Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Boşmanul şef de la Sevastopol s-a stabilit la Grid
Boşmanul şef de la Sevastopol s-a stabilit la Grid Email
Luni, 13 Iunie 2016 16:54

 

 

Teofil Dumitru Popa, veteranul stabilit în Grid, face o incursiune în istoria veacului trecut relatînd pentru Monitorul de Făgăraş copilăria în Bucureştiul interbelic, refugiul în Bărăgan, viaţa trăită în Marina Militară şi instructajul primit la Sevastopol

     Popa Dumitru Teofil, bucureşteanul stabilit în Grid, este unul dintre oamenii care au trăit atmosfera din Bucureştiul interbelic şi schimbul de regim politic de după anul 1948. Istoria oficială este scrisă adesea de învingători dar edificatoare rămîn poveştile nescrise în manuale care sînt cele mai obiective. Nu mai sînt mulţi cei care au trăit acei ani şi de aceea este bine să le ascultăm poveştile şi istorisirile.

Atmosfera Bucureştiului de odinioară
 

     ,,M-am născut la data de 3 iulie 1934 -îşi începe nea Titi, aşa cum îi spun cunoscuţii, povestea. Eu sînt bucureştean get-beget şi m-am născut în centrul vechi al capitalei, undeva pe Strada Smârdan, la numărul 30, pe lîngă străzile Lipscani, Şelari şi vechea biserică Stavropoleos. Ceva mai încolo era Restaurantul ,,Carul cu bere“, spre ,,Calea Victoria“, apoi mai este încă în acel loc ,,Hanul lui Manuc“. Tatăl meu, Dumitru Popa, a fost casier la un magazin mare iar mama era casnică, săsoaică din Braşov, născută pe Strada Lungă. Am fost 4 copii la părinţi, doi băieţi şi două fete. Eu, Dumitru, Aurica şi Elena. Toţi fraţii mei au murit, sînt singurul care a mai rămas în viaţă şi am fost născut al treilea. Şcoala am făcut-o la Bucureşti, 4 clase primare, apoi Liceul de Construcţii care avea trei clase şi Şcoala Profesională încă trei ani. În anul 1951 am ieşit muncitor calificat şi am lucrat o viaţă întreagă sculier-matriţer la actuala Electromagnetica. Am copilărit în vechiul Bucureşti şi am prins farmecul acelor vremuri. Bucureştiul era bogat, cu toate că erau nemţi. Păi la 10 români erau vreo 4-5 nemţi. Se găseau de toate iar magazinele erau pline cu mîncare bună, carne, tot ce vrei. Cînd au venit comuniştii la putere au distrus tot comerţul privat şi a fost sărăcie în primii ani de după război. Îmi amintesc de o pescărie a unuia Stelian Popescu în care găseai peşti mari cît lungimea braţului. Viaţa oamenilor era bună iar atmosfera frumoasă. Nemţii nu aveau treabă cu noi, erau foarte civilizaţi şi educaţi. Cînd ne vedeau pe noi, copiii, ne dădeau bomboane şi ciocolată. Erau nişte domni. Curaţi, îmbrăcaţi bine, jos pălăria“ spune nea Titi. . Apoi zîmbeşte şi adaugă: ,,Păi compari neamţul cu rusul domnule?“

Bombardamentele şi refugiul în Bărăgan
 

     ,,Pe 4 aprilie 1944 au început bombardamentele. Americanii au bombardat Gara de Nord şi sondele de petrol de la Ploieşti. A fost o urgie mare şi o tragedie cumplită, au murit mulţi oameni. Au vrut să bombardeze şi clădirea Poştei de pe Calea Victoriei dar au greşit ţinta şi au nimerit nişte clădiri particulare. Bombardamentele m-au prins la Bucureşti, aveam nouă ani pe atunci. Îmi amintesc bine alărmile şi cum cădeau bombele. Bombardamente, alărmi şi pre-alărmi. Eu nu am simţit frică ci mai multă curiozitate. Ţin minte că ne duceam prin pod cu extinctoarele iar tata mă tot trimitea în pivniţă ca să nu cadă vreo bombă peste casa noastră. După primul bombardament am fost trimis din oraş cu două căruţe pline cu hangarale şi haine- practic cam tot ce aveam prin casă. Mama era bolnavă, internată în Spital. Am plecat după cineva care avea cunoştinţe la Hotarele, undeva pe lîngă Giurgiu. Am mers şi pe şosea dar şi pe cîmp. Ştiu că am făcut vreo şase ceasuri cu căruţa. Era un sat foarte bogat, plin cu magazine şi brutării, crîşme şi alimentare foarte dichisite. Am auzit că acum este un fel de orăşel. Pe atunci cei care cultivau tutun nu făceau armata. Eu lucram la tutun şi ţin minte cum era. Culegeam frunza de tutun şi o uscam apoi băgam acul prin gătejul de la frunză şi puneam mai multe frunze pe un şnur confecţionat din sfoară. Erau vreo cinci sute de frunze. Tatăl meu venea să mă vadă cam o dată la două-trei săptămîni. Am plecat la Hotarele mai multe familii din Bucureşti. Ne duceam şi luam peşte de la pescarii care îşi duceau veacul prin zona lacului Greaca. Lacul nu mai este pentru că a fost secat de Ceauşescu. Cu o juma de kil de ţuică şi vreo patru pachete de ţigări veneam cu rucsacul plin de peşte, depinde cum făceam tîrgul cu pescarii. Lacul avea o suprafaţă foarte mare şi era adînc. Oamenii se purtau foarte bine cu noi, refugiaţii. Era plin de pepeni iar Argeşul trecea la 2 km de sat. Erau nişte călduri înăbuşitoare şi ne duceam la Argeş să ne scăldăm. Ştiam să înot de cînd eram copil“ povesteşte Popa Teofil.

,,Ruşii erau nişte scîrbe“
 

     ,,Pe cînd mă aflam încă la Hotarele au ajuns şi ruşii. I-au băgat unii pe nişte drumuri de ţară ca să-şi bată joc de ei şi au nimerit acolo. Ruşii-ruşi erau nişte scîrbe, îţi luau ceasul de la mînă. Majoritatea erau bădărani şi necivilizaţi. Le dădeau mari bătăi de cap comandanţilor pentru că umblau după femei. Totuşi erau printre ei nişte comandanţi estonieni şi lituanieni care erau foarte bine pregătiţi, oameni cu cîte două facultăţi care vorbeau cîte două sau trei limbi străine. Aceştia se purtau foarte frumos şi ne împărţeau bomboane nouă, copiilor. Printre aceşti comandanţi se aflau mulţi ingineri şi profesori. Ruşii însă se purtau urît şi cînd au intrat în Bucureşti“ mai spune nea Titi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Cînd a abdicat Regele oamenii plîngeau în hohote
 

     ,,În momentul în care la radio s-a anunţat abdicarea Regelui a fost o întreagă tragedie naţională. Îi vedeam pe oameni cum plîngeau pe stradă. Unii plîngeau în hohote şi ţipau. Ne-a afectat pe toţi, a fost o adevărată dramă, mai ales pentru părinţii noştri“ spune Popa Teofil. Este un adevăr trăit despre cum era perceput Regele în România şi care era sentimentul românilor vis a vis de instituţia Casei Regale.După ce au venit comuniştii la putere s-a simţit imediat atmosfera de îngrădire“ povesteşte nea Titi.

Nu am fost niciodată membru de partid
 

     ,,Comuniştii au tăiat în carne vie iar după aceea ani de zile ne-am confruntat cu o criză mare. Să ştiţi însă că lucrurile au început să meargă mai bine pe vremea lui Dej. Au început să se găsească alimente iar elevii erau trimişi cîte o lună de zile prin staţiuni. Ce mîncare bună ne dădea acolo! Pe timpul lui Dej unii erau veseli pentru că au luat-o cu partidul, se găseau foarte mulţi agitatori. Dacă nu te făceai membru de partid nu-ţi dădea nimic. Am dus-o cam greu din această cauză. Nu am fost niciodată membru de partid. Stăteam în centrul Bucureştiului iar după cutremurul din '77 ne-am mutat la soacra mea, în Drumul Taberei. În '44 mi-am cunoscut şi soţia- Gubernat Maria, din Grid. Ea a venit însă de mică la Bucureşti. Eram copii cînd ne-am cunoscut, aveam vreo 9-10 ani şi uite că m-a aşteptat pînă m-am eliberat din armată. În anul 1959 am făcut nunta, la casa mea din Bucureşti pentru că aveam camere destul de mari. Închiriasem o orchestră în toată regula cu saxofon, acordeon, baterie. Cununia religioasă am făcut-o la Biserica Albă de pe Calea Victoriei".

Marina Militară Română
 

     ,,Pe 14 noiembrie m-au luat în armată şi am fost recrutat în Marina militară. M-am eliberat pe data de 7 noiembrie 1957 pentru că între timp s-a redus stagiul militar de la patru la trei ani. Numai la Marină se făceau patru ani pentru că era considerată armă specială. Am fost detaşat prima dată la Tulcea unde am făcut pregătire specifică Infanteriei, pe uscat sau ,,pifăneală“ cum îi spuneam noi. Aici ne-au băgat şi la şcoală unde am făcut matematică, geografie, desen tehnic. Aveam colegi care nu ştiau cît fac 1 cu 1 şi trebuia să-i învăţăm noi. Cursurile ţineau cam şase luni pentru că eram pregătiţi pentru a face parte din trei echipaje speciale care aveau scopul de a aduce de la ruşi nişte vase de vînătoare anti-submarin. Am fost detaşaţi pentru aceasta la Sevastopol timp de două luni şi nouăsprezece zile. Am fost Şef de echipaj pe un vas vînător anti-submarin. Ruşii ne-au dat 3 vapoare anti-submarin iar noi am plecat după ele. Un echipaj era format din 54 de oameni şi 10 ofiţeri“ mai povesteşte nea Titi. ,,Mai există secret militar astăzi?“ întreabă retoric veteranul, în timp ce zîmbeşte. ,,Am făcut şcoala în cadrul unităţii militare de la Tulcea unde am făcut atît instrucţie cît şi şcoală. Apoi am plecat la Mangalia.“

Furtuna de gradul 8
 

     ,,La începutul lunii octombrie 1955 am pornit din portul Constanţa spre Sevastopol pe Marea Neagră. Am fost îmbarcaţi la bordul unui distrugător cu 3 echipaje, plus echipajul navei. Cred că eram vreo patru sute de inşi pe navă, cu tot cu ofiţeri. Pe drum ne-a prins o furtună de gradul 8 şi am crezut că nu mai scăpăm cu viaţă. Aveam sentimentul că acea furtună puternică ne taie nava în două. Erau valuri înalte de 8-10 metri. Nu se putea vedea prora din cauza apei. Timonierul a fost singurul care a dus nava, restul toţi erau leşinaţi din cauza răului de mare. Doar vreo zece dintre noi au putut mînca. Acel timonier a luat 2000 de lei recompensă pentru că ne-a trecut de furtună şi ne-a dus în viaţă la Sevastopol. I-au dat pentru acest lucru şi o lună liberă. Practic acel om ne-a salvat vieţile. Ruşii au auzit de furtună şi au venit după noi cu 10 nave ca să ne salveze dar cînd au ajuns la noi deja marea era liniştită. Aveam vedete torpiloare-şase bucăţi cu două torpile la babord şi două la tribord. Au mai venit şase vedete de la ruşi. Flota rusă ne-a prins în apropiere de Sevastopol şi ne-a întîmpinat cu orchestră şi flori. Am fost cazaţi la garnizoana rusă de la Sevastopol. Ruşii nu aveau voie să ne controleze, cei care făceau prostii îşi primeau pedeapsa în ţară. Ştiu că a venit unul beat turtă din învoire şi nu a mai văzut bilet de ieşire în oraş de la comandanţii noştri cît am stat acolo“

În Sevastopol vodka se bea la halbă
 

     ,,Peste tot erau crîşme şi terase iar vodka se bea la halbă şi la ţap, nu puteai comanda doar 50 sau 100 de grame de vodkă. Trebuia să-ţi iei o halbă. Acolo nu se bea deci cu suta. Bere, să fiu sincer, nici nu am prea văzut cît am stat la Sevastopol. Ştiu însă că aveau o îngheţată extraordinar de bună. Rusoaicele erau frumuşele şi prietenoase. Toată lumea a tăbărît pe noi cînd am ieşit în oraş. Unii credeau despre noi că sîntem italieni. Am găsit şi mulţi români cărora familiile li s-au stabilit acolo cu zeci de ani în urmă. Am găsit foarte mulţi olteni la Sevastopol. Românii de acolo ştiau bine româneşte. Mulţi dintre ei erau căsătoriţi cu rusoaice.“

Practică pe bricul ,,Mircea"
 

     ,,Am făcut practică pe uscat dar şi pe vapor. Prima dată ne-am pregătit la uscat şi am făcut cursuri de limba rusă, chimie, matematică, algebră, trigonometrie. Trebuia să ştii din toate cîte ceva. Făceam chiar şi ore de Limba Română şi ni se dădeau note ca la liceu. Ruşii se purtau bine cu noi, nu aveau treabă iar oraşul era refăcut după război. Pe vapor fiecare avea postul său: transmisiuni, ascultare submarine, hidrolocaţie (N.R- localizare submarin), radio-locaţie (aviaţie), transmisiuni. Tunurile purtau denumirea de UL 2. U.L 3 erau grenadele anti-submarin cu trotil şi le puteai regla momentul exploziei. Erau tunuri de 85 cm. Fiecare navă era prevăzută cu un tun, lansatoare de rachete-4 la bord şi 4 la tribord. Aveam apoi 2 tunuri semi-automate de 38 de cm cu două ţevi şi 3 mitraliere cu 2 ţevi de cîte 13 cm. Făceam practică de tragere pe vapor şi ieşeam în mare cîte două săptămîni. Pe navă aveam tot ce era necesar- bucătărie cu alimente iar mîncarea era excelentă. La acea dată Marina Română deţinea 2 distrugătoare, 2 submarine şi dragoare pentru amortizarea minelor. Ruşii erau însă mai dotaţi ca noi odată ce ne-au dat nouă nave. Am venit cu cele 3 nave din Sevastopol care au intrat în componenţa armatei române. Ne-au luat pe ele doar alimente şi grîu. Atunci plăteam ruşilor şi despăgubiri de război în natură. Dimineaţa la ora 6.30 avea loc trezirea iar după micul dejun începeau lecţiile politice care durau vreo două ore. Vrăjeală din asta cu Partidul, Dej etc. După masa se făceau ansambluri artistice de muzică uşoară şi populară. Vreo oră jumate, după-masa, aveam şi odihnă. Nu am mai prins niciun cadru din fosta armată regală. Toţi ofiţerii români care doreau să avanseze îşi făceau studiile la ruşi. Unii erau îndoctrinaţi, alţii erau de treabă. Şi la noi se făcea şcoală, de exemplu cei care aveau facultate făceau practică pe bricul ,,Mircea“. Scopul acestor schimburi de experienţă era unul politic. La ora aia noi eram mai buni ca ei în marină dar acum ei s-au modernizat şi noi nu mai avem nimica. Totul era ţinut sub secret strict iar cînd ne-am eliberat din armată nu aveam voie să spunem nimănui nimic. Ştiu că am avut şi colegi din Ţara Făgăraşului, îmi aduc aminte de Breazu Ion din Luţa, el a fost anti-chimic. Făceam specialitate cu acele costume anti-chimice. Ieşeam în mare şi ne îmbrăcam cu ele. Unii nu ştiau să înoate dar îi mai luam pe lîngă noi. Din 54 de soldaţi doar 3 nu ştiau să înoate. Am făcut baie şi în apele neutre ale Mării Negre care se învecinau cu Turcia. Nu mai ţin minte exact cîte mile de coastă avea statul român. Era un barem internaţional“.

Şef de echipaj
 

     ,,Am fost şef de echipaj pe navă şi aveam mai multe atribuţii: curăţenie, acostare la chei, să meargă bine totul, navele să fie într-o stare bună de funcţionare pentru fiecare unitate de luptă. Aveam 54 de soldaţi în subordine. Gradul meu era în rusă- eram Carnic major. În ţară mi s-au modificat însă toate gradele din livretul militar. Din Boşman Şef am ajuns Şef de echipaj“.
     Popa Teofil vorbeşte şi despre modul în care decurgeau antrenamentele. ,,În mare trăgeam cu muniţie de război. Aveam nave uzate din vremea războiului care mai pluteau trase de remorchere şi trăgeam în ele. Erau reparate astfel încît să nu intre apa în ele şi trebuia să le nimerim. În timpul exerciţiilor mai aduceau planoare trase de cîte un avion şi trăgeam în ele în timp ce se aflau în mişcare. Am plecat înapoi spre casă la data de 19 decembrie. Ştiu că era frig dar nu era zăpadă. Am plecat spre Sevastopol din Constanţa şi ne-am întors tot aici, după care am plecat spre Mangalia“ îşi aminteşte Popa Teofil. Este experienţa unui om care vorbeşte despre vremurile pe care le-a trăit, schimbul de la regimul democratic la dictatura comunistă şi modul în care colaborau ţările din cadrul Pactului de la Varşovia. Este de fapt o istorie trăită şi neprelucrată în niciun mod. Sînt mărturiile unui om de 82 de ani. Aceste mărturii sînt foarte preţioase pentru generaţiile mai tinere pentru că istoria este constituită din acte, documente şi, mai ales, mărturii vii. (Ştefan BOTORAN) 

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1680 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

1.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866367

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare