Palatul Belvedere din Viena, edificiu cu nume atît de luminos, ,,belvedere” semnifică ,,privelişte frumoasă”, reprezintă şi locul unde s-a marcat o pagină întunecată a istoriei României de la mijlocul secolului al XX-lea. Aici s-a semnat la 30 august 1940, Dictatul de la Viena, decis de nazistul Ribbentrop, ministrul de externe al Germaniei şi omologul său italian, contele Ciano, prin care României i s-a impus să cedeze Ungariei horthyste un mare teritoriu din Transilvania partea centrală, cu oraşul Cluj, şi nord-vestică. Palatul Belvedere, unul din cele mai impozante monumente baroce ale Austriei a fost construit începînd cu anul 1714, pentru a servi ca reşedinţă de vară a prinţului Eugen de Savoia, vestit general. După moartea prinţului a intrat în posesia Casei imperiale, iar cînd şi acesta şi-a trăit veacul, a devenit muzeu de istorie şi de ară. ,,Arbitrajul”, o lovitură odioasă care a sfîşiat Transilvania, a fost acceptat în cele din urmă, sub ameninţări, de Consiliul de Coroană al României, în noaptea de 29 spre 30 august, sub preşedinţia regelui Carol al II-lea, iar din partea Guvernului Regal Român a fost semnat, la faţa locului, de Mihail Manoilescu, ministrul de externe. Memoriile ministrului român, publicate în 1991, surprind ca într-o tragedie tensiunea momentului şi ,,torturile sufleteşti” pe care le-a simţit, văzînd harta cu trupul sfîrtecat al ţării, inclusiv momentul cînd el s-a prăbuşit, leşinat. Scena se regăseşte şi în jurnalul politic al lui Ciano: ,,Ungurii cînd văd harta, nu-şi intră în piele de bucurie. Apoi se aude o prăbuşire. Manoilescu a căzut leşinat pe masă. (…) În sfîşit îşi revine, dar suportă greu lovitura.” În memoriile sale Manoilescu consemnează şi ,,Epilogul Arbitrajului”, după sfîrşitul războiului, cînd istoria a dat alt verdict, iar cei vinovaţi de mutilarea Transilvaniei şi-au primit o cumplită pedeapsă: ,,Hitler s-a prăbuşit sub ruinele Reichului său. Mussolini a fost împuşcat ca un fugar la o margine de drum. Ribbentrop a sfîrşit în spînzurăoare; Ciano, la stîlp, sub gloanţe; Teleki (prim-ministru al Ungariei) s-a sinucis cînd nemţii l-au descoperit că îi trăda; Csahy (ministrul ungar al afacerilor străine) a murit în condiţii stranii la două luni după funestul Arbitraj, iar Bardossy, ministrul ungar la Bucureşti, devenit în urmă prim-ministru, a fost executat în 1946. Transilvania noastră vrăjită”. (prof. Liviu IOANI)
