murdari, dar nu este adevărat. Am găsit acest lavoar pe care l-am vopsit cu bazin de apă, lighean mare şi unul mic, oglindă. Am mai găsit un godin din fontă care era folosit la încălzirea camerei sau a dormitorului” a spus Steluţa Opriş. O lampă cu petrol poate rivaliza, ca aspect, cu orice lampadar de azi. Este foarte veche şi, explică Steluţa Opriş, s-a plimbat prin tot satul Berivoi, pe la nunţi şi alte ocazii cînd sătenii o împodobeau cu fundiţe şi mărgele.
Piesa de rezitenţă, cruciuliţele lucrate în os
Pe cînd lucra la amenajarea muzeului şi recondiţionarea pieselor, Steluţa Opriş a fost surprinsă de ceea ce a descoperit. Într-o bucată de lemn care ar fi fost parte dintr-un cufăr vechi, era bine ascunsă o adevărată comoară. ,,Am spus soţului să scoată toate cuiele obiectelor pe care le recondiţionam pentru a nu ne accidenta. Într-o bucată de lemn era un cui, iar cînd soţul meu l-a scos, s-a rupt o fîşie care acoperea o fantă. Au căzut de acolo 31 de cruciuliţe lucrate în os, mici, cu monograme. N-am ştiut cine le-a făcut, cine le-a ascuns, dar le-am pus într-o ramă şi le-am expus pe perete” a spus Steluţa Opriş. Cruciuliţele sculptate în os sînt asemănătoare cu cele lucrate de av. Traian Trifan în închisoarea Aiud unde a fost încarcerat 16 ani. Traian Trifan este luptătorul anticomunist, fost prefect legionar, care a dat titlul volumelor de carte scrise de Ion Gavrilă Ogoranu ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. Este posibil ca aceste cruciuliţe să fii fost lucrate în închisoare de membrii familiei care au fost încarceraţi în regimul comunist. Steluţa Opriş crede că unchiul ei, Mihai Maga, studentul la Medicină, ar putea fi autorul împreună cu colegii lui de celulă. ,,Nu cred că aparţin altui unchi, Virgil Maga, care a fost condamnat la 25 de ani muncă grea” a spus Steluţa Opriş.
Tricolorul care a participat la actul Marii Uniri de la Alba Iulia
Înaintaşii Steluţei Opriş au scris istorie. Bunicul ei, Ioan Chiuşdea (născut în 1897 şi decedat în 1981), a participat la Primul Război Mondial ajungînd cu Regimentul de Infanterie din care a făcut parte pînă la Szentes. Pentru meritele deosebite şi curaj în luptă a fost decorat, în 1918, de Regele Ferdinand cu Medalia ,,Bărbăţie şi Credinţă cu spade, clasa a III-a”, brevet înmînat în 1920. Ioan Chiuşdea a făcut parte din delegaţia făgărăşeană care a asistat la semnarea Actului Marii Uniri de la Alba Iulia. Mărturie stă tricolorul care a fost păstrat pînă astăzi. ,,Am găsit steagul în pod, rulat. Mi-a spus bunicul că este păstrat, dar n-am căutat. Abia acum l-am găsit şi l-am expus în muzeu lîngă tabloul bunicului. Este cam găurit de vreme” a spus Steluţa Opriş. Bunicul ei, Ioan Chiuşdea, a luptat şi în Al Doilea Război Mondial. Şi tatăl ei, Ioan Maga, a luptat în Al Doilea Război Mondial ajungînd pînă la Sevastopol şi în Crimeea. A fost rănit la picior cînd a fost trimis acasă din cauza rănilor. Familia Maga a scris istorie, iar numele ei vine din vechime. Steluţa Opriş vine cu un argument solid: ,,Cînd unchiul meu, Mihai Maga, era student la Medicină la Cluj, renumitul profesor Daicovici i-a spus: numele tău, Maga, este printre puţinele păstrate care au origini dacice. De atunci, unchiul era poreclit de colegi ,,dacul” a spus Steluţa Opriş cu mîndrie.
Istorioare vechi şi adevărate
Toată casa şi curtea familiei Maga este de fapt un muzeu. În şură sînt expuse uneltele de lucrat cîmpul care demonstrează că această familie din Berivoi era înstărită, chiaburi, aşa cum i-au catalogat comuniştii, statut pentru care au suferit opresiunile cele mai dure. ,,În beci aş vrea să amenajez o cramă, aşa cum erau pivniţele mai demult” a spus Steluţa Opriş. Camere vechi ale familiei sînt la fel ca la început de veac, cu mobilierul de atunci, cu aranjamentul folosit de bunici, de parcă ei abia au închis uşa plecînd la cîmp. Bucătăria impresionează: cuptorul de pîine proaspăt văruit în alb, uneltele necesare frămîntării şi coacerii pîinii, iar dulapurile vechi de peste 100 de ani din lemn masiv conţin lucrurile folosite atunci. ,,Acesta este un sul cu care bunica ne făcea colaci. Erau o bunătate. La noi se făceau aceşti colaci de 150 de ani, iar acum îi cumpărăm de la cei din ungurime” a mai spus Steluţa Opriş. Găsim în Muzeul ţărănesc al familiei Maga din Berivoi o paletă variată de exponate, toate făcînd parte din viaţa şi activitatea zilnică a patru generaţii. Merită să fie vizitat acest obiectiv local şi mai mult este o încîntare să asculţi relatările Steluţei Opriş care îţi creează imaginea familiei tradiţionale făgărăşene şi a gospodăriei din veacurile trecute.
Muzeele săteşti din Ţara Făgăraşului, un arc peste timp
Viaţa veche a satului făgărăşean are şansa de a nu se pierde în negura timpului. Şi asta pentru că în Ţara Făgăraşului au fost organizate muzee săteşti în care cei mai destoinici fii ai satelor s-au ocupat să strîngă obiecte vechi şi să le expună în muzee refăcînd astfel gospodăria tradiţională şi viaţa localnicilor din veacurile trecute. Păcat însă că autorităţile locale nu au găsit încă modalitatea prin care aceste obiective să fie incluse într-un circuit turistic menit să promoveze istoria satului făgărăşean.
Muzeul ,,Gheorghe Radocea” de la Bucium
A fost înfiinţat de Gheorghe Radocea, fiu al satului Bucium. Muzeul deţine o colecţie impresionantă de obiecte de artă, icoane, mobilier vechi, costume populare din toată ţara, o icoană pictată pe sticlă ce îl întruchipează pe Sf. Nicolae, pictată în anul 1700, o colecţie de ceramică formată din ulcioare, căni, farfurii din toate zonele ţării, o masă şi un şezlong din sec XIV-lea. Muzeul este amenajat în două clădiri, de-o parte şi de alta a curţii. Într-una din clădiri este amenajată o casă ţărănească cu tindă, casă dinainte şi bucătărie, iar în altă încăpere sînt expuse costume populare şi ii din toate zonele ţării.
Muzeul ,,Dimitrie Gusti” din Drăguş
Gospodăria tradiţională din Drăguşul de la începutul veacului trecut reprezintă azi muzeul satului ce poartă numele sociologului îndrăgostit de satul Drăguş, Dimitrie Gusti. Chiar lîngă sediul primăriei, a fost amenajat un colţ al satului vechi care are arhitectura şi dotările specifice primei jumătăţi a secolului XX. Muzeul a fost înfiinţat printr-un proiect în valoare de 39.000 de euro prin care s-a refăcut casa, şura, curtea, fîntîna specifice gospodăriei unei vechi familii de drăguşeni. Casa veche ţărănească a fost dotată cu mobilier vechi achiziţionat din sat şi cu ţesăturile viu colorate ţesute în război de femeile satului. Muzeul a devenit gazda pentru fiecare eveniment cultural al satului: Fiii satului, Nunta tradiţională, Buzduganul.
Carte veche de la 1673 la Muzeul ,,Matei Mânea” din Copăcel
Comuna Hârseni se mîndreşte cu muzeul amenajat în satul Copăcel şi care poartă numele profesorului din sat, Matei Mânea. Muzeul a fost inaugurat la 27 decembrie 2011 şi este o continuare a celui organizat de profesorul de limba şi literatura română şi de istorie, Matei Mânea. Profesorul de limba română şi de folclor Ion Funariu a îmbogăţit colecţia muzeului cu unelte agricole: plug, furci, grapă; cu obiecte casnice: chindeie, covoare, ţoale, oale, farfurii, ulcioare, blide smălţuite; fotografii vechi, costume populare, icoane pe sticlă pictate de meşteri populari, arme de la 1750, bani de la 1800, cărţi foarte vechi, documente istorice de la 1850. Una dintre cele mai vechi cărţi din muzeu este Psaltirea lui Dosoftei în versuri care datează din 1673.
Muzeul din Cuciulata
Muzeul din Cuciulata se numeşte ,,Aaron Pumnul” şi a fost înfiinţat în 1998 de protopopul de atunci, Alexandru Comşa, iar astăzi este administrat de soţia lui. Obiectivul conţine o cameră arheologică, unde se păstrează vase din aşezările din jur, o cameră a personalităţilor, dedicată lui Aaron Pumnul şi Soniei Cluceru, o actriţă născută aici, o cameră cu unelte şi o cameră cu specific ţărănesc.
Muzeul de la Hălmeag
Muzeul sătesc din satul Hălmeag din comuna Şercaia poartă numele „Jako Denes”, fostul învăţător şi director al şcolii din Halmeag, care a trăit la sfîrşitul sec.XIX – începutul sec.XX. Muzeul a fost inaugurat în anul 2008 şi impresionează prin modul în care este organizată gospodăria veche hălmăgeană şi prin mobilierul vechi achiziţionat din sat: obiecte de uz casnic vechi, mobilier vechi de 100 de ani, ţesături, cărţi, fotografii, costume populare de la acea vreme, uneltele din gospodărie şi cele folosite la pregătirea hranei, războiul de ţesut folosit la realizarea ţesăturilor pentru îmbrăcăminte.
Casa parohială transformată în muzeu la Rucăr
Casa parohială veche din satul Rucăr a devenit muzeu care a fost inaugurat în 2015 cu ocazia organizării sărbătorii satului denumită ,,Fiii Rucărului”. Muzeul are o prispă şi trei încăperi, camera cultelor, tinda şi ,,casa dinainte”. Vizitînd muzeul se face un arc peste timp mergînd pînă la 1743, an la care este datată o carte bisericească scrisă în alfabet chirilic, dar şi la 1850-1900 prin cele trei armuroaie, chindeele ţesute, lăzile de zestre, chivotele bisericeşti sau alte cărţi religioase.
Muzeele comunei Mândra
Comuna Mândra se mîndreşte cu două muzee despre care se vorbeşte în toate colţurile lumii. ,,Muzeul de pînze şi poveşti” organizat în satul Mândra de o fiică a satului, Alina Zară, este cel mai vizitat muzeu din Ţara Făgăraşului, mai ales că istorioarele pe care le promovează au ajuns pînă peste ocean. La Muzeul de pînze şi poveşti se învaţă să se ţeasă la război, se învaţă să se coasă sau să se tricoteze, se pictează sau se ciopleşte în lemn. Un alt muzeu s-a organizat la Şona de către o asociaţie a unor localnici denumită ,,Şona noastră” care îl are ca simbol pe pictorul Ştefan Câlţea. Este un muzeu funcţional cu atelier de fierărie.
La Netotu nu mai este muzeu
Un localnic, Corneliu Lae, spune că în fostul sat Netotu, azi Gura Văii, a existat un muzeu al satului, poate primul din Ţara Făgăraşului. A fost organizat în vechea şcoală de învăţătorul Gheorghe Dateş cu obiectele aduse de elevii lui. Lucrările efectuate de comunişti în 1948 la clădirea în care era muzeul, au dus la închiderea acestuia. S-au pierdut astfel cele vreo 5000 de exponate vechi. Şi la Breaza a fost organizat un muzeu în clădirea fostei şcoli grănicereşti. Astăzi, obiectivul este închis şi părăsit.
Colecţia de la Veneţia
Colecţia Mariei Boboia din Veneţia de Sus a format, în 2015, un muzeu sătesc în Veneţia de Sus, dar ulterior a fost mutată în Veneţia de Jos unde era în formare un muzeu sătesc. N-a durat decît cîteva luni acest frumos muzeu pentru că de luna trecută s-a închis. Maria Boboia îşi va expune colecţia la Veneţia de Sus, iar la Veneţia de Jos se va lucra la un alt muzeu. (Lucia BAKI)
