Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Sate făgărăşene ...
Sate făgărăşene ... Email
Marţi, 08 Septembrie 2009 11:48

 

... în inima Dobrogei
 

     Sîmbetenii de Sus au „descălecat“ dincolo de Dunăre şi au format satul Sâmbăta Nouă în urmă cu peste 150 de ani
     Mulţi localnici din satele făgărăşene s-au stabilit definitiv în Dobrogea formînd sate precum Făgăraşul Nou, Mîndra,
     Copiii de la Şcoala Sîmbăta Nouă au refăcut drumul străbunicilor lor pentru a-şi cunoaşte rădăcinile din Ardeal



Motto
    
„Românii nu sînt nicăieri colonişti, venituri, oamenii nimănui ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populaţie nepomenit de veche, mai veche decît toţi conlocuitorii lor“ (Mihai Eminescu)

     Un proiect îndrăzneţ iniţiat de Şcoala Generală din localitatea Sâmbăta Nouă din judeţul Tulcea a reuşit să pună faţă în faţă două localităţi româneşti aflate la 500 km depărtare. Sâmbăta de Sus din Ţara Făgăraşului şi Sîmbăta Nouă din judeţul Tulcea. Sînt sate diferite în aparenţă, dar au foarte multe în comun. Dacă istoricii au scris totul despre originile acestor sate şi despre legăturile dintre ele, oamenii de rînd cunosc prea puţin din istoria şi rădăcinile neamului lor. S-au păstrat prin viu grai frînturi din istoria fiecărui loc care au ajuns şi la generaţia actuală. În cazul satelor „Sîmbăta“, s-a ajuns la momentul în care oamenii au cerut să-şi afle rădăcinile. Copiii de pînă la vîrsta pubertăţii au reuşit să reînnoade relaţiile pierdute de cel puţin un veac.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

Micii cercetaşi
 

     Elevii din clasele V-VIII de la Şcoala generală Sâmbăta Nouă din judeţul Tulcea sub îndrumarea învăţătorului Cabuz Petrică, a prof. Daniela Neagu, a bibliotecarei Georgeta Chiujdea, a învăţătoarelor Tanţa Câjleanu şi Mariana Cojocaru au depus un proiect la programele dedicate învăţămîntului rural, patronate de MEC şi finanţate de Banca Mondială. Era 15 iunie 2007. Proiectul denumit „Să ne cunoaştem rădăcinile“ a avut şanse de ruşită, astfel că în cursul anului 2008, iniţiatorii au purces la implementarea lui. Dintr-o simplă înşiruire a obiectivelor propuse, s-a ajuns la scrierea unei pagini de istorie. O istorie vie, reală şi benefică. S-au creat prin acest proiect relaţii emotive, relaţii de rudenie, s-au identificat rădăcinile comune, s-au realizat schimburi de experienţă, s-au întregit familii. Toate aceste noi descoperiri au stabilit ruta parcursă cîndva de ardelenii oieri prin transhumanţă sau de cei care doreau să-şi mărească averile prin cumpărarea de terenuri şi păduri peste munţi. Protagoniştii proiectului spun că de data aceasta timpul nu-şi va mai pune amprenta pe relaţiile reînnodate. O dovadă că spun adevărul este şi faptul că deşi finanţarea proiectului s-a încheiat, acţiunile prevăzute de acesta continuă.

Poveştile bunicilor le-au deschis drumul spre adevăr
 

     Copiii de la Sîmbăta Nouă şi-au propus să afle istoria locului în care s-au născut. Au stat de vorbă cu bătrînii satului şi au aflat că istoria lor pe meleaguri dobrogene nu este prea lungă, iar rădăcinile lor se află într-un sat ardelean denumit Sâmbăta de Sus. Astfel şi-au putut explica numele satului lor, Sâmbăta Nouă. Copiii şi îndrumătorii lor nu s-au oprit la poveşti şi au hotărît să-şi caute rădăcinile în satul cu istorie veche din Ardeal, de la poalele Munţilor Făgăraş. Au cooptat în planul lor mai multe familii din sat care au fost deschise la ideea promovată de ei. Şi n-au fost de loc puţine. Şe pentru a porni la drum bine informaţi, au strîns toate datele şi obiectele vechi găsite de la bătrînii satului, le-au analizat în cadrul cercurilor didactice, au cerut sprijin autorităţilor şi au încercat o primă vizită peste munţi, în Ardeal.

Un început sumbru
 

     În primă fază s-a desfăşurat o vizită de recunoaştere. Era la sfîrşitul lunii august 2008. Au plecat spre Sîmbăta de Sus două familii. Familia Neagu şi familia Leabu au poposit la Sîmbăta de Sus pentru a-şi căuta rădăcinile. I-au impresionat pe localnicii din Sâmbăta de Sus în cele patru zile cît au stat în satul lor. Atunci au descoperit că şi din alte sate făgărăşene au plecat mulţi localnici peste munţi şi s-au stabilit în Dobrogea. Cu tolba plină de informaţii, familiile dobrogene au plecat spre casă. Din nefericire, la Urziceni, maşina lor a fost implicată într-un grav accident de circulaţie. Şi-au pierdut viaţa trei persoane, iar alte două s-au ales cu răni grave dar au scăpat cu viaţă. Soţii Leabu, Ninel şi Jeni, au decedat pe loc, iar Dumitru Neagu a murit la o lună în spital. ,,Am fost marcaţi cînd am aflat de tragicul accident şi greu ne-am revenit pentru că deja i-am cunoscut şi ne-am dat seama ce important era pentru ei să-şi găsească strămoşii. Din păcate aceştia nu şi-au găsit în Sîmbăta nici un strămoş şi au plecat în satele învecinate, la Lisa, Recea, Voivodeni. Soarta a fost dură cu aceste familii. Din grup au mai rămas în viaţă doar o femeie, Daniela Neagu, şi copilul ei de 4 ani. Familia care a murit în accident nu era implicată în acest proiect, vroia doar şă-şi ajute prietenii de familie care participau la proiect. Familia Neagu venise cu o listă de nume de familie pe care trebuia să le găsească în satul nostru. Pe lista respectivă se afla şi familia Leabu. Noi i-am îndrumat în satele învecinate unde ştiam că există nume de pe lista lor“ a spus a spus învăţătoarea Simona Comaniciu.

Expediţia de la Sâmbăta de Sus
 

     După cîteva zile de la tragicul accident, în septembrie 2008, un grup de 30 de persoane din Sîmbăta Nouă au pornit spre Sîmbăta de Sus. Era prima decontare în cadrul proiectului „Să ne cunoaştem rădăcinile“. Au fost elevi şi profesori care au fost cazaţi la pensiunea Nicodor din zona turistică Sîmbăta. În ambele sate se regăsesc nume de familie precum Florea, Moldovan, Pîrvu, Cabuz, Neagu, Tudor, Comăniciu, Achim, Ivaşcu. ,,Persoanele care au plecat din Sîmbăta de Sus spre Dobrogea erau oameni avuţi. S-au dus în respectiva zonă să-şi cumpere terenuri şi păduri şi aşa s-au stabilit acolo, s-au căsătorit şi şi-au întemeiat familii şi nu s-au mai întors în Ardeal. Se ştie că o familie de la noi din sat, Ivaşcu Ioan, de zeci de ani păstrează legături cu familia din Sîmbăta Nouă. Iniţial noi am crezut că strămoşii noştri plecau să ierneze oile în Dobrogea, dar nu a fost aşa. Gazda unde am locuit cele două nopţi ne-a povestit că aceştia cumpărau terenuri în zona respectivă. Mama mea de fată purta numele de Tudor. Din discuţii am aflat că eu sînt rudă îndepărtată cu gazda unde am fost primiţi cu atîta bunătate. Străbunicul gazdei avea numele de familie Tudor ca al mamei. Acesta a rămas văduv şi avea o fată care s-a căsătorit cu un frate al străbunicului bunicului meu care a plecat în Dobrogea. Toţi cei care poartă numele de familie Tudor sînt rude din aceeaşi rădăcină în Sîmbăta. Nu am crezut ca aceste familii să ne primească cu atîta bunătate. Gazda noastră şi-a adus aminte că în urmă cu 50 de ani, la ei în Sîmbăta, se purtau cioareci şi cămaşă. Cred că strămoşii noştri nu s-au mai întors la noi în zonă pentru că oamenii din Dobrogea sînt foarte primitori şi au o inimă mare“ a spus Adina Moldovan, director al Şcolii generale din Sîmbăta de Sus.

Mărturii ale copiilor
 

     Luni, 17 august a.c, un grup format din 36 de persoane, copii şi dascăli ai lor, au pornit spre Dobrogea pentru a le întoarce vizita celor de la Sâmbăta Nouă. S-a implicat şi Primăria Sâmbăta de Sus care a suportat costurile transportului cu autocarul. Cei mai curioşi au fost elevii care mergeau pentru prima dată în necunoscut. Mulţii dintre ei nu au văzut niciodată Dunărea sau Marea Neagră. Deopotrivă cu ei, dascălii se aşteptau să descopere la persoanele din „lumea nouă“ toate trăsăturile şi obiceiurile bunicilor şi străbunicilor lor, ospitalitatea şi prietenia ardelenească. ,,Gazda unde am stat purta numele de Florea aşa cum mă cheamă şi pe mine. Şi cred că sîntem rude îndepărtate şi m-am simţit ca în familia mea. Nu mă aşteptam să fie atît de deschişi. Pentru mine a fost ceva nou, nu am fost niciodată la mare şi nici la Dunăre, mi-a plăcut foarte mult. Pot să spun că am avut emoţii cînd ne-am întîlnit la Căminul Cultural. A fost o seară de vis unde am dansat şi am cîntat“, a povestit Evelina Florea, elevă.
O altă elevă povesteşte cu zîmbetul pe buze şi în acelaşi timp cu regret că excursia a trecut foarte repede şi a trebuit să se despartă de gazdă. ,,Sînt nişte oameni minunaţi şi harnici. Pot să spun că ne-am simţit ca la noi acasă. Şi programul a fost foarte frumos pentru că am făcut o plimbare cu vaporul pe Dunăre. Nu am să uit niciodată păsările şi priveliştea văzute pe Dunăre. Ce pot să spun, satul nostru e mult mai mare şi mai frumos, iar casele noastre sînt mari şi aşezate una lîngă alta. Acolo nu este la fel. Într-o altă zi a fost la fel de superb. Ne-au dus la Năvodari unde am făcut baie în mare şi am adunat scoici. Acum mă mulţumesc să corespondez cu fata gazdei pe internet şi aştept să vină la noi în Sîmbăta“ a spus Nicoleta Pîrvu, elevă în casa a VII- a.

Seara tradiţiilor făgărăşene
 

     În ultima seară petrecută la Sâmbăta Nouă, toţi, dobrogeni şu ardeleni, s-au întîlnit la căminul cultural din sat. Au participat şi autorităţile locale, primar, consilieri, dar şi elevi, profesori şi săteni. Elevii de la Sâmbăta de Sus au prezentat un program folcloric care a impresionat întreg publicul. Îmbrăcaţi în frumoasele costume populare ardeleneşti, copiii au prezentat un purpuriu de dansuri şi cîntece populare. Iar copiii de la Sâmbăta Nouă au cîntat o melodie care amintea de tradiţiile vechi ardeleneşti. „A fost impresionant. Copiii erau îmbrăcaţi în portul tradiţional şi cunoşteau foarte bine dansurile populare. Au demonstrat că în satul ardelenesc se păstrează foarte bine tradiţia. Cei de la noi nu mai păstrează nici portul şi nici obiceiurile vechi pentru că le-au împrumutat pe cele dobrogene“ a spus Ana Luminosu, director al Grupului Şcolar Agricol Topolog din care face parte şi Şcoala Sîmbăta Nouă.

Concedii la Sîmbăta Nouă
 

     De acele meleaguri îşi aduce aminte cu bucurie un tînăr din Sîmbăta de Sus, a cărei familie păstrează legătura cu rudele din Dobrogea. ,,Cînd aveam 6 ani împreună cu mama, mătuşa dar şi cu verişorul meu, Vasilică, mergeam la mare şi de fiecare dată ne opream şi în Sîmbăta Nouă. Fratele mătuşii mele era preot la Sibiu şi cunoştea foarte mulţi localnici plecaţi din zona Făgăraşului, stabiliţi în satul Sîmbăta Nouă. Acesta dona bani pentru biserica din sat. Ivaşcu Ioan este unchiul meu şi acuma el ţine legătura cu cei din familia lui plecaţi în satul Sîmbăta Nouă. Îmi amintesc cu bucurie de zilele petrecute acolo. În mintea mea de copil, eram impresionat de lanurile de floarea soarelui care se întindeau cît vedeai cu ochi, era un spectacol pentru mine. Ne arătau dimineaţa cum floarea era închisă şi după un timp se deschidea şi îşi muta poziţia după soare. De cîte ori mergeam acolo, treceam şi pe la biserica din sat şi îmi amintesc că primeam de la preot cruciuliţe cu lănţişor. Le-am păstrat şi le am şi acum pentru că eu şi vărul meu eram foarte mîndri cu lănţişoarele şi crucea la gît. De fiecare dată cînd mergeam acolo, eram foarte bine primiţi. Se pregăteau din timp să ne primească, aşa cum noi aşteptăm rudele din Germania. Nu ştiau ce să ne mai pună pe masă şi ce să ne dea la pachet. Nu pot să uit casele lor mici cu garduri confecţionate din tulpini de la floarea soarelui. De obicei, ei veneau iarna la Sîmbăta de Sus şi spuneau că le place foarte mult“ ponesteşte Florin Gărăoiu, acum de 34 de ani.

Ardelenii au „descălecat“ în Dobrogea
 

     Istoricul Ioan Prahoveanu susţine că transhumanta pastorală este un fenomen etno-cultural, pe care îl întâlnim atestat documentar încă din sec al XV-lea, în privilegiile acordate de către domnitorii Ţării Româneşti boierilor din S-E Transilvaniei, care mergeau la iernat cu turmele în Câmpia Bărăganului şi Dobrogea. Mulţi păstori ardeleni s-au statornicesc definitiv în Dobrogea, edificînd acolo aşezări pe locurile prielnice păstoritului. Cel mai mare număr de ardeleni care s-au stabilit în Dobrogea s-a înregistrat după războiul Crimeii. În „Excurtion agricole dans les plains de Dobroutcha“ (Excursiunea agricolă în Dobrogea), făcută de Ion Ionescu dela Brad în anul 1850, se face referire la oierii ardeleni veniţi cu turmele prin părţile Dobrogei. „Mocanii, locuitori din satele Transilvaniei: Săcele, Sălişte, Valea, Tilişca, Galiştea, Răşinari, Poenari, Rădeni şi altele vin la sfârşitul toamnei în Dobrogea ca să-şi ierneze turmele. Primavara, cei mai mulţi dintre ei părăsesc ţara; cei ce ramân, arendează păşuni pentru vară“. Tot el afirma că existau la acea dată 6000 de ardeleni stabiliţi în Dobrogea. „Toţi mocanii sunt naţionalişti şi prin ei cauza naţională se poate înainta pretutindeni pe unde pleacă şi merg ei“. Trecerea oilor în Dobrogea se facea pe la Vadul Oilor, la vărsarea Ialomiţei sau pe la Vadul Cailor, lângă Călăraşi. „Lucrul esenţial în chestiunea mocanilor e contribuţia pe care ei trebuie s-o plătească, fie autorităţilor austriece, fie celor otomane. Un exemplu va fi aci la locul lui. Unul din aceşti păstori, venind cu turma sa în Dobrogea, plateşte: potenţa consulului austriac, cam ˝ piastru de oae; dreptul de liberă trecere prin ţară, mudirului, cam ˝ piastru de oaie; arenda pământului de care are nevoie pentru hrana turmei, aceasta fie mudirului, fie subasei, fie statului, dar de obicei la toţi trei, fie în fine arendaşului pamânturilor neocupate; beilicul, sau dijma oilor sale". spunea tot I.Ionescu de la Brad.
     Dumitru Sandru îi înfăţişează pe păstorii din Marginimea Sibiului, în lucrarea sa. „Păstorii români de pe Valea Caraşu poartă sarici lungi de oaie cu miţa în afară, iar în cap pălării mari sau căciuli: părul negru, lung şi drept le atârna pe umeri; fiecare poartă o măciuca grea...; în acest zăduf, păstorii rămân nemişcati în cojocul lor, sprijiniţi în bâte. Bietii nomazi!“ Batrânii satului îşi amintesc astăzi de spusele părinţilor, când şi cum au venit bunicii lor pe aceste meleaguri. „Aici au făcut ardelenii cea de pe urmă, una dintre cele mai trainice şi mai semnificative „descălecări“ din multele pe care le-au mai făcut şi pe alte întinsuri româneşti“ scria Dumitru Şandru.

Ardelenii au fost împroprietăriţi în satele dobrogene
 

     Pe de altă parte, regimul dur austro-ungar i-a determinat pe mulţi ardeleni să plece din Transilvania, înainte de războiul de independenţă. Unii au trecut munţii şi au ajuns în Dobrogea şi au populat zonele din jurul satelor Urumbei, Osimbei, Baschioi, Dueran, Ramazanchioi, Ceauschioi, Aigir-Ahmet, Omirlan,Coium-Punar. În zona Topologului au venit familii din zona Braşovului şi Făgăraşului. Satul fusese distrus şi părăsit după războiul ruso-turc din 1828-1829. În nordul lui se aşezaseră tătarii veniţi din sudul Basarabiei, iar în sud s-au aşezat mocanii ardeleni începînd cu anul 1867. Făgărăşenii s-au stabilit şi în jurul Topologului şi au întemeiat sate noi, cărora le-a dat denumniri similare cu cele ale satelor din care au plecat, Sâmbăta Nouă, Făgăraşul Nou, Mândra. Primul localnic din Ţara Făgăraşului care s-a instalat în satul Topolog a fost Ion Dumbravă, conform unui studiu semnat Georgeta Chiujdea, bibliotecara şcolii din sat. Dimbravă a fost considerat întemeietorul satului pentru că el a fost cel care a bătut ţăruşi şi şi-a împrejmuit locul de casă. A fost primar în Topolog şi a dat locuri de casă şi altor mocani precum Ion Noianu, zis Bostan, Ilie Mocanu cu fiul său, tot Ilie Mocanu, Iordan al Catrinei; Monea cu fii Mistode, Ion şi Gheorghe, care au venit la aceeaşi dată. Ulterior din Făgăraş au venit la Topolog şi alte familii: familiile Gheorghe Pană, Bucurenciu Grigore cu fratele său George, Ion Căpăţână cu fiul Arion, Nicolae Căpăţână şi Matei Căpăţâmă, fraţi, Uceanu Pavel, Gheorghe şi Andrei Boantă, Simedra Gheorghe, Cojocaru, Chiujdea cu fiii săi Nicolae, Niţă, Iordan şi Iosif; Gheorghe Pădureanu, Ion Bălcăşeanu, Mihai Gherman şi Nicolae Fişeanu. Se spune însă că au plecat din Ardeal, în general, cei care aveau stare pentru a putea cumpăra acolo păduri şi terenuri. După Războiul de independenţă, satele dobrogene au început să fie populate şi de români, ajungîndu-se ca la finele secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, populaţia românească de aici să crească simţitor. În perioada 1881-1896 s-a înregistrat un număr mare de colonişti veniţi din Ardeal, Oltenia, Buzău şi Brăila care s-au stabilit în satele dobrogene. Iar în perioada 1903-1906 numărul lor a cunoscut un alt salt numeric prin veteranii de război care au fost împroprietăriţi aici. Fiecare veteran a primit cîte 10 hectare de teren arabil pentru a se statornici în Dobrogea.

Mănăstirea Cocoş fondată de un făgărăşean
 

     Mănăstirea Cocoş din comuna Niculiţel din judeţul Tulcea a fost înfiinţată în anul 1833 de un român din zona Făgăraşului, Visarion. Arhimandritul întors de la Muntele Athos, a rămas printre românii din Dobrogea, impresionat de pădurile de tei, a cumpărat locul de la un musulman şi a ridicat o biserică. A fost ajutat de alţi doi ucenici şi de oierii transilvăneni stabiliţi aici. La 1841 mănăstirea funcţiona cu acordul autorităţilor musulmane. Biserica a suferit reparaţii între anii 1842 si 1846, şi a funcţionat pînă în 1910 când a fost demolată, iar pe acelaşi loc s-a ridicat o nouă biserică. Revenirea Dobrogei la vechea Românie în 1878, a deschis şi mănăstirilor din dreapta Dunării un cadru nou de afirmare şi dezvoltare.

Comments
Comentariu nou Cautare
adrian bârsan   |17-12-2010 02:48:25
mi-a trezit amintiri frumoase articolul. Bunicii mei din partea tatalui sunt din
sambata noua. Bunica a decedat, iar bunicul a venit cu noi la Constanta. Am
petrecut multe vacante la sambata noua si am niste amintiri foarte frumoase.
Acum nu mai ajungem pe acolo, dar ma gandesc cu drag la sat si copilaria
petrecuta pe dealurile si prin padurile din jurul satului. Bunicul, Bârsan
Dumitru, mi-a spus ca se trage din comuna Voila, de langa Sambata de sus. E o
mândrie pentru mine că am sange de ardelean. Vă salut!
Enache  - Reqviem pentru mosii si stramosii nostri   |24-03-2011 10:39:42
Familia Enache Gheorghe cunoscut de localnici prin diminutivul "a lu
Bolboceanu" crescator de oi din zona Sacele Brasov si-a luat averea sub
presiunea austroungarilor si a trecut muntii in zona Ramniceni Vrancea
stabilindu-se langa niste lascuri (bolboace) dand nastere satului Bolboaca. De
aici au fost aluingati de mosierul proprietarul mosiei Bolboaca denumire
schimbata la 1900 in Maicanesti si au migrat spre sud est. O parte din familie
s-a stabilit la Braila iar alta a trecut Dunarea pe la "Cotul lui
Iepure"la Gura Ialomitei (langa Slobozia) stabilindu-se mai dincolo de
Medgidia in satul Karabak azi Negresti.
Alice   |15-03-2012 20:21:47
ce suuuuuper. am participat si eu la asta. eram a6a.
Dana Gramoi   |30-03-2013 18:10:52
Bunicii mei sunt tot din Sambata Noua , iar eu mi- am petrecut toate vacantele
zburdand pe dealuri si prin padurile din sat . Bunicul imi povestea mereu despre
radacinile noastre din Ardeal , iar eu il ascultam cu drag! Din pacate, ei au
murit , dar mi- au ramas amintirile frumoase din acest sat minunat care mi- a
incantat copilaria .
Ion   |23-03-2014 08:45:38
Nimic nu se compara cu copilaria petrecuta la tara ! M-am nascut acolo si acum
sunt la 4000 de km departare si imi este foarte dor...
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1510 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

9.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3873072

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare