Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Izvorul Pãrintelui Arsenia Boca de la afacere la loc de reculegere
Izvorul Pãrintelui Arsenia Boca de la afacere la loc de reculegere Email
Marţi, 03 Noiembrie 2015 10:45

 

 

Izvorul Parintelui Arsenie Boca va fi reamenajat printr-un proiect coordonat de Primăria Drăguş Amplasamentul va fi lucrat în piatră şi lemn după un proiect realizat de un grup de tineri arhitecţi de la Sibiu ,,Părintelui Arsenie Boca îi plăcea simplitatea şi asta vom face la Izvor" a spus ing. Gheorghe Sucaciu, primarul comunei Drăguş Două scrisori din 1949 semnate de părintele Arsenie Boca vor fi afişate la Izvor

     Între Mănăstirea Brâncoveanu de la Sîmbăta de Sus şi izvorul de la marginea pădurii de brad cărarea este bătătorită. De 7 decenii cel puţin oamenii locului nu încetează să meargă la izvorul cu apă limpede şi rece, acolo unde Părintele Arsenie Boca căuta liniştea, departe de lumea dezlănţuită. Locul este considerat o binecuvîntare pentru Ţara Făgăraşului, iar oamenii îl respectă şi-l caută mereu pentru liniştea lor sufletească. Oamenii spun că izvorul exista de veacuri acolo, dar Părintele Arsenie Boca l-a amenajat şi l-a sfinţit pentru ei. Răsfoind biblia, în Evanghelia lui Ioan, la capitolul 4, se vorbeşte despre o fîntînă care a potolit setea oamenilor lui Israel. Iacov a lăsat-o pe pămîntul Samariei spre folosul celor care au nevoie. A rămas pînă în zilele noastre pilda fîntînii lui Iacov şi a femeii samarinence şi deopotrivă credinţa samarinencii care l-a recunoscut pe Isus ca Hristosul lumii. Asta în timp ce galileenii l-au pus pe cruce. Ceea ce fîntîna din Samaria a fost pentru Ţara lui Israel, fîntîniţa Părintelui Arsenie Boca este pentru Ţara Făgăraşului. Este locul dătător de linişte, iar apa este leacul pelerinilor care îşi pun speranţa în Dumnezeu.

,,Lucrurile simple odihnesc"
 

     ,,Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta in veci, căci se va face în el izvor de apă curgatoare, pentru viaţa veşnică"(Ioan 4,4). Scrise pe o piatră, cuvintele Evangheliei lui Ioan te întîmpină în liniştea pădurii de fag şi de brad ce se întinde mai sus de locul unde curge izvorul cu apă rece şi limpede căruia toată lumea îi spune ,,Izvorul Părintelui Arsenie Boca". Bătrînii locului îşi amintesc de acele vremuri cînd în poiana de lîngă izvor era puzderie de lume care venea să-l întîlnească şi să-l asculte pe părintele Arsenie Boca şi îşi potoleau setea cu apa ce curgea de la izvor. Căci spunea Părintele Arsenie Boca: ,,Lucrurile simple odihnesc, pe cînd aglomeraţia şi dezordinea obosesc". Tocmai de aceea, spun oamenii, Părintele Arsenie Boca a amenajat locul de la izvor atît de simplu şi plăcut lui Dumnezeu şi deopotrivă oamenilor. Tot oamenii mai spun că locul trebuia păstrat aşa cum l-a amenajat Părintele Arsenie.

A devenit o zonă comercială şi nu de reculegere
 

     Numai că în timp lucrurile s-au schimbat. În primul rînd reorganizarea administrativă a ţării a împărţit şi locurile în care Părintele Arsenie Boca a trăit. Mănăstirea Brîncoveanu unde a slujit Sfîntul Ardealului a revenit Comunei Voila şi mai apoi comunei Sîmbăta de Sus, iar izvorul din pădure a ajuns în ograda comunei Drăguş. După 1990 însă oamenii şi-au arogat dreptul de a interveni asupra izvorului spunînd că ar fi fost vrerea Părintelui Arsenie Boca pe care ar fi primit-o în vis. Aşa se face că simplitatea pe care Părintele Arsenie Boca o iubea a fost transformată într-un kitsch care oboseşte. ,,Flori de plastic, căprioare din plastic, pavaj de gresie, icoane şi înscrisuri comerciale, vaze de tot felul, comerţ cu obiecte de cult. Toate acestea nu mai lasă impresia de sfinţenie, de loc pentru reculegere ci de bîlci, de loc destinat comerţului. Toate acestea produc bani şi nicidecum nu lasă loc pentru linişte sufletească" este părerea multor pelerini care ajung la Izborul Părintelui Arsenie Boca. Mai mult decît atît, aici se fac donaţii care se colectează într-o cutie. Unde şi la ce servesc astfel de donaţii? Răspunsul l-am primit de la cei care vor să pună capăt bîlciului instalat la izvor.

 

 

 

 

 



Apa tămăduitoare de la izvor
 

- „Apa este binecuvântată. O femeie s-a vindecat de cancer după ce a băut şi mulţi aţlii au scăpat de boli”spunea un bărbat din Victoria care susţine că prin 1970 chiar părintele Arsenie i-ar fi spus să aibă grijă de izvor.
- „Apa nu-şi schimbă proprietăţile, ca şi agheasma”, spune stareţul Mănăstirii Brâncoveanu şi episcopul de la Mitropolia Sibiului, Ilarion Ursu.
Pentru apa de la fîntîniţa Părintelui Arsenie Boca vin oameni din toate colţurile ţării. Deşi era după amiaza tîrziu, un grup de tineri din Constanţa au ajuns la izvor şi aşteptau la coadă să bea apă. În faţa lor erau cîteva familii cu multe bidoane pe care vroiau să le umple cu apă.
- ,,Sînt din Sâmbăta de Sus şi vin periodic să iau apaă. Apa de la noi din sat este rea, iar pentru consum luăm de la izvor. Este bună şi vindecătoare. Eu l-am cunoscut pe părintele Arsenie Boca de cînd eram mic. Aveam vreo 12 ani şi veneam cu părinţii la Mănăstire, la părintele. Mi-aduc aminte că vorbea frumos şi asculta pe toată lumea. M-am dus şi la Drăgănescu să-l ascult. Ne-a făcut mult bine nouă. Nu de mult am fost la Prislop, la mormîntul Părintelui, pentru că doar acolo puteam să-mi limpezesc gîndurile. Soţia mea cu care sînt căsătorit de 15 ani şi avem o fetiţă, a plecat la muncă în Italia. Toate au fost bune la început, dar după un timp ea a renunţat la mine şi la fetiţă. Mam rugat la părintele şi gîndurile mi s-au limpezit pentru că soţia s-a întors în ţară. Să vedem dacă vom reuşi să ne refacem familia. Părintele ne va ajuta" povesteşte Lucian Grancea de 38 de ani în timp ce aşteaptă să-şi umple bidoanele cu apă.
- Şi Cătălin Grancea de 17 ani este convins de proprietăţile apei de la izvor. ,,Este apă sfinţită, e uşoară şi rezistă mult timp. Dacă păstrezi o sticlă cu apă şi un an, apa rămîne la fel. De mic beau apă de la izvor şi voi bea în continuare" a spus Cătălin Grancea.
- ,,Nu este izvorul Părintelui Arsenie Boca. Părintele doar l-a curăţit. Izvorul era acolo, dar era plin de frunze şi murdar. Părintele l-a curăţit. Voia să mute mănăstirea acolo, ca să fie mai liber de oameni. L-am căutat odată, la Drăgănescu, cînd picta acolo. Erau mulţi oameni acolo, dar a stat de vorbă cu mine. M-o întrebat cînd vreau să stăm de vorbă, acum sau mai târziu. Întîi mă uit la pictură şi după aceea putem vorbi. Cît m-am uitat la pictură, Părintele m-a observat. Şi, când am terminat, o venit la mine şi o stat aproape un ceas de vorbă cu mine. Şi-mi zice la un moment dat: Dar doară ăstea le ştii şi tu toate, cîte ţi le-am spus. Doar le cunoşti, că doar ori eu, ori tu. Aşa a zis: ori eu, ori tu. Adică aceeaşi preoţie, aceeaşi slujire, cum mi-a mai spus şi altă dată" a spus arhim. Paisie Tinca de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
- ,,Lumea interpretează cum vrea ceea ce a spus Părintele Arsenie Boca. Oamenii cred că aşa este bine, dar nu vor să înţeleagă că sînt nişte ignoranţi. Nu asta este credinţa, credinţa este în suflet, nu în ceea ce fac ei acum în privinţa Părintelui Arsenie. Cred în legende şi mai puţin în puterea dumnezeiască" a spus un preot care a stat mulţi ani lîngă părintele Arsenie Boca.
- ,,Părintele nu le arăta viitorul, ci le arăta păcatele. Dacă am face măcar 50% din ceea ce a spus Părintele, am fi mult mai buni" a spus PS Ilarion, episcopul de la Arhiepiscopia Sibiului şi stareţul Mănăstirii Brîncoveanu.
- ,,Vă voi ajuta mai mult de dincolo, decât am putut să vă ajut cât am fost cu voi” pr Vasile Prescure, ucenic al Părintelui Arsenie.
- ,,.El însuşi avertiza: "Mă, eu cunosc în voi până la al treilea neam”, şi aveam să mă conving de asta" pr Vasile Prescure.

Proiect pentru reamenajarea Izvorului
 

     ,,Se va reamenaja acest loc. Proiectul a fost donat de un grup de tineri arhitecţi de la Sibiu care a vrut să se implice. Reamenajarea are ca scop eliminarea kitsch-urilor care erau aici. Vrem să eliminăn aspectul de bîlci, de bazar, pe care îl găsim peste tot unde există pelerinaje. Am avut şi sprijinul primaului din Brădeni din judeţul Sibiu care a avut o minune în familie, mama sa s-a vindecat cu apa de la acest izvor. Ideea acestui proiect a venit în primăvara acestui an. Înainte de a demara proiectul am simţit nevoia să aflu mai multe despre acest loc pe care Părintele Arsenie Boca l-a însufleţit. Mă simţeam dator faţă de toţi pelerinii care vin aici, fie ei din Ţara Făgăraşului sau din alte zone pentru că izvorul se află pe raza comunei Drăguş. M-am dus pînă la părintele Pantelimon de la Ploieşti care l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca şi cu care a fost închis în puşcăriile comuniste după ce a fost arestat de aici de la Mănăstirea Brâncoveanu. Am stat mult de vorbă cu părintele Pantelimon şi mi-a sugerat acest proiect. Am mers şi la Mănăstirea Brâncoveanu, unde am stat de vorbă cu călugărul Ionică aşa cum i spunea Părintele Arsenie. Are acum 90 de ani. Am mers şi la alţi preoţi care l-au cunoscut pe Părintele. Astfel am înţeles că Părintelui Arsenie nu i-ar fi plăcut felul în care a ajuns acest loc unde este izvorul. Nu ar fi acceptat ca izvorul să fie transformat într-o afacere comercială de care să se folosească cineva. Am ţinut să avem un proiect care să pună în evidenţă izvorul şi care să devină un loc de rugăciune pentru oameni. Va fi un loc amenajat simplu în lemn şi piatră. De fapt părintele lucra în lemn şi în piatră. Proiectul nostru înseamnă simplitate" a spus ing. Gheorghe Sucaciu, primarul comunei Drăguş.

,,Trebuie să fie un loc de reculegere"
 

     PS Ilarion Făgărăşeanul, episcopul Arhiepiscopiei Sibiu şi stareţul Mănăstirii Brâncoveanu spune că o reamenajare a izvorului trebuia făcută de mult. ,,Prin 2003 am vrut noi, Mănăstirea, să ne implicăm să amenajăm acolo un aghizmatar, să punem capăt bîlciului de acolo. Se vindeau lumînări, iconiţe, nu era normal. Toate locurile Părintelui au ajuns să fie acum valorificate pentru bani. Nu asta vroia însă Părintele. Dar izvorul nu mai este pe teritoriul nostru, al Mănăstirii. Mă bucur că Primăria Drăguş vrea să se implice şi să facă un lucru frumos acolo. Am văzut că se lucrează acolo. Dacă va fi un proiect simplu care să fie un loc de reculegere este de lăudat. Am sugerat în urmă cu ceva timp să fie dat un cont pentru cei care vor să doneze pentru izvor. Am întîlnit o familie din Bucureşti care vroia să doneze o sumă de bani pentru izvor şi nu avea unde. Atunci m-am gîndit că este bine pentru astfel de enoriaşi să folosească un cont, iar banii să fie folosiţi pentru acest obiectiv, nu de anume persoane aşa cum era" a spus PS Ilarion.

Se va lucra doar în piatră şi lemn
 

     Lucrările la izvor au început în primăvara acestui an. Mulţi localnici au criticat iniţiativa spunînd că se strică izvorul Părintelui Arsenie. ,,Era un om care avea grijă de izvor. Acum l-au scos de acolo şi strică ceea ce a făcut părintele" sînt de părere nişte pensionari. ,,Era de datoria noastră să intervenim şi să punem capăt acestui bîlci. Fundaţia şi zidurile sînt din piatră de rîu şi au fost realizate de un localnic. Acoperişul va fi din lemn şi este executat de un meseriaş din Harghita. În faţa izvorului vom amenaja două lacuri mici cu verdeaţă şi flori naturale. Plasticul, aşa cum sînt acum florile nu-şi au locul aici. Vom amenaja alei scurte pavate cu piatră, vom monta băncuţe pentru pelerini. Din vechiul amenajament vom păstra doar cele două cruci din lemn sculptate şi placa de marmură pe care este înscrustat citatul din biblie. Vom elimina tot ce este articifial. Aleea principală ce duce la izvor va fi şi ea pietruită şi va fi demontată gresia de acum. În stînga vor rămîne cele şase căsuţe din lemn pentru comercianţi şi vom monta alte băncuţe care vor avea acoperiş pentru pelerini. Atunci cînd va fi gata, locul va fi foarte frumos şi simplu, un adevărat loc de reculegere pentru oameni" a spus ing. Gheorghe Sucaciu, primarul comunei Drăguş.

În viitor, donaţiile vor ajunge la copiii superdotaţi
 

     ,,Ne-am şocat în timp ce efectuam lucrările cînd am constatat că în cutia de donaţii s-au strîns în decurs de o lună peste 1000 de euro. Vă daţi seama cîţi bani s-au strîns de la pelerini la izvor? Să nu mai spun că banii erau şi furaţi din cutie. Cine a folosit banii a fost întrebarea noastră? Oricum nu s-a amenajat nimic frumos la izvor şi era păcat. Ne-am hotărît să păstrăm cutia pentru donaţii. Am stabilit ca banii din donaţii să fie folosiţi pentru a ajuta copiii superdotaţi . Vom colabora cu un ONG care se va ocupa de acest aspect. Pentru fiecare copil identificat care are nevoie de ajutor vom prezenta povestea lui într-un centru pe care-l vom amenaja. Astfel totul va fi transparent şi oamenii vor şti unde se duc banii donaţi. Va fi şi un cont pus la dispoziţie de acest ONG" a adăugat primarul Gheorghe Sucaciu. Lucrările de la izvor vor fi costisitoare, dar vor fi suportate şi din donaţiile oamenilor. ,,Pînă în prezent s-au cheltuit pentru amenajament 19.500 lei pentru manopera fundaţiei şi a zidurilor realizate pînă acum. S-a plătit un avans la acoperiş în valoare de 12.000 de lei. Acoeprişul va costa 12.000 de euro. Avem convingerea că în cel mai scurt timp locul va avea o altă înfăţişare, iar oamenii vor poposi cu drag la Izvorul Părintelui Arsenie Boca. Şi cei care nu iubesc schimbările se vor convinge că este un lucru bun şi util acest proiect al nostru" a mai spus Gheorghe Sucaciu.

Scrisorile părintelui Arsenie Boca

- ,,Anuţa noastră
După cît mă pricep, tu vei scăpa de boală, fiincă pneumonia în 8 zile te dă gata, or tu eşti în a 11-a zi, deci eşti numai foarte ostenită de răceală, dar în afară de primejdia de moarte. Eu nu pot veni să te mărturisesc şi să te împărtăşesc, dreptul ăsta îmi încetează de îndată ce ies din cuprinsul Mănăstirii. Dar, uite rog pe Părintele Nichita Bălescu să te mărturisească şi să te împărtăşească. Îi spui că te-a trimis şi Părintele Serafim la sf. Împărtăşanie, şi învoieşte-te şi tu aşa. Uite trimit Părintelui patrafirul meu, pentru tine, ca să ai totuşi ceva de aici, lîngă tine. Am mai fost şi la D-na Stanciu în Arpaş, care iarăşi avea ceva ca tine, de pe urma unei răceli zdravene, dar n'am spovedit-o, ci am chemat pe Părintele din sat. Şi a fost bine. D-na Stanciu s'a făcut bine şi a venit pe aici. Şi tu te vei face bine. Îţi trimit o cruciuliţă, şi dorinţa de a te face bine.
Arsenie"

- ,,Haritina dragă
Ce bine cînd pe lîngă scrisoarea trimisă, mai e şi un om care să mă îndrume să scriu. Cît de bucuros aş răspunde oamenilor, dar aşa sînt de mulţi...Păsul tău gîndesc că e slăbiciune, deznădejdea şi singurătatea. Cînd eram pe la Sîmbăta vă mai înseninam faţa, dar treaba asta trebuie să o fac tot mereu-mereu de la capăt şi la nesfîrşit. Acum v'am ajuns urma, caut şi eu odihnă fugind de oameni. Cam ce-aş putea să-ţi mai scriu? Îţi doresc împăcarea sufletului cu răbdare, că prin răbdare ne mîntuim.
Arsenie
Sibiu: 3 XI '49"

Fîntîna lui Iacob şi a Samarinencii
 

     În Evanghelia după Ioan, la capitolul 4, se vorbeşte despre fîntîna pe care Iacov a lăsat-o pentru Ţara lui Israel. Este fîntîna la care Iisus a întîlnit-o pe femeia din Samaria şi care l-a recunoscut ca Hristosul acestei lumi. Şi alţi samarineni au crezut în Cuvîntul Lui.
,,Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan,
Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui, A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea. Şi trebuia să treacă prin Samaria. Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii. Şi după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea".

Autobiografia scrisă de Părintele Arsenie Boca în 1945
 

     ,,Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă. În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu. În timpul teologiei mi se lămurea frumuseţea chipului vieţuirii călugăreşti şi doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieţii. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine şi cât mai fără corespondenţă, ca oarecum să mă uite şi să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Aşa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoştinţă cu fete. Ceea ce n-am reuşit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie şi fetelor să studieze teologia, şi m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoştinţe în oraş am izbutit să n-am. Asta am reuşit toată vremea teologiei, deşi făceam parte şi din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, şi care era mixtă. Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe, şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale.
     De viaţa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferenţă şi necunoştinţă. Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior. Teza de licenţă în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârşire interioară a omului, şi purta titlul: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. Terminam teologia prin 1933.
     În vacanţă mă ocupam cu pictura. Pictura mi-a lungit şcoala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, care am terminat-o în cinci ani. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor şi grevelor studenţeşti, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea şi cunoştinţele de anatomie şi antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-şi ţină cursul. Abia aci m-am lovit de mişcările politice studenţeşti, care mi-au produs o impresie neplăcută. În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universităţii, ci ca o şcoală aparte. Am fost complet în afară de orice mişcare studenţească sau înscriere în vreo mişcare politică.
     Vremea în Bucureşti am petrecut-o nelipsind de la şcoală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea total şi n-aveam vreme de pierdut. Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie. Colegi la şcoală am avut de toate soiurile şi neamurile. Aveam, la alţi profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roşie, însă discuţii n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Iţhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu eşti evreu şi eu creştin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine şi tu n-ai să te poţi supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viaţă. Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor. Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieşi din ţară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obţinut paşaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliţiei din Sibiu. M-am întors în ţară la 8 iunie 1938. De la data aceasta, până la Paştile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învăţat la Chişinău cu nişte meşteri ruşi poleitura cu aur „cicanca”, şi alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură. În Vinerea Izvorului după Paştile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie. Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraş. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învăţat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor şi evlavie la Mănăstire şi călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoţia – eu simţindu-mă nevrednic. A primit-o. Aşa au început slujbele la Mănăstire după puteri.
     Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii, li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor. Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi). Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toţi oamenii, fără deosebire, şi viaţa curată, care fac cu putinţă reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în Împărăţia de obârşie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cuminţeniei şi a iubirii noastre, pe pământ, în stadia şi arena vieţii. Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.
De alte gânduri şi rosturi sunt străin.
(Ieromonahul Arsenie. – R. Vâlcii. 17 iulie 1945)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1718 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

1.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866441

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare