Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Muzeele săteşti din Ţara Făgăraşului, un arc peste timp
Muzeele săteşti din Ţara Făgăraşului, un arc peste timp Email
Luni, 11 Iulie 2016 16:47

 

 

      Viaţa veche a satului făgărăşean are şansa de a nu se pierde în negura timpului dacă în satele Ţării Făgăraşului sînt organizate muzee săteşti după reguli stricte. Generaţiile de astăzi sînt atrase din ce în ce mai mult de tradiţiile şi obiceiurile satului făgărăşean şi chiar se mîndresc atunci cînd îmbracă iia românească sau cînd se încing la horele specifice locului. De sărbătorile Crăciunului, satele făgărăşene atrag tinerii, mulţi străini locului, dornici să înveţe obiceiurile şi dansurile făgărăşene. Ţara Făgăraşului are tradiţii frumoase, are simboluri care o identifică în spectrul naţional. Se spune că nu putem avea viitor dacă nu ne cunoaştem trecutul. Iar trecutul istoric al unui loc se poate regăsi în monografii, în volume de carte, în poveştile bătrînilor satului, în muzeze şi în tradiţii. Din cele peste 50 de localităţi ce compun Ţara Făgăraşului doar 11 s-au preocupat să readucă în faţa generaţiilor de azi şi viitoare istoria zonei. Vorbim de localităţiile în care funcţionează muzee săteşti şi în care cei mai destoinici fii ai satelor s-au ocupat să strîngă obiecte vechi specifice satului şi pe care să le expună în muzee profesioniste refăcînd astfel gospodăria tradiţională şi viaţa localnicilor din veacurile trecute. Din păcate sînt prea puţine astfel de persoane cărora obîrşia şi istoria locului nu le sînt indiferente. Păcat însă că autorităţile locale nu au găsit încă modalitatea prin care aceste obiective să fie incluse într-un circuit turistic menit să promoveze istoria satului făgărăşean. Monitorul de Făgăraş vă prezintă muzeele săteşti din Ţara Făgăraşului aşa cum au fost ele organizate de oamenii locului.

Muzeul ,,Gheorghe Radocea" de la Bucium funcţionează de o jumătate de veac
 

     Gheorghe Radocea a fost un fiu al satului Bucium care a ajuns un renumit inginer în capitală la Direcţia Generală de Construcţii Bucureşti. Locul de muncă unde a profesat zeci de ani i-a dat şansa să îşi îndeplinească un vis al său conturat încă din anii de şcoală. Să fie un colecţioner de artă populară şi să organizeze un muzeu care să-i poarte numele. Gheorghe Radocea s-a născut la 15 octombrie 1915 şi a decedat în luna mai 2000, la 85 de ani. De cînd a Muzeul ,,Gheorghe Radocea" a devenit atracţia turiştilor şi a cercetătorilor de artă populară, inginerul Radocea a fost intens mediatizat în presă. După moartea sa însă colecţia a intrat într-un con de umbră. Am stat de vorbă cu un localnic, Gheorghe Zărnescu are 68 de ani, despre muzeul de la Bucium, primul muzeu privat din Ţara Făgăraşului. ,Imediat după al doilea război mondial Gheorghe Radocea a început să colecţioneze obiecte de artă, icoane, mobilier vechi, costume populare din toate tîrgurile din ţară. Pe vremea aceea nu aveai voie să deţi colecţii, iar inginerul Radocea le ascundea. Le ţinea prin cufere în beciuri şi şuri aici la Bucium pentru a fi ferite de ochii regimului. Cel mai de preţ obiect din colecţia lui este o icoană pictată pe sticlă ce îl întruchipează pe Sf. Nicolae, pictată în anul 1700. A achiziţionat obiecte şi din satele făgărăşene, din tîrguri în general. Are o colecţie de ceramică formată din ulcioare, căni, farfurii din toate zonele ţării, Moldova, Maramureş, Transilvania, Oltenia. Mai are mobilier nemţesc vechi, o masă şi un şezlong din sec XIV-lea. Muzeul este amenajat în două clădiri, de-o parte şi de alta a curţii. Într-una din clădiri este amenajată o casă ţărănească cu tindă, casă dinainte şi bucătărie în care au fost expuse obiecte vechi specifice unei gospodării ţărăneşti. În altă încăpere sînt expuse costume populare şi ii din toate zonele ţării. În 1986 în luna iulie, sătenii din Bucium au organizat evenimentul ,,Fiii satului". Gheorghe Radocea a pus la dispoziţia ecvenimentului toată colecţia sa de costume populare. S-au îmbrăcat atunci 60 de săteni în costumele populare din colecţia Radocea. S-a organizat o paradă a portului popular, iar Gheorghe Radocea a explicat rînd pe rînd în detaliu fiecare costum popular indicînd anul achiziţiei şi zona ce o reprezintă. Îmi aduc aminte că a fost o sărbătoare frumoasă la care a participat tot satul, dar şi mulţi invitaţi. Gheorghe Radocea a fost un fin iubitor de artă populară. A scris şi publicat o carte ,,La drum" despre călătoriile lui. Muzeul Gheorghe Radocea poartă emblema Ţării Făgăraşului fiind cel mai vechi şi complet muzeu local" ne-a explicat Gheorghe Zărnescu.
 

Colecţiile ,,Gheorghe Radocea", studiate de cercetătoei străini
 

     Muzeul de la Bucium a fost înfiinţat în 1967, iar după decembrie 1989 s-a extins ajungînd la nivelul de astăzi. Tot venitul realizat de ing. Radocea a fost investit în colecţii muzeale pe care le-a expus la Bucium. A colaborat cu muzeografi şi etnografi din ţară pentru a putea organiza ştiinţific muzeul şi colecţiile sale. În 1997 s-a înfiinţat şi Fundaţia ,,Gheorghe Radocea" care a preluat muzeul. ,,Muzeul a atras foarte mulţi turişti. Îmi aduc aminte că poposeau la muzeu turişti din SUA, Anghia, Franţa, Austria care analizau şi studiau obiectele expuse. În anul 1998 a venit un grup de 47 de profesori antropologi din Boston, SUA, pentru a studia obiectele din muzeu. S-au cazat în sat şi au stat cîteva săptămîni la muzeu. Un grup de 24 de studenţi de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti a venit în toamna anului trecut la Bucium pentru a studia arhitectura caselor ţărăneşti, a anexelor şi portul popular din cadrul muzeului Gheorghe Radocea. În anul 1994 regele Mihai a vizitat muzeul. Atunci curtea s-a umplut de oameni. Muzeul şi colecţiile Radocea au făcut senzaţie. În muzeu se organizau seri literare pe vremea cînd trăia Gheorghe Radocea. Era o activitate culturală intensă la Bucium. Vara era perioada cea mai activă pentru muzeu cînd turiştii erau în număr mare. Gheorghe Radocea era un om deosebit. Era foarte atent cu fiecare obiect din muzeu mai ales că fiecare avea o valoare sentimentală pentru el. Ing. Radocea se ocupa personal de conservarea obiectelor pentru a dăinui în timp" a mai spus Gheorghe Zărnescu, pensionarul care absolvise Şcoala de Artă din Braşov, secţia de regie, teatru şi brigadăa rtistică. Zărnescu se stabilise la Bucium în 1979 şi a devenit vecinul lui Gheorghe Radocea. ,,Am colaborat cu Gheorghe Radocea de-a lungul timpului. Îmi face mare plăcere să vorbesc despre colecţiile lui mai ales că zilnic eram alături de el la muzeu" a încheiat Gheorghe Zărnescu.

 

 

 

 

 

 

Muzeul ,,Dimitrie Gusti" din Drăguş

 

     Gospodăria tradiţională din Drăguşul de la începutul veacului trecut reprezintă azi muzeul satului ce poartă numele sociologului îndrăgostit de satul Drăguş, Dimitrie Gusti. Cei care iubesc satul românesc vechi nu trebuie să mai ajungă la Muzeul Satului din Bucureşti ci pot poposi chiar în satul de la poalele Munţilor Făgăraş unde a fost amenajat un colţ al satului vechi care are arhitectura şi dotările specifice primei jumătăţi a secolului XX. În centrul Drăguşului s-a construit şi amenajat Muzeul Sătesc ,,Dimitrie Gusti", un proiect îndrăzneţ finanţat din bani europeni în urmă cu trei ani. Ideea a aparţinut primarului de atunci al comunei, ing. Gheorghe Sucaciu, care a ţinut să includă satul într-un circuit turistic naţional. ,,A fost un proiect în valoare de 39.000 de euro prin care am refăcut casa, şura, curtea, fîntîna specifice gospodăriei unei vechi familii de drăguşeni. Am achiziţionat o casă veche din sat pe care am restaurat-o şi montat-o în spaţiul de lîngă sediul primăriei. Am găsit meşteri buni, în lemn, care au reuşit să refacă totul aşa cum era la începutul secolului trecut" a spus fostul primar al Drăguşului Gheorghe Sucaciu. Muzeul sătesc a fost denumit ,,Dimitrie Gusti" în amintirea sociologului îndrăgostit de satul Drăguş începînd cu anii 1929. ,,La Muzeul Satului din Bucureşti prima casă montată a fost dusă de la Drăguş de către marele sociolog. Acest aspect m-a determinat să denumesc muzeul din Drăguş cu numele sociologului" a mai spus iniţiatorul proiectului. Organizarea muzeului a durat cîtteva luni. Şura reconstruită după vechiul stil va reda, conform proiectului, perioada comunistă, prin partea de rezistenţă anticomunistă. Casa veche ţărănească a fost dotată cu mobilier vechi achiziţionat din sat şi cu ţesăturile viu colorate ţesute în război de femeile satului. Muzeul a devenit gazda pentru fiecare eveniment cultural al satului: Fiii satului, Nunta tradiţională, Buzduganul, etc.

Pe urmele lui Badea Cârţan la muzeul din Cârtişoara
 

     Cârtişoara este un sat din judeţul Sibiu, reşedinţa comunei cu acelaşi nume. Localitatea Cârtişoara mai este cunoscută şi sub denumirea de Cârţa Română, fiind populată din evul mediu şi până în prezent predominant de români. Prima atestare documentară datează din anul 1223, când este menţionată într-un document emis de regele maghiar Andrei al II-lea al Ungariei. Un obiectiv reprezentativ pentru localitatea Cârtişoara, este Muzeul sătesc „Badea Cârţan”. Muzeul etnografic şi memorial a fost organizat în anul 1968 într-o clădire donată, unde au fost expuse diferite obiecte ale artei populare, printre acestea numărându-se lăzi de zestre, ceramică, produse ale fostei manufacturi de sticlă de la Glăjerie şi picturi pe sticlă. O cameră din acest muzeu este dedicată românului Badea Cârţan. Autorităţile locale au adus în curtea muzeului o gospodărie ţărănească din secolul al XIX-lea şi o şură, care să reconstituie viaţa românului din acea perioadă. În zilele noastre expoziţia se desfăşoară în cele trei camere ale clădirii noi, unde turiştii pot vedea icoane pe sticlă ale pictorilor Ţimforea şi Matei, icoane din centrele de creaţie din Făgăraş, Nicula şi Ţara Bârsei, războaie de ţesut, lăzi de zestre care datează din secolele XIX - XX şi o colecţie de fotografii care arată portul popular din urmă cu două secole. Cea mai interesantă parte a muzeului o constituie colecţia de cărţi ale lui Badea Cârţan, pe care acesta le-a purtat timp de 40 de ani peste munţi şi văi. De asemenea, mai sunt expuse şi obiectele sale personale, obiecte care le-a adus din călătoriile sale: un bust a lui Moličre, pietre aduse din Ţara Sfântă şi trestie de bambus. Sînt expuse o serie de fotografii cu Badea Cârţan şi diferite articole şi interviuri apărute în presa naţională de la acea vreme. Gospodăria ţărănească este reprezentată de o căsuţă mică, formată tradiţional din pivniţă, tindă, şi camera propriu-zisă. În fiecare din aceste trei încăperi au fost dotate cu mobilierul specific secolului al XIX-lea precum cuptorul în care se cocea pâinea, obiectele necesare în bucătărie: putinei pentru bătut untul, ceaun, balanţă, cântar, diferite vase sau blidul din care mînca Badea Cârţan. Camera de locuit are patul tare din paie cu perne, o tăbliţă ce reprezenta caietul elevului pe care, pe o parte se scria la matematică şi pe cealaltă parte la limba română, un ceas primit de Badea Cârţan şi costumul său de iarnă format din opinci, pieptar şi cioareci. Badea Cârţan s-a remarcat prin lupta care a purtat-o pentru independenţa conaţionalilor din Transilvania. Se spune că acesta a adus peste 200.000 de volume de cărţi în Transilvania şi a mers pe jos până la Roma, pentru a vedea Columna lui Traian. Badea Cârţan s-a stins din viaţă în anul 1911, înainte să-şi vadă visul cu ochii, Marea Unire. Pe mormântul său de la Sinaia, scrie: „Aici doarme Badea Cârţan, visând la reîntregirea neamului său”. Muzeul se află în patromoniul Fundaţiei ,,Badea Cârţan" şi a Primăriei Cârţişoara.

Carte veche de la 1673 la Muzeul ,,Matei Mânea" din Copăcel
 

     Comuna Hârseni se mîndreşte cu muzeul amenajat în satul Copăcel şi care poartă numele profesorului din sat, Matei Mânea. Muzeul a fost inaugurat în cadrul unui festival al obiceiurilor de iarnă organizat la 27 decembrie 2011. Satul Copăcel are o istorie veche şi aparte. Pe vremuri satul era granita cu imperiul Austro-Ungar. O şcoală în stil brâncovenesc a fost edificată aici în perioada interbelică. In anul 1984, in sediul acesteia, a luat fiinţă Muzeul Dacia prin grija şi priceperea profesorului de limba şi literatura română şi de istorie, Matei Mânea. Toate obiectele expuse erau colecţionate, donate de locuitorii din sat. Cel ce a continuat munca profesorului Mânea a fost profesorul de limba română şi de folclor Ion Funariu. El a organizat şi un laborator de limba si literatura română cu specific etno-folcloric în şcoala din Copăcel. „E o conceţtie originală. Am mai făcut astfel de cabinete la şcolile din Radu Negru şi Doamna Stanca din Făgăraş, dar nu ca ăsta” explica profesorul Ion Funariu. Profesorul Funariu a îmbogăţit colecţia muzeului cu unelte agricole: plug, furci, grapă; cu obiecte casnice: chindeie, covoare, ţoale, oale, farfurii, ulcioare, blide smălţuite; fotografii vechi, costume populare, icoane pe sticlă pictate de meşteri populari, arme de la 1750, bani de la 1800, cărţi foarte vechi, documente istorice de la 1850. Una dintre cele mai vechi cărţi din muzeu este Psaltirea lui Dosoftei în versuri care datează din 1673. Unele dintre cărţile existente în muezu au fost trimise de mitropoliţii Ţării Româneşti, de Antim Ivireanu, Simion Ştefan sau Constantin Brâncoveanu care a avut la Berevoi o moşie mare şi un castel. Cărţile au fost tipărite de vestiţii cărturari Coressi şi Johan Gott. J. Gott a tipărit un Ceaslov ce dateaza din 1835. Mai sînt si „Documente istorice despre starea politică şi ierarhică a Românilor din Transilvania”, publicate la Viena în 1850 şi un curs de mărfuri, care nu a putut fi datat. Cele mai vechi obiecte sînt două toporaşe din epoca pietrei cioplite.
 

Muzeul din Cuciulata poartă numele mentorului lui Eminescu, Aaron Pumnul
 

     Satul Cuciulata poartă de secole moştenirea dacică a tărâmurilor binecuvântate de Dumnezeu cu peisaje mirifice. Descoperirile recente din zonă, parte din ele păstrate la muzeul parohial din Cuciulata, indică existenţa unei civilizaţii dacice pe aceste meleaguri, iar mărturiile locurilor atestă existenţa unei vieţi monahale cu o adâncă tradiţie. Pe o piatră descoperită în satul vecin, Veneţia de Jos, se menţionează că localitatea datează de la 1182, însă documentele vorbesc despre această aşezare abia de pe vremea lui Vlaicu Vodă, la 1372, pe când acesta dona satul principelui Ladislav de Domca, alături de alte sate, precum Şercaia şi Veneţia. În sat, se păstrează şi o bisericuţă de lemn, despre care se spune c-ar fi fost lăcaşul de cult al fostei mănăstiri de la Cuciulata şi care poartă până astăzi inscripţii extrem de importante pentru istoria localităţii. Aflată în renovare, bisericuţa de lemn ar fi fost demontată în timpul prigoanei lui Bucow şi ascunsă de călugări în pădure. Inscripţia de pe o grindă, care indică anul 1776 ca an al înnoirii bisericii, arată că bisericuţa a fost adusă din pădure în sat, după demolarea vechii biserici de aici. O altă inscripţie de la intrarea în biserică indică anul 1757 şi cu litere chirilice câteva nume de preoţi. Cele mai frumoase obiecte tradiţionale, o parte dintre descoperirile arheologice din zonă, se păstrează la muzeul parohiei. Colecţia Muzeografică Aaron Pumnul se păstrează în muzeul parohiei. care a fost amenajat cu sprijinul localnicilor în 1998 şi conţine o cameră arheologică, unde se păstrează vase din aşezările din jur, o cameră a personalităţilor, dedicată lui Aaron Pumnul şi Soniei Cluceru, o actriţă născută aici, o cameră cu unelte şi o cameră cu specific ţărănesc. Clădirea a fost iniţial casa cântăreţului bisericesc, Comşa, confiscată de comunişti şi recuperată după 1989. La Cuciulata se păstrează vii tradiţiile vechi. Colindatul, Turca şi Plugarul sînt tradiţii sfinte cu care sătenii se mîndresc. ,,La Paşti avem obiceiul Plugarul, în care unul dintre tineri este dus pe la un râu, unde rosteşte Tatăl nostru, se aruncă în apă în forma crucii şi apoi toţi se udă, se stropesc şi cer ajutor de la Dumnezeu pentru un an rodnic", explică preotul satului. La Cuciulata este şi un izvor, numit de săteni ,,Fântâniţa cea de leac", şi acolo se oficiază slujba Sfântului Maslu în fiecare an de Izvorul Tămăduirii. ,,Se crede că acest izvor este făcător de minuni şi izvorăşte de la Paşti la Rusalii. Punctul culminat este Săptămâna Luminată, iar în restul anului seacă", a spus părintele paroh de la Cuciulata. Conducerea primăriei a încercat să schimbe denumirea satului în ,,Aaron Pumnul", dar proiectul de lege a fost respins de parlamentari.
 

Muzeul de la Hălmeag şi bustul împărătesei Sziszi
 

     Muzeul sătesc din satul Hălmeag din comuna Şercaia poartă numele "Jako Denes", fostul învăţător şi director al şcolii din Halmeag, care a trăit la sfîrşitul sec.XIX - începutul sec.XX. Muzeul a fost inaugurat în anul 2008 cînd comunitatea locală a organizat sărbătoarea satului denumită ,,Fiii Hălmeagului". Muzeul impresionează prin modul în care este organizată gospodăria veche hălmăgeană şi prin mobilierul vechi achiziţionat din sat: obiecte de uz casnic vechi, mobilier, ţesături, cărţi, fotografii, etc. Hălmeag (în germană Halmagen, în maghiară Halmágy) este amplasat în inima Transilvaniei, la 5 km de localitatea Şercaia, pe un deal, iar casele se pliază perfect pe relieful subcarpatic. Aici se află o biserică evanghelică luterană în curtea căreia tronează bustul Împărătesei Sziszi, scăpat ca prin minune în vechiul regim. Se mai spune despre Hălmeag că este satul ca o insulă, deoarece este un sat maghiar încercuit de ortodocşi. Legăturile sătenilor cu Împărăteasa Sziszi îi determină pe hălmăgeni să se creadă speciali. Vereş Iosif, preotul paroh al Bisericii Evanghelice Luterane Hălmeag, spune că Biserica a fost atestată în 1211 şi că există un document de donaţie către comunitatea din Hălmeag de la acea vreme. Biserica a fost romano-catolică până în 1542, când Honterus a dat un edict de schimbare a religiei. Astăzi, există 150 de enoriaşi de acest cult, dintr-o populaţie de 500 de locuitori, majoritatea fiind de etnie maghiară. Biserica luterană conţine elemente romane, care se păstrează în partea sfinţită (altar), are cu ziduri groase de 1,5 m, aici păstrându-se încă orga care funcţionează. Amvonul, în stil remesainsse, are în partea superioară elemente din timpul reformaţiei, respectiv lebăda, cu povestea ei cutremurătoare. „Se spune că acest simbol a fost folosit deasupra amvonului deoarece lebăda când are pui mici îşi deschie gâtul şi îi hrăneşte cu propriul sânge, la fel ca Iisus Hristos, care şi-a dat sângele pentru toată drept repetiţie laleaua. Preotul paroh Vereş Iosif spune că bustul împărătesei Sziszi, amplasat în incinta construcţiei bisericii atrage foarte mulţi turişti pentru povestea ei şi unicitatea bustului. „A fost împărăteasa care a agreat poporul maghiar pe vremea Austro-Ungariei, deşi ea nu era unguroaică. Între anii 1848-1849, a donat o importantă sumă de bani cu scopul de a ajuta populaţia maghiară din regiune. Ca semn de mulţumire, un sculptor, care a rămas necunoscut, a realizat un număr de 96 de busturi în toată Transilvania. Din toate, se spune că s-ar fi descoperit unul într-un sătuc, lângă Cluj, altul ar exista la Viena, unde a ajuns de la Satu Mare, din România, şi mai există acesta care se află în curtea bisericii evanghelice luterane Hălmeag. Bustul de la noi a avut o istorie zbuciumată, pe vremea comuniştilor, şi a scăpat ca prin minune pentru că a fost ascuns de localnici care au preferat să-şi rişte viaţa pentru a-l salva sau să înfunde închisorile”. Istoria locului i-a determinat pe hălmăgeni să strângă obiectele cu valoare de patrimoniu într-un muzeu, unde au fost expuse pentru a fi vizionate de turişti. În cadrul muzeului există o expoziţie de fotografie veche, camere cu mobilierul din dotare mai vechi de o sută de ani, costumele populare de la acea vreme, uneltele din gospodărie şi cele folosite la pregătirea hranei, războiul de ţesut folosit la realizarea ţesăturilor pentru îmbrăcăminte şi uneltele şi utilajele folosite la munca câmpului: plugul şi căruţa. Cu prilejul evenimentelor importante ale comunităţii se organizează festivităţi la care participă corul şi fanfara din Hălmeag.
 

Casa parohială transformată în muzeu la Rucăr
 

     La casa parohială veche din satul Rucăr, parohul Silviu Goga a ţinut să organizeze un muzeu al satului. Aici a locuit preotul greco-catolic Nicolae Naghiu, tatăl lui Octavian Naghiu, marele cîntăreţ de operă recunoscut de întreg mapamondul. Visul preotului paroh Silviu Goga a fost transformat în realitate în anul 2015 cu ocazia organizării sărbătorii satului denumită ,,Fiii Rucărului". Organizarea muzeului a fost susţinută de primarul Florin Ioani, de Lucia Baki, Angela Nicoară, Livia Grapă, Lucia Noian, Olivia Logrea, care s-au implicat pînă la expunerea ultimului obiect înainte de inaugurarea obiectivului. Doina Logrea a donat obiecte de valoare. Muzeul are o prispă şi trei încăperi, camera cultelor, tinda şi ,,casa dinainte". Vizitînd muzeul se face un arc peste timp mergînd pînă la 1743, an la care este datată o carte bisericească scrisă în alfabet chirilic, dar şi la 1850-1900 prin cele trei armuroaie, chindeele ţesute, lăzile de zestre, chivotele bisericeşti sau alte cărţi religioase. Au fost adunate peste 150 de obiecte vechi din casele rucărenilor care pot fi vizitate şi admirate. La inaugurarea muzeului a fost înregistrat un număr record de vizitatori care şi-au lăsat impresiile în ,,Cartea de însemnări" amplasată în ,,Casa dinainte". ,,Muzeul va fi completat cu alte obiecte din sat şi va fi pus într-un circut turistic. Mi-am dorit să avem un muzeu al satului, iar cu sprijinul sătenilor s-a reuşit" a spus preotul Silviu Goga.
 

Muzeul Mănăstirii Brâncoveanu
 

     Ţara Făgăraşului se poate mîndri cu cel mai bine dotat muzeu local şi care se găseşte la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Muzeul este amplasat în mansarda amenajată în acest scop, sub acoperişul întregului corp sudic de clădiri. Muzeul a fost inaugurat în anul 1996 şi este de fapt o colecţie de obiecte, strînse cu multa grijă de Inalt Prea Sfinţia Sa, Antonie Plămădeală, colecţia purtîndu-i numele. Muzeul cuprinde o colectie de manuscrise, cărţi vechi şi scrisori ale IPS Antonie. Cărţile vechi, foarte variate ca domeniu, din secolele XV-XVII, sînt scrise in limbile latină, italiană, germană, franceză, arabă şi română cu caractere chirilice. Aici se gasesc expuse şi cîteva incunabule, cărţi manuscrise persane şi arabe. Intre cărţile româneşti vechi prezente aici se afla şi o "Carte de învăţătură", apărută la Iasi în 1643, precum şi o "Evanghelie", apărută la Bucureşti în 1682. Este expusă şi valoroasa colecţie de scrisori a I.P.S. Antonie care reuneşte semnături ale unor personalităţi româneşti şi din străinătate, cum ar fi Dumitru Stăniloae, Emil Cioran, Tudor Arghezi, Geo Bogza, Mihail Sadoveanu, Nicolae Steinhardt, Ioan Alexandru, Bill Clinton, ş.a.

Muzeul satului Calbor, locul în care te întîlneşti cu istoria satului
 

     De cînd şcoala din Calbor nu mai are elevi, învăţătoarea Claudia Ludu a dat sălilor de clasă o întrebuinţare utilă. De cîţiva ani şcoala a fost transformată în muzeu, locul unde se poate face un arc peste timp în Calborul veacurilor trecute. Printr-o muncă de durată, învăţătoarea Ludu a strîns obiecte vechi specifice satului pe care le-a expus în şcoală. Străinii care ajuns în satul dintre dealuri sînt invitaţi să viziteze muzeul ce aduce aminte de străbunii locului. Îndelecnicirea de bază a calborencelor, ţesutul la război, este explicată pe viu la războiul de ţesut amplasat în sala de clasă. Şi frumoasele ţesături bine alese în război sînt expuse în acest muzeu. Costumele populare, obiectele din vechea bucătărie a casei tradiţionale, uneltele agricole cu care oamenii îşi munceau ogoarele sînt astăzi rarităţi care se mai pot vedea doar la acest muzeuuzeul este un centru de atracţie al satului care, conform sătenilor, va fi îmbunătăţit cu noi obiecte.

Muzeele comunei Mândra, cunoscute pe întreg mapamondul
 

     Comuna Mândra se mîndreşte cu două muzee despre care se vorbeşte în toate colţurile lumii. ,,Muzeul de pînze şi poveşti" organizat în satul Mândra de o fiică a satului, Alina Zară, este cel mai vizitat muzeu din Ţara Făgăraşului, mai ales că istorioarele pe care le promovează au ajuns pînă peste ocean. Muzeul aduce în actualitate viaţa satului făgărăşean din veacurile trecute cu poveştile, tradiţiile şi obiceiurile locului. ,,Suveica mamei Ruţa" sau ,,Iia tradiţională" au pornit de la Mândra şi au impresionat iubitorii de artă populară din lumea întreagă. La muzeul Alinei Zară din Mândra lucrează copiii satului care deprind aici îndelecnicirile bunicilor şi străbunicilor lor. Cine trece pragul acestui muzeu nu mai rămîne indiferent faţă de tradiţiile locului, iar semnul care dovedeşte acest lucru este iia care devine nemijlocit parte în garderoba proprie. La Muzeul de pînze şi poveşti se învaţă să se ţeasă la război, se învaţă să se coasă sau să se tricoteze, se pictează sau se ciopleşte în lemn. Este un muezeu activ şi educativ, un loc în care vechiul şi noul se împletesc armonios, un loc în care vîrsta s-a oprit în loc, bunicii povestesc, iar nepoţii ascultă şi duc mai departe istoria satului făgărăşean. Un alt muzeu s-a organizat la Şona de către o asociaţie a unor localnici denumită ,,Şona noastră" şi care-l are ca simbol pe pictorul Ştefan Câlţea. Muzeul şonenilor este un atelier funcţional de fierărie organizat într-o fostă remiză a pompierilor. S-a cumpărat de la un fierar din Apaţa un atelier tradiţional, după cum spune Mihaela Dumitru de la asociaţie. Persoanele care lucrează în atelier au fost instruite la un atelier-şcoală de fierărie din Ţibăneşti, judeţul Iaşi şi vor readuce în actualitate meşteşugul vechi al fierăriei. ,,Fierăria lui Lazăr” este denumirea muzeului după numele celui mai vârstnic sătean. 

Comments
Comentariu nou Cautare
Corneliu Lae  - Inca un Muzeu al satului   |14-10-2016 17:14:39
In fostul sat Netotu a existat un muzeu al satului,poate pprimul din zzona
T.FFagarasului. A fost organizat de Gheorghe Dates Invatator -Director al scolii
cu 4 incaperri. Obiectele au fost aduse de catre copii si locuitorii satului. In
1948 cand s--a facut si reforma invatamantului ciineva a "constatat ca
iinaltimea casutei nu este suficienta si a ordonat sa fie ridicata.SSi astazi se
vede ca a fost ridicat acoperisul cu cel putin 6 randuri de caramida .Cu acea
ocasie a fost diistrus muzeul satului care avea pana la 5000 de
exponaate.Astazii cladirea fostei scoale este cumva revendicata . In miica
gradinuta aferenta acolo elevii primeau primele invataturi practice in legatura
cu legumele.Casa fostului invatator este si ea invechita.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1525 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

8.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3873105

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare