Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Eroi făgărăşeni pe fronturile de luptă
Eroi făgărăşeni pe fronturile de luptă Email
Luni, 25 Iulie 2016 15:52

 

 

Plutonierii Dumitru Nicolae Paraschiva şi Nicuşor Dorel Bica au luptat în Afganistan, misiuni din care s-au întors grav răniţi ,,Ne-am întoarce oricînd pe frontul de luptă, mînaţi de patriotism şi de mîndria de a lupta sub steagul României" Cei doi eroi au fost declaraţi cetăţeni de onoare ai Făgăraşului Plutonierul Major Bica a înfiinţat Asociaţia Militarilor Veterani şi Veterani cu Dizabilităţi ,,Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe“ cu scopul de a construi un spital al răniţilor din misiuni militare

,,Noi sîntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte
În munţi, cu mîndrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşniciei porţi
Să aducem iarăşi jertfa neîntinată,
Luaţi aminte, noi nu sîntem morţi!

Cum stăm noi jertfă lîngă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pămînt o Românie.

Şi dacă neamul plînge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit“
( Eroi au fost, eroi sînt încă, de Zoriţa Laţcu )

     Eroii sînt de cînd lumea iar lumea a fost dintotdeauna clădită pe eroismul celor care au înfruntat cu arma în mînă tirania şi toate samavolniciile pe care minţile bolnave le-au adus asupra omenirii. Neamul românesc a dăinuit prin eroii săi şi încă mai dăinuie prin ei pentru că lupta împotriva nedreptăţii este permanentă. În panteonul neamului românesc făgărăşenii au scris o pagină de glorie şi o mai scriu încă, făcîndu-şi datoria pe fronturile de luptă din întreaga lume sub drapelul românesc. De-a lungul celor două războaie mondiale unitatea vânătorilor de munte din Făgăraş şi-a făcut din plin datoria. Actualul Centru de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte, cu o istorie bogată în analele armatei române, reprezintă şi astăzi o pepenieră a profesioniştilor gata să apere ţara la nevoie. Ei îşi fac datoria în cadrul structurii nord-atlantice acolo unde ţara îi trimite. Acum ei sînt în prima linie, într-un război neconvenţional şi mult mai greu: acela împotriva terorismului- noua plagă a secolului XXI.

Făgărăşeni care au luptat în Afganistan
 

     După atacurile asupra turnurilor gemene din data de 11 septembrie 2001 blocul nord-atlantic şi-a schimbat politica de primire a noi membri şi s-a orientat spre zone tampon între civilizaţia occidentală şi Eurasia. Ţările din cadrul graniţelor Europei de Sud-Est şi Centrale au constituit de-a lungul vremii un zid puternic în faţa invaziilor musulmane. La începutul secolului XXI Pentagonul şi ceilalţi aliaţi din cadrul N.A.T.O şi-au dat seama că acest spaţiu constituie un punct geo-strategic în lupta cu noul duşman al omenirii: terorismul islamic. Soldaţii români şi-au adus tributul de sînge şi pe acest front înscriind o altă pagină glorioasă din istoria poporului român. De la Făgăraş au primit misiuni în Afganistan doi soldaţi, plutonierul major Dumitru Nicolae Paraschiva şi plutonierul major Nicuşor Dorel Bica. Au trecut pe lîngă moarte pentru a salva vieţi nevinovate. Şi-au văzut colegii pe cîmpul de luptă însîngeraţi sau dîndu-şi ultima suflare. S-au ales şi ei cu răni grave care le-au schimbat total destinele, dar armata şi misiunile riscante le-ar accepta şi acum cu fruntea sus. Spun fără să clipească amîndoi că ar pleca în orice moment să lupte sub steagul României. Sînt atitudini de eroi pe care plutornierii Paraschiva şi Bica le manifestă indiferent de loc şi timp. Meritele lor i-au impresionat şi pe aleşii locali de la Făgăraş care le-au acordat titlul de cetăţeni de onoare ai Făgăraşului în luna iunie 2016 în cadrul plenului CL Făgăraş. Sînt mulţi soldaţi răniţi şi mutilaţi în astfel de misiuni, dar statul român nu pare a fi preocupat de soarta acestora prea mult. În România nu există un spital sau un sanatoriu specializat pentru victimele misiunilor militare aşa cum mai toate statele membre NATO au. Răniţii din misiuni bat la uşile spitalelor de stat unde serviciile sînt deficitare, unde se stă la coadă, unde pacienţii se selectează în funcţie de timp şi bani. Plutonierul Bica îşi doreşte să înfiinţeze un spital al lor, al eroilor din misiuni, dar nu se găsesc fondurile necesare. Asociaţia înfiinţată de el are toată deschiderea pentru a găsi modalitatea de a-şi duce la bun sfîrşit proiectul de care să beneficieze cei 144 de răniţi în misiunile din afara graniţelor ţării.

 

 

 

 

 

 

 



Aerul Asiei, un şoc pentru plutonierul Dumitru Nicolae Paraschiva
 

     ,,M-am angajat pentru prima dată în anul 2005. Am făcut Şcoala pentru Gradaţi Profesionişti la Caracal timp de un an în perioada 2005-2006“ spune plutonierul major Dumitru Nicolae Paraschiva, tată a două fetiţe, Anastasia de 4 ani şi Nectaria de 2 ani. Soţia sa, Roxana, i-a fost permanent alături în tot acest timp. ,,În anul 2006 aparţineam de Batalionul Logistic al Poliţiei Militare de la Braşov iar în anul 2008 am plecat la centrul de pregătire de la Câmpulung Muscel. Acolo am făcut cursuri de pregătire şi misiune care au început în ianuarie iar pe data de 18 iunie am plecat în Afganistan, în cadrul Companiei 2, Plutonul 3 Infanterie. Nu mi-a fost niciodată teamă dar am avut un şoc cînd am ajuns la Kandahar şi s-a deschis trapa avionului. Nu-mi pot explica sentimentul dar nu mă aşteptam la aerul de căldură care a intrat înăuntru odată cu deschiderea trapei avionului. Am fost aşteptaţi de ai noştri în baza N.A.T.O unde se afla cantonat un pluton de români. Serveam în cadrul unor patrule mixte şi aveam la dispoziţie 6 AV-uri (N.R- maşini blindate de teren) americane. Colegii americani aveau şi ei traseele lor bine stabilite. Făceam parte din cadrul ,,International Security Afganistan Force şi supravegheam autostrada A1 care este singurul drum asfaltat din Afganistan ce ducea spre ruta Nord-Sud, adică Kandahar-Kabul. Prin zona noastră trecea rîul Tarnat care nu seca nici în sezonul ploios. Ca dimensiune se asemăna în mare parte cu Oltul dar în timpul sezonului secetos semăna cu debitul Berivoiului. Eram dotaţi cu arma de pe maşina de transport şi arma individuală pe care nu avem voie să o dăm publicităţii pentru că în meseria noastră este un consemn de armă conform protocoalelor aflate în vigoare. Misiunea noastră avea drept scop să ne facem prezenţa în rîndul civililor care se simţeau în siguranţă şi se bucurau atunci cînd ne vedeau. Se bucurau mai ales copiii pentru că le împărţeam dulciuri şi prăjituri“ relatează din experienţa sa din Afganistan plutonierul Paraschiva.

Talibanii nu atacau locurile în care se aflau copiii
 

     Luptătorii talibani păstrau tradiţia mujahedistă şi nu atacau locurile în care se aflau copii, după cum spune soldatul făgărăşean. Este o deontologie multiseculară de luptători adevăraţi pe care rebelii ISIS nu o respectă. ,,Ne simţeam şi noi în siguranţă atunci cînd aveam copii în preajmă pentru că ştiam că luptătorii talibani nu acţionează în locul în care se aflau micuţii în preajmă. Face parte din politica şi deontologia lor de războinici“ explică Dumitru Nicolae Paraschiva.

Lanţul muntos al Himalayei
 

     ,,Noi acţionam într-o zonă muntoasă şi aridă care se află la 1000 de metri altitudine şi face parte din lanţul muntos al Himalayei. Temperatura urca şi pînă la 40 de grade. Acolo dacă nu te hidratezi pici. Personal nu am apucat să văd pe vreunul dintre colegii mei picînd dar am auzit că au fost asemenea cazuri. Am fost dislocaţi în oraşul Qalat din provincia Zabul, baza Lagman. Făceam parte dintr-o patrulă de teren pentru libertatea şi auto-apărarea autostrăzii. Eram la graniţa cu Pakistanul la Est şi China la Nord-Est“ mai explică făgărăşeanul.

,,Războiul ne-a afectat pe toţi"
 

     ,,Nu era un program bine stabilit dar prindeai şi alarme cînd trebuia să te duci la buncăr pentru că era zonă de război. Cînd plecai în patrulă trebuia să ai obligatoriu casca şi armamentul cu muniţie de război la tine. Talibanii nu se vedeau, era un război de gherilă. Ei se bazau pe elementul surpriză. Ştiai că pleci în misiune dar nu ştiai dacă ai să te mai întorci viu sau mort. Am avut un coleg mort iar altul a paralizat de la brîu în jos. Altul a fost rănit la cap şi la coloană. Războiul ne-a afectat pe toţi, chiar şi pe cei care au scăpat cu bine“ povesteşte pl. Paraschiva.

,,Am fost în comă indusă"
 

     ,,Am fost rănit în misiune de un dispozitiv explozibil improvizat ( DEI ). Dacă treceam cu maşina peste el acum nu aş fi mai avut cu cine vorbi dar norocul a făcut ca mina să fie declanşată cu cîteva secunde înainte ca să trecem peste mină. Acesta a fost norocul meu. Eram deasupra, cu partea stîngă în faţă cînd a avut loc explozia şi o bucată de asfalt m-a lovit în cap. Mi-a făcut o fisură pe cutia craniană care a fost lipită cu un fir de titan. Mi s-a mai pus o arteră mică de fier ca să-mi ţină oasele sudate la maxilar. O lună şi cîteva zile am stat în comă indusă şi aveam perioade cînd mă trezeam iar apoi adormeam la loc. Logica inducerii în comă este refacerea organismului. A fost de fapt o comă indusă de medici. Medicii de acolo sînt foarte buni. Primul ajutor mi s-a acordat de către sanitarul român care era cu noi în patrulă. Ştiu că un coleg de-al meu a murit şi întîmplarea a făcut ca fratele lui să fie sanitar. El era întreg dar şi-a rupt gîtul şi nu a mai putut fi salvat. Colegul acesta a avut incidentul pe data de 31 august şi era din Câmpulung. Acest coleg care a murit făcea parte din alt pluton. Pe data de 19 ianuarie am fost adus în ţară“ se destăinuie plutonierul făgărăşean.

,,Prima dată cînd m-am trezit am zărit-o pe mama"
 

     Îmi aduc aminte că prin februarie eram în salon şi primul lucru care l-am făcut atunci cînd m-am trezit a fost să-mi caut instinctiv arma pentru că eu credeam că mă aflu încă în misiune. Era în 2009 cînd m-am trezit la Spitalul Central din Bucureşti. Prima dată cînd m-am trezit am văzut-o pe mama şi am avut un şoc. Am întrebat-o atunci: ,,Tu ce cauţi aici? Ea mi-a spus însă: ,,Stai liniştit că nu eşti unde crezi. Eşti la spital“. De atunci merg în fiecare an la spital pentru a-mi stabili gradul de invaliditate. Mă ţin acolo cam 2-3 săptămîni pentru tomograf şi toate cele necesare. Văd cu ochiul stîng doar în proporţie de 40 % şi sînt oprit de la misiuni de luptă. Mă ocup de hîrtii în cadrul unităţii din Făgăraş, cu alte cuvinte prestez muncă de birou...“.

Mîine aş pleca dacă m-ar trimite
 

     Nu îi este nici acum teamă de moarte pe care o sfidează în faţă. ,,Mîine aş pleca dacă m-ar trimite fără nicio reţinere. Poţi muri şi aici" spune sec soldatul Dumitru Nicolae Paraschiva născut pe data de 1 august 1983.

Experienţa cu soldaţii americani a plutonierului major Nicuşor Dorel Bica
 

     Nicuşor Daniel Bica, originar din Craiova, născut la data de 25 noiembrie 1973, căsătorit cu Casandra Maria, tatăl unui băieţel frumos de doar un an şi jumătate pe care îl cheamă Luca Dragoş este un alt soldat care a privit moartea în faţă. ,,Am început şcoala în anul 2000 ca militar angajat pe bază de contract şi am început cursurile de 6 luni la Piteşti, dintre care trei luni de zile cu puşcaşii marini americani. Trei perechi de piele au luat de pe noi. Experienţa cu puşcaşii americani a fost frumoasă şi unică. Este cam ce vedeţi dumneavoastră în filmele americane. Ei se antrenau cot la cot cu noi şi nu ne trimiteau nicăieri fără să ne secondeze. Deşteptarea avea loc la orele 6.00 dimineaţa, în zece minute trebuia să fim prezenţi pe platou pentru programul de pregătire fizică- flotări, genoflexiuni, abdomene, alergare, tracţiuni la bară desfăşurate într-un ritm de la alert la infernal. Îmi aduc aminte şi acum de ordinele şi încurajările guturale făcute de instructori- ,,trage de tine, nu renunţa etc...“. După aceea urma perioada de program igienic şi masa. Pregătirea militară consta în trageri ,,de tip reflex“, adică să tragi continuu fără să ocheşti, desfăşurate în cadrul unor exerciţii de luptă în mediul urban. Aici am învăţat tot felul de tehnici ce constau în pătrundere în clădiri, deplasare pe teren ostil, verificare la tot pasul şi analizarea oricărui obiect. În cadrul acestui program de pregătire am fost învăţaţi că chiar şi o mîţă moartă putea avea explozibil în ea. Toate aceste lucruri le-am conştientizat mai tîrziu, în Afganistan. Mergeam foarte des în zona poligonului militar ,,Dobrogostea“ de lîngă Piteşti unde desfăşuram misiuni imaginare de orientare în teren accidentat, atingerea şi consolidarea unor cote, atît pe timp de zi cît şi pe timp de noapte cînd nu aveam voie să aprindem nici măcar brichete pentru a ne orienta pe hartă. Trebuia ca totul să decurgă în cea mai mare linişte şi să nu ştie nimeni că am trecut pe acolo. A urmat apoi perioada de 3 luni cu profesori români care a constat mai mult în cursuri de logistică şi luptă pe hartă care s-a desfăşurat mai mult în sală.“ relatează plutonierul major Nicuşor Dorel Bica.

Şcoala de la Făgăraş
 

     ,,După aceea o perioadă de 6 luni am venit la Făgăraş de unde am fost trimişi în difertie locaţii din ţară. Eu am fostv trimis la Tîrgu Neamţ pentru un stagiu de practică în care am pus în valoare tot ceea ce am învăţat. La Făgăraş am terminat şcoala cu promoţia 2000-2001. Aici s-a pus accent pe trageri şi evaluări pe hartă, plus materii ce ţin de tradiţia militară română. Am fost antrenaţi cu pistol Kalashnikov de calibru 7, 62, pistol mitralieră şi puşcă mitralieră de companie“ a mai spus făgărăşeanul.

Rănit într-o explozie
 

     ,,în anul 2007 am fost dislocat la Kandahar pentru paza Aeroportului Internaţional pentru prima dată. În anul 2011 m-am reîntors în Afganistan pentru misiuni de securitate în favoarea populaţiei civile afgane de-a lungul autostrăzii A1 din provincia Zabul, aproape de graniţa naturală cu Pakistanul, lîngă munţii Hindukuş. Luptătorii talibani confecţionau rachete artizanale şi le lansau asupra bazei de la circa 3-5 km. În prima misiune nu am văzut luptători afgani dar în timpul celei de-a doua misiuni am luat prizonieri. Am fost atacaţi şi, în urma unor schimburi de focuri, am trecut la contra-ofensivă împreună cu Scorpionii Roşii care constituie unul dintre batalioanele de elită din cadrul Infanteriei. Am trecut la scotocire în pădurea din care am fost atacaţi fără să avem pierderi împotriva unei celule de 4 insurgenţi. Pe unul dintre ei l-am prins şi l-am predat forţelor afgane de securitate conform procedurii. Am fost implicaţi în mai multe misiuni şi în schimburi frecvente de focuri. Am mai suprins echipe de insurgenţi care montau dispozitive explozive artizanale. Pe unii i-am fugărit 1 km şi nu i-am putut prinde. Alergau pe cîmp ca iepurii, aşa ceva n-am mai văzut. Am făcut o scotocire periculoasă în acea zi atît cît ne permiteau limitele misiunii. Aveam în raza noastră de acţiune şi localităţile din preajma autostrăzii. Ce făceau ei? Îi supravegheai şi vedeai pe unul că trece pe un măgar. Alţii se infiltrau şi construiau rachete pe loc. Mergeau cu ansamblul de piese pe măgăruş iar ultimul care venea era specialist în asamblare şi punerea focusului într-un recipient de apă ce declanşa racheta cînd apa se evapora iar atunci nu mai era nimeni la faţa locului. Îi lăsa timp insurgentului să se îndepărteze. Cînd racheta pleca spre bază nu mai era nimeni acolo. În anul 2011 am fost rănit. Mă aflam la cercetare pe jos. Am fost debarcaţi din vehiculele MRAP, securizasem zona unde am identificat 2 dispozitive explozive improvizate iar în timp ce aşteptam echipa pentru deminare a fost detonat un al treilea dispozitiv care mi-a afectat vederea. Iniţial am fost orb de ambii ochi pînă ce a venit sanitarul. Eu am primit explozia drept în faţă. Mi-a fost acordat primul ajutor de către sanitarul echipei care s-a ocupat de mine pînă la venirea elicopterului de evacuare medicală. De pe autostradă am fost ridicat de un elicopter black-hawk. Am fost rănit pe data de 16 iunie 2011. Pot să spun că a fost a doua mea zi de naştere pe care o voi sărbători toată viaţa mea. Am fost transportat iniţial la Spitalul din Kandahar, apoi la baza aeriană Bagram, situată tot în Afganistan. De acolo am fost preluat către Germania, la baza militară Ramstein de unde am fost transportat la un spital regional cu un autobuz specializat. Am ajuns la un spital N.A.T.O din orăşelul Landstulh. Acolo am stat 8 luni şi jumătate. Ochiul stîng a rămas afectat definitiv iar ochiul drept şi-a revenit la normalitate. Acum disting cu ochiul stîng la jumătate de metru lumină sau umbră. Am făcut pînă acum 10 operaţii care au constat în extragerea fragmentelor pătrunse în globii oculari şi în zona feţei. Pe moment şocul mi-a afectat întreaga faţă“ povesteşte eroul făgărăşean.

,,Într-o săptămînă m-aş pregăti să mă întorc"
 

     ,,Eu într-o săptămînă m-aş pregăti să mă întorc înapoi în Afganistan pentru că experienţele sînt unice şi te întîlneşti cu ele doar o dată în viaţă. Este vorba atît de experienţa profesională dar şi de altceva: adrenalina şi patriotismul. Eu sînt patriot şi am plecat acolo sub drapelul României“ explică plutonierul Bica

De la spital la altar
 

     ,,În data de 15 august am ajuns la Bucureşti iar în 3 septembrie am avut nunta. O săptămînă am mai stat la Spitalul Militar din Bucureşti. Pe 22 august am ajuns în Craiova iar pe 3 septembrie a avut loc nunta. N-am mai ţinut cont de atunci de cîte ori am fost la Bucureşti sau la Braşov, internat sau în vizită la specialistul oftalmolog. Toate astea nu le-am mai contabilizat“ spune în continuare plutonierul major Bica.

Membru Fondator al Asociaţiei Militarilor Veterani şi Veterani cu dizabilităţi
 

     Plutonierul Major Bica este membru fondator al Asociaţiei Militarilor Veterani şi Veterani cu Dizabilităţi ,,Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe“. ,,La acel incident doar eu am fost afectat. Dar în timpul întregii misiuni am avut doi colegi morţi şi cîţiva răniţi. Îi cunoşteam personal şi-mi erau prieteni, amîndoi erau olteni. Cu această asociaţie ne luptăm pentru înfiinţarea unui centru de recuperare în România conform standardelor occidentale. Am încercat să strîngem fonduri pentru a putea accesa fonduri europene. Avem chiar şi un teren luat în Giurgiu, este o zonă asemănătoare cu cea din Germania, acolo unde am fost tratat. Acest centru ar costa 6 milioane de euro. Noi avem nevoie să strîngem 60.000 de euro pentru a accesa aceste fonduri. Cei care vor să doneze 2% din impozit o pot face pentru asociaţia noastră pe contul Ro55BRDE410SV50716134100. Sîntem în jur de 144 de răniţi care ne ducem ca pacienţi la spitale şi stăm la cozi. Am colegi fără picioare sau alte dizabilităţi şi mergem momentan la spital ca orice om normal“ explică eroul.

Aproape de front
 

     ,,Eu lucrez acum la baza Cincu- Centrul de Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre ,,Getica“. Filmez şi fotografiez în timpul aplicaţiilor cele mai importante momente din desfăşurarea evenimentelor. Mă ţin aproape de acţiune, de adrenalină. Nu am putut să renunţ la aşa ceva, chiar dacă nu mai sînt implicat direct în teatrul de operaţiuni militare. Îmi place să fiu în mijlocul lor şi să-i ajut pentru că tot ceea ce fac este în scop didactic pentru cei care vin să se pregătească aici, la Cincu. Şi soţia mea lucrează ca subofiţer în cadrul unităţii de la Cincu dar momentan se află în concediul de creştere al copilului“ mai spune plutonierul Bica. Eroii de lîngă noi sînt celebrii anonimi care îşi dau viaţa pentru liniştea noastră, de aceea merită cunoscuţi şi respectaţi. ( Ştefan BOTORAN )

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 768 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

9.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959680

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare