Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Rucăreanul cu şcoală de dans la New York
Rucăreanul cu şcoală de dans la New York Email
Marţi, 08 Septembrie 2015 11:59

 

 

Ioan Logrea, este balerin profesionist şi a jucat pe scenele Operelor din marile oraşe din Europa şi din SUA Fecioreasca şi învîrtita de la Făgăraş au încîntat publicul american ,,Westchester Ballet Logrea Dance" este şcoala rucăreanului unde învaţă 400 de copii
  
     ,,Veşnicia s-a născut la sat" spunea Lucian Blaga şi tot acolo, cred eu, se întorc drumurile românului de oriunde ar veni el. Şi asta pentru că însuşi timpul şi libertatea îşi au originile în ţarina satului. Cel puţin în satul românesc timpul se scurge greu, încet, nimeni nu se grăbeşte, viaţa urmează un curs lin şi paşnic, iar oamenii sînt altfel. Ei te salută prietenos şi-ţi pot fi gazde bune şi sincere oricînd. Satul este singurul loc unde lucrurile decurg altfel respectînd obiceiuri străvechi şi tradiţii milenare. La sat, oamenii îşi trăiesc simplitatea şi se bucură de fiecare clipă şi de tot ce-i înconjoară. Roua dimineţii, ograda cu păsări, fructele din grădină, fînul proaspăt cosit din livezi, ploile curate de vară sau prima zăpadă dau satului românesc unicitate şi originalitate. Toate acestea îi atrag pe fiii de ţăran să revină la locurile natale şi să se bucure de ceea ce a mai rămas din satul românesc. Ioan Logrea, Jean cum îi spun prietenii americani, trăieşte la New York, dar revine cu drag în satul său natal, Rucăr, pentru a-şi încărca bateriile cum spune el. Jean Logrea, balerin profesionist, are o carieră de succes şi o viaţă îndestulătoare la New York. A fost prim solist la Operele din marile oraşe europene, a impresionat publicul din mai toate ţările, iar peste ocean şi-a înfiinţat propria şcoală de balet în cel mai bogat cartier al New York-ului. Cei şapte ani de acasă, învăţăturile primite de la părinţi şi de la învăţătorul satului, deprinderile dobîndite în satul natal i-au format principiile de viaţă de la care nu s-a abătut nicicînd. La rîndu-i, spune el, consideră că are obligaţia morală faţă de sat să predea generaţiilor de elevi ceea ce a învăţat de la înaintaşii lui: respect, disciplină şi credinţă. Şi o face cu succes avînd ucenici copiii miliardarilor americani. Are sfaturi şi pentru generaţiile de azi ale satului său natal: ,,ai noştri se plîng cam mult şi nu fac mult. Le recomand seriozitate şi mai puţină bere şi ţuică". Revenit în sat cu ocazia sărbătorii Rucărului, Jean Logrea a acordat un interviu ziarului ,,Monitorul de Făgăraş".

Imagininea copilăriei
 

Reporter: Sînteţi stabilit în SUA de trei decenii unde aveţi o carieră de succes. Unde se plasează satul natal, Rucăr, în această ecuaţie?
Jean Logrea: Nu pot să uit de unde am plecat, Rucărul şi locurile natale au fost şi vor rămîne în sufletul meu. Trăiesc cu sentimentul că de la primii mei paşi am primit o disciplină serioasă. Mi-l amintesc cu drag pe învăţătorul nostru Victor Geamăn pentru că ne-a orientat să mergem pe drumul curat şi disciplinat al vieţii. Nu uit, de asemenea, cei şapte ani de acasă care contează foarte mult în viaţă. Mi-au rămas bine întipărite în memorie imaginile anilor '50 cînd la noi, la Rucăr, nu aveam curent elecric, apa o luam din fîntînă, uliţele erau prăfuite. Aceste imagini le-am dus cu mine şi parcă ele mă ţin conectat cu satul meu natal. Acum cînd mă gîndesc unde am ajuns, unde sînt şi de unde am plecat, îmi pare un drum lung şi greu.
R. Ce sentimente vă încearcă atunci cînd luaţi drumul spre locurile natale?
J.L.: Sînt sentimente emoţionale care mă ating la suflet. Cîteodată mă deranjează pentru că sînt mulţi ani de cînd am plecat şi din păcate mulţi oameni nu mai sînt. Mă mai deranjează că toţi ne-am schimbat fizic, nici eu nu-i mai recunosc dar poate nici ei pe mine. E plăcut să-ţi aduci aminte de ei, de-ai lui Nicoară, de-ai Cândii sau de alţii, îi vezi, îţi sună în minte numele, dar nu mai recunoşti persoana. E un sentiment straniu, dar care se repară atunci cînd te bucuri de revedere.

Iubeşte folclorul făgărăşean
 

R.: Ce amintiri vă leagă mai mult de satul natal?
J.L.: Eu sînt un fanatic pentru folclor. Folclorul nostru din Ţara Făgăraşului îl ascult în America, poate nu zinic, dar foarte des. Cînd ascult muzica noastră văd imagini cu mama jucînd, pe tata, pe alţii, nu mulţi, vreo 3-4 oameni din sat. Îi văd transpiraţi, dansînd cu pasiune, energie, cu dragoste de tradiţie, cu drag de a juca. Am astfel de stări ale trecutului legate de satul natal. Este frumos cînd văd că şi generaţiile de azi încearcă să menţină tradiţiile şi mă bucur sincer. Văd pe internet cetele, tradiţiile locului şi chiar îmi bucură sufletul.

 

 

 

 

 

 

 

 



Povestea şcolii de balet
 

R.: Cum aţi ajuns de la Rucăr tocmai la Şcoala de Balet din Cluj?
J.L.: Ideea nu a fost a mea şi nici a familiei mele. Pe cînd aveam 6 ani am fost la Sibiu la un concurs de jocuri populare, ai noştri din Rucăr, cu domnul învăţător Victor Geamăn. Era în 1952. Preşedintele juriului era directorul Şcolii de Balet din Cluj care, pe lîngă concurs, intenţiona să vadă băieţi pentru şcoala de balet, o şcoală profesionistă. Atunci, domnul învăţător Geamăn s-a dus la el şi i-a spus: ,,Copchilul ăsta nu e bun?" arătînd spre mine. Directorul i-a spus că e prea tînăr la 6 ani şi la şcoala lui se intră numai după ce ai terminat clasa a III-a, deci la 10 ani. Domnul Geamăn n-a uitat şi cînd am terminat eu clasa a III-a a venit la tata şi i-a spus că trebuie să-l găsim pe directorul de la Cluj. Ce dascăl! Coincidenţa a făcut că la Rucăr s-a făcut o culegere de tradiţii de către directorul Muzeului Brukenthal din Sibiu, iar domnul Geamăn îl ştia pe director. Imediat l-a sunat şi i-a cerut să-l găsească pe directorul Şcolii de Balet din Cluj că e vremea să-l ducă pe ,,copchilul" ăsta acolo. Prin directorul Cornel Irimie de la Muzeul Brukenthal am ajuns la Şoala de Balet Cluj. L-a sunat, dar şcoala începuse. Amintindu-şi de copilul din Rucăr, directorul de la Cluj a venit la Rucăr să mă vadă. Ne-a zis, că pleacă la Braşov în misiune şi cînd se întoarce mă ia la Cluj. Tata i-a spus să mă lase încă 2 săptămîni să-mi cumpere una, alta. Aşa a rămas. Împreună cu tata ne-am dus cu trenul pînă la Sibiu şi de acolo cu autobuzul pînă la Cluj unde m-a lăsat la şcoală. Rămas singur în acel mare oraş, am avut mare dor de casă, am scris alor mei, iar tata s-a pornit să vină la mine. Domnul Geamăn i-a spus: ,,dacă te duci la el, vii cu el acasă şi el trebuie să termine ce a început" Şi bine a făcut! Ce oameni! A trecut primul trimestru şi am venit în vacanţă. Nu vroiam să mă întorc. Tot domnul învăţător mi-a zis: ,,ce vrei să faci aici? Ai început şi trebuie să termini! Aici ai noroi pe uliţă, acolo ai asfalt; acolo dacă vrei ai lumină electrică, apeşi butonul şi se aprinde becul, aici sufli în lampă". Nu o să uit niciodată vorbele lui! Dacă nu era domnul Geamăn eu nu ajungeam unde sînt, să savurez viaţa, cariera mea de dansator şi profesor de balet. Şi acum lucrez ore şi ore şi nu mă deranjează. Îmi place ce fac, îmi dă satisfacţie. Îmi amintesc o vorbă românească, dacă faci ce-ţi palce timpul zboară.

Părinţii au făcut sacrificii mari
 

R.: Au fost vremuri foarte grele cînd aţi urmat şcoala la Cluj. Cum au reuşit părinţii dumneavoastră, oameni simpli de la sat, să vă ţină în şcoala de la Cluj?
J.L.: Cu multă cheltuială. Mă întreb şi astăzi cum au reuşit. Stau şi mă gîndesc şi nu reuşesc să-mi explic. Pe atunci nu aveau salarii, munceau acasă, la cîmp. Şcoala se plătea, erau taxe de peste 300 lei pe lună. Vindeau varză, vin, cartofi şi strîngeau banii. Mari sacrificii au făcut. Nu mai sînt astăzi pe lîngă noi şi nu ştiu cum aş putea să le răspund şi să-i răsplătesc pentru efortul pe care l-au făcut şi care a fost enorm de mare.

Urmaş de luptător anticomunist
 

R.: Tatăl dumneavoastră, Gheorghe Logrea, a suferit în timpul regimului comunist, a fost arestat pentru implicarea în Rezistenţa Anticomunistă din Ţara Făgăraşului. Cum aţi trecut acea perioadă? Era o regulă a comuniştilor, copiii luptătorilor anticomunişti erau daţi afară din şcoli. Aţi avut de suferit?
J.L.: Era chiar începutul şcolii mele de la Cluj. Îmi aduc aminte că am venit acasă în vacanţa de vară, era 1957, şi tata nu era acasă. Am întrebat-o pe mama unde este tata şi cînd vine. Mi-a spus atît că în vara asta nu-l voi vedea că e plecat. De fapt tata era arestat. A stat 9 luni în închisoare şi pentru că n-au găsit probe împotriva lui i-au dat drumul acasă. Domnul învăţător Victor Geamăn a făcut vreo 10 ani în închisoare şi în lagărul de muncă. La fel badea Liviu Fogoroş, al Cândii. Probabil de aceea nu am avut probleme la şcoală pentru că nu i-au găsit probe.

A urcat pe scenă de mic
 

R.: Sînteţi un dansator înăscut? Cînd aţi urcat prima dată pe scenă?
J.L.: Categorc, da. Îmi aduc aminte că am fost odată cu o bunică, a Lungului, la Ucea de Sus unde predau la şcoală domnii învăţători Victor şi Lavinia Geamăn. Pe tren, de la Olteţ la Ucea de Jos, eu le-am jucat la oameni. Şi am zis atunci, acum daţi fiecare cîte 25 de bani. Nu aveam nici 3 anişori. Prima dată am urcat pe scenă tot cu rucărenii mei la un festival de folclor organizat la Bucureşti. Tot domnul învăţător Geamăn ne-a scos în lume, la concursuri. Îmi aduc aminte, copii fiind, cum ne-am jucat cu liftul la Bucureşti pentru că n-am mai văzut pînă atunci lift.

Legat sufleteşte şi de Cluj Napoca
 

R.: Aţi studiat baletul la Cluj de la 10 ani. Care era atunci structura anilor de studiu?
J.L.: Am stat la Şcoala de balet 9 ani. Îmi amintesc că în primii 3 ani am avut şi bursă care era un ajutor financiar pentru părinţii mei. După absolvirea şcolii, aş fi urmat alte studii în domeniu, dar nu exista în România un sistem universitar după şcoala de balet. Este şi explicabil pentru că poţi fi dansator profesionist şi la 17-18 ani. Avem atîtea exemple, nu?
R.: Sînteţi legat de Cluj Napoca, pot spune, ca şi de Rucăr. Cît timp aţi stat la Cluj?
J.L.: Am stat 22 de ani în Cluj Napoca, 9ani la Şcoala de Balet ca elev, apoi la Opera Română din Cluj am dansat 13 ani. Aş dori să nominalizez, aici, persoanele care m-au ajutat în cariera mea de dansator profesionist. În primul rînd este Octavian Stroia- directorul Şcolii de Balet, persoana care mi-a pus în mînă cariera. Nu-i pot uita nici pe Emil Barteş, un fost coleg, sau pe Vasile Căpuşanu. Un loc special în sufletul meu îl are prietenul meu Marin Turcu de la Opera din Zagreb, unde a fost prim solist. El mi-a fost de mare ajutor. Este, aici, o poveste cu final frumos. Marin Turcu trăieşte acum în Maribor, Slovenia.

Prim solist la Opera din Graz
 

R.: Cum aţi părăsit România?
J.L.: Pe cînd Marin Turcu era la Opera din Graz ca invitat, directorul Operei, Vaslav Volikovski, i-a cerut să-i recomande un dansator bun. M-a recomandat pe mine, dar într-o formă uluitoare. ,,Mă cunoşti pe mine şi ai încredere în mine, nu? Atunci poţi să-l iei pe Ioan Logrea de la Opera Română din Cluj Napoca fără să-l vezi" i-a spus el directorului. Aşa am obţinut un contract fără să mă vadă, doar cu recomandarea lui Marin Turcu. Contractul s-a primit prin Poştă de la Opera din Graz la Secretariatul Operei Române din Cluj. Eu chiar nu am ştiut nimic. M-am trezit că sînt chemat la Serviciul de Cadre, aşa se numea pe atunci, şi mi-au zis că au o surpriză mare pentru mine. Era un contract pe 6 luni la Opera din Graz. M-au chemat la forul judeţean unde au acceptat durata de 3 luni pentru contract. Atunci le-am spus că în trei luni abia se învaţă un rol, iar cînd să joc trebuie să mă întorc. Au acceptat apoi cu greu contractul pentru 6 luni. Cei de la Opera din Graz au vrut să-mi prelungească încă un an contractul ca pim solist, dar m-am întors acasă. M-am dus a directorul Operei Tudor Jarda, el era atunci, şi i-am spus că la Cluj nu-mi poate oferi postul pe care-l aveam la Graz şi să-mi semneze contractul pentru încă un an. La Opera din Cluj aveam un post ca mulţi alţi balerini. S-a învoit pînă la urmă şi am plecat pentru încă un an la Graz. Am renunţat apoi definitiv la contractul de la Opra din Cluj şi am rămas în Graz. Şi acasă, la Rucăr, la ai mei, le-am spus că nu mă mai întorc. Părăseam definitiv ţara. La Graz am cunoscut o balerină, era americancă, iar după doi ani m-a întebat dacă vreau să văd New York-ul. Şi am vrut.

Sub semnul unei zodii norocoase
 

R.: V-aţi născut într-o zodie norocoasă, nu?
J.L.: Da, aşa cred şi eu. Dar pe de altă parte nu cred că fiecare îşi face norocul singur. Dacă eşti serios, îţi vezi de treabă, eşti perseverent, răsplata vine cu siguranţă. Vorba unui prieten, într-o zi vei fi răsplătit. Unii mai repede, alţii mai tărziu, dacă merită. Am stat din 1978 pînă în 1986 la Graz. Am dansat pe scenele Operelor din marile oraşe Graz, Viena, Barcelona, Berlin, Luxembourg, am avut turnele cu Opera din Graz în Germania, Elveţia, Olanda, etc.
R.: Ce rol v-a fost cel mai drag?
J.L.: Cel mai mult mi-a plăcut să joc Mercutio din ,,Romeo şi Julieta". Am avut o parteneră australiancă, apoi pe vitoarea mea soţie, Beth Fritz Logrea. Şi acum lucrăm împreună la şcoala noastră de balet din SUA, deşi sîntem separaţi de ceva vreme.

Au rămas în New York
 

R.: Cînd aţi pleact în SUA?
J.L.: Am plecat în SUA în anul 1986, după ce s-a născut fiul nostru Nicholas, în iarna lui 1985. L-am şi dus să-şi vadă bunicii. La New York am cunoscut pe cineva care mi-a oferit un post de director artistic la o şcoală de balet. Deşi soţia mea vroia să ne întoarcem la Graz, eu am fost hotărît să rămînem la acea şcoală. Avea, la începuturi, 75 de elevi. Conducerea companiei la care era arondată şcoala, un ONG, a impus o condiţie: să organizez anual cu elevii spectacolul ,,Spărgătorul de nuci", care devenise o tradiţie acolo. Am acceptat pentru că nu era greu şi consideram condiţia ceva deosebit. Noi ne-am ocupat de şcoală, am organizat-o şi numărul de elevi a crescut an de an. N-a fost uşor, dar n-am uitat de unde am plecat. Este important să ai puterea să treci mai departe, să depăşeşti momentele dificile, să ai răbdare.
R.: Acum aveţi şcoala dumneavoastră de balet în New York. ,,Ballet Logrea Dance" atrage sute de elevi, nu?
J.L.: Şcoala noastră este în Westchester, zona New York-ului unde toţi miliardarii îşi au vilele. Şcoala se numeşte Westchester Ballet Logrea Dance. Avem copii de la 3 la 18 ani, am ajuns la 350-400 de copii. În continuare pregătim ,,Spărgătorul de nuci", cel mai căutat spectacol de peste an. Îl punem în scenă în fiecare decembrie cu 120 de copii în sala de spectacole de la centrul cultural al regiunii. Avem 4 spectacole la care înregistrăm 6200 de spectatori. La şcoala noastră am instalat o disciplină, respect şi reguli fără de care nu am fi avut succes. Nu poţi face niciun compromis şi este normal să fie aşa. Ne mîndrim şi cu rezultatele frumoase obţinute de şcoală, dar şi de elevi. De exemplu avem un solist la Opera din Berlin, altul la Zagreb, altul în Elveţia, prim solişti la operele din Constanţa şi Bucureşti. Majoritatea elevilor noştri urmează facultăţi, familiile din care provin fiind cu o bună stare materială. La coala nostră se învaţă 7 tipuri de dansuri printre care contemporan, jazz, clasic, steep, caracter, etc. Şi uite aşa nici nu ştiu cum au trecut 29 de ani, trăind la New York.
R: Vorbiţi cu mult drag despre învăţătura primită în sat. Cîte din acele vechi sfaturi aplicaţi elevilor dumneavoastră de la Şcoala de balet din SUA?
J.L.: O, multe! Încerc să-i educ pe copii în sistemul în care am fost eu educat, cu disciplină şi cu respect pentru că mai tîrziu îşi vor da seama şi vor aprecia. Asta fac la repetiţii cu copiii pe lîngă lecţiile de balet.

,,Îmi doresc să mor pe scenă!"
 

R.: Ce peripeţii aţi avut în carieră? Care este dorinţa dumneavoastră cea mai mare?
J.L.: Chiar aş vrea să vă relatez o situaţie pe care eu o numesc minune dumnezeiască. Eram în clasa a XI-a şi trebuia să dansez pe scena Operei Bucureşti un dans românesc. Am făcut entorsă la gleznă. Toată lumea avea emoţii că nu voi putea juca pentru că o entorsă se vindecă greu şi în timp. A doua zi eu trebuia să urc pe scenă. Cu greu am urcat pe scenă, aveam dureri mari. Încă de la primii paşi de dans, am trăit ceva senzaţional. Uitasem de durere şi de entorsă. Am prezentat dansul impecabil. La final mă aşteptam să mă doară rău glezna. Minune însă, nu mai aveam nicio durere. Nici astăzi nu-mi explic. Dacă îmi doresc ceva de la viaţă, este un singur lucru: să mor pe scenă!

Nicholas joacă fecioreasca
 

R.: Fiul dumneavoastră a fost la Rucăr? A preluat ceva de la neamul lui Marcuoană, aşa cum vă spune în sat?
J.L.: Da, a fost de 3 ori. Chair are şi o fotografie cu părinţii mei pe cînd trăiau. Îi place Rucărul, chiar este legat de acest frumos sat natal. Ca să nu mai spun că joacă fecioreasca impecabil. Chiar am prezentat, în 2010, la Cluj, amîndoi fecioreasca şi învîrtita. Da are mult din neamul meu. Dacă aţi compara poza lui cu o fotografie a mea din tinereţe aţi spune că sîntem gemeni.

Sărbătoarea satului, hrană spirituală pentru Jean Logrea
 

R.: Aţi participat la sărbătoarea satului natal, ,,Fiii satului Rucăr- 2015" unde aţi îmbrăcat portul popular. Ce sentiment aţi trăit?
J.L.: Am venit special la această sărbătoare la care m-am simţit deosebit. A fost o bună organizare în care s-au împletit armonios biserica, momente de cultură, muzică, port popular, distracţie. Rar a mai văzut Rucărul aşa ceva, iar pentru mine evenimentul a fost hrană spirituală. Pot spune că mi-am încărcat bateriile pentru încă o vreme. La noi în ţară există tradiţii pe care avem obligaţia să le păstrăm şi promovăm, există folclor deosebit. În SUA nu există aşa ceva. Cînd ajung în SUA îmi voi invita prietenii la mine acasă şi le voi face o mare surpriză. Le voi prezenta filmul despre Rucăr, cel de la sărbătoarea satului şi le voi spune: uitaţi ce meleaguri natale am eu, voi n-aţi văzut aşa locuri niciodată. A fost un film documentar deosebit, mi-a plăcut enorm. Am avut mari emoţii în acea zi. Bucuria mea a fost să văd oamenii locului veseli şi frumoşi. Dacă vom fi bine şi sănătoşi, eu cel puţin voi participa la fiecare ediţie care se va organiza în viitor. (Lucia Baki)

Cine este Ioan Logrea?
 

     Ioan (Jean) Logrea s-a născut în satul Rucăr la 14 iulie 1946, părinţii săi fiind Gheorghe şi Otilia Logrea. A făcut trei clase primare la şcoala din satul natal, învăţător fiindu-i Victor Geamăn. Părinţii l-au înscris în clasa a IV-a la Şcoala Specială de Balet din Cluj. Avea 10 ani cînd a plecat să studieze baletul la Cluj Napoca, în 1956. A absolvit cursurile şcolii de balet în 1965. În acelaşi an a primit oferta de a profesa ca balerin la Opera Româna din Cluj şi post de profesor la Şcoala de balet pe care o absolvise. Cu Baletul Operei Române din Cluj a făcut numeroase turnee în străinătate, URSS, Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovakia, Austria, Italia. În anul 1978 a primit un contract pentru postul de prim-solist la Opera din Graz-Austria pe care l-a acceptat. Astfel i-a fost deschis drumul spre Occident. După şase luni de contract la Graz, revine în ţară unde mai obţine o prelungire a contractului pentru încă un an. Este perioada în care se hotărăşte să rămînă definitiv în Austria. A continuat periplul turneelor prin lume şi cu ansamblul din Graz , în Elveţia, Germania, Olanda, Spania, dar şi peste ocean. Se căsătoreşte, pe cînd era la Graz, cu Beth, americancă, iar ianuarie 1985 aduc pe lume un băieţel, Nicholas. Pleacă în SUA împreună cu soţia şi fiul în 1986 unde rămîne definitiv. La New York preia conducerea artistică a unei Company de Balet -Westchester Ballet Co. În scurt timp şi-a înfiinţat propria şcoală de balet, ,,Logrea Dance Academy". Revine periodic în ţară la Rucăr şi la Cluj Napoca.

Dascălul Victor Geamăn
 

     Din satul Rucăr puţini au fost cei care au sprijinit Rezistenţa Anticomunistă şi asta pentru că satul a fost supravegheat cu stricteţe de securitate, perioada 1948-1957. Sprijinitorii luptătorilor din Munţii Făgăraşului au fost: Gheorghe Bâlborea, avocat, comandant legionar; învăţătorul Victor Geamăn condamnat la 10 ani de închisoare; ing. Liviu Nicoară, condamnat la 6 ani de temniţă; Gheorghe Logrea, ţăran, arestat timp de 9 luni, tatăl lui Jean Logrea; Moise Baltă, diplomat, fost ambasador, necondamnat; Viorel Leluţiu, condamnat; Liviu Fogoroş, condamnat la 10 ani de închisoare; Victor Băcilă, necondamnat; Lilvia Enache şi Eufrosina Neagoş, necondamnate. Pentru învăţătorul Victor Geamăn totul a început în 1950 la insistenţele colegului său Olimpiu Borzea care organiza Grupul de sprijin Viştea. Întîlnirile învăţătorului Geamăn cu partizanii din munţi au avut loc în grădina lui Nicoară (Bucurtoma) şi a Burii. Comandantul Securităţii, col. Gheorghe Crăciun i-a cerut să devină informator şi pentru că a fost refuzat l-a arestat. Era 10 decembrie 1956. La Primăria din Rucăr au fost aduşi şi Gheorghe Logrea şi Liviu Fogoroş. ,,Ne-au dus la Securitatea din Făgăraş şi apoi la Braşov unde am stat 6 luni. A urmat procesul, în august, la Sibiu, judecat de Tribunalul Militar al Regiunii III Cluj în deplasare la Sibiu. Am fost transportaţi cu maşina cu ochelari la ochi până la Sibiu. Eram un lot format din 8-10 persoane. Pedepsele date au fost cuprinse între 10 şi 20 de ani temniţă grea. Eu am fost încadrat la omisiune de denunţ şi am primit o pedeapsă de 10 ani de închisoare. Am fost încarcerat la Gherla, un regim aspru şi dur sub comanda lui Goiciu renumit pentru bătăile dure date deţinuţilor. L-am întâlnit aici pe inginerul Liviu Nicoară din Rucăr, condamnat la 6 ani de temniţă. După 1960 am fost scos la lucru în Balta Brăilei. Ne-au transportat acolo cu trenul. Eram foarte mulţi şi eram supravegheaţi de armată. Am stat la Stoeneşti până în 1961, după care ne-au dus la Periprava, la recoltat de stuf. Atunci m-am despartit de Liviu Fogoroş. Am recoltat stuf pînă în primavara lui 1962. Eram bătuţi, flamînzi dar nimeni nu ne lua în seamă. Majoritatea ne-am îmbolnăvit. Intram în apă pînă în ghenunchi şi căram maldării cîte 2-3 km. Eram supravegheaţi de un locotenent foarte rău. Aici, Popaiov din Sâmbăta de Sus s-a îmbolnăvit, iar Tincu n-a rezistat şi a decedat. A urmat apoi închisoarea de la Aiud. Aici am fost repartizat la sectorul zootehnic al penitenciarului unde am îngrijit peste 250 de porci. Din 1963 m-au mutat la fabrică în Aiud unde am lucrat la strung şi la o presă pînă în 1964 cînd am fost graţiat“, a mărturisit jurnalistei Lucia Baki învăţătorul Victor Geamăn. În 26 iunie 1964 învăţătorul Victor Geaman se întorcea acasă la familie istovit de chinurile la care a fost supus pe perioada detenţiei. În cei opt ani, soţia şi cei doi copii au suportat percheziţiile securităţii care le-a confiscat averea. După revenirea din închisorile comuniste, Victor Geaman n-a mai fost primit în învăţămînt şi a reuşit să se angajeze contabil la Uniunea Făgăraş, la TRCL şi apoi în Combinatul Chimic. Din 1981 s-a pensionat şi s-a ocupat de activităţile culturale din Rucăr. 

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1726 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

9.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866453

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare