Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Dumnezeul din mintea oamenilor
Dumnezeul din mintea oamenilor Email
Marţi, 26 Ianuarie 2016 10:28

 

 

Făgărăşenii au răspuns la întrebarea redacţiei: Cum îl vedeţi pe Dumnezeu? Rugăciunea ,,Tatăl Nostru" este un cod

     Viaţa este o înşiruire de întrebări şi de căutări, o luptă în căutarea adevărului. Cam aceasta ar fi definiţia pe care majoritatea oamenilor a acceptat-o de-a lungul timpului. Michelangelo Buonarroti, ilustrul pictor, a şocat la vremea aceea cu o altfel de explicaţie: „Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi, iar modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu”. Nu încape îndoială că între om şi Dumnezeu există o strînsă şi nelipsită legătură, iar calea formată între om şi Dumnezeu are un singur sens, de la om spre Dumnezeu, invers niciodată. Cînd vorbim de Dumnezeu ne gîndim la veşnicie şi la iubire. Orice persoană, indiferent că-şi spune creştin, ateu sau musulman sau în orice alt fel, acceptă că viaţa aparţine Creatorului, că univesul în imensitatea lui aparţine Creatorului Suprem, că clipa aparţine Creatorului. Nu demult un vîrstnic îmi spunea că se simte totuşi tînăr, mulţii ani trăiţi îi par o clipă, ,,parcă am intrat pe o uşă şi am ieşit pe alta". Emil Cioran, filozoful contemporan, a încercat şi o definiţie: „Dumnezeu este intervalul dintre două bătăi ale inimii”. Aş completa însă cu afirmaţia poetului filozof Lucian Blaga: „Opreşte, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!”pentru ca în acest mod să putem conştientiza micimea omului în interiorul Creaţiei. În vremurile de astăzi se pare că s-a renunţat la dilema ,,Dumnezeu există?", iar dogmele, precum ,,Crede şi nu cerceta", păstrate de veacuri şi-au cam pierdut din importanţă. Chiar oamenii de ştiinţă recunosc faptul că descoperirile şţiinţei (fizică, matematică, medicină, etc) nu s-ar fi realizat dacă Dumnezeu n-ar fi îngăduit. Chiar şi ei sau mai bine zis mai mult ei au fost atraşi de mistică, religie şi spiritualitate pe care le-au cercetat în paralel cu descoperirile făcute. Pentru o mai bună înţelegere l-aş cita aici pe Albert Einstein:,,Este suficient pentru mine să contemplu misterul vieţii conştiente perpetuîndu-se de-a lungul eternităţii, ca să reflectez asupra structurii uimitoare a universului, pe care noi abia îl percepem, şi ca să încerc să înţeleg cu umilinţă chiar şi o părticică infinitezimală din inteligenţa manifestată în natură. Eu însumi nu am nevoie de o definitie mai bună a lui Dumnezeu decît aceasta, şi asemenea idei se regăsesc în toate religiile ca bază pentru noţiunea de divinitate.” Putem spune fără să greşim că oamenii cunoscuţi de noi ca genii în diferite domenii au fost în faţa Creatorului mai ,,aleşi" pentru a ne arăta nouă celorlalţi esenţa vieţii şi bucuria de a trăi. Dacă am parcurge volumele scriitorului german Abd ru Shin ,,În lumina adevărului" (interzise într-o vreme) ne-am răspunde multor întrebări la care nici duhovnicul, nici omul de ştiinţă contemporan n-a prezentat un răspuns complet şi mulţumitor. Dar Cartea de căpătîi, Biblia, ne redă sensul vieţii noastre prin cuvîntul Mîntuitorului:
     „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii". Iisus a spus oamenilor că are o putere pe care o are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, Mahomed, Buddha, , Confucius şi Moise, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus i-a condus pe oameni spre Sine: Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul. Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Părintele Arsenie Boca căruia i se spune ,,Sfîntul Ardealului" explică oamenilor calea prin care omul poate ajunge la Dumnezeu în volumul ,,Cărarea Împărăţiei". Pentru cei care spun că sînt mai puţin religioşi aş recomanda volumul ,,Istoria secretă a lumii" de Jonathan Black, o incredibilă călătorie de-a lungul istoriei spirituale şi mitologice, o abordare a marilor momente ale lumii şi din punctul de vedere al societăţilor secrete. Acestea prezervă istoria şi dezvoltarea legilor misterioase ce susţin viaţa, de-a lungul secolelor, împrăştiate peste tot în lume, atât în Orient, cât şi în Occident. Spunea Nicolae Steinhardt, călugărul filozof al închisorilor comuniste: „Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tîmpiţi”, iar tot el s-a adresat celor ce-şi spun atei: „Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine”. Astăzi este la modă internetul şi tehnica digitală, descoperire făcută tot cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Este plin de tot felul de studii, analize, tratate, experimente, sfaturi şi definiţii pentru divinitate, pentru Creator şi pentru Dumnezeul din noi. Sînt mulţi semeni de-ai noştri care şi-au făcut un job din a da sfaturi, din a invoca puteri paranormale şi mai puţin paranormale, tot felul de tehnici de înălţare spirituală sau de vindecare, tot felul de prooroci, unii demni de încredere alţii mincinoşi. În cine se poate încrede însă omul? Michelangelo Buonarroti a dat o explicaţie simplă: „Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El”. Nu în oameni trebuie să ne încredem, indiferent cum s-ar numi, ci în ceea ce Dumnezeu ne-a lăsat, pentru că omul are posibilităţi nebănuite de a percepe şi transforma universul său înconjurător. Consider că este pertinentă întrebarea cu care a venit poetul, făgărăşean la origine, Octavian Paler: „Mai mult decît de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu”.
     Am ţinut să văd care este opinia omului simplu despre Creator, cum îl priveşte pe Dumnezeu, cum îl vede pe Dumnezeu. O atare întrebare, ,,Cum îl vedeţi pe Dumnezeu?" pe care ,,Monitorul de Făgăraş" a adresat-o făgărăşenilor a şocat la început, după care răspunsurile primite de la persoanele intervievate au fost din cele mai sincere. Nu facem aici o analiză a acestor răspunsuri, ci pur şi simplu le prezentăm. Nu pot să nu redau afirmaţia lui Blaise Pascal, fizician, matematician şi filozof francez: „Oamenii trebuie cunoscuţi pentru a fi iubiţi. Dumnezeu trebuie iubit pentru a fi cunoscut”. Dacă Dumnezeu este Iubire, adevăr de netăgăduit, cum se face că noi, oamenii, vorbim de păcat şi de suferinţă? În iubire nu-şi găseşte loc păcatul, iar suferinţa este urmarea faptelor ce contravin legilor universale. Să nu ităm o altă descoperire a ştiinţei, legea reciprocităţii, cauză-efect. „Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decît iubirea celui mai mare sfînt faţă de Dumnezeu” era sfatul părintelui Arsenie Boca. Oricum ar fi, omul s-a obişnuit să se plîngă mai mereu şi mai mult să caute vinovaţi în orice şi oriune, numai în el nu. „Dacă i-am mulţumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem” a spus predicatorul creştin luteran Richard Wurmbrand.

(Lucia BAKI)

 

 

 



- ,,Nu cred că are rost să vorbesc aici despre etimologie şi despre concepţiile diferitelor religii. Dumnezeu este puterea supremă, energia supremă a acestui univers, creatorul şi susţinătorul vieţii aşa cum noi o cunoaştem. Noi sîntem creaţii libere şi existenţa liberului arbitru favorizează tot ce poate fi bun sau mai puţn bun pentru oameni. Sîntem înzestraţi, tot cu bunăvoinţa Lui, cu tot ce avem nevoie pentru a putea realiza pe acest pămînt tot ceea ce ne dorim (chiar dacă pînă la un moment dat nu ştim ce dorim). Capacitatea noastră este infinită, dar din păcate nu o folosim. Dacă ar fi să dăm vina pe natura umană, am putea spune că ea ne face să fim delăsători şi să dăm vina întotdeauna pe altcineva, fie pe alţi oameni, fie chiar pe Dumnezeu. El nu există pentru a ne ajuta pe noi sau a ne face viaţa mai uşoară, existenţa Lui este ceva aparte foarte greu de înţeles pentru cei mai mulţi oameni. Dumnezeu reprezintă, aşa cum spunea cineva cu mulţi ani în urmă, calea, adevărul şi viaţa (fireşte nu cea de pe pămîant, ci cea eternă). El nu este un bătrînel simpatic, care ne iartă nouă toate greşelile, făcîndu-ne pe noi curaţi ca lacrima. Poate fi comparat cu un tată, dar un tată dur şi nu foarte iertător, dar nu unul de care să ne fie frică. Frica de Dumnezeu este o prostie inoculată de biserică,
pentru a ne putea subjuga. Dumnezeu nu ne bate şi nu ne pedepseşte. Ceea ce păţim este cercul vicios în care ne învîrtim cu voia noastră şi din vina noastră. El ne poate ajuta, dar numai atunci cînd ne dorim acest ajutor şi cînd sîntem conştienţi că El poate oferi acest ajutor, nu atunci cînd oamenii se cred cei mai tari din toate punctele de vedere, uneori mai presus de El" (O.N.).

- ,,Dumnezeu mă ajută, este bun. Noaptea îl mai visez. Într-o noapte, nu de mult, a venit la mine. Era o lumină galbenă, au venit în spatele lui şi îngeraşii care au început să cînte. Cînd mă bucuram mai bine, m-a trezit mami. Eu îl chem noaptea cînd mă rog şi spun rugăciunile. Îmi place să citesc rugăciuni. Căutînd o carte de rugăciuni prin casă, am găsit biblia şi am început să citesc în ea. Am citit în biblia veche (n.r. Vechiul Testament) cu Facerea, dar şi în biblia nouă (n.r. Noul Trstament) despre naşterea lui Iisus. Vreau să citesc biblia ca s-o fac pe Mimi (n.r. mama lui) bine. Îmi doresc să ajung la chilia Părintelui Arsenie Boca, acolo sus, să mă rog pentru Mimi, pentru buni, pentru unchiul meu, pentru tati ca să fie toţi sănătoşi. Pentru mine mă rog să fiu mai deştept. Păi am avut un test la matematică despre înmulţire. Am uitat şi atunci am zis un Tatăl Nostru şi imediat mi-am amintit şi am ştiut tot. Eu cred că dacă Dumnezeu nu ar fi, lumea n-ar fi aşa bună, n-am mai avea niciun ajutor. Dumnezeu arată aproape ca soarele, iar ochii lui Dumnezeu sînt albaştri. Eu cred că în mine este un îngeraş care mă apără tot timpul. Eu nu pot să înţeleg mamele care-şi lasă copiii în spitale sau uită de ei. Cred că ele nu ştiu că Dumnezeu le-a dat un dar şi au adus copiii pe lume. Eu nu le judec, îl las pe Dumnezeu să le judece. Lumea spune să privim cu frică spre Dumnezeu, este doar o expresie pentru că de fapt înseamnă să privim cu respect. Aşa s-a obişnuit lumea să zică. Îl iubesc mult pe Dumnezeu" Cristian, 9 ani, clasa a II-a, Şcoala Generală Viştea de Jos.

,,Cred mult în Dumnezeu. Aşa ne-am născut şi aşa vrem să murim, crezînd în Dumnezeu şi nădăjduind în El. Este singura noastră nădejde. Mergem la biserică pentru că acolo ne găsim liniştea. Credinţa noastră şi biserica sînt singurele care ne definesc ca popor creştin" Viorica, 75 ani, pensionară.

,,Dumnezeu este cel mai puternic, El ne ţine. E atorputernic. El mă călăuzeşte. Am constatat, chiar şi la mine, dacă loveşti un semen de-al tău, primeşti lovitura. Credunţa este sufletul din noi. Nu l-am văzut pe Dumnezeu, dar eu cred că este tînăr şi bătrîn deopotrivă, El se transformă după cum este omul. Dumnezeu ne dirijează pe noi toţi, dirijează biserica, iar preoţii trebuie să fie mijlocitorii lui Dumnezeu pentru noi. Fără Dumnezeu nu se poate face nimic, este ultima speranţă pentru oameni" Victor Achim, 75 ani, pensionar, fost tehnician chimist.

,,Dumnezeu ne ajută dacă şi noi sîntem buni cu semenii noştri. Să fim buni înseamnă rugăciune şi purtare corectă faţă de aproapele nostru. Contează mult gîndul, fapta şi vorba noastră. Eu îl văd pe Dumnezeu ca pe o putere care face totul, numai că trebuie să avem multă răbdare. Răbdarea înseamnă totul. Consider că suferinţa înseamnă iertarea păcatelor, purificarea noastră. Doar prin suferinţă ne putem ierta din multele noastre păcate. Faţă de Dumnezeu, puterea imensă a LUI, eu mă simt ca o furnică" Margareta, 83 ani, fostă contabilă.

,,Pe Dumnezeu îl văd ca pe o fiinţă bună. Nu este bătrîn, Dumnezeu este tînăr. El ajută oamenii. Pe mine mă ajută la testele de la şcoală. Cînd vreau să ştiu la teste, spun o rugăciune şi rezolv foarte bine totul. Eu am mare încredere în Dumnezeu" Elena Nicol Rotaru, elevă clasa a III-a la Şcoala Gimnazială ,,Ovid Densuşianu" Făgăraş.

,,Dumnezeu înseamnă perfecţiune, dragoste. Este un duh, nu are chip, este o lumină. Eu îl simt. Eu vorbesc cu El tot timpul, oriunde, oricînd" Beatrice Manea, elevă clasa a XII-a la CN ,,D-na Stanca" Făgăraş.

,,Dumnezeu este atotputernic, este frumos, este lumină albă, este peste tot. Dumnezeu îi ajută pe totţi oamenii. Dumnezeu nu are vîrstă" Rahela Manea, elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Gimnazială ,,Ovid Densuţianu" Făgăraş.

,,Eu îl văd pe Dumnezeu ca pe un tînăr înalt, cu părul lung, cu barbă, tînăr şi frumos. Cred în Dumnezeu şi e important să spunem ,,Doamne ajută!". Mă rog cînd merg la biserică şi El mă ajută. Cînd mă rog spun Tatăl Nostru. Mereu îi simt prezenţa, dar mai mult atunci cînd mă rog şi atunci simt o liniştire. Eu cred că Iisus este Dumnezeu" Alex Buta, clasa a X-a la Colegiul ,,Aurel Vijoli" Făgăraş.

,,Pe Dumnezeu îl văd ca pe o persoană blîndă, prietenoasă. Dacă ar fi să-l desenez ar arăta ca Iisus chiar dacă este Tatăl lui Iisus. Dacă nu ar fi Dumnezeu ar fi mai rău, s-ar întîmpla foarte multe rele. Dar Dumnezeu există şi ne apără" Andreea Radu, clasa a IX-a la CN ,,Doamna Stanca" Făgăraş.

,,Pe Dumnezeu îl pun înainte de toate. Îl am în suflet şi în inimă, mereu este cu mine zi şi noapte. Sînt credincioasă şi tot timpul mă gîndesc şi mă rog la Dumnezeu pentru înţelegere şi sănătate. Biserica este casa lui Dumnezeu şi preoţii sînt slujitorii lui. Biserica şi Dumnezeu pentru mine sînt acelaşi lucru. Cînd zici credinţă te gîndeşti la crez şi Crezul este o rugăciune către Dumnezeu. De cînd eram mică am fost la biserică şi acum procedez la fel, nu lipsesc de la slujbă, în fiecare zi de sărbătoare mă duc la biserică şi mă rog pentru toată lumea. Duminica, toată lumea ar trebui să vină la biserică să se roage" a spus V.O.de 52 de ani, economist din Victoria.

,,Niciodată nu m-am gîndit cum îl văd pe Dumnezeu, dar pot să spun că îl simt aproape de mine. Şi acum Dumnezeu aude ce discutăm noi. El a creat totul şi prin puterea Lui noi existăm. Dumnezeu este creatorul nostru şi noi facem parte din creaţia sa. Putem spune cît de minunat este Dumnezeu după ce a creat tot ce este în jurul nostru. Dumnezeu este veşnic, el a început ce a început şi acum există şi nu se va sfîrşi niciodată. El este tînăr şi nu se schimbă niciodată. Dumnezeu este perfecţiune, este de neegalat şi de nepătruns. Dumnezeu este unic, nimeni nu mai e ca El, este vrednic de închinare şi dragoste. Dumnezeu este sfînt şi vede tot ce e rău pe pămînt" a spus Maria P. de 66 de ani pensionară, muncitoare.

,,Dumnezeu seamănă cu Isus, pentru că este Tatăl lui. Este un bărbat înalt cu părul lung, cu barbă şi ochi albaştri care te pătrund. Dumnezeu este şi Tatăl nostru la care ne rugăm în fiecare zi. Duminica mă duc la biserică cu mama şi ne rugăm pentru sănătate" a spus Iuliana de 8 ani, elevă la Liceul Teoretic ,,IC Drăguşanu".

,,Dumnezeu este cu noi, Dumnezeu ne ajută să trecem peste toate necazurile şi greutăţile. Mereu mă rog la Dumnezeu şi mă simt mai bine. Uneori e suficient să trec pe lîngă biserică şi să mă rog şi deja mă simt mai bine. Nu mă duc la biserică des, dar mă rog. Dumnezeu nu îşi ia ochii de pe noi, şi noi nu trebuie să-l uităm. Cînd eram copil nu lipseam de la biserică aşa ne-au învăţat părinţii, dar acum parcă ne-am îndepărtat de biserică, şi nu ştiu să spun de ce. Cînd am avut un necaz pe Dumnezeu l-am căutat şi tot El m-a ajutat. Între mine şi Dumnezeu există o legătură, această relaţie o are fiecare om cu Dumnezeu", a spus P.M. de 43 de ani, vînzătoare din Victoria.

,,Pe Dumnezeu nu-l văd, dar îl simt mai ales cînd am nevoie de ceva. Cu El depăşesc greutăţile şi trăiesc spiritual. Îl caut mai mult cînd am probleme, în rest mai puţin şi de aceea mă simt vinovată. Cînd îl caut mă simt bine imediat, nu neapărat că-mi rezolvă problemele, dar mă simt mai bine. Legea lui Dumnezeu există, este nescrisă şi consider că este incompatibilă cu legea după care noi convieţuim în lume. Mulţi oameni spun că-s credincioşi, dar credinţa nu înseamnă 30 minute la biserică sau o zi de miercuri cu post. Nu eşti credincios în acest fel ci numai dacă crezi în Dumnezeu şi-L respecţi. Eu trăiesc un sentiment de vinovăţie de fiecare dată cînd mă rog" Iuliana, 36 ani, jurist.

,,Eu îl simt pe Dumnezeu ca pe ceva imaterial, dar care există şi acţionează. Rugăciunea ajută în faţa lui Dumnezeu. Prin rugăciune ai posibilitatea să fi în comuniune cu Dumnezeu. Să fi credincios trebuie să crezi şi să trăieşti în acel crez" Adina, 38 ani, economist.

,,Dumnezeu este o putere supranaturală, atotputernică, este peste tot în univers. Mie îmi influenţează viaţa. Crezînd în Dumnezeu poţi să gîndeşti mai profund despre orice faci" Eugen Urs, 60 ani, administrator firmă.

,,Dumnezeu este ca un tată care are grijă de noi. Eu mă rog la El ca să am sănătate, mă rog pentru familie, pentru fraţii mei mai mici, pentru nepoţelul meu, pentru părinţii mei. Mi-l imaginez mare şi bătrîn. Ca să te numeşti credincios trebuie să ai încredere în Dumnezeu. Eu mă încred în Dumnezeu mai mult decît în mama mea. Dacă n-ar fi El n-am exista pe acest pămînt. Eu îl iubesc pe Dumnezeu" Andreea, 16 ani, elevă în clasa a X-a la Colegiul ,,Dr. Ioan Şenchea" Făgăraş.

,,Eu nu cred în Dumnezeu pentru că sînt un ateu convins. Nu neg însă existenţa unei persoane care a creat lumea, dar nu cred ce spune biblia. Cred într-o putere care nu este Dumnezeu şi mai mult cred în mine. De cînd eram prin clasa a VI-a am avut probleme cu apropiaţii, m-au marginalizat, nu m-au ajutat, nu m-au susţinut şi am fost nevoită să mă descurc singură. Şi am reuşit. De atunci cred numai în mine. Deci sînt un ateu" Ioana Motoc, 18 ani, clasa a XII-a la CN ,,Radu Negru".

,,Făcătorul lumii înseamnă Dumnezeu, Iisus şi Duhul Sfînt. Pe Dumnezeu îl văd ca o persoană care este cu noi, invizibilă, ca un duh. Eu îl simt. Dacă mă gîndesc la El, mă rog seara, cînd am probleme, rezultatele vin. Cînd am teste la şcoală eu mă rog şi văd rezultatele, ştiu la teste. Mai merg şi la biserică, dar nu pot spune că Dumnezeu este egal cu biserica. Dumnezeu este oriunde te rogi" Izabela Daneş, 16 ani, clasa a X-a la CN ,,Radu Negru".

,,Dumnezeu este o forţă supranaturală, ceva puternic ce conduce lumea. Îl văd pe Iisus aşa cum este în icoane, dar pe Dumnezeu îl văd mult mai mare, mai puternic. Biserica îl slăveşte pe Dumnezeu, dar nu e Dumnezeu, e casa lui Dumnezeu. În biserică eu îmi găsesc liniştea. Te poţi ruga la Dumnezeu oriunde, pe stradă, acasă, nu neapărat în biserică. Pe Iisus mi-l imagunez în chip de om, pe Fecioară iarăşi, dar nu pe Dumnezeu. Nu-l putem vedea, s-ar aprinde păcatul în noi" Silvia, 55 ani, funcţionar.

,,Dumnezeu îmi dă o stare pozitivă. Dumnezeu este spirit, îl simt tot timpul. Oamenii nu conştientizează prezenţa lui Dumnezeu. Cred în Dumnezeu şi pentru că aşa am fost educată din familie. Eu nu merg la biserică pentru că nu cred în preoţii care există, poate în călugării bătrîni să reuşesc să cred. Dumnezeu n-a fost văzut în persoană şi atunci eu de ce aş crede în preoţi? Mai bine mă rog acasă, în singurătate şi în linişte. Dacă merg la biserică să pun un pomelnic îmi trebuie bani. Acest lucru nu mi se pare normal, credinţa n-ar trebuit să fie taxată nici pe pomelnice nici pe alte slujbe. Este o greşeală" Diana, 22 ani, cosmeticiană.

,,Dumnezeu este o stare, un sentiment cu care am fost crescuţi. Dumnezeu ne ocroteşte. În fiecare persoană există un Dumnezeu, dar unii cred şi alţii nu. Credinţa şi încrederea în Dumnezeu este în funcţie de educaţia primită" Andra, 30 de ani, vînzătoare.

,,Nu-l vedem pe Dumnezeu, îl simţim, El este peste tot. Dumnezeu este foarte important, fără El nu facem nimic. Crezi în El, te ajută. Dacă eu nu merg la biserică nu înseamnă că nu cred în Dumnezeu. Cred şi în biserică, dar Dumnezeu este mult deasupra a toate. Dumnezeu este tînăr, eu îl văd ca şi pe Iisus din icoane" Raluca, 27 ani, manichiuristă.

,,Eu îl simt pe Dumnezeu. Durerea o simţi şi nu o vezi, vîntul îl simţi, dar nu-l vezi. Dumnezeu este un ajutor permanent, este peste tot. Vă dau un exemplu. Eram acasă, în curte şi m-a sunat copilul că a terminat şcoala să merg să-l iau. Maşina îmi era defectă, iar să merg pe jos era departe şi nu mai era timp. În acel moment cînd eu mă frămîntam cum să aduc acasă copilul de la şcoală, a intrat pe poartă fratele meu care mi-a zis: nu ştiu de ce am venit la tine, dar ştiam că trebuie să vin. I-am spus că trebuie să aduc copilul de la şcoală. L-am adus. Aşa s-a rezolvat problema. Asta înseamnă Dumnezeu şi să crezi în El, în puterea Lui. Este peste tot" Camelia, 40 ani, contabilă.

,,Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Fericirea a şasea - Matei 5,8)
 

     Pentru a vedea pe cineva trebuie ca acel cineva să existe. Pentru a-l vedea pe Dumnezeu trebuie să plecăm de la premiza că el există şi se lasă descoperit, ,,văzut" , de către noi. Abia apoi putem vorbi de ,,vederea" lui Dumnezeu. Plecînd de la fericirea a şasea, pentru a-l vedea pe Dumnezeu avem nevoie de inimă curată, deci nu de ochi curaţi, ci de inimă curată. Mergînd mai departe vedem că Dumnezeu poate fi văzut cu inima şi nu cu orice fel de inimă, ci cu una curată. Vederea cu inima este acea simţire a lui Dumnezeu, un sentiment, o trăire care nu poate fi redată în cuvinte, o stare prin care întra-devăr te simţi liber şi totodată responsabil, simţi că Hristos s-a născut, a pătimit, a Înviat pentru tine. Dumnezeu poate fi văzut cu ochiul inimii, existanţa lui nefiind o evidenţă a raţiunii sau a descoperirii ştinţifice, deşi ,,cerurile spun că slava lui Dumnezeu şi facerea mîinilor lui o vesteşte tăria " (Ps. 18,1). Existenţa lui Dumnezeu este o existenţă a credinţei, la fel şi vederea lui. Părintele Arsenie Boca spunea :,,Credinţa e un risc al raţiunii, dar nu o anulare a ei". De aceea, spun că Dumnezeu trebuie trăit, experimentat, descoperit. Dumnezeu este în fiecare dintre noi, trebuie doar să-l lăsăm să învie în noi şi-n sufletele noastre aşa cum face de mii de ani în Sfînta Liturghie. De aici şi acea maximă ,,Cunoasşte-te pe tine însuţi" ( Socrate) privită într-un mod creştin. Deci Dumnezeu trebuie descoperit, văzut cu inima, el nu forţează pe nimeni să-L vadă sau să-L primească sau să învie pentru el, Dumnezeu este IUBIRE. Iubind, rugîndu-te, iertînd, smerindu-te în biserică îl vezi, îl simţi pe Hristos, pe Dumnezeu. Atunci îţi dai seama că Dumnezeu este în tot şi toate, peste tot şi peste toate, Dumnezeu este totul, noi nu putem trăi fără Dumnezeu, sîntem orbi sufleteşte, rămînem fără niciun scop în viaţa noastră. Dacă ai împlinit acestea atunci Dumnezeu apare în viaţa ta şi poţi rosti ca şi Sfîntul Apostol Pavel ,,Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine". Vederea lui Dumnezeu cel adevărat este un lucru minunat, spiritual, un lucru care se întîmplă înlăuntrul tău şi care-ţi dă acea linişte, bucurie şi pace sufletească de care ducem toţi lipsă. Vederea lui Dumnezeu este un lucru personal, un cadru intim, o lucrare personală, nu ceva general sau tipic, neputînd crea un şablon a acestei stări. Ca orice relaţie de iubire fiecare îşi are frumuseţea proprie, personalizată, Dumnezeu fiind însăşi Viaţa sau, după cum spunea Sfîntul Simeon Noul Teolog, este ,,viaţa vieţii mele". Amin" preot Ghindea Adrian de la Biserica Sf. Mare Mucenic Dimitrie din localitatea Corbi.

,,Mi-aţi pus această întrebare într-un moment în care tocmai am aflat că membrii ISIS au bombardat în apropiere de Mosul o mănăstire veche de 1400 de ani, foarte valoroasă din punct de vedere al patrimoniului istoric şi spiritual al întregii omeniri, deci nu spun doar al ,,creştinismului“ ci al întregii omeniri. Cum îl văd eu personal pe Dumnezeu? În nici un caz Bau-Baul cu care sperie unii oamenii...Dar aici mai este o problemă. Pe oameni nu-i mai poţi speria cu Iadul în care vin dracii aceia cu coarne şi cozi şi te frig. Din nefericire unii îi tratează pe oameni ca pe nişte creduli şi tot ei se plîng că nu vin oamenii la Biserică. Ce să audă? Stereotipii pe care nici cei care le predică nu le mai cred? Aceasta nu este o credinţă vie şi trebuie să ne trezim odată la realitate. Prea multe mode popeşti, fasoane, briz-brizuri...prea mult se aruncă unii în bărbi şi plete de parcă Dumnezeu te-ar cataloga după acest lucru. Uneori am senzaţia că vorbim despre un Dumnezeu pe care-L vrem după chipul şi înfăţişarea noastră sau despre un Dumnezeu ,,canonic“ care nu iese din tiparele definiţiilor dogmatice. Păi Iisus Hristos tocmai asta a făcut: a ieşit din tipare, din tabuuri, din prejudecăţi şi concepte inventate de lideri religioşi care în fond nu aveau nimic în comun cu Dumnezeu. Unii se amăgesc foarte mult crezînd nu în Dumnezeu ci în ideea de Dumnezeu pentru că ei nu-l simt pe Dumnezeu. Ei oferă oamenilor poveşti de adormit. Aceştia sînt cei mai periculoşi oameni. În numele lui Dumnezeu s-au săvîrşit de-a lungul veacurilor crime abominabile despre care nu are rost să insistăm aici prea mult, au rămas în istorie. De aceea se întîmplă atîtea lucruri groaznice pentru că se crede nu în Dumnezeu ci în ideea de Dumnezeu făcută după unele sisteme din care unii excroci să tragă cît mai multe foloase. De ce liderii jihadişti care le spală creierii unor tineri imaturi să se arunce în aer nu fac ei acest lucru? Prea multe doctorate în numele lui Dumnezeu, prea L-am încorsetat pe Dumnezeu în definiţii. Vă dau un exemplu din Vechiul Testament: Dumnezeu i-a zis lui Moise-,,Eu sînt cel ce Sînt“. Haide să vedem puţin textul integral pentru ca să înţelegem mai bine. ,,Şi Moise a grăit către Dumnezeu: ,,Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israil şi le voi spune: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi; şi dacă mă vor întreba: Care este numele lui?-eu ce să le răspund? Atunci Dumnezeu a rostit către Moise: ,,Eu sînt cel ce Sînt“. Apoi a adăugat: ,,Aşa să le spui fiilor lui Israil: Cel ce se numeşte ,,Eu sînt“ m-a trimis la voi“. ( Ieşirea, 3, 13-14 ) Cît de frumos spune Sfînta Scriptură! Vreau să mai dau un exemplu. Părintele Nicodim Măndiţă, un martir al închisorilor comuniste, contestat astăzi de unii doctori în teologie încorsetaţi, vorbeşte nişte lucruri foarte interesante în cartea sa ,,Viaţa Maicii Domnului“ în care se foloseşte şi de o mulţime de scrieri apocrife. El spune acolo că Iisus a fost aşteptat de toate neamurile. Şi aici spune nişte lucruri foarte interesante-Iisus nu a fost profeţit doar de proorocii Legii Vechi ci şi de către înţelepţii din aşa-zisele neamuri pe care noi le considerăm ,,păgîne“. El vorbeşte despre Confucius, face analogii cu India şi Persia şi dă exemple de profeţii ale filosofilor greci ( Solon, Plutarh, Tucidide, Platon, Aristotel etc. ) şi ale sibilelor ( profetese păgîne ) cu privire la venirea Mîntuitorului. Acum nu cunoaştem fidelitatea surselor Părintelui Nicodim Măndiţă dar ideea sa este de-a dreptul genială. Mă gîndesc cu durere cum a fost ucisă conducătoarea şcolii de filosofie din Alexandria-Hypatia de unii care se credeau creştini. Apoi tot aceştia au ars jumătate din Biblioteca de acolo iar prin acest mod s-au pierdut multe comori inestimabile. Cealaltă parte a Bibliotecii a fost arsă de musulmani. Îmi mai vine în minte un eveniment petrecut în China în vremea Răscoalei Boxerilor. Nişte protestanţi europeni au intrat într-un templu budist şi au distrus statuile lui Buddha fiind măcelăriţi de chinezi. Dumnezeu nu înseamnă nicidecum fanatism. Să nu uităm popoarele Americii de Sud convertite la ,,creştinism“cu tunul şi sabia. În numele credinţei creştine au fost arse foarte multe documente ale băştinaşilor-tratate de astrologie etc. S-a tras mult cu tunul în numele lui Hristos, chiar prea mult. Şi acum să vă spun cum îl văd eu pe Dumnezeu: ca pe cel mai bun prieten al meu care mă însoţeşte încă din leagăn şi nu mă lasă în nicio împrejurare; un prieten mare, bătrîn şi înţelept a cărui vîrstă depăşeşte toate veacurile. Pentru mine Dumnezeu este un prieten infinit de bun, răbdător şi de mare ispravă. Pentru mine Dumnezeu este cel mai bun prieten, tată şi bunic. Dumnezeu este vocea care-mi vorbeşte direct în conştiinţă şi-mi spune să fac binele şi să întorc spatele răului. Cu alte cuvinte Dumnezeu este în mine. Restul...poveşti“
(Ştefan Botoran, preot în parohia Grid şi jurnalist la Monitorul de Făgăraş).


Caseta
Rugăciunea ,,Tatăl Nostru" este un cod

,,Tatăl nostru
Care eşti în ceruri
Sfinţească-se numele Tău
Vie împărăţia Ta
Facă-se voia Ta
Precum în Cer aşa şi pe Pămînt
Pîinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Şi ne iartă nouă greşelile noastre
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
Şi nu ne lăsa pe noi în ispită
Şi ne izbăveşte de cel rău
Că a Ta este împărăţia
Şi mărirea,
Şi puterea
Şi slava.
În numele Tatălui
Al Fiului
Şi al Sfîntului Duh
Amin."

     Rugăciunea ,,Tatăl Nostru” este un cod, care este activat doar atunci cînd este spusă într-un anumit fel. Recitată însă ca o poezie nu aduce beneficii. Această rugăciune face referire la Spiritul Atotputernic pe care creştinii îl numesc Dumnezeu. Aşa cum spun şi versurile rugăciunii, acestui Spirit îi recunoaştem supremaţia în tot şi în toate, şi, noi, oamenii, ne dorim să trăim într-o lume identică şi aici pe pămînt: ,,Precum în Cer aşa şi pe Pămînt". Primele şase versuri din rugăciune fac referire la aceste aspecte.
     Activarea acestui cod nu se face doar cînd spunem efectiv rugăciunea ci trebuie să şi trăim în acord cu aceasta. Trebuie să ştim că nu recunoaştem supremaţia Domnului doar atunci cînd ne rugăm, ci trebuie s-o recunoaştem întotdeauna. Prin urmare este o iluzie că ulterior rugăciunii am avea dreptul să dăm uitării tot ceea ce am invocat arătînd un comportament opus celui promis, aducînd injurii, atribuind vini şi nemultumiri.
     In continuare, în rugăciune, cerem ceva şi pentru noi: ,,Pîinea noastră cea de toate zilele". Printre oameni, această parte a rugăciunii are foarte multe înţelesuri. Din păcate puţini ştiu la ce se face referire, şi de ce anume avem nevoie de la cei de Sus. Bineînţeles că nu poate fi vorba despre pîine ad litteram, ci există o anume energie fără de care nu putem trăi şi care ne ţine vii pe acest pămînt.
     Partea din rugăciune care se referă la iertarea greşelilor este din nou înţeleasă şi mai ales pusă în aplicare foarte greşit. Se spune în rugăciune ,,Şi ne iartă nouă greşelile noastre/ Precum iertăm şi noi greşiţilor noştri”. De cele mai multe ori această promisiune, pentru că este o promisiune, rămîne la stadiul verbal, şi din păcate foarte rar se şi aplică. Adevărul este că nu ştim să iertăm şi să fim înţelegători, aşa cum ne-ar place să fim şi noi înţeleşi şi iertaţi de Dumnezeu. Nu trebuie uitat că această regulă se aplică chiar dacă vrem sau nu, dacă ne dorim sau nu, chiar dacă o cunoaştem sau nu. Se aplică pur şi simplu. Şi un vechi proverb românesc ne arată acest lucru: ,,Cum îţi aşterni, aşa dormi".
     Pe finalul rugăciunii spunem ,,Şi nu ne lăsa pe noi în ispită/Şi ne izbăveşte de cel rău". Darul cel mai de preţ, pe care toţi oamenii îl avem de la Dumnezeu (fără excepţie), este de a avea capacitatea să vedem, să rezolvăm şi să ocolim singuri problemele care ne apar pe parcursul acestei vieţi de pe pămînt. Trebuie să ştim că noi, oamenii, am fost înzestraţi cu calităţi speciale care depăşesc cu mult stadiul de animal. Comoditatea şi lenea sînt însă ,,calităţi” pe care le dobîndim pe parcurs şi care ar trebui şterse din ,,lista" fiecăruia. Dacă dorim să facem ceva, să avem ceva anume, TREBUIE să muncim, nu să primin gata făcut. Aici se include aproape tot ce există pe acest pămînt.
     La finalul rugăciunii se recunoaşte din nou mărirea şi puterea celui de Sus: ,,Că a Ta este împărăţia/şi Mărirea/ şi Puterea/ şi Slava”. Dacă din nou le recunoaştem doar cu vorba, nu şi cu fapta, sau mai bine zis în suflet, este inutil să le mai invocăm. Dacă vrem ca această rugăciune să aducă ceva bun pentru noi, atunci trebuie să trăim această viaţă după cum ea ne îndeamnă şi după cum Dumnezeu, Iisus şi Duhul Sfînt ne-au învăţat. Amin" (O.N.)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Monitorul de Făgăraş este singurul ziar fără influenţă politică

 

      În Ţara Făgăraşului mai mult decît în orice zonă a ţării, mass-media abundă. S-au scos ziare pe bandă rulantă, iar tv-urile sau radiourile se închid şi se deschid, îşi schimbă finanţatorul, unul după altul. Dacă lucrurile ar merge în linii normale, făgărăşenii ar trebui să fie cei mai bine informaţi români. Dar nu este aşa pentru că informaţiile care le sînt ,,servite” de această breaslă sînt greu credibile. Dacă am face o istorie a presei locale, lesne am constata că puţini ziarişti fac cinste acestei bresle. Şi asta pentru că majoritatea dintre ei s-au vîndut politicului pentru o brumă de bani sau mai grav pentru puţină atenţie din partea celor cu funcţii atunci cînd au fost măguliţi cu titulatura de ,,ziarişti”. Orice ziarist ar trebui să ştie că trăieşte zilnic între cei despre care scrie, doar că nu poate fi ca ei. Dacă am face comparaţie cu presa de la 1910 sau măcar cu cea interbelică, puţini sînt ziariştii de azi care ar putea ajunge la nivelul celor de atunci. Un singur exemplu am da, dr. Ioan Şenchea. Monitorul de Făgăraş, ziar editat după modelul ,,The Sun”, a rămas pînă astăzi, după 19 ani (17 octombrie 1998 ediţia cu numărul ZERO), în inimile cititorilor.(continuarea doar în ediţia tipărită)

 

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1858 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 728
Număr afişări conţinut : 3874389

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare