Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Averea Transilvaniei, bisericile fortificate
Averea Transilvaniei, bisericile fortificate Email
Marţi, 05 Aprilie 2016 11:18

 

 

Ansamblul evanghelic de la Cincşor vizitat de mii de turişti anual Concert de flaute drepte cu artiştii de la Flauto Dolce din Cluj Napoca la biserica din Cincşor Restaurarea lăcaşurilor de cult vechi de 7 secole cu bani europeni Ancheta jurnaliştilor Sipos Zoltán şi Luke-Dale Harris după două luni pe şantierele de restaurare cu bani europeni

     Transilvania înseamnă multiculturalitate, tradiţie, natură, patrimoniu inestimabil. Cu peste 150 de biserici fortificate, în diverse stiluri arhitecturale, sud-estul Transilvaniei este zona cu cele mai multe cetăţi şi biserici fortificate din secolele XIII-XVI din Europa. Proiectul turistic ,,Descoperă sufletul Transilvaniei" şi-a propus să aşeze aceste comori în sufletul românilor, punând bisericile fortificate pe harta turistică a ţării. Astfel că bisericile fortificate din Transilvania atrag mulţi turişti iubitori de istorie. A fost realizat şi un tur al acestor cetăţi medievale care se organizează în perioada aprilie-octombrie din fiecare an şi care a reuşit să mărească foarte mult numărul de vizitatori. Anul trecut, de exemplu, peste 350.000 de turişti au vizitat fortificaţiile din Transilvania. Cele mai cunoscute biserici fortificate vizitate sînt: Prejmer, Hărman, Biserica Neagră din Braşov, Viscri, Biserica din Deal din Sighişoara, Biertan, Mediaş, Sebeş, Bistriţa, Cârţa, Cincşor, Cristian, Cisnădie şi Cisnădioara. Biserica din Prejmer este însă singura fortificaţie din România care a primit 3 stele în Ghidul Michelin şi a fost vizitată anul trecut de prinţul Charles. A fost construită în 1218 de către Cavalerii Teutoni, în stil gotic şi este înscrisă pe lista patrimoniului cultural modial UNESCO, ea adăpostind unul dintre cele mai vechi altare din Transilvania, pictat în secolul al XV-lea, dar şi o orgă din 1803, denumită „orga morţii", datorită sunetelor menite să-i sperie pe atacatori. Astăzi este cea mai bine păstrată şi cea mai puternică biserică-cetate medievală din estul Europei.

Transilvania Card
 

     La dispoziţia turiştilor a fost pus Transilvania card, un card de reduceri pentru vizitarea bisericilor fortificate din Transilvania şi cazarea la cele mai avantajoase preţuri. Cardul oferă acces gratuit la 41 de biserici fortificate şi medievale din Transilvania, dar şi reduceri la peste 60 de hoteluri, agenţii şi ghizi turistici parteneri. Costul unui card este de 50 Lei şi poate fi achiziţionat în centrele cele mai vizitate: Sibiu, Mediaş, Sighişoara, Braşov şi Rîşnov, dar şi la Bucureşti (Muzeul Ţăranului Român) sau la München. El poate fi comandat şi prin email. Majoritatea bisericilor fortificate se află în patrimoniul Bisericii Evanghelice C.A. din România. Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice prin proiectul ,,Descoperă Sufletul Transilvaniei”, centralizează, promovează şi dezvoltă acţiunile din diferitele biserici fortificate în judeţele Hunedoara, Alba, Sibiu, Mureş, Bistriţa-Năsăud şi Braşov. Lideră ca număr de turişti este Biserica Neagră din Braşov, urmată de Prejmer, Biertan, Biserica din Deal din Sighişora şi Bistriţa. La fiecare dintre ele se organizează evenimente culturale, comunitare şi religioase precum stagiuni de orgă sau săptămâni culturale. O noutate a fost primul tur ciclist al bisericilor fortificate, Bike&Like, organizat prima dată în 2014 cu 250 de participanţi în zona Sibiu.

 

 

 

 


Concert de flaute drepte la Cincşor
 

     ,, În zece ani aş vrea ca Transilvania să poată fi comparată cu Toscana, cu Schwarzwald ori cu Tirolul" spune încrezătoare Carmen Schuster, finanţista care şi-a legat numele de ansamblul arhitectural din satul său natal, Cincşor. Carmen Schuster, iniţiator al proiectului ,,Descoperă sufletul Transilvaniei" a pus Cincşorul pe harta turistică a României. Ansamblul arhitectonic de la Cincşor este unul dintre cele mai bine păstrate, iar restaurarea lui pas cu pas a fost posibilă prin implicarea ec. Carmen Schuster . Aici se organizează pe parcursul unui an numeroase acţiuni culturale menite să atragă cît mai mulţi vizitatori. După reuşita sezătorii de la Cincşor organizatăla începutul lunii martie în şcoala veche evanghelică, duminică, 3 aprilie 2016 a avut loc un concert în biserica fortificată începînd cu ora 15.00 susţinut de ansamblul Flauto Dolce din Cluj Napoca. Iubitorii de muzică cu instrumente vechi au fost încîntaţi să-i asculte pe Zoltán Majó – flaute drepte, Mária Szabó – flaute drepte, Noémi Miklós – spinetă, orgă, Mihaela Maxim – soprană. Ansamblul Flauto Dolce prezintă pe parcursul unui singur concert istoria romanţată, de pe meleagurile autohtone, a flautului drept, cântând la un număr de peste 20 de reprezentanţi ai acestui instrument (replici fidele ale modelelor autentice de epocă), lături de voce, spinetă, orgă şi percuţii de culoare. Programul a cuprins, alternativ, două tipuri de lucrări muzicale din spaţiul carpatic: pe de o parte, compoziţii instrumentale de muzică sacră şi profană din aria creaţiei culte, lucrări care au fost compuse, au circulat ori au fost reunite în culegeri, manuscrise sau arhive, şi, pe de altă parte, eşantioane ale muzicii vechi tradiţionale, în care se fac simţite influenţele filonului folcloric autentic al diverselor etnii care au convieţuit de-a lungul veacurilor în Transivania, Muntenia, Dobrogea şi Moldova: saşi, unguri, turci, evrei, ţigani şi români. Evenimentul a avut susţinerea World Wildlife Fund (WWF) şi a Programului de Cooperare Elveţiano-Român.

Transilvanian Brunch
 

     Transilvanian Brunch a apărut la începutul anului 2008 ca un exerciţiu de promovare a produselor locale fiind un bun motiv de întîlnire multiculturală a celor care activează în turism, cultură, dezvoltare rurală şi socială, agricultură ecologică, renovare şi restaurare, branşe care se regăsesc în multe iniţiative şi proiecte actuale. Brunch-urile se organizează în ultima sîmbătă a fiecărei luni în perioada aprilie-octombrie într-o locaţie deosebită alegîndu-se, după caz, o temă care să promoveze frumuseţea locului. Prin Transilvanian Brunch sînt readuse în actualitate vechile reţete uitate în inima satul transilvan şi în bucătăria familiei tradiţionale. La 1 iulie 2014 o astfel de acţiune s-a organizat la Cincşor cînd bunătăţile locale au fost servite de invitaţi în aer liber. Brunch-urile au scopul de a promova patrimoniul arhitectural şi cultural al satelor transilvane prin organizarea de vizite, concerte de muzică sau demonstraţii ale meşteşugarilor şi artizanilor locali. Gospodinele de la Cincşor s-au pregătit cu o săptămînă înainte pentru a prepara cele mai vechi şi delicioase reţete din bucătăria veche a satului. Ciorba de pui ţărănească, gulaş, mămăliguţă cu brînză şi carne din borcan, tarte de tot felul cu fructe de sezon, limonade de zmeură şi mentă, legume de sezon frumos prezentate au fost unele dintre produsele aşezate pe mesele amplasate în curtea parohiei evanghelice din Cincşor. Acţiunea a fost un succes.

Biserică veche de peste şase secole
 

     Unul dintre numeroasele sate care au beneficiat de talentul saşilor de a tăia şi prelucra piatra este Cincşor. În vechime, satul era cunoscut sub numele de Cincu Mic, Şincşor sau Şinchişor şi Kleinschenk care tradus din germană înseamnă „Hanul Mic”. La Cincşor, în jurul anului 1421, a fost construită biserica fortificată pe fundaţiile unei biserici mai vechi ce data din secolul al XIII-lea. Biserica este una de tip hală, cu bolţi, înconjurată de zidurile rectangulare şi de cele patru turnuri de apărare. Biserica cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este unică în ansamblul bisericilor fortificate din Transilvania prin scheletul de lemn folosit la construcţie umplut cu cărămidă, sistem întâlnit în perioada gotică în Europa de Vest şi Centrală. Iniţial, basilica a fost construită în stil romanic, însă odată cu lucrările de fortificare din secolul al XV-lea, se observă mai dominant stilul gotic. Perimetru poligonal a fost delimitat de ziduri înalte, bine păstrate până astăzi, şi dublate pe laturile sudică şi sud-vestică. Intrarea este străjuită de un turn celelalte trei turnuri greoaie fiind dispuse de-a lungul curtinei. Turnul clopotniţă are dimensiuni impresionante şi este amplasat pe faţada vestică. De-a lungul timpului, biserica – cetate şi-a îndeplinit rolul secundar, acela de a apăra localnicii, care se adăposteau în caz de pericol între zidurile ei. Aici sătenii îşi ţineau şi alimentele, cetatea fiind folosită şi pe post de depozit, de unde bineînţeles nu lipsea „turnul slăninei”, în care fiecare localnic avea locul asigurat.
     Altarul are ca temă Răstignirea, pictura datând din anul 1878, autorul acesteia fiind un sibian care a înlocuit fostul altar, ce era acolo încă din secolul al XVII-lea. ,,A fost o perioadă în care picturile vechi ţărăneşti de la altare au fost înlocuite cu altele noi. Cea de acum este de prin anii 1870 şi aparţine unui pictor sibian" relatează Carmen Schuster. Orga bisericii încântă urechile enoriaşilor încă din 1805. Cel mai vechi clopot al bisericii datează şi el din vechi timpuri, fiind pentru prima dată folosit în 1830, donat de un român, iar celălalt, donaţia unui sas, datează din 1857. Orga, care are 10 registre şi a fost construit în 1805 de Samuel Meatz, a fost reparată la Şcoala pentru Constructori de Orgi de la Hărman.

Cum distrug banii europeni bisericile fortificate din Transilvania

     Conflictele de interese dintre Biserica Evanghelică din Transilvania şi firmele apropiate bisericii produc pagube ireversibile, pe milioane de euro din banii publici. Astfel, o parte unică din patrimoniul României a fost distrusă în urma unor astfel de restaurări, pe care arhitecţii susţin că nu le-au recomandat. Biserica însă are alte răspunsuri. Jurnalistul britanic Luke-Dale Harris împreună cu jurnalistul Sipos Zoltán au investigat, pe parcursul a două luni din 2015, procesul de restaurare a bisericilor evanghelice din Transilvania, un proiect făcut din bani europeni. Cei doi jurnalişti publică în exclusivitate pentru „Adevărul“ o anchetă care demonstrează că în acest proiect s-au folosit materiale produse de multinaţionale aflate în relaţii apropiate cu Biserica Evanghelică, în timp ce multe dintre ţiglele istorice de pe acoperişurile bisericilor nu necesitau să fie înlocuite.

Un text de Sipos Zoltán şi Luke-Dale Harris
 

     După ce s-au păstrat în stare relativ bună timp de sute de ani, multe dintre bisericile evanghelice fortificate din Transilvania au fost transformate în decoruri de prost gust, încălcând principiul fundamental al restaurării privind autenticitatea clădirii istorice. Iniţiatorul şi beneficiarul proiectului pe bani europeni a fost Biserica Evanghelică, aflată la rândul ei în conflict de interese. Programul „Tezaure Fortificate Redescoperite – Dezvoltare Durabilă a Regiunii Centru prin punerea în valoare a potenţialului turistic al reţelei de biserici fortificate săseşti din Transilvania“ a fost demarat în 2011, beneficiarul fiind Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România. Având un buget de 5 milioane euro prin Programul Operaţional Regional, s-a desfăşurat în judeţele Sibiu, Alba, Mureş şi Braşov. Un al doilea proiect, de data asta cu un buget de 15 milioane de euro, va include alte 12 de biserici fortificate. Pe parcursul a două luni de documentare, mulţi dintre specialiştii de top în restaurări, pe care i-am intervievat, au criticat aproape toate aspectele proiectului, de la planificare până la administraţie şi implementare. Departe de a fi o „redescoperire a tezaurelor fortificate“, proiectul e mai degrabă o distrugere premeditată a acestor clădiri, susţin specialiştii. „În loc ca aceşti bani să fie folosiţi pentru lucruri bune, sunt utilizaţi pentru a şterge o parte magnifică a istoriei“, a precizat William Blacker, autor britanic care trăieşte în România de la căderea comunismului. Acoperişurile bisericilor poartă cele mai vizibile „urmări“ ale proiectului, mai ales în sate ca Dealu Frumos. Cu câteva excepţii, majoritatea ţiglelor istorice, cu o patină aparte, cu inscripţii valoroase au fost schimbate cu ţigle ceramice nou-nouţe de calitate îndoielnică, după cum susţin experţii. Culoarea roşu strălucitor, uniformă, contrastează puternic cu acoperişurile caselor din împrejur, afectând astfel peisajul satului transilvănean unic în Europa, pentru care vin anual, în România, sute de mii de turişti. Într-o scrisoare trimisă, specialistul britanic în restaurare, John Munro, de la „Prince’s Trust Foundation for the Built Environment“, a reclamat că „materialele folosite nu refac aceste biserici, ci le alterează permanent, iar acest lucru va duce la o degradare rapidă“.

De ce au fost cumpărate ţigle noi?
 

     Specialiştii sunt de părere că schimbarea tuturor ţiglelor vechi nu a fost necesară. La Meşendorf, ţiglele vechi, în stare foarte bună, erau depozitate pe lângă biserică. Ţiglele industriale nu au aceeaşi formă, acelaşi aspect, şi nici calităţi mecanice precum cele tradiţionale, produse în centrele meşteşugăreşti. În mod interesant, deşi proiectanţii au fost diferiţi pentru aproape fiecare biserică în parte, ţiglele ceramice noi au fost furnizate de aceeaşi firmă: SC Tondach Romania SRL. Asta în condiţiile în care în zonă există producători de ţiglă tradiţională, certificată în privinţa calităţii şi a garanţiei, care putea să fie folosită pentru o restaurare de bună calitate. Ţigla cu aspect de plastic s-a dovedit a fi de slabă calitate în trecut; sunt nenumărate exemple în care aceasta s-a degradat după numai 2-3 ani, desi garanţia oferită era de peste 20 de ani. Întâmplător sau nu, administratorul firmei Tondach, Augustin Rusu, este în relaţii de prietenie cu Friedrich Gunesch, secretar general al Consistoriului Bisericii Evanghelice din România, responsabil cu proiectul restaurării bisericilor fortificate. Rusu e prieten şi cu decanul protopopiatului Sibiu, Dietrich Galter, implicat şi el în proiect. Mai mult, Tondach e printre sponsorii bisericii, acordând recent o donaţie de 1.000 de euro pentru tipărirea unor pliante. Contactat telefonic şi prin e-mail, Augustin Rusu a refuzat să ne răspundă la întrebări.

Proiectul şi firmele implicate
 

     Proiectul mamă, care includea 18 biserici, a fost „rupt“ în părţi de câteva biserici. Biserica Evanghelică a organizat o licitaţie restrânsă pentru execuţie. Pe site-ul bisericii nu poate fi văzută decât o documentaţie selectivă, incompletă. În urma acestei licitaţii, cinci firme au câştigat lucrările de execuţie: EURAS SRL, SINECON SA, SC TACO SRL, CONPAZO SRL, INSTALATORUL SRL. Aceste firme executau lucrările separat, fiecare pe porţiunea sa de proiect. Cu toate acestea, din mai multe surse (unele au preferat să-şi păstreze anonimatul), dar şi din fotografii şi filmuleţe făcute la faţa locului, se poate observa că la majoritatea acestor 18 biserici, unde s-a schimbat acoperişul, s-au folosit ţigle Tondach – aceste ţigle fiind cumpărate separat de către fiecare firmă în parte. Două dintre firmele implicate în execuţie, au răspuns solicitărilor noastre. Astfel, Conpazo SRL ne-a spus că: „la bisericile Evanghelice fortificate reparate-restaurate de firma noastră s-a respectat proiectul, ţiglele vechi–bune au fost recuperate (vezi învelitoarea pe partea vestică a bisericii din Saschiz).S-au folosit ţigle de la SICERAM (Biserica Evanghelică din Apold) şi ţigle fabricate manual de către firma GEDA srl din Băţani Mari (Biserica Evanghelică din Valea Viilor)“. Pe de altă parte, Instalatorul SRL, firma care s-a ocupat de lucrarea din Meşendorf şi Crit ne-a comunicat că: s-a inlocuit ţigla veche cu ţigla nouă parţial la incinte şi ziduri, completându-se cu ţigla veche (care s-a recuperat în timpul desfacerii – cu grijă – a învelitorilor) şi ţigla veche recuperată integral la turnurile de incintă“. Firma a specificat că toate sunt ţigle manuale din zona Batanii Mari, Covasna. Cu toate acestea, însă, în urma unei vizite pe şantierul de reconstrucţie, s-au găsit doar ţigle marca Tondach.

„Toate ţiglele trebuie schimbate“
 

     Am vorbit cu domnul Gunesch în aprilie, la biroul său din Sibiu, în timp ce la câteva sute de metri distanţă, la o conferinţă, specialişti în restaurare se întreceau în a critica proiectul iniţiat de biserică. În momentul în care am plecat de la conferinţă, Eugen Vaida, un specialist al ţiglelor, tocmai arăta fotografii cu ţigle vechi, în stare bună, aruncate în mod intenţionat de pe acoperişuri de către muncitori, ca să poată fi înlocuite cu ţigle noi de Tondach, susţine el. „Astea sunt poveşti“ a reacţionat Gunesch la acuzaţiile lui Vaida. Secretarul general ne-a spus că specialiştii de la conferinţă sunt prea absorbiţi de aria lor de expertiză şi nu văd problema în ansamblu. Însă imaginea de ansamblu descrisă de Gunesch e, la rândul său, plină de contradicţii. „Vă asigur că o treime din ţiglele de pe acoperişuri sunt stricate“, a declarat el. L-am întrebat atunci de ce, dacă doar o treime sunt stricate, a fost nevoie ca toate să fie schimbate. Gunesch a aruncat vina pe arhitecţii care au făcut studiile de fezabilitate. „Când în proiect e scris că trebuie schimbate toate, ce poţi să faci?“, ne-a spus, adăugând că odată ce proiectul a fost aprobat, beneficiarul nu poate să intervină asupra modului în care proiectul este dus la bun sfârşit. Mai mult, Gunesch susţinea că doar producătorii mari cum e Tondach pot oferi garanţie pentru ţigle. Cu toate astea, directorul comercial al unui producător local, Siceram, a precizat că ei au 40 de ani de garanţie pentru produsele pe care le oferă. Însă Jan Hulsemann, arhitectul-şef de la Mihai Eminescu Trust, a reacţionat la declaraţiile lui Gunesch: „Nu este adevărat că biserica nu potea interveni odată ce au încheiat contractele cu acele companii. Nu poate fi adevărat aşa ceva“. Hulsemann a fost cel care a condus restaurarea apreciată a Bisericii Biertan.

Cazul Meşendorf: ce spun arhitecţii
 

      Ca răspuns la declaraţiile lui Gunesch cu privire la studiile de fezabilitate făcute de arhitecţi, cei care ar fi de vină, în viziunea sa, pentru înlocuirea în totalitate a ţiglelor de pe acoperişurile câtorva biserici fortificate, arhitecta Letiţia Cosnean susţine chiar oposul. Ea este arhitectul responsabil pentru Biserica din Meşendorf, una dintre bisericile restaurate care a primit cele mai multe critici din partea specialiştilor. În iulie 2011, la câteva luni după ce proiectul a început, Letiţia Cosnean a scris un raport critic despre cum are loc restaurarea bisericii, cu un focus pe înlocuirea ţiglelor vechi, tradiţionale cu cele noi, industriale, de la Tondach. Raportul oferea chiar alternative de firme care ar fi putut furniza ţigle mai potrivite. „Sub nicio formă, noi nu am cerut ca toate ţiglele să fie înlocuite, chiar dimpotrivă, am specificat că ar trebui folosite ţigle făcute manual“, a declarat ea. Cu toate acestea, compania Instalatorul SRL a omis să ne spună că au folosit ţigle Tondach atunci când a avut loc restaurarea bisericilor din Meşendorf şi Crit.

Implementarea proiectului, o fază contradictorie
 

     O sursă din domeniul industriei ţiglelor ceramice, cu o experienţă vastă în restaurări, ne-a spus că nu e o simplă coincidenţă faptul că la restaurările din zonă s-au folosit foarte mult ţiglele Tondach. „Aceştia influenţează în diverse moduri atât constructorii, cât şi arhitecţii“, ne-a declarat el. Nu am reuşit să aducem dovezi care să confirme spusele sursei noastre, pentru că Biserica Evanghelică nu a fost de acord să ne acorde acces liber la documentaţia proiectului. Iniţial, le-am cerut toată documentaţia, inclusiv rapoartele financiare şi de progres. Ulterior, Gunesch a căzut de acord să ne prezinte spre consultare o parte din documente: autorizaţiile de executare de lucrări şi avizul comisiilor de patrimoniu, acele acte care au vizat şi aprobat proiectele tehnice. Din interviuri făcute cu arhitecţi şi specialişti reiese că în faza de studiu de fezabilitate, ei au recomandat unanim metode de conservare tradiţionale, angajarea unor meşteri locali, respectiv folosirea unor ţigle făcute manual. Arhitecţii susţin că biserica ar fi introdus schimbări în ultimul moment, înainte ca proiectul să fie aprobat de UE şi după ce arhitecţii şi specialiştii au văzut documentaţia ultima oară. „Biserica a schimbat unele aspecte ale implementării proiectelor fără să se consulte sau să informeze arhitecţii. Aici ar fi putut fi introduse criteriile despre ţigle. În anumite cazuri, reparaţii estetice au avut prioritate faţă de reparaţii urgenţă“, ne-a spus Silvia Demeter, arhitectul care a condus restaurarea bisericilor din Cincşor şi Cârţa. Arhitecta a adăugat că: „au scos din proiect criteriile pe care noi le-am oferit – unele dintre ele de o importanţă colosală privind reparaţia unui turn – fără să ne informeze despre acest lucru. Atunci ar fi putut schimba şi criteriul legat de înlocuirea ţiglelor“. Demeter a mai declarat că în contractul semnat cu arhitecţii, care teoretic trebuiau să supravegheze lucrările, aceştia nu îşi primeau salariile decât la sfârşitul proiectului, de multe ori după 2-3 ani. „Aceasta ar fi putut fi o tactică pentru a-i descuraja pe arhitecţi să fie prezenţi pe şantierul de lucru al bisericilor, pentru că însemna că eram nevoiţi să plătim cheltuielile de drum şi cazare din buzunarele noastre“.

Efecte ireversibile asupra bisericilor
 

      Mai mult, muncitorii subcalificaţi, lăsaţi de multe ori fără supraveghere pe şantiere, au folosit tehnici şi materiale inadecvate, producând pagube ireversibile. Mortarul tradiţional, pe bază de pământ galben, a fost dat jos de pe pereţi cu bormaşina, fiind înlocuit cu mortar nou, pe bază de ciment, ce deja se decojeşte.
Rostuirea acoperă de multe ori suprafaţa de piatră, grinzile vechi fiind tăiate cu drujba şi înlocuite cu grinzi noi. În alte locuri s-au folosit cărămizi noi de o altă mărime decât cele tradiţionale – o decizie ce poate cauza probleme structurale în viitor. Săpăturile arheologice au fost fie sărite, fie făcute în mare grabă. Cu toate că în zonă există meşteşugari şi materiale adecvate la un preţ rezonabil, printr-un un mix de incompetenţă, birocraţie şi conflict de interese s-a ajuns la angajarea unor muncitori cu calificare slabă, fără experienţă în lucrări de restaurare, şi la folosirea unor materiale produse pe bandă rulantă de firme multinaţionale aflate în relaţii cordiale cu biserica. Din cauza asta, proiectul a devenit ţinta a numeroase critici. Într-un mesaj recent însuşi Prinţul Charles şi-a exprimat nemulţumirea faţă de ţiglele ceramice industriale, de culori ţipătoare, care se pot vedea din ce în ce mai des în satele saxone.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 744 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3960248

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare