Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje ,,Şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le"
,,Şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le" Email
Marţi, 07 Aprilie 2015 09:53

 

 

Praznicul Învierii Domnului, Paştile Duminică ortodocşii vor spune ,,Hristos a Înviat!" Poveste de primăvară

     Bătrînii spun că tot ceea ce răsare, mai întîi trebuie să moară, şi că toate lucrurile din viaţă au o dreaptă socoteală. Nimic nu este întîmplător în această lume. Universul este trasat după o gîndire matematică, nici chiar stelele nu cad la întîmplare. Fluxul are reflux, după furtună răsare soarele iar după ploaia de vară curcubeul împodobeşte munţii. Păsările doinesc, greierii îşi acordează chitările în fînul de curînd cosit cu miros de Rai iar cetina Bradului ne aminteşte că omul care are verticalitatea Bradului va muri ca un Brad. Brazii se frîng, dar niciodată nu se îndoiesc pentru că scurtă este poarta pe care se intră în veşnicie iar poarta care cere deşertăciunea este largă şi pe ea intră mulţime de fricoşi şi neputincioşi. Răutatea înseamnă neputinţă iar frica vine de la tatăl minciunii şi al laşităţii care lucrează doar prin iluzii. Cu cîteva mii de ani în urmă, Lumina a venit în lume ca să lumineze în întuneric şi să redea speranţa unei lumi aflate în pragul colapsului.

Alfa şi Omega
 

     ,,La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvîntul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate printr-însul s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o“ spune Cartea Cărţilor. Şi tot acolo Fiul Omului spune: ,,Eu sînt Alfa şi Omega, cel dintîi şi cel de pe urmă, începutul şi sfîrşitul“. El a venit să cureţe frunza de omizi şi iarba de buruieni. ,,Afară cîinii şi vrăjitorii şi desfrînaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna! Eu, Iisus, am trimis pe îngerul meu ca să mărturisească vouă acestea, în faţa bisericilor. Eu sînt rădăcina şi sămînţa lui David, steaua strălucitoare cea de dimineaţă“. Iar acest Început s-a împletit cu Veşnicia pentru că a luat viaţă din Veşnicie. ,,În lume era şi lumea printr-însul s-a făcut, dar lumea nu l-a cunoscut“ spune Scriptura.

Împăratul înveşmîntat în smerenie
 

     ,,Şi cuvîntul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit întru noi şi am văzut mărirea lui, mărire ca a unuia născut din Tatăl, plin de dar şi de adevăr“. S-a înveşmîntat Cerul în chip de om neputincios şi slab şi toată Măreţia a intrat într-o fiinţă firavă. Aceasta este cea mai mare taină a lumii de neînţeles pentru noi. ,,Nu cerceta aceste legi căci eşti nebun de le-nţelegi“ spune poetul iar cel mai frumos poem al lumii este Povestea Primăverii care a topit gheaţa iernii şi a înmuiat gerul cu un vînt căldicel. Atunci boabele de sămînţă au ieşit de sub zăpadă iar toată făptura s-a trezit la viaţă. Acestea sînt nişte legi atît de simple dar, pentru noi, atît de anevoioase de priceput. Ceea ce este ascuns minţii este spus doar inimii. Sînt lucruri în această lume care sînt înţelese doar de inimă. Cum poate Dumnezeu să se smerească? Greu de înţeles pentru judecata strîmbă.

Ce căutaţi?
 

     O acvilă trecea pe cerul ce semăna cu un rubin albastru. Păsărelele şi-au început concertul, smochinii se legănau sub povara dulce a unui vînt duios. Toată făptura cînta. Tînărul cu plete, barbă bogată şi ochi albaştri scruta zarea înveşmîntat într-o haină lungă ce atingea florile. Haina sa trăda un alb sclipitor şi scîntîietor ca al soarelui ce anunţa surîzător amiaza bucuriei şi a veşniciei. Vărul său, Ioan, feciorul Elisabetei şi al preotului Zaharia îl urmărea de pe o stîncă. Alături de el stăteau doi dintre ucenicii lui. ,,Iată mielul lui Dumnezeu“ a început El să pună la un moment dat. Cei doi coborîseră în vale şi se strecuraseră în spatele omului voinic ce se juca cu o floare. Erau ca nişte furnici pe lîngă El. Îi pironi cu privirea pătrunzătoare iar aceştia au rămas hipnotizaţi în faţa Lui. ,,Ce căutaţi?“. ,,Rabi“ a spus unul dintre ei cu vocea tremurîndă: ,,Unde sălăşluieşti?“. Se auzi o voce de tunet: ,,Veniţi şi veţi vedea“. Era ceasul patru după-amiaza. Unul dintre ei era Andrei care a fugit la fratele său şi i-a zis: ,,Găsit-am pe Mesia“ Iar apoi l-a adus la Învăţător. ,,Tu eşti Simon, feciorul lui Iona, tu te vei numi Chefa“, adică ,,stîncă“ a spus Învăţătorul cu puteri nebănuite.

 

 

 
 
 
 
 

Puterea credinţei
 

 

     Şi s-au făcut minuni şi tămăduiri de care nu s-a mai auzit pînă atunci în Ţinutul Făgăduinţei dar popii cei jalnici pîrau întruna la autorităţile stăpînirii păgîne. Simţeau cum mulţimile Îl urmau pe acest tînăr apărut de nicăieri şi cum li se împuţinează arginţii. ,,Adevărat grăiesc către voi: dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi spune acestui munte-Ridică-te şi aruncă-te în mare“. ,,Cu ce putere faci acestea?“ L-au întrebat învăţaţii unei legi perimate şi lipsite de duh. ,,Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvînt, pe care mi-l spuneţi, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere lucrez acestea“. Dar ei n-au fost în stare să spună şi au rămas doar cu tăcerea. Se codeau între ei: ,,De vom zice: din cer, ne va spune-De ce dar n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl ţin pe Ioan de profet“. ,,Adevăr grăiesc că vameşii şi desfrînatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu“.

,,Nu vă cunosc pe voi!"
 

     Se îndreptau spre templul din Ierusalim iar învăţăceii se tot minunau între ei de impunătorul edificiu. ,,La ce tot căscaţi gura?“ i-a întrebat El retoric. ,,Nu vă mai miraţi pentru că din acest loc nu va mai rămîne piatră de piatră“. Şi n-au trecut şaptezeci de ani iar romanii l-au şters de pe faţa pămîntului şi i-au împrăştiat pe cei tari de cerbice pe toată suprafaţa pămîntului! Nu şi-au făcut-o ei oare cu mîna lor? Ei au răcnit împinşi la spate de popii jidoveşti: ,,Sîngele lui să fie asupra noastră şi a copiilor noştri“. Mări se mai blestemară ei! Apoi Iisus le-a spus învăţăceilor o pildă despre un cîrd de fecioare: unele erau deştepte iar altele proaste. ,,Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luînd candelele lor, au ieşit întru întîmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune şi cinci înţelepte. Căci cele nebune luînd candelele n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întîrziind, aţipiră toate şi adormiră. Ci la miezul nopţii se făcu strigare: Iată mirele vine! Ieşiţi în întîmpinarea Lui. Atunci se deşteptară toate acele fecioare şi împodobiră candelele lor. Şi cele nebune ziseră către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le răspunseră zicînd: Nu aşa; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vînd şi cumpăraţi pentru voi. Deci, plecînd ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. În urmă, sosesc şi celelalte fecioare, zicînd: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Ci El răspunzînd a zis: Adevăr grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi“ Apoi le-a spus zîmbind cu subînţeles: ,,Drept aceea, privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul cînd vine Fiul Omului“.

Cea din urmă ungere
 

     Au luat-o la pas spre ţinutul Betaniei în timp ce mai marii preoţilor îi puneau moartea la cale. Se sfătuiau să-L prindă prin viclenie, pentru că aceasta era arma lor. ,,Nu de sărbători, ca să nu se facă tulburare în popor“ chicoteau ei din umbră. Iisus ajunge în casa lui Simon Leprosul iar o femeie s-a apropiat de El. Era frumoasă şi plîngea îndelung. Se aşează în genunchi, îi unge picioarele iar apoi se ridică şi îi varsă pe cap cel mai scump ulei de culoarea nardului. Iuda, hoţul, s-a scandalizat şi a spus: ,,De ce s-a făcut această risipă? Căci mirul acesta putea să fie vîndut scump, iar banii daţi săracilor“. Învăţătorul îl biciuie însă cu privirea-I de foc şi-i spune aspru: ,,Pentru ce faceţi femeii supărare? Fapta ei, faţă de mine, este un lucru însemnat şi de mare preţ. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe mine nu mă aveţi pururea; Că ea, turnînd mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o întru înmormîntarea Mea. Adevăr grăiesc vouă: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei“.

Vînzarea
 

     Iuda stătea pe prag şi privea cerul întunecat al nopţii. Era o noapte groaznică ce ascundea luna şi bolta înstelată. Dintr-o dată, o umbră se apropie tiptil în spatele său şi intră de-a dreptul în el. Iuda începe să alerge cît îl ţineau picioarele. Intră în casa mai marilor preoţilor, arată străjerilor biletul de liberă intrare şi îi găseşte pe aceştia la taifas. ,,Ce voiţi să-mi daţi, şi eu îl voi da în mîinile voastre?“ le-a zis el. Şi atunci s-au învoit cu el pentru treizeci de arginţi. Iar, din acea noapte întunecată în care umbrele zburdau pe lîngă zidurile caselor, el-nemulţumitorul, căuta un prilej sigur ca să-L dea în mîinile lor. Iisus a văzut însă aceasta în duhul Său. Pentru că aşa stătea scris.

Sărutul
 

     Este bun sau rău acest semn al tandreţii dintre două suflete care se iubesc? Depinde de cel care sărută. Uite ce spune Cartea: ,,Iar cînd s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici. Şi pe cînd mîncau, Iisus a zis: Adevăr grăiesc vouă: unul dintre voi mă va vinde. Atunci ei, întristîndu-se foarte, începură să-i zică fiecare, unul după altul: Nu cumva eu sînt, Doamne?“ Rabi, îşi mîngîie barba şi-l privi pe cel care chiar atunci îşi întindea mîna în blid odată cu El. Iuda se uită cu nişte ochi căscaţi precum o grotă neagră şi începu să tremure. ,,Iudo“-îi spuse el-,,pleacă mai degrabă şi fă ceea ce vrei să faci“. Atunci Iuda, cel care şi-a dat harul pe arginţi, fugi pe uşă ca un nebun. Picioarele, mîinile şi mintea nu-l mai ascultau pe bietul condamnat la delirul Hadesului pentru că spiritul din el îl biciuia mereu ca să alerge precum un bidiviu turbat şi tulburat în sinea sa. Iuda nu mai era în toate minţile-semnele nebuniei se distingeau clar pe faţa lui. Intră val-vîrtej în casa popilor şi le spuse: ,,Acela este, pe care Îl voi săruta eu“.

Ghetsemani
 

     ,,Iar pe cînd mîncau, Iisus luînd pîinea, a binecuvîntat, a frînt şi dînd ucenicilor a zis: Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luînd paharul şi mulţumind, le-a dat zicînd: Beţi dintru acesta toţi: Căci acesta este sîngele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Ci vă spun vouă, nu voi mai bea de acum din acest rod al viei, pînă în ziua aceea cînd îl voi bea cu voi, din nou, întru împărăţia Tatălui meu“ povesteşte Matei peste ani şi ani, cel pe care l-a luat Domnul din poarta vamei romane. Apoi s-au îndreptat spre grădina lor liniştită cîntînd psalmii lui David. ,,Presa de ulei“ îi spuneau evreii acelei minunate grădini cu arbori fascinanţi. Se afla la Est de Ierusalim, dincolo de lunca Chedronului. Era Edenul în care al doilea Adam va birui grozăvia morţii. Vîntul aducea de departe o răcoare plăcută odată cu mireasma florilor de primăvară. ,,Toţi vă veţi tulbura între voi pentru că aceasta este noaptea pe care voi n-o veţi uita pînă la marea voastră trecere. Căci este scris de proorocul care zice: ,,Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei“. Petru se repede şi spune: ,,Dacă toţi se vor sminti întru tine, eu niciodată nu mă voi sminti“. Învăţătorul îl priveşte cu privirea Sa blîndă şi dă verdictul: ,,Uşor de zis dar greu de făcut Petre! Şi dacă Eu îţi spun că nu va cînta bine cocoşul pînă Tu te vei lepăda de Mine?“. Apoi s-a îndepărtat de ei şi se aşeză în genunchi. Slăbiciunea îl năpădi pe Omul Dumnezeu şi începu să spună: ,,Părintele meu, de este cu putinţă, treacă de la mine paharul acesta“ Pe faţă îi şiroiau lacrimi de sînge iar fruntea îi era brodată de stropii sudoarei. Apoi spuse oftînd: Dar nu precum voiesc eu, ci facă-se voia Ta“.

Ceata
 

     Indivizii eliberaţi în acea zi din închisoare se îndreptau înarmaţi către Ghetsimani. Erau flancaţi de străjerii preoţilor cei mai de seamă iar împreună cu ei erau şi cîţiva soldaţi romani ce duceau făclii în mînă. Iuda se apropie de El şi îl sărută. Iisus îl privi cu duioşie şi îi spuse: ,,Iudo, Iudo!“ Atunci caralii s-au repezit asupra Lui şi l-au legat. Au venit precum hoţii la adăpostul întunericului pe Cel care va stîrpi toată hoţia de pe acest pămînt. Petru se repede la Malhus, uscăciunea penibilă ce făcea pe Şeful. Se amuza marele preot şi rîdea în barbă cînd îl văzu pe neputinciosul Malhus cum se fălea conducînd el ceata de vîrcolaci. ,,Ce idiot!“ spuse el, apoi intră în casă. Este tragic atunci cînd oamenii nu se privesc în oglindă atunci cînd pleacă de-acasă. Pescarul voinic îi dă o carafă bietului Malhus după cap iar acesta căzu în genunchi, apoi îşi trase sabia şi îi tăie urechea. Malhus scîncea ca un copil căreia i-a fost furată jucăria. Mult timp s-au distrat pe seama lui celelalte slugi ale preotului. ,,Na, Malhus, ajunseşi şi tu şerif pentru o noapte?!“ Iar ologul era cuprins de turbarea neputinţei. Copiii se strîngeau roată în jurul lui şi cîntau: ,,Schilodul, schilodul, schilodul!“ Păsările cîntau vioase iar vacile mugeau de fericire cînd apărea Malhus pe străzile Ierusalimului. ,,Lasă sabia în teacă Petre, că cine scoate sabia de sabie va pieri“ strigă Iisus la El. ,,Au gîndeşti că nu pot să rog pe Tatăl meu şi să-mi pună înainte mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“ mai adăugă El. Mijeau zorile unei dimineţi fatidice iar ei veneau cu prizonierul legat la casa preotului. ,,Unde-i Malhus, căpetenia voastră?“ întrebă Ana, arhiereul, în bătaie de joc. Îi răspunse un hohot de rîs. Rîdeau borfaşii, rîdeau soldaţii, rîdeau toţi. Luna se ascundea în vraja unei dimineţi însorite. Au fugit bieţii ucenici iar Petru intră curios pe poartă, introdus de o slujnică care îl cunoştea, să vadă sfîrşitul poveştii. O poveste de primăvară. O cotobatură gîrbovă şi cu cohi vicleni se apropie de el şi-l întrebă: ,,Parcă te-am văzut străine şi pe tine cu omul acesta. Aţi plănuit împreună împotriva stăpînirii romane şi a preoţilor noştri. Aţi vrut să luaţi puterea dar n-aţi reuşit“. Petru căscă ochii speriaţi de moarte şi îi spuse: ,,Nu-l cunosc boreasă, eşti nebună, nu ştiu despre ce vorbeşti!“. Femeia spuse: ,,Eşti galilean! Nu vezi că vorba ta te dă de gol?“ Doi caralii înspăimîntători s-au apropiat de el. ,,Şi tu cu ce treabă pe aici?“ îi spune unul mai arămiu la faţă. ,,Nu-l cunosc, daţi-mi drumul, nu-l cunosc pe ăsta“ zbieră Petru din toţi rărunchii. Atunci privirea sa se întîlni cu cea a Învăţătorului său. Cocoşul începu să cînte iar Petru fugi cuprins de groază. Se opri sub o căpiţă de fîn de pe cîmp şi începu să plîngă în hohote. Îl dureau toate oasele iar capul îi pleznea de durere. Îşi spălă faţa la un izvor din apropiere şi se îndreptă agale spre o ţintă nici de el cunoscută.

Pilat din Pont
 

     Curtea mai-marelui era plină de ochi. Unul a început să ţipe: ,,Eu l-am văzut pe omul acesta cînd plănuia să dărîme Templul părinţilor noştri“ în timp ce gologanii crăieşti îi curgeau din buzunarele rupte. ,,Jură-te, jură-te că te-ai făcut pe tine însuţi fiu al lui Dumnezeu!“ ţipa arhiereul la el. L-au dus şi la Irod Antipa care sta flancat de două curtezane oacheşe. Apoi l-au dus la Pilat. Pilat îl privea curios şi îi spunea: ,,Nu vezi ce îndrugă leprele astea despre tine? Te văd om bun dar tu nu eşti chiar în toate minţile. Chiar vrei să mori aşa tînăr?“ Învăţătorul îl privi direct în ochi iar Pilat rămase preţ de o clipă speriat. Acest tînăr misterios, cu ochii albaştri şi frumoşi, din faţa lui avea veşnicia în privire. ,,Tu ştii că eu am putere asupra ta?“ continuă Pilat interogatoriul. ,,Nu ai nimic asupra mea decît ceea ce ţi-e dat de sus“ îi răspunde tînărul într-o latină perfectă. ,,Tu ai doar fărîma de putere ce ţi-e dată de sus“ încheie El. Apoi tăcu. Ieşiseră în cerdac iar Pilat exclamă: ,,Ecce homo!“. Mulţimea zbiera furioasă şi oarbă: ,,Răstigneşte-l, răstigneşte-l“. Pilat le-a spus laconic: ,,Vreţi să-l răstignesc pe regele vostru?“ Din sute de piepturi se auzi un strigăt demenţial: ,,Regele nostru este Cezarul“. Pretorienii rîdeau amuzaţi. Unul a vrut să se apropie de guvernator şi să-i pupe picioarele dar şutul zrdavăn al unui pretorian îl trimise de-a dreptul în mulţime şi mai încălecă peste vreo trei gură-cască prăbuşindu-se jos împreună. Rîsul unora acoperi furia altora. Rîs şi plîns-a moarte. Corbii se roteau pe deasupra curţii în timp ce tînărul Învăţător este legat de stîlpul infamiei. Un roman voinic, cu un ochi acoperit-ce aducea a corsar-începu să-l biciuiască cu flagelarium-ul ce avea bile în cap. Carnea cădea de pe trupul Învăţătorului iar ochii îi fură acoperiţi de sîngele care-l sufoca de-a dreptul. Doi aghiotanţi se apropiară de El, îl dezlegară şi îi puseră în spate fioroasa ,,Crux comissa“ în formă de T-instrumentul cu care erau pedepsiţi criminalii şi tîlharii la drumul mare.

Via Crucis
 

     Era strîmtă calea ce ducea spre Golgota iar astăzi a fost transformată în bazar unde se vinde aur şi argint. Doar nişte însemne insignifiante arată durerea mamelor de acum mai bine de două mii de ani ce-l boceau pe Iisus strîngîndu-şi copiii la piept în timp ce El era flancat de zbiri. ,,Nu mă plîngeţi pe Mine. Plîngeţi-vă soarta voastră nefericită şi cea a copiilor voştri!“ strigă rănitul către ele. Flagelarium-ul unui pretorian care înjura în latină îi cuprinse grumazul şi căzu în genunchi. Nu s-a mai putut ridica Nazarineanul iar soldaţii l-au tras din mulţime pe unul ce se chema Simon ca să-i ducă Crucea. Era din Cirene de loc omul. La început s-a opus dar şuturile şi pălmile antrenate ale soldaţilor l-au convins relativ repede. Veronica iese din mulţime şi îi şterge faţa plină de sînge care s-a imprimat pe batista ei. Este prima icoană, nefăcută de mîini omeneşti ci dumnezeieşti. O dumnezeire legată şi dusă spre locul de supliciu din care va Învia întreaga omenire.

Golgota
 

     Se găsea la periferia oraşului locul pe care evreii l-au poreclit ,,al căpăţînii“ pentru că semăna cu un cap pleşuv. Era înconjurată de stîrvuri şi gunoaie. Acolo l-au adus pe Învăţător şi l-au pironit. Din braţe şi picioare se prelingea sîngele iar Miryam urla de durere. Era îngenuncheată. la picioarele Crucii şi îşi privea Fiul înăbuşită de durere. În urechi îi sunau vorbele bătrînului Simeon din acea zi fericită: ,,Prin sufletul tău va trece sabia“. Iisus îşi deschise pleoapa şi rosti către ea: ,,Femeie, iată fiul tău!“ arătînd cu capul spre Ioan. Iar acestuia i-a spus: ,,Copile, ocroteşte-ţi mama“.

Dismas
 

     ,,Iar după ce l-au răstignit, au împărţit veşmintele lui, aruncînd sorţi ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: Împărţit-au hainele mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. Apoi ostaşii au stat jos şi-l păzeau acolo. Iar deasupra capului i-au pus în slove vina Lui: Acesta este Iisus Împăratul iudeilor. Tot atunci, răstigniţi au fost împreună cu el doi tîlhari, unul de-a dreapta şi celălalt de-a stînga“ mai relata Matei în evanghelii. ,,Tu de ce nu te mîntuieşti pe tine însuţi?“ îl întreabă în bătaie de joc unul dintre cei doi care stăteau împreună cu el la locul osîndei. ,,N-ai frică de Dumnezeu nici în faţa morţii“ îi spuse Dismas tovarăşului său. ,,Noi ne merităm soarta căci am ucis şi prădat oameni nevinovaţi iar omul acesta a fost pus degeaba între noi“. Apoi privirea sa înlăcrimată s-a încrucişat cu cea a lui Iisus. ,,Doamne“ scînci el, ,,ia-mă cu tine acolo unde pleci“. Nazarineanul îi spuse zîmbind: ,,Adevărat îţi spun, prietene, în seara aceasta vei fi cu Mine în Rai“.

Longinus
 

     Nazarineanul ridică spre cer ochii tumefiaţi de loviturile anchetatorilor şi strigă în aramaica veche: ,,Eli, eli, lama sabahtani“. Greierii şi-au început cîntarea iar ochii curioşi ai ascultătorilor priveau hipnotizaţi spre fostul vameş aşteptînd cu sufletul la gură să le spună sfîrşitul poveştii. ,,Ci Iisus-continuă acesta-strigînd încă o dată cu glas mare şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului se sfîşie în două, de sus pînă jos, iar pămîntul se cutremură şi stîncile se despicară. Mormintele se deschiseră şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi se sculară. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, intrară în cetatea sfîntă şi se arătară multora. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzînd cutremurul şi cele ce s-au făcut, s-au înfricoşat foarte şi au zis: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era acesta!“ Longinus se numea şi avea grad de ofiţer. În subordinea lui se găseau o sută de soldaţi bine pregătiţi şi antrenaţi. I s-a dat în seamă sarcina grea de a supraveghea crucificarea lui Iisus. Refuză împreună cu cei doi soldaţi să primească banii fariseilor pentru a spune că trupul Nazarineanului a fost furat noaptea de către ucenicii săi. Cînd se întoarce în Italia îl va propovădui pe Hristos cel Înviat din morţi şi este condamnat la moarte prin decapitare din ordinul direct al împăratului Tiberius.

Iosif din Arimateea
 

     ,,Iar în amurgul zilei, veni un om bogat, de fel din Arimateia, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus. Acesta ducîndu-se la Pilat a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. Iar Iosif luînd trupul l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, Şi l-a pus într-un mormînt nou al lui, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa gropniţei şi s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, stînd în faţa locului unde l-au îngropat. A doua zi care este după Vineri, s-au adunat mai-marii preoţilor şi fariseii la Pilat“ îşi continuă Matei povestirea. ,,Ce mai vreţi de la mine? Nu vedeţi cît sînteţi de penibili? Pe Saturn că pun să vă biciuiască dacă mă mai deranjaţi!“ le spune guvernatorul nervos. ,,Îngăduie puţin măreţe“ spuse unul cu vorba mieroasă şi prefăcută. ,,Ştii, amăgitorul acela a spus că va Învia din morţi“. Un rîs sarcastic apăru pe faţa lui Pilat. ,,Şi cu ce-s eu de vină?!“ le-a răspuns el lor. Soldaţii din curte au început să se cutremure de rîs. ,,Deci porunceşte ca mormîntul să fie păzit bine pînă a treia zi, ca nu cumva ucenicii lui să vină şi să-l fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decît cea dintîi“. Îi făcu semn din cap unui centurion să se ducă cu ei şi să aranjeze întocmai după doleanţele lor. Plecară cu hainele lor lungi şi cu ciucurii lor penibili.

Dimineaţa cu bucluc
 

     Dis de dimineaţă un gardian spîn a apărut alergînd în curte şi împiedicîndu-se de trepte. ,,Sfinte, sfinte! nu mai eeeee!“ începu acesta să răcnească. ,,Cine nu mai e? Spune, cine nu mai eeee?“ ţipă mai-marele arhiereu către caraliu. ,,Galileeanuuul!!! Nu mai e în mormînt, grota e goală“ O palmă zdravănă se abătu peste obrazul lui. Doar atît a mai putut să facă arhiereul, după care se cufundă în scaun ţinîndu-se cu mîna de tîmplă. Capul îi urla a durere în timp ce Iordanul îşi urma cursul molcom şi liniştit.

Rabuni!
 

     Maria din Magdala a mers dis-de dimineaţă la mormînt să-i ungă trupul cu miresme şi îi spunea îngrijorată prietenei care o însoţea: ,,Oare cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?“. Dar au rămas înmărmurite căci piatra era rostogolită iar mormîntul se aşternea gol în faţa lor. Maria a început să alerge desculţă prin grădină pînă ce a găsit un om ce stătea liniştit pe o bancă, lîngă un arbore. Era arborele vieţii. ,,Domnule, domnule“, i-a spus ea cu vocea rugătoare. ,,Vă rog, spuneţi-mi de ce l-aţi luat din mormînt, unde l-aţi pus?“ Atunci străinul îşi întoarse spre ea nişte ochi albaştri şi incandescenţi spunîndu-i precum şoapta izvorului: ,,Maria“. Îi căzu mirul din mînă şi exclamă punîndu-şi mîna la gură: ,,Rabuni!“ Soarele se ridică pe bolta cerului iar păsărelele îşi continuau liniştite viersul. Era o dimineaţă minunată de primăvară. Primăvara biruinţei. Hristos a Înviat! ( Ştefan BOTORAN )

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1727 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866451

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare