Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Profit de milioane de euro fără angajaţi
Profit de milioane de euro fără angajaţi Email
Luni, 21 Martie 2016 18:35

 

 

Parcurile industriale, o sursă reală de venituri la bugetul local În România sînt înfiinţate 50 de parcuri industriale din care sînt operaţionale 30, pe cînd în Ungaria sînt 200 Administratorii de parcuri industriale vor să se extindă în oraşele mici Făgăraşul a investit în Nitroparc de 10 ani dar l-a transformat într-un srl penal Oraşe mai mici decît Făgăraşul au parcuri industriale cu mii de locuri de muncă

     Imaginea periferiilor sumbre ale oraşelor dominate de terenuri virane lăsate în paragină, uzine şi fabrici mamut distruse prin privatizări puse la cale de băieţii deştepţi poate fi lăsată în urmă. În oraşele în care primarii sînt gospodari şi deschişi la minte locul fostelor platforme muncitoreşti este luat de parcuri industriale moderne unde îşi desfăşoară activitatea companii multinaţionale de top. Locurile de muncă pierdute prin distrugerea industriei au fost, în mare parte, reînfiinţate prin aceste parcuri industriale.
     Şi la Făgăraş, cetăţenii cer de cel puţin un deceniu noi locuri de muncă. Şi mai cer un trai decent pentru ca tinerii locului să nu mai plece peste hotare. Municipalitatea însă a rămas nepăsătoare faţă de doleanţele făgărăşenilor, dar şi la schimbarea imaginii dezolante a periferiei Făgăraşului. Oricum ar fi forţa de muncă din Făgăraş s-a pierdut în timp, iar astăzi agenţii economici cu greu îşi mai pot găsi angajaţi printre făgărăşenii dispuşi să muncească la program ca să nu mai vorbim de un personal calificat. Din platforma chimică a municipiului Făgăraş, acel parc industrial care era cotat de regimul comunist ca fiind primul din ţară ca dezvoltare şi productivitate, n-a mai rămas nimic. Ultima redută, turnul Kellogg, este în curs de dezmembrare şi valorificare, Maestro, lichidatorul Nitramoniei, vinde ultimele active după 10 ani de huzur pe averea statului român, conducerea Nitroparc a scăpat de bunuri dar nu şi de urmărirea penală, iar terenurile întinse pe vreo 400 de ha rămîn în continuare contaminate. Un parc industrial modern aşa cum prevede legislaţia românească ar fi putut lua locul fostei fabrici chimice dacă în ultimul deceniu conducerea municipiului şi-ar fi canalizat proiectele spre acest gen de investiţii. Sau dacă banii aruncaţi pe bazele de agrement şi sportivă care au fost lăsate în paragină, sau campaniile la modă ,,Borduriada", ,,Panseluţa" erau investiţi în terenuri pe care să le folosească pentru înfiinţarea şi dotarea de parcuri industriale unde să atragă investitori. Un simplu calcul arată că Făgăraşul a avut la dispoziţie numai în ultimii 10 ani un buget local de peste 110 milioane de euro, iar 10% dacă s-ar fi cheltuit pe proiecte benefice comunităţii, 11 milioane de euro, ar fi răsărit în oraş un frumos parc industrial cu mii de locuri de muncă. Nu întîmplător am luat în discuţie o perioadă de 10 ani ci pentru că SC Nitroparc SRL a fost înfiinţată de Primăria Făgăraş în 2006 cu scopul de a înfiinţa un parc industrial modern care să atragă investitori. Dar proiectul Nitroparc s-a ruinat, la fel ca şi fosta platformă chimică.

Parcurile industriale au creat locuri de muncă
 

     În multe oraşe şi municipii, parcurile industriale au creat locuri de muncă. Pentru a atrage cît mai mulţi investitori, autorităţile locale au adus la masa negocierilor inlesniri de ordin fiscal şi logistic. Spre exemplu, atît firma care administrează parcul, cît şi investitorii beneficiază, printre altele, de reduceri de impozite pentru bunurile imobile şi terenurile transmise în folosinţă parcului industrial. La nivelul anului 2006, de exemplu, anul în care se înfiinţase şi societatea Primăriei Făgăraş, Nitroparc, pentru investitiile realizate într-un parc industrial se acorda o deducere suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea investiţiilor în construcţii, în infrastructura internă şi în cele de conexiune la reţeaua publică de utilităţi. Parcurile industriale au beneficiat şi de un ajutor de la stat a cărui valoare ajungea la 60 la sută din valoarea investiţiilor făcute de un IMM, sau 50% din valoarea investiţiilor făcute de o societate comercială mare. Conform unui raport prezentat de Guvern, în 2004 valoarea investiţiilor făcute în parcurile industriale din România a fost de 1.165 miliarde lei vechi (54 miliarde în clădiri şi 1.111 miliarde lei în infrastructură), iar valoarea ajutorului de stat a fost de 114 miliarde lei vechi, ceea ce reprezinta puţin peste 10%.

Ce este un parc industrial
 

     Prin lege, parcul industrial reprezintă o zonă delimitată în care se desfăşoară activităţi economice, de cercetare ştiinţifică şi/sau de dezvoltare tehnologică în vederea valorificării potenţialului uman şi material al zonei. Titlul de parc industrial se acordă, prin ordin al ministrului dezvoltării şi prognozei în urma unei analize şi evaluări amănunţite. Titlul de parc industrial este obţinut de către societatea comercială, persoana juridică română, avînd obiect unic de activitate administrarea parcurilor industriale, denumită in continuare societate -administrator. Parcul industrial trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă acces la drum naţional sau european;
b) să aibă o suprafata de cel puţin 10 hectare;
c) să se afle în proprietatea sau în folosinţa, pe cel puţin 30 de ani, a societăţii comerciale
care solicită titlul de parc industrial;
d) să fie liber de orice sarcini;
e) să nu facă obiectul unor litigii, in curs de soluţionare la instanţele judecătoresti, cu privire la situaţia sa juridică.
Pentru constituirea şi dezvoltarea unui parc industrial se acordă, prin lege, următoarele
facilităţi: scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau scoaterea din
circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial, deducerea din profitul impozabil a unei cote de 20% din valoarea investitiilor realizate in parcul industrial (HG nr. 964/1998), amînarea pe perioada de realizare a investiţiei respective, pînă la punerea în funcţiune a parcului industrial, a plăţii TVA pentru materialele şi
echipamentele necesare realizării sistemului de utilităţi din interiorul parcului.

 

 

 



Ce obligaţii au societăţile denumite parcuri industriale
 

    Obligatiile societăţii administrator, conform Legii privind stimularea parcurilor industriale sînt:
- să promoveze parcul industrial;
- să atragă agenţi economici care să-şi desfăşoare activităţile în parcul industrial;
- să racordeze parcul industrial la infrastructura de bază;
- să reprezinte interesele parcului în relaţiile cu terţii;
- să asigure infrastructura necesară desfăşurării activităţilor economice;
- să întreţină, să modernizeze şi să dezvolte infrasctructura şi utilităţile aflate în folosinţa comună din interiorul parcului industrial;
- să administreze imobilele aflate în folosinţa comună;

Opt regiuni de dezvoltare la nivelul ţării
 

     În România, parcurile industriale reprezintă un fenomen relativ nou, iar Guvernul a promovat pentru acest concept opt regiuni de dezvoltare ale ţării şi a emis Ordonanţa nr. 65 în anul 2001 prin care oferea stimulente pentru investitorii care utilizează titlul de „Parc Industrial”. Tot atunci Guvernul a elaborat un program pentru parcuri industriale alocînd un buget de 583 miliarde lei, care a fost implementat pe parcursul a patru ani (2002-2005), gestionat inţtial de către Ministerul Dezvoltarii şi Prognozei şi apoi de către Ministerul Administraţiei şi Internelor. In cadrul programului beneficiarii eligibili puteau primi ajutor financiar
nerambursabil pentru cheltuieli în domeniul infrastructurii de pînă la maximum 30% din cheltuielile eligibile, sau 20 miliarde lei. O altă sursă financiară a fost Uniunea Europeană care în cooperare cu Guvernul României asigurau finanţarea proiectelor, 70% din costurile eligibile revenea UE, de pînă la maximum 5 milioane euro per proiect, iar Guvernul Romaniei contribuia cu 25% din totalul finanţării. Astfel şi-au demarat activitatea primele parcuri industriale din România. La nivelul anului 2004 situaţia proiectelor cu titlul parcuri industriale era următoarea:
- 9 proiecte în Regiunea Vest România,
- 8 proiecte în Regiunile Nord-Est şi Sud Muntenia,
- 7 proiecte Regiunea Bucureşti-Ilfov,
- 6 proiecte Regiunea Nord-Vest,
- 5 proiecte Regiunea Centru,
- 4 proiecte Regiunea Sud- Est
- proiect Regiunea Sud- Vest Oltenia.
     În evidenţa Ministerului Administraţei şi Internelor (MAI) erau atunci 28 de parcuri industriale (PI), totalizînd o suprafaţă de 1174,8 ha, din care 685,56 ha erau ,,greenfield” şi 489,24 ha ,,brownfield”. În ţările fost comuniste precum Polonia, Republica Cehă şi Ungaria suprafeţele destinate parcurilor industriale au fost mult mai mari, de mii de hectare. La 10 ani distanţă s-au evidenţiat cîteva oraşe şi municipii din România care au înfiinţat parcuri industriale şi care s-au dezvoltat prin finanţarea acestora.

Milioane de euro la Primăria Oradea de la parcul industrial
 

     Primăria din Oradea încasează aproape un milion de euro anual din parcul industrial pe care l-a dat în funcţiune în vara anului trecut. Treizeci şi trei de firme s-au instalat acolo încă de când era şantier şi au acum peste trei mii de angajaţi, iar conform estimărilor, în 2017 numărul acestora ar trebui să crească la cinci mii. Investiţia aparţine Primăriei Oradea şi a fost începută în 2008 pe un teren viran de la ieşirea din oraş. Parcul industrial se întinde pe 120 de hectare şi este administrat de firma EuroBusiness Park SA, al cărei unic acţionar este Primăria Oradea. „Prima societate din istoria municipiului ce a înregistrat profit fără să aibă angajaţi!”, spunea anul trecut Delia Ungur, managerul parcului industrial din Oradea. S-au investit în acel parc industrial 15 milioane de euro din care 7 milioane de euro fonduri europene nerambursabile, restul fiind fonduri de la bugetul local. Administraţia publică a atras şi investiţii private de 180 de milioane de euro. „Banii au fost investiţi în drumuri, apă, canal, electricitate, termoficare”spuneau reprezentanţii parcului. Cu aceşti bani au fost construiţi 7 kilometri de drumuri, o reţea de apă şi canalizare de 11 kilometri, au fost montate conducte de gaze pe 1,5 kilometri şi o staţie de transformare. Încă de la început parcul era ocupat în proporţie de 80%. Acolo au sedii 33 de companii internaţionale cu trei mii de angajaţi printre care giganţii americani Plexus şi Emerson, dar şi firme care realizează echipamente pentru Samsung. „Noi încasăm într-un an de zile aproximativ 950 de mii de euro din impozitele pe salariile angajaţilor de la aceste companii. La 5 mii de angajaţi, cîţi ar urma să fie în anii următori, am încasa peste 1,5 milioane de euro anual numai din impozitul pe salarii” declara mîndru primarul din Oradea. „Ce ne-a determinat să venim la Oradea a fost poziţia şi amplasamentul parcului industrial, infrastructura pe care am găsit-o şi planul de dezvoltare care ni s-a prezentat”, a declarat Adrian Chiorean, directorul unei companii din parcul industrial. Succesul acestui prim parc industrial a determinat conducerea Primăriei Oradea să mai investească în alte două parcuri similare.

Un alt exemplu demn de urmat : ARAD
 

     In Regiunea de dezvoltare Vest, valoarea investiţiilor este în creştere şi există un interes ridicat pentru constituirea de parcuri industriale. La Arad, administraţia locală a oferit terenul (prin vînzare sau concesionare) la un preţ aproape simbolic, iar compania se obliga să-şi construiască, practic de la zero, afacerea. De regulă, majoritatea firmelor s-au axat pe producţie, însă n-au lipsit nici serviciile, in special cele care necesită spaţii de depozitare mai mari. ,,In continuare, din banii încasaţi pe vînzarea terenurilor, 10% intră în bugetul consiliului local, iar 90% sînt folosiţi de primarie pentru realizarea infrastructurii aferente. Aşa, cîştigăm de două ori, odată că ne punem la punct utilităţile în zonă, apoi prin crearea de locuri de muncă, care reprezintă, de fapt, adevăratul nostru beneficiu, de pe urma dezvoltării zonelor industriale”, explica viceprimarul municipiului Arad. In 1998, Leoni Wiring Systems, (producator de cabluri pentru industria auto) cumpara primii 40.000 mp din viitoarea Zonă Industrială de Nord Vest. Au urmat rapid alţi 25 de investitori care au epuizat cele 130 de hectare ale Zonei. Primaria a pus la bătaie terenuri şi în alte zone ale oraşului. În Micala Est s-au instalat alţi investitori. Alte 60 de ha le-a alocat primăria în zona de Sud din domeniul privat al Consiliului Local. In Nord, un investitor privat, grupul Codlea, s-a întins pe 100 ha. Italienii de la Aqua Idea vor construi un complex de hale prefabricate la cheie pe o suprafata de 5 hectare, la iesirea spre Nadlac. Parcurile industriale s-au întins şi în zona Chişinău-Criş, la 40 km de Arad. Aici italienii de la Modus SRL au deschis un parc industrial, după care alţi 19 investitori şi-au cumpărat terenuri pentru a construi hale. Şi Alcoa Fujikura a cumparat 10 hectare, pentru hale de productie profile din aluminiu unde vor lucra circa 3.500 de angajati, cam cît forţa de muncă a micului oraş. Aceasta înseamnă că vor trebui să apară intreprinzatori în transport care să aducă oameni din satele vecine la lucru.

Clujul, în top
 

     După apariţia Legii 182 din 2010, numărul parcurilor industriale a crescut şi mai mult. La Cluj, Tetarom SA administra în august 2013 patru parcuri industriale clujene peste 2,8 milioane de metri pătraţi în care funcţionează peste 50 de firme. După plecarea Nokia, printre investitorii actuali de top din cele trei parcuri industriale funcţionale se numără Emerson (motoare electrice, o investiţie de circa 180 de milioane de euro şi peste 2.000 de locuri de muncă), DeLonghi (electrocasnice, circa 32,5 milioane de euro investiţi, peste 700 de locuri de muncă, Bosch (componente auto, 77,4 milioane de euro, peste 350 de locuri de muncă), Karl Heinz Dietrich (logistică, 18 milioane de euro, peste 80 de locuri de muncă), Banca Transilvania (IT — Data Center, circa 10 milioane de euro investiţii, peste 350 locuri de muncă). În august 2014 la investiţiile locatarilor parcurilor industriale se adaugă investiţiile realizate din bani de la Guvern, Consiliul Judeţean Cluj şi Tetarom, în valoare totală de circa 21 de milioane de euro.

În România sînt 30 parcuri operaţionale, iar în Ungaria 200
 

     ,,Parcul industrial ca infrastructură de afaceri trebuie să cuprindă astăzi o întreagă infrastructură de utilităţi, drumuri de acces de interior şi exterior rapide, comunicaţii rapide, transport public, pe interior, de la ce înseamnă restaurante, magazine, hoteluri, grădiniţe, creşe, până la incubatoarele de afaceri atât de cunoscute, hale industriale, spaţii de birouri. În România sînt undeva la 52 de parcuri industriale cu titlul obţinut confom legii, iar operaţionale sînt vreo 30. Ceea ce e foarte, foarte grav, nici măcar unul pe judeţ. În timp ce în Ungaria, o ţară jumătate cît România, sînt peste 200 de parcuri operaţionale. Ceea ce ar merita Clujul şi ceea ce ar merita fiecare mare centru universitar din ţară ar fi parcurile ştiinţifice şi tehnologice. Diferenţa este destul de mare între un parc industrial şi un parc ştiinţific şi tehnologic. În capul meu şi al colegilor mei de la Tetarom s-a născut ideea a ceea ce astăzi numim Tetapolis, văzut ca un parc ştiinţific şi tehnologic pe 10-20 de hectare", este părerea directorului de la Tetaron, Viorel Găvrea. Acesta şi-ar dori la Cluj un Adlershof precum la Berlin. ,,De exemplu, la Berlin, Adlershof, parc ştiinţific şi tehnologic făcut în 1992. Când s-a rupt zidul Berlinului, primarul de atunci s-a trezit cu două aeroporturi, Berlinul de Est, Berlinul de Vest. A adunat consiliul ştiinţific al oraşului Berlin şi a pus înttrebarea: ce facem cu infrastructura moştenită din Berlinul de Est? Doi ani au discutat şi rezultatul e parcul ştiinţific şi tehnologic Adlershof, care are tot ce înseamnă campus universitar, toate universităţile s-au mutat acolo cu excepţia clădirilor rectoratelor, are restaurante, săli de conferinţe, biblioteci, terenuri de sport şi zonă de cercetare uriaşă. E absolut impresionant. Te plimbi cu autobuzul, sînt peste 300 de hectare. Nu ştiu dacă va exista mai ales forţa politică să se facă aşa ceva, dar ar trebui aşa ceva la Cluj" declara presei Viorel Găvrea.

Compania belgiană WdP are un portofoliu în România 49 milioane de euro
 

     Compania imobiliară belgiană WarehousesDePauw (WdP) are în dezvoltare în România patru parcuri industriale, la Brăila, Sibiu (2) şi Râmnicu Vâlcea, cu o suprafaţă totală de 40.500 de metri pătraţi, pentru care va investi circa 25 de milioane de euro. Proiectele vor tripla portofoliul companiei pe piaţa locală. Spaţiile sînt deja preînchiriate de companiile Yazaki, Faurecia, Siemens şi DPD. Cel mai mare proiect este cel de la Brăila, de 16.000 metri pătraţi şi reprezintă o investiţie de circa 9 milioane de euro, dezvoltat pentru compania japoneză Yazaki. La Râmnicu Valcea, WdP dezvoltă un depozit de 12.000 mp pentru producătorul de piese auto Faurecia, o investiţie de circa 8 milioane de euro. WdP construieşte la Sibiu două depozite, unul lângă aeroport, de 8.000 mp pentru Siemens, şi cel de-al doilea, de 4.500 de mp pentru firma de curierat DPD, investiţia ridicându-se la 5 milioane euro, respective 3 milioane de euro. Companiile încep să închirieze spaţii industriale în oraşe mai mici, unde găsesc mai uşor forţă de muncă. WdP are şi investiţii funcţionale deja. La Ploieşti a investit 7 milioane de euro într-un spaţiu industrial destinat unei fabrici de 12.000 mp a Federal-Mogul, furnizor în domeniu auto. WdP mai are alte trei proiecte finalizate cu o suprafaţă totală de 25.953 mp, toate complet închiriate. WdP deţine terenuri în România de aproape 1 milion mp pe care vrea să dezvolte proiecte logistice şi industriale. Portofoliul din România este evaluat la 40,3 milioane de euro. Compania WdP este prezentă în Belgia, Olanda, Franţa şi România, unde deţine în total 135 de proiecte finalizate, cu o suprafaţă de aproape 3 milioane mp şi terenuri totalizând peste 6,3 milioane mp. Valoarea de piaţă a portofoliului este de aproape 1,8 miliarde de euro. În România, Wdp concurează cu CTP Invest, companie înregistrată în Olanda, P3, deţinută de fonduri de investiţii americane, Alinso din Belgia, Globalworth (controlat de omul de afaceri Ioannis Papalekas) şi australienii de la Valad.

8 parcuri industriale mici în judeţul Braşov
 

     În judeţul Braşov funcţionează următoarele parcuri industriale:
- Parcul industrial Carfil
- Parcul Industrial Feldioara-Hălchiu
- Parcul industrial Metrom
- Parcul industrial Zărneşti
- Parcul industrial Prejmer -
- Industrial Park -
- Braşov Business Park -
- Sofimat - Logistic Park - http://www.sofimat.ro

Legislaţia
 

     Parcurile industriale sînt coordonate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin Direcţia Generală Administraţie Publică Direcţia pentru Politici Fiscale şi Bugetare Locale. Legislaţia în baza căreia funcţionează parcurile industriale este: OUG 65/2001, Legea 182/2010, Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, Ordin M.D.R.A.P. 1.451/2014 - pentru modificarea şi completarea anexelor la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, Ordin MDRAP nr. 2.980/2013 privind aprobarea condiţiilor de acordare a măsurilor de sprijin pentru investiţiile realizate în parcurile industriale

Nitroparc, de la parc industrial la un srl penal
 

     SC Nitroparc SRL a fost înfiinţată în anul 2006 de UAT Făgăraş şi se vroia a fi un veritabil parc industrial, caz în care i s-a dat să gestioneaze şi bunurile municipalităţii aflate pe platforma chimică. Aleşii locali l-au numit director pe Corneliu Sglimbea care conduce şi astăzi societatea. Factorii de decizie din administraţia publică locală de la Făgăraş au pornit la drum victorioşi şi verbal au anunţat că Nitroparc va fi forma de organizare care va da viaţă platformei fostului combinat chimic şi care va aduce pe de o parte venituri mari la bugetul local, dar şi o dezvoltare uluitoare, investiţii şi locuri de muncă. La 10 ani distanţă s-a dovedit însă contrariul. Nitroparc nu a fost decît un biet srl care a urmărit cu totul altceva decît programul de dezvoltare al parcurilor industriale. Aşa se face că n-a creat locuri de muncă, n-a adus bani la bugetul local ci doar a cheltuit din banii publici şi a vîndut bunurile din patrimoniul municipalităţii.

Nitroparc a vîndut ilegal activele Primăriei Făgăraş la fier vechi
 

     Făgărăşenii, foşti salariaţi ai Nitramoniei, cunosc secţia 431sub denumirea de Nitroceluloză şi mai ştiu că a fost inclusă în strategia militară a ţării. A ajuns din ograda statului la mai mulţi administratori, iar în final, o parte din ea a ajuns la Primăria Făgăraş care a predat-o la Nitroparc SRL. Preluarea secţiei de către Primăria Făgăraş de la Uzina de Produse Speciale s-a făcut prin HCL 54/2010 care stipula un teren de 34.280 mp, 7 ateliere cu utilajele existente. O valoare totală de 910.998 lei care ar fi stins o datorie a UPS acumulată de-a lungul vremii la bugetul local. Nici n-au fost preluate bine aceste active că în 2010 şi 2011 au fost dezmembrate şi valorificate la fier vechi, iar banii obţinuţi din vînzare n-au ajuns în bugetul local aşa cum era legal. Activitatea Nitroparc s-a dovedit a fi o continuare a jafului petrecut pe platforma chimică făgărăşeană după 1990. Dacă Nitroparc n-a avut de la înfiinţare niciun audit sau vreo verificare, abia după 9 ani, în 2014, inspectorii de la Curtea de Conturi au descins şi la puiul Primăriei Făgăraş. Raportul întocmit de autoritatea de control a statului la finele controlului (Decizia nr. 26 din 26.05.2015) a stipulat o serie de ilegalităţi, dar nu a avansat şi o valoare exactă a prejudiciului adus bugetului municipiului. Şi asta pentru că nu exista sau nu s-a arhivat vreun inventar al activelor preluate de Nitroparc (Primăria Făgăraş) de la UPS. Dar Curtea de Conturi a impus directorului Sglimbea ca pînă la data de 4 septembrie 2015 să spună cu cît a prejudiciat bugetul prin vînzarea la fier vechi a activelor de la Nitroceluloză. Se vehiculează însă prejudiciul în valoare de 457.820 lei pe care directorul ar trebui să-l achite. Curtea de Conturi a sesizat şi organele de cercetare penală în cazul Nitroparc şi al directorului Corneliu Sglimbea.

Cheltuieli de 5 ori mari mari faţă de venituri
 

     Conform raportului CC, Nitroparc a vîndut: 369.500 kg deşeuri de fier, 46.380 kg de inox, 1900 kg de deşeuri aluminiu, 1700 kg deşeuri motoare electrice, încasînd venituri de 561.983 lei (în 2010 suma de 463.707 lei şi în 2011 suma de 98.276 lei). Firmele care au dezmembrat: Silnef MG SRL, SC Sorvas Impex SRL Galaţi, (Soare Vasile), SC Comet Cola SRL Prahova (Muscalu Dorel). Nitroparc şi angajaţii nu au reuşit să valorifice şi să eficientizeze un patrimoniu bogat primit în administrare de la municipalitate şi au produs numai pierderi în fiecare an de activitate. Pentru a-şi plăti salariile, Sglimbea a cerut Municipalităţii şi majorare de capital pentru srl-ul Nitroparc. Raportul CC stipulează că Nitroparc a plătit lefuri în sumă totală de ,,240.325 lei în în 2011, 2012 şi 2013". Pe lista angajaţilor sînt: Sglimbea Corneliu (2.423 lei lunar plus sporuri), Sglimbea Simona Dana (1.615 lei plus vechime în ianuarie 2011, ulterior salariul a fost redus la 400 lei), Vintilă Radu ca şi consilier juridic (1240 lei lunar). Şi-a găsit loc de muncă la Nitroparc şi Tătar Daniel Mihai după ce a devenit consilier local ca ,,specialist relaţii publice" cu un salariu lunar de 1240 lei/lună în 2012-2013. Pentru 2016, Nitroparc SRL şi-a prognozat veniturile la valoarea de 106.750 lei, iar cheltuielile de 5 ori mai mari, de 565.780 lei care includ şi prejudiciul. În prezent sînt încadraţi la Nitroparc 3 angajaţi pentru care lefurile costă societatea 68.660, salariul mediu fiind de 1.554 lei lunar. CL Făgăraş n-a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pentru 2016, dar nici n-a impus formarea unui consiliu de administraţie.

,,Afacerea Nitroceluloza"
 

     În cazul activelor de la secţia Nitroceluloză se poate vorbi despre o devălmăşie între Nitroparc, Primărie şi firmele de fier vechi din care a avut de pierdut numai municipalitatea. Ca să avem o imagine asupra ,,Afacerii Nitroceluloza”, ne-a fost de ajutor fostul director al Combinatului Chimic Făgăraş, ing. Teodor Şuteu. ,,Distrugerea acestor instalaţii prin demontarea principalelor utilaje productive a început după spargerea Combinatului Chimic Făgăraş în Nitramonia şi Uzina de Produse Speciale din iniţiativa directă a fostului prim-ministru de atunci al României, Călin Popescu Tăriceanu. De atunci, gaşca generalilor şi coloneilor din fostul M.Ap.Naţionale, sprijinită de slugarnicii lor aghiotanţi din fosta comisie militară de receptie finală a PRTF, au distrus definitiv zestrea tehnică a Secţiei 431-ALN. Colaboratorii lor activi din plan local nimeni alţii decît directorii numiţi politic şi-au însuşit dintr-un condei 20 de milioane de coroane suedeze" relatează fostul director general al Combinatului Chimic Nitramonia, ing. Teodor Şuteu.
 

Secţia 431- ALN avea următoarele instalaţii productive :
- Nitroceluloza
- Două instalaţii de nitroglicerină cu tehnologie Gytorp, care nu au funcţionat niciodată căci foloseam nitrglicerina din Secţia 5.
- Depozit de nitroglicerină
- Distrugerea termică a urmelor de nitroceluloză din acizii uzaţi la nitrare
- Formarea gelatinei din nitroceluloză şi nitroglicerină
- Pastilarea continuă a gelatinei pentru PRTF
- Plastifierea prin vălţuire continuă şi granularea continuă a gelatinei pentru PRTF
- Extruderea continuă a PRTF
- Bancul pentru probe statice a motoarelor de rachete
- Poligonul dinamic Dejani, pentru artilierie şi rachete
Mai existau o sumedenie de clădiri mari, pentru protejarea vaselor imense în care se formau loturile de nitroceluloză ori pasta pentru PRTF, prelucrări mecanice, lotizări, ambalare şi alte operaţii.
Pentru construirea şi punerea în funcţiune a Sectiei 431-ALN, s-au cheltuit :
-330 milioane de lei (an 1975) plătite la T.M.U.C. Bucureşti pentru montajul utilajelor şi legăturilor tehnologice.
-550 mililoane lei pentru utilajele construite în România.
-35 milioane de franci elveţieni pentru importul din R.P.China.
-55 milioane de dolari pentru importul de complectare din Austria, Olanda, Suedia.
-10 milioane de dolari pentru dotarea celor două laboratoare de analize fizico chimice şi structurale a combustibililor reactivi, de artilierie şi explozivi de mare putere, importate din USA, Olanda, RFG.
-15 milioane de dolari pentru dotarea bancului de probe statice, import RFG.
-15 milioane de dolari pentru dotarea poligonului Dejani, import prin Centrul Spaţial European.
-650 milioane de lei plătite catre T.C.I Bucureşti, pentru lucrările de construcţii.
-330 milioane de lei plătite la M.Ap.N pentru cei 1000 militari detaşaţi la Combinatul Chimic Făgăraş timp de trei ani.
,, Planul diabolic de jaf la Secţia 431-ALN, conceput de generalul Ilina a început să funcţioneze în 1995, cînd s-au devastat cele două laboratoare. A urmat Nitroceluloza. Nu este de mirare că acum Curtea de Conturi Braşov bîjbîie încercînd să identifice valori şi autori. În lista clădirilor predate Primăriei Făgăraş figurează poziţii care nu au avut nimic în comun cu producerea nitrocelulozei- 205, 1004, 1005. În 1999 cînd eu am vizitat amănunţit ALN-urile, nu mai existau utilaje productive, erau numai clădiri în ruină, în care ploua aproape ca afară iar pe acoperişurile lor creşteau pomi şi buruieni. Mai supravieţuiau în imensele clădiri ale fazelor intermediare numai enormele vase metalice, parte din traseele de conducte tehnologice, resturi din foste motoare electrice pentru că bobinajele din cupru erau furate şi multe resturi metalice. Acum nu se mai fură făţiş ci indirect prin societăţi create legal, exemplu acest Nitroparc. Cam aşa a distrus generaţia post '89, ceea ce bunicii şi părinţii lor au edificat timp de peste 70 de ani prin enorme eforturi financiare, foarte multă muncă şi agoniseală chibzuită. Dacă România prin conducatorii ei ar dori să stabilească adevărul în cazul ALN-urilor, s-ar face urgent lumină căci toată documentaţia financiară, economică şi tehnică este păstrată la UPS, RATMIL şi ROMARM. Dosarele penale cu NUP pe ele se află la Procuratura Generală a României" a spus fostul director general al Combinatului Chimic Făgăraş, ing. Teodor Şuteu. (Lucia Baki)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 789 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

7.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959695

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare